11,518 matches
-
poate îndepărta - chiar dezgusta - publicul de o carte, valoroasă în original, dar devenită ciudată în ambalajul traducerii. Or, când e vorba de Septuaginta, acest risc trebuie redus la minimum. Nu ne permitem să facem experiențe stilistice văcăresciene sau dadaiste pe Sfânta Scriptură, mai ales în România, unde încă nu există o traducere științifică a Bibliei. Un asemenea experiment și-l pot permite francezii, englezii sau italienii, care au zeci de traduceri excelente, nu noi, care abia ne dezmeticim. Așadar imboldul lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cum preotul o înălța în lumină, împreună cu potirul și mi-a trecut deodată prin minte că sângele tuturor a fost oferit în loc de vin și al celor uciși, și al celor vii și că n-am dreptul să iau numai eu Sfânta Împărtășanie. Nu știu cum am alergat înapoi la pivniță, i-am scos pe ceilalți, am ajuns iarăși la locul bisericii și, în timp ce fetița începu să cânte, am împărțit-o tuturor. Acum vă așteptați, cred, la o minune. Dar n-a fost nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Da, e de bucurie acum, dar nu-i de joacă. O floare înțeleaptă din grădina Raiului mi-a spus că știa de la stră-străbunica ei, care crescuse pe malurile Nilului în vremea tinereții ei, dar acum păstra de o veșnicie tăcerea sfânta înflorind pe-o tulpină cu ea, că, în ziua în care unul din noi va lipsi la ceasul nașterii de taină, ceva însemnat o să se întâmple: cântul nostru va răsuna în tot cerul, toată lumea o să ne audă, toată lumea o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mai parfumate. Mie mi se spune "mâna Maicii Domnului"!" "Și e adevărat ?" întrebă somnoros un mac. "Hai, culcă-te la loc și taci din gură", îi răspunse crinul. "Tu nu vezi, eu sunt ținut în mână de mulți sfinți și sfinte, ba chiar Maica Domnului m-a mângâiat iar soțul ei mă ține în brațe, alături de Iisus și nu mă mai laud atâta." Și de pe tulpina lui înaltă, trimise un val de miresme spre cer. Alături, trandafirul tăcea. Avea prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
om Îndemna și la povești - și-a exprimat dorința Petrică. ― Dacă-i pe-așă, atunci vino și tu lângă mine, fata moșului - a Îmbiat-o tata Toader pe mama Maranda. ― Noi, mami, hai să ne așezăm de-a dreapta Tatălui, cum spune Sfânta Scriptură - a propus Despina râzând. Maria cu Tudorel și Gruia s-au așezat strategic, pe latura unde În apropiere se afla un pătuc de copil. În acest timp, s-a auzit huruit de trăsură. ― Aista-i nenea Mitru. Merg să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe ușă. Trecuse parcă o veșnicie de când îl văzuse ieșind pe aceeași ușă, ridicat de Securitate și cu țeava revolverului între coaste, ca un condamnat la moarte. Copleșită de o adâncă emoție, ea își făcu de trei ori cruce, mulțumind Sfintei Fecioare că-i fusese dat să își revadă teafăr și sănătos unicul frate. Apoi se repezi să îl îmbrățișeze, cu lacrimi în ochi. Vittorio! Caro mio!... Nu te-ai schimbat deloc... Ce bine-mi pare c-ai venit... Credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Apoi, după o pauză, dădu citire cu glas tare documentului, ca să audă și soția sa. Documentul cu pricina era o hotărâre prin care patriarhia o numea, într-adevăr, pe maica Agripina în funcția de administrator la Inbstitutul Teologic din strada Sfânta Ecaterina (în localul unde fusese cândva școala normală a Societății pentru Invățătura Poporului Român, pe care o urmase tatăl său cu ani în urmă). Decizia patriarhală intra în vigoare peste o săptămână și ceva, după sărbători. Sfârșind de citit, Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tăcere. De afară răzbătu zgomotul înfundat al unor covoare bătute ritmic și insistent de cineva. Hm, e ușor de spus..., glăsui el după câteva minute de gândire, ridicându-se să plece. În drum spre Norica, Stelian se opri puțin la Sfânta Vineri, ca să-i facă o vizită lui Mișu Leibovici, cu care nu se mai văzuse de mai bine de un an. Dar surpriză. Pe Calea Văcărești, la adresa unde funcționa, de zeci de ani, ceasornicăria bătrânului evreu, găsi un atelier de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să alerge prin curte ca un sălbatic, fugărind găinile pașnice și stârnind o hărmălaie cumplită, până în clipa când vecinul Caloianu, venit și el să dea o mână de ajutor la descărcarea lucrurilor din mașină, îl amenință pe bulgărește cu o sfântă de bătaie, dacă nu voia să înțeleagă de vorbă bună să se potolească. Virgil avea și el toate motivele să fie bucuros și fericit, dar, contrar firii sale, la început se arătă destul de reținut. Cu toate că aștepta de mult ziua când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pleoapelor, par în așteptarea un semnal pentru a-și dezvălui culoarea. După câteva minute de tăcere deplină, dintre buzele încă frumos conturate, dar care par tăiate de cutele amărăciunii, se strecoară ca un susur un cântec : "Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, Miluiește-ne pre noi." Dora cunoaște acest cântec religios. Era prezent fără știre în zestrea spiritului ei, moștenit de cine știe câte generații. Un îndemn interior îi spune că trebuie să îl cânte, să își unească vocea cu cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ca un medalion care concentrează lumină. La simpla atingere a degetelor, cântecul pornește ca un murmur a cărui forță crește, crește , devine învolburat, pentru a se opri dintr-o dată ca tăiat de mâna unui dirijor nevăzut. "Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, Miluiește-ne pre noi." Teodora își ațintește din nou privirea verde, luminoasă și penetrantă în ochii Dorei ale cărei pleoape se coboară încetul cu încetul. Din chipul ei relaxat iradiază o lumină blândă. Nu mai resimte angoasa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
jurau pe toți sfinții că l-au zărit pe Sfântul Duh cum a apărut din altar, a fâlfâit pe deasupra mulțimii, după care a dispărut în turlă. Trifănele, dar ce înseamnă pe limba noastră Sfinte Duh, ni te arată! Din valahă? Sfintei Dușe, pocajese! Da' Nu-i! S-a nădușit în traistă! Nema bo u taistri zadușeuse! Măi-măi! A îngânat Mălina profund nedumerită de prezența Sfântului Duh în ceea traistă și a sorbit o gură de apă din ulcior. Buzele i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că puterea de concentrare a atenției este foarte mică la copil, a fost aceea care a avut ca vedetă cuvântul ibovnică. O ninetistă vorbea cu atâta patos despre ibovnica soțului ei, încât am avut certitudinea că este vorba despre o sfântă aflată în mare suferință. Ninetista povestea calm și-i curgeau lacrimile pe obraji, de-atâta durere. Când venea vorba despre ocrotitorul ibovnicii, soțul ei, toate se complicau și mai mult. Vorbea despre el ca și cum ar fi fost un sfânt ademenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
durere. Când venea vorba despre ocrotitorul ibovnicii, soțul ei, toate se complicau și mai mult. Vorbea despre el ca și cum ar fi fost un sfânt ademenit în chinurile iadului. Atunci nu mai pricepeam nimic. De ce să fie pedepsit astfel apărătorul unei sfinte? Bunica îmi spusese că Dumnezeu este ființa care răsplătește drept. Când intrau în hora conversației și celelalte ninetiste, prima mea percepție despre ibovnică se spulbera. Vorbeau despre o ființă sulemenită, despre o zgripțuroaică, despre talpa iadului, despre... Ninetista, posesoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
potolească nu știu ce spirite rele. Cea mai înțeleaptă mi s-a părut a fi Nineta, care zicea că a cunoscut două ibovnice care-l avuseseră ca apărător chiar pe Zorel, soțul ei drag, dar cu nu știu ce farmece și mătănii făcute la Sfânta Precista de Sus a reușit să-l salveze, în ultima clipă, de pe marginea prăpastiei iadului. Ninetistele deveniseră așa de implicate în acea conversație, încât până și Nineta însăși, atunci când erau rostite cuvințelele iad și ibovnică, își trecea mâna prin părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu m-am apropiat niciodată de această artă în care, cu siguranță, și Freud ar fi fost un novice. Atunci a început să prindă rădăcini în mine respectul pentru carte. Auzeam: "4 de cupe!" Trăgeam cu ochiul către carte: o sfântă, un măgăruș, niște animale, patru pahare ciudate, copaci, un prunc de sfânt aruncat într-un nor și liniște de mormânt... Of, of, of, of !: plictiseală și numai plictiseală, asta spune roata. Dar la ce să te-aștepți pe vreme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fost prima mea mare lecție de dragoste pe care am primit-o. 20 Am ajuns lume, lume și iar lume! de poveste. Mi se spune mai nou, în mediile mele artistice, grație glumelor lipsite de răutate ale amicei mele englezoaice, Sfânta lui Da Vinci. E de comedie, Z, toată istoria asta. Se simt obligați amicii să-mi spună că m-au zărit în colțul acela din dreapta-jos în Cina cea de Taină, chiar acolo, în fosta sală de mese a bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
perfect inocentă la vremea respectivă, n. m.) al cadențelor acestui concert divin". Nu detectați cumva și ecouri de solare cântece franciscane în subtextul bravului pitar bucureștean? À propos de alăturări nefericite, iată încă una, prezentă într-o admirabilă notă consacrată Sfintei Cecilia, despre care aflăm că "suna în perfecțiune organul și era tipul modestiei (a doua parte pare a se afla în raport concesiv cu prima: deși era expertă, nu se lăuda cu aceasta, n. m.)". Mai mult, dacă luăm, aproape
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu poate da de capătul acestei tărășănii? Cum se va descurca? Ce are de făcut? Cum își târa opincile prin colb, aude de undeva, de deasupra capului o voce: -Frumoasă fată, mândră crăiasă, mergi cum mergeai, iar cu urechea-ți sfântă, te rog ascultă: dacă vrei să afli ce totul îneacă, mai mergi, nu atât pe cât ai mers, până vei întâlni un sfârlez cu barba ca neaua și brațul ca ghiuleaua. Nu știe câți ani și copii are, dar știe că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dacă nu mă puteam accepta pe mine însumi? Tocmai de aceea trebuia credință, mi se zicea. Dar pe de altă parte la Universitatea Pontificală Gregorianăa se învață că credința se referă doar la nivelul superior, cel al adevărului revelației creștine (Sfânta Treime, Întruparea...). A crede nu are nici o legătură cu nivelul inferior, cel natural al rațiunii, la care predomină doar raționalul și știința: perspective demonstrabile și argumente raționale. În timpul ultimilor mei ani la Roma am avut și o altă experiență: teologia
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a mozaicurilor bizantine: Isus Cristos pe tron ca "Fiul lui Dumnezeu", "Salvatorul" umanității, iar pentru tineri "Cristos Rege". În timpul orelor de catehism învățam o lungă serie de formule dogmatice, fără a le înțelege: Isus Cristos este "a doua persoană a Sfintei Treimi", "o persoană divină în două naturi", umană și divină. La Roma urmasem pentru un întreg semestru cursuri de "cristologie", dar studiasem și toate ereziile împotriva cărora se pronunțaseră conciliile și toate răspunsurile la dificultățile care, atunci ca și acum
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Cristos nu poate fi considerat altfel, nici pentru cel caracteristic religioșilor entuziaști, nici pentru spiritul tipic instituției religioase, nici pentru un spirit malign. Este Spiritus Sanctus, este inspirație, forță determinantă a spiritualității creștine: astfel eu cred în Spiritul Sfânt. Dogma Sfintei Treimi, formulată prin categorii elenistice și idei care ne sunt străine, pot să o înțeleg în lumina Sfintei Scripturi: nu după speculația augustiniană despre Sfânta Treime după care credință în "1=3" și "3=1", ci conform Noului Testament, drept
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Sanctus, este inspirație, forță determinantă a spiritualității creștine: astfel eu cred în Spiritul Sfânt. Dogma Sfintei Treimi, formulată prin categorii elenistice și idei care ne sunt străine, pot să o înțeleg în lumina Sfintei Scripturi: nu după speculația augustiniană despre Sfânta Treime după care credință în "1=3" și "3=1", ci conform Noului Testament, drept credință în Dumnezeul unic și Tată prin Isus Cristos, Fiul pe care El l-a trimis în Spiritul Sfânt, Spirit al lui Dumnezeu și Spirit
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Dumnezeu în suferință". Alții, de asemenea, au considerat chiar că pot depăși problematica suferinței într-un sens foarte speculativ, plecând de la istoria suferinței divine ce se consumă în dialectica dintre Dumnezeu și Dumnezeu, sau chiar Dumnezeu împotriva lui Dumnezeu, în interiorul Sfintei Treimi (a Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt). Toate acestea, desigur, fără nici o referință la Biblia ebraică sau la Noul Testament. Unui cititor atent al Bibliei îi va fi greu să înțeleagă speculațiile al căror obiect este un Dumnezeu decăzut. Karl Barth
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
să blocheze accesul lui Adam și Eva înspre Pomul Vieții, prin doi îngeri, ce păzeau drumul spre o asemenea "locație" cu săbii de foc. Următoarele două părți din studiul arhimandritului se axau pe modalitatea în care focul este reflectat în Sfânta Scriptură. Primul dintre acestea scotea în evidență situația în care natura focului exprimă divinitatea: Dumnezeu ca foc mistuitor; ca foc strălucitor sau arătarea sa prin foc. Utilizarea focului la sacrificii (pornind de la Cain și Abel) accentua că "Focul, deci, fiind
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]