1,223 matches
-
arătate nu-s chiar așa de încâlcite, ci mai mult o învăluire de vorbe. SFETNIC I: Cine-i această copilă, și cum cutează a înfrunta înțelepciunea și spusele unor bărbi bătrâne?! GÂND: Înțelepciunea poate sălășlui și-n capetele tinere, Întâiule Sfetnic al nostru. Să vedem ce are a ne spune această copilă cu numele Liana. Și dacă n-a găsi dezlegarea cea dreaptă, să se știe că au cercat și alții mai înainte, tot fără folos. LIOARA: Vorbește, fata mea. LIANA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mea. LIANA: Măriile Voastre, eu mă gândesc și zic așa: dacă pe cel cu ghioaga îl cheamă ca pe războinicul de la Cetate Nouă, și dacă războinicul Isachie locuiește la Cetate Veche, atuncea pe slujitorul cu ghioaga nu-l cheamă Isachie. SFETNIC I: Acesta-i un lucru vădit de la început. LIANA: Prea bine. Acuma, dacă cel cu ghioaga locuiește, cum s-a spus, la Cetatea Arsă, atunci războinicul din aceeași cetate, care câștigă de nouă ori mai mult decât dânsul, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la 9. Așa că războinicul Terentie, nelocuind la Cetatea Veche, unde-i Isachie, nici la Cetatea Arsă, precum s-a arătat, va locui la Cetatea Nouă. Pe ghiogar chemându-l ca pe războinicul de la Cetatea Nouă, numele lui este deci Terentie. SFETNIC II: Copila are dreptate. Numai că cimilitura cere numele altui slujitor. LIANA: Nimic mai lesne decât să-l aflăm, odată ajunși aici, înțelepte sfetnice. Terentie fiind numele slujitorului cu ghioaga, cel cu sulița, despre care știm că-i chior de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fiind numele slujitorului cu ghioaga, cel cu sulița, despre care știm că-i chior de-un ochi, fiind altul decât Meletie, trebuie să se numească Isachie. Slujitorul cu arcanul, singurul care a mai rămas, poartă prin urmare numele de Meletie. SFETNIC III: Pre legea mea, răspunsul este cel adevărat. Și același răspuns l-am fi dat și noi Măriei Tale, dacă nu se amesteca în vorbă această copilă cu numele Liana. BRĂDUȚ: Eu, Sfetnice al III-lea, țin minte că domnia ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
că domnia ta socoteai trei zile răgaz prea scurt pentru dezlegarea încâlcelii supusă judecății noastre. GÂND: Să fim veseli și mulțumiți că am ajuns cu bine la un liman și că vom avea încă vreme lungă liniște dinspre partea lui Zarvă-Împărat. Sfetnici ai mei, mergeți și întocmiți răspunsul cuvenit la cartea primită. Grăbiți-vă, ca nu cumva să-l uitați... (Sfetnicii se retrag șopotind între dânșii. Par a nu se înțelege.) Nevastă dragă, îți mulțumesc pentru că ai oprit în preajma noastră pe această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mulțumiți că am ajuns cu bine la un liman și că vom avea încă vreme lungă liniște dinspre partea lui Zarvă-Împărat. Sfetnici ai mei, mergeți și întocmiți răspunsul cuvenit la cartea primită. Grăbiți-vă, ca nu cumva să-l uitați... (Sfetnicii se retrag șopotind între dânșii. Par a nu se înțelege.) Nevastă dragă, îți mulțumesc pentru că ai oprit în preajma noastră pe această preaînțeleaptă Liana. Și ție, fata mea, își mulțumesc pentru sprijinul dat, și te rog să binevoiești a ne socoti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu mai văd, Maria Ta! GÂND: Or veni ei, dac-or avea buna-plăcere! Să se dea la masă aici și în celelalte încăperi, unde s-a așezat, după cuviință, partea femeiască, asemenea unde s-au așezat voievozii și unde stau sfetnicii. (Muzică. Se aduce la masă. Gând se ridică.) Iubiți ai noștri oaspeți, mai întâi mă rog de iertare dacă unii sau alții dintre domniile voastre socot că n-au fost primiți cum meritau sau nu li s-a arătat cinstea cuvenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
când am intrat în casa asta. Să aflați domniile voastre că nu mi-a fost îndemână știind-o pierdută-n lume, însă m-am îndărătnicit și n-am vrut să caut cam unde s-ar afla, cum mă tot îndemna un sfetnic bătrân și posac de la curtea mea. Acuma se află și el aici, în odaia hotărâtă de cuscrul nostru pentru cei din cinul său. Apoi aceluia am să pun să-i taie capul îndată ce sfârșim masa, pentru că nu s-a priceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
său. Apoi aceluia am să pun să-i taie capul îndată ce sfârșim masa, pentru că nu s-a priceput să-mi frângă cerbicia. LIANA: Ba să nu-l tai, tată, că-ți este cel mai credincios și mai cu priință dintre sfetnici. El singur a știut unde m-am oprit și-mi trimitea din când în când vești despre sănătatea Măriei Tale. PRICINĂ: Atuncea nu-l mai tai de data asta. Și să știi că după ce mă întorc acasă nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Înainte și după cursuri, Îndemna la meditație. Tinerețea, pentru Thomas, nu Însemnase doar escapade pe motocicletă; studiul fusese la fel de Însemnat, chiar mai presus, cel puțin dintr-un anume moment: Antonia Îi spusese că unul din strămoși fusese nobil ; filozof, totodată; sfetnic al țarului. Conte. Exista un strop de sînge slav În venele lui Thomas ; și sîngele altor neamuri Îi străbătea, amestecat, arterele, Îi povestise, În mai multe rînduri, Antonia cum stăteau lucrurile, dar, se pare, cel moscovit, atîta cît mai ajunsese
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nobilă? Dacă tremura astfel din toate augustele sale mădulare era pentru că știa că nu putea să Îi refuze cererea. După două luni de șovăială și două mesaje de aducere aminte, sfârși prin a alcătui un răspuns. Unul dintre bătrânii săi sfetnici fu Însărcinat să-l transmită; acesta plecă spre cetatea Rey, ale cărei ruine sunt Încă vizibile În Împrejurimile Teheranului. Curtea lui Toghrul se afla acolo. Emisarul califului fu mai Întâi primit de vizir, care Începu discuția cu aceste cuvinte: — Sultanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Întoarcă pe calea cea dreaptă. Întâlnirea se prelungea. Din când În când, unul dintre apropiați crăpa ușa, cei doi bărbați continuau să vorbească. La primele ore ale dimineții, fură văzuți prosternându-se unul lângă altul pentru rugăciune, murmurând aceleași cuvinte. Sfetnicii s-au năpustit să-i privească. După ce bea o Înghițitură de sirop de migdale, Abu Taher recită o mulțumire, Înainte de a continua: — Trebuia să te Înclini În fața evidenței, stăpânul Samarkandului, suveran al Transoxianei, moștenitorul dinastiei Hanilor Negri, tocmai trecuse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Trebuia să te Înclini În fața evidenței, stăpânul Samarkandului, suveran al Transoxianei, moștenitorul dinastiei Hanilor Negri, tocmai trecuse la erezie. Desigur, evită să o declare, continuă să se prefacă atras de Dreapta Credință, dar nimic n-a mai fost ca Înainte. Sfetnicii prințului au fost Înlocuiți de ismailiți. Conducătorii străjilor, care reușiseră capturarea lui Sabbah, au fost uciși, unul după altul. Propria mea strajă a fost schimbată cu oamenii Studentului-cu-Cicatrice. Ce-mi mai rămânea de făcut? Să plec cu cea dintâi caravană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trebuie să mi te supui și să-ți oprești apropiații să le caute pricină oamenilor mei; dacă te crezi egalul, tovarășul meu la putere, voi lua hotărârile care se cer luate”. La acest mesaj, transmis de o solie de Înalți sfetnici ai imperiului, Nizam dă următorul răspuns: „Spuneți-i sultanului, dacă nu știa până acum, că sunt, Întradevăr tovarășul său și că, fără mine, n-ar fi putut să-și clădească niciodată puterea! A uitat oare că eu sunt acela care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu Asasinii. I-a Însoțit pe sultan și pe vizirul acestuia pe calea Bagdadului. Ține să se afle acolo pentru execuție. Este ultima masă a lui Nizam, un iftar, ospățul care consfințește Întreruperea postului, În a zecea zi de ramadan. Sfetnici, curteni, emiri, toți sunt neobișnuit de sobri, potrivit cu luna sfântă. Masa e așezată sub o iurtă enormă. Câțiva sclavi țin făclii ca mesenii să-și poată alege bucatele. Spre uriașele platouri de argint, spre halca cea mai bună de carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
suveran de treizeci și șapte de ani, stăpânitor a jumătate din lume, dar Malik Șah al ei e așa cum este, Îl lasă, așadar, să facă nebunii și profită de ocazie ca să-și consolideze propria autoritate. La ea viu emirii și sfetnicii, oamenii ei de Încredere Îi Înlocuiesc pe apropiații lui Nizam. Sultanul Își dă Încuviințarea Între două plimbări sau Între două beții. Pe 18 noiembrie 1092, Malik Șah se află la nord de Bagdad, vânează coluni 1 Într-o regiune Împădurită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ce dorești e să fii jelit! Ai fi gata chiar să te schilodești ca să fii sigur că vei fi jelit!” I-am povestit o veche legendă: când armatele lui Darius le-au Înfruntat pe acelea ale lui Alexandru cel Mare, sfetnicii grecului Îi atrăseseră acestuia atenția că trupele perșilor erau mult mai numeroase decât ale sale. Alexandru și-a Înălțat Încrezător umerii. „Oamenii mei, a spus el, luptă ca să Învingă, oamenii lui Darius luptă ca să moară!” Djamaledin păru să scotocească prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
adevărat de vorbă cu prietenul tatălui și fratelui său, care se pretindea și prietenul său. Va apărea, grăbit, decis, în fața cabinetului de mistificare. Anatol Dominic Vancea Voinov nu mai avea răbdare să aștepte seara, pentru a-l vizita acasă pe sfetnicul Marga. Se va duce la spital, la cabinetul popular, unde Istoria își scrie, zilnic, sarcasticele rapoarte. Va limpezi, în sfârșit, parantezele... Accidentul, spitalizarea babei lovite de liceanul biciclist, moartea lui Marcu Vancea, Asociația surdomuților exemplari, omul nou Cușa, Fantoma Fotografului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de copii! Răsfățați i și participați cu drag la fericirea lor de a fi copii! Descoperiți-le talentele ascunse! Recompensați-i pentru devotamentul și perseverența cu care participă la toate activitățile școlare și extrașcolare! Motivați-i, fiind pentru ei niște sfetnici.! Aceste îndemnuri nu sunt gratuite! Sunt, din păcate, cadre didactice care afișează un grad de superioritate față de colegi și copii, stârnesc zâzanie între aceștia, alimentând starea de nesiguranță a copilului în colectivitate, trimit mesaje verbale și nonverbale către copii și
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
de ghiață nalta-i domă, Pe zodii sângeroase pomeau a lui popoară; Cu creștetele albe preoți cu pleata rară, Trezeau din codri vecinici, din pace seculară, Mii roiuri vorbitoare, curgând spre vechea Romă. Pe Nistru tăbărâsem poporul tău să-mpil; Cu sfetnici vechi de zile mă-ntîmpinași în cale, Ca marmura de albă, cu păr de aur moale; În jos plecat-am ochii-naintea feței tale, Stătând un îndărătnic - un sfiicios copil. La blânda ta mustrare simt glasul cum îmi seacă... Eu caut
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
a masei de carne. Formam un tot. Îmi era, într-o oarecare măsură, frică de ei, dar parcă îi știam de undeva... Și unde eram totuși? În întunericul peșterii bătrânului? Sau în propria mea minte? Noi, răspunse prima femeie, suntem sfetnici. Așa-i, răspunse un altul pe care nu-l auzisem până atunci. Am remarcat ceva... ecourile... nu erau cuvintele lor, ci adevărul din spatele lor. Nu existau șoapte la urechile mele acum, ci cuvinte. Și nu lângă urechile mele, ci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe care nu-l auzisem până atunci. Am remarcat ceva... ecourile... nu erau cuvintele lor, ci adevărul din spatele lor. Nu existau șoapte la urechile mele acum, ci cuvinte. Și nu lângă urechile mele, ci în ele, în mintea mea! Înnebunisem? "Sfetnicii tăi, proprii noștri stăpâni." Vom avea mare grijă de tine, tinere, "tânărul meu", zise o voce mieroasă în spatele căreia se ascundea un caracter fără scrupule. Ești esențial în planul nostru. "Al meu." Cercul care mă strângea tăia din ce în ce mai adânc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
eram închisoarea lor. De ucis... cum poți ucide o amintire? Erau aici și trebuiau să stea. Așa că mi i-am apropiat. Le-am dat voie să fie părtași, să simtă, să mă ajute când voi avea nevoie. Puteau fi niște sfetnici buni sau puteau da piept cu uitarea, felul lor de a muri. Fiecare a ales ce dorea și toți au ales să-mi fie sfetnici. Baronul a ezitat, dar a realizat că o viață ce putea fi trăită în corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să fie părtași, să simtă, să mă ajute când voi avea nevoie. Puteau fi niște sfetnici buni sau puteau da piept cu uitarea, felul lor de a muri. Fiecare a ales ce dorea și toți au ales să-mi fie sfetnici. Baronul a ezitat, dar a realizat că o viață ce putea fi trăită în corpul altcuiva e mai bună decât una izolată într-un colț pustiu al minții în care să se descompună încet, devenind, după secole, nimic mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
protejat. Așa a început domnia lui Corvium! Împăratul a murit! șopti Vladimir. Trăiască Împăratul! Deschisesem ochii. Vălul negru se risipi, dar nu și prezența celorlalți. Mă incomoda într-un fel abstract. Simțeam propriile mele trăiri, dar și gândurile celorlalți, ale Sfetnicilor. Simțeam, pe lângă pulsul vieții mele, ritmul existenței celorlalți. Eram pe acoperișul școlii. Nori negri se adunau la marginile orizontului, iar soarele știa că apusul din această zi va fi cel din urmă. Lumina cu putere, încercând, parcă, să se bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]