1,780 matches
-
prin mine însămi altfel decât celelalte. Deci, poate te intrebi cine totuși sunt? Sunt muzică mării înspumate, Liniștea unei dimineți însorite, Adierea vântului primăvăratic, Splendoarea rătăcirilor, Visul tinereții zburdalnice, Culoarea răsăritului marin, Mireasma florii de măr abia înflorite, Gingășia surâsului sfios, Aroma cireșilor în floare, Hărnicia mâinilor neobosite, Melancolia muzicii, Căldura primului sărut. Sunt eu, Femeia, Cea care își primește sub aripile protectoare copiii Și încă mai are atâta loc în suflet Să iubească tot ce e frumos pe lume, Inclusiv
CINE SUNT? de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373251_a_374580]
-
Unde-n zid se-aude încă Plâns de leagăn, cânt duios, Unde doarme-n tihnă glia, Unde rodește hărnicia Și răsună Rapsodia - Acolo este România! Unde-albastru intră-n mare În zbucium de albatros, Și ecouri duc în soare Cântecul păcii sfios, Unde arde-n maci câmpia, Unde brațul sapă via Și așteaptă veșnicia - Acolo este România! Referință Bibliografică: Acolo este România / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1691, Anul V, 18 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
ACOLO ESTE ROMÂNIA de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372122_a_373451]
-
să schimbăm învățătura lui Dumnezeu după cum ne convine. Același Hristos, cu întregimea învățăturii Lui, rămâne peste toate veacurile. S.G. - Din punct de vedere duhovnicesc, cum vedeți viitorul țării noastre? P.A.P. - Este o întrebare îndrăzneață și o să fie un răspuns sfios. Eu, personal, judec după inima mea, văd o mare răspundere, văd un mare răspuns pe care nu-1 poate da decât Țara Românească în lume, cândva. Consider că în România este cea mai adecvată viață, răsuflare și suflare, după Scriptură. România
TREBUIE SĂ ŞTII SĂ MORI ŞI SĂ ÎNVIEZI ÎN FIECARE ZI. PENTRU CĂ VIAŢĂ ÎNSEAMNĂ MOARTE CONTINUĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372136_a_373465]
-
în: Ediția nr. 1715 din 11 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului TIȚA De-o veți întâlni pe Tița, O veți recunoaște-ndată, Are galbenă cosița Și fața îmbujorată. Ea din clasă-i cea mai mică Și-i firavă și-i sfioasă, E o mână de fetică, Dar e-atâta de frumoasă! Uneori e visătoare, Alteori plină de viață, Dar mereu e sclipitoare, Vreau să spun: foarte isteață! Sprintenă și bucuroasă Ca un pui de căprioară, Blândă e, prietenoasă, E-o micuță
TIŢA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372195_a_373524]
-
meargă la horă. Ceilalți și celelalte mergeau pe drum ținându-se de mâini sau de braț, glumind și râzând, fără să ia seama lelițelor de pe șanț sau a babelor de la garduri. Când ajungeau în Piață, grupurile de fete se plimbau sfioase. Treceau pe lângă alte grupuri de pe alte ulițe, se studiau reciproc cu priviri piezișe și făceau remarci ironice cu șușoteli și chicoteli. Soseau alte grupuri, de femei, bărbați, copii și se așeza fiecare în anumite locuri. Deși nu era nicio regulă
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
voia pioasă, dar cu ochii țintă pe flăcăii mai vânoși. La început, flăcăii care veniseră cu lăutarii jucau hora cu foc. O încingeau cu strigături, atrăgând flăcăii și fetele de pe margine. Se prindeau în horă și ceilalți flăcăi. Fetele priveau sfioase, ezitând...Până la urmă se prindeau cele mai îndrăznețe. După ele, îndrăzneau și celelalte. Prinsul în horă era un moment important și deosebit de gingaș. Fiecare fată se gândea toată săptămâna la flăcăul drag. Ajunsă la horă, îl căuta cu privirea și
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
Mi-ascund sentimentele-n pânza corabiei tale fugare Să plângă, să râdă, să cânte cu valuri nebune ori calme, Să uite că viața-i un film cu imagini mai dulci ori amare, Că este un strop de lumină pitit în sfioasele palme. În marea speranței înot ca delfinii zglobii și răbdurii, Cu sufletul nins de-ntrebări ce așteaptă răspunsuri din taine... Încerc să-nțeleg până unde-or putea să mă poarte condurii Și cum s-or mula pe nevrednicul trup prețioasele
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
mult Mi-ascund sentimentele-n pânza corabiei tale fugareSă plângă, să râdă, să cânte cu valuri nebune ori calme,Să uite că viața-i un film cu imagini mai dulci ori amare, Că este un strop de lumină pitit în sfioasele palme. În marea speranței înot ca delfinii zglobii și răbdurii,Cu sufletul nins de-ntrebări ce așteaptă răspunsuri din taine...Încerc să-nțeleg până unde-or putea să mă poarte conduriiși cum s-or mula pe nevrednicul trup prețioasele haine
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > DAC-AȘ FI Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 1628 din 16 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Dac-aș fi Dac-aș fi vântul de seară, Pășind sfios în urma ta, Te-aș atinge ca pe-o floare. În părul tău aș înnopta!... Caldă lacrimă de-aș fi, Genele ți-aș săruta. Cînd dureri te-or copleși, Obrazul,blând, ți-aș mângâia!... Dac-aș fi arc de vioară, Poarta
DAC-AȘ FI de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374804_a_376133]
-
cu o jumătate de cer mai ușoară. O atingere aproape eterică m-a trezit din rătăcirile mele. Lângă mine stătea un bărbat pe jumătate invalid, privindu-mă cu compasiune. În mâinile tremurânde strângea o icoană minusculă ce reprezenta o Madonă sfioasă, al cărei surâs serafic îmi făcu inima să tresară. Mi-o dărui cu emfază, asigurându-mă că acolo sus toate s-au rânduit. Am primit darul acela ca pe o eliberare binecuvântată și l-am dus la buze, sărutându-l
DAR DE ZIUA MAMEI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375650_a_376979]
-
la marea ta ardoare. Iubito, încet ai murmurat, ești marea provocare... Un câmp magnetic ne unea în al iubirii vals și-n clipa care a urmat m-ai invitat la dans; treceam în urmatorul an, mai era doar un pas. Sfioasă, lent m-am ridicat, cu-n zâmbet m-ai îmbrățișat. O vrajă veche de când lumea ne cuprindea feeric și ochii tăi mă adorau sclipind în întuneric. Frumoși și fericiți eram, cu patimă ne sărutam. O aventură amoroasă ce ne-a
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
așteptare,am tresărit și am răspunsla marea ta ardoare.Iubito, încet ai murmurat,ești marea provocare...Un câmp magneticne unea în al iubirii valsși-n clipa care a urmatm-ai invitat la dans;treceam în urmatorul an,mai era doar un pas.Sfioasă, lent m-am ridicat,cu-n zâmbet m-ai îmbrățișat.O vrajă veche de când lumeane cuprindea feericși ochii tăi mă adorausclipind în întuneric.Frumoși și fericiți eram,cu patimă ne sărutam.O aventură amoroasăce ne-a unit pentru veciesădindu-ne în
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
pentru veciesădindu-ne în suflet dorul... VII. IARNA, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 1820 din 25 decembrie 2015. Afară ninge-ntruna, pe geamuri, flori de gheață, în noapte-apar castele pe munți ascunși în ceață. În albe blănuri Iarna s-a-nveșmântat sfioasă, în juru-i roiesc fulgii, facând-o mai frumoasă. Îi suflă vântu-n plete și fața îi dezmiardă, crăiasă a zăpezii, tronând în noaptea albă. Ce peisaj feeric, iată-l pe Moș Crăciun, cu sacul plin de daruri pornește iar la drum. Copii
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
Copii cuminți visează, dorințe se-mplinesc, sub bradul plin de globuri cadouri strălucesc. Ce cald e în odaie, ... Citește mai mult Afară ninge-ntruna,pe geamuri, flori de gheață,în noapte-apar castelepe munți ascunși în ceață.În albe blănuri Iarnas-a-nveșmântat sfioasă,în juru-i roiesc fulgii,facând-o mai frumoasă. Îi suflă vântu-n pleteși fața îi dezmiardă,crăiasă a zăpezii,tronând în noaptea albă.Ce peisaj feeric,iată-l pe Moș Crăciun,cu sacul plin de daruripornește iar la drum.Copii cuminți visează
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
Azi, prin cotloane-ascunse renasc în mine, vise Rugandu-ma frenetic să le păstrez nestinse. Prin văile umbrițe de nori cerniți, si gri Seninul își croiește poteci prin razele-aurii. Azi, din izvor secat de-atata dor și pătimi Aleargă către voi, sfioase, înrourate lacrimi. Cuvintele nespuse se-nvalmasesc pe buze. Tăcerea fără rost nu-și mai găsește scuze. Azi se-nfiripa în jurul meu doar cântec, Pe arc de curcubeu culorile le-amestec. Și din pocal de suflet înlănțuiesc cuvinte, Si-asez în
VA MULTUMESC... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375752_a_377081]
-
întristării... Să fiu în crâng, o ramură, ce-nalta către soare Boboc de floare dalba, să infloreasca-n vise. S-astearna verde crud pe-a timpului cărare Când se-ofilesc pe tâmple frunze de brumă atinse. Să cânt pe stânci, sfioasa, ca șoaptă de izvor Ce murmura pe creste, cu note diafane. Și triluri să răsune, peste-amintiri ce mor Când zumzăie uitarea, în gând și pe icoane. Să fiu cristal de roua, tivit pe fir de iarbă Să se rasfranga-n
SA FIU... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375755_a_377084]
-
stea, pe cerul altui cer... Să murmur lin acorduri de cântec, pentru-alt cântec Să fiu clipă de taină, a unui alt mister.. Zâmbind ștrengar, si ostenit de-atata drum, Gândul hoinar s-a așezat pe marginea-nserarii.. Mi-s spus sfios să sper, si sa nu uit Că tot ce e trecut, a fost cândva "acum", Că tot ce e "acum", sortit e amintirii.. Referință Bibliografica: Gând / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2006, Anul VI, 28 iunie 2016
GAND de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375754_a_377083]
-
Acasă > Versuri > Iubire > CÂRPE DIEM Autor: Agafia Dragan Publicat în: Ediția nr. 2044 din 05 august 2016 Toate Articolele Autorului Sfioasa înserarea tumultu-și ascute, Se pare că și cerul aromele-și deschide Când noaptea dintre stele fațadele-și desprinde Și luna la pătrar răsare pe tăcute. În suflet se învrăjbesc atâtea trecuturi; E ceasu-n care gândul se înalță-n mistere Și-
CARPE DIEM de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379176_a_380505]
-
tăcut în ochii ei seninul, Incendiind iar zarea ce-o-ncunună, În adâncimea ei se scaldă asfințitul. În pălmi de picuri are stropi de soare, Topiți în unduirea ei, țesând fugar, Cu fire dulci de stihuri și visare, Întorcându-se sfioasă înspre mal. Și soarele și luna și stelele în taină, Se cuibăresc pe rând la pieptul ei... În tăcerea ei albastră, diafană Marea ascunde poemul dragostei. Baia Mare, 15 august 2016 Cu Tine Vara iar plânge pe umărul zilei, Cu razele
POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379219_a_380548]
-
având pe buze și-n suflet speranța: „Ieșim noi cumva la lumină”, așa și poeta Valentina Becart își dorește să se nască „întâia oară” pentru a atinge lumina: „... și iar și iar ... / odată cu zorii / să mă nasc întâia oară / scânteie sfioasă / în visul pătimaș al luminii ... / al luminii” (Din jurnalul unei zile). E lumina pe care i se pare că a atins-o într-un început de mai, când iubirea o împresura, reînnoind natura cu straie și miresme proaspete. Acum, când
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
pline de emoție și prospețime, asemenea unei câmpii înverzite. „Femeie iubită, a vieții minune,/ se leagănă noaptea pe valuri întruna,/ veghez lângă ape când bântuie luna,/ am gândul la tine și-un dor mă răpune./ „ Mă’mbracă-n suspine o briză sfioasă, / în piept mi se sparge o rană de gheață,/ mi -e frică afară, mi-e noapte în viață, / cumplit fără tine, mereu preafrumoasă./ Nu-mi prinde-n cătușe iubirea vreidată, / revino la calde, trecute amieze,/ dă-mi mâna și haide
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
în fereastră, Iar geana-mi se deschide, Scrutând lumina- albastră. În toată-a ei splendoare O nouă zi se-arată, Eu închid ochii iar, Și-i mai deschid o dată. Îmi mut încet privirea Spre chipul tău blajin, Și te privesc sfioasă, Veghindu-ți somnul lin. Mă cuibăresc ușor, La pieptul tău cel cald, Și mă cufund din nou, În vise de smarald. E-așa de dulce somnul. La început de zi, În ceafă-ți simt suflarea, Dar nu mă pot trezi
VISE DE SMARALD de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379296_a_380625]
-
limba noastră trăim bucuroși iubirea, Ne depărtăm de țară -dar- dorul noi ni-l spunem Numai în limba noastră, “asta-i fericirea”. Vorbirea traversează prin ceață “lumină”. O, ce joc și ce vibrare este în miezul ei! E-o rugăciune sfioasă-n suflare lină, E-o vioară neliniștită-n zborul dragostei. Cunoașterea, înțelegerea sunt așa sfinte Cu semnele ce-nalță eternul grai străbun! Bat clipele vieții înmiresmând cuvinte, Cuvintele sunt blânde, chiar sunetele spun. Limba română are o muzică duioasă! Vorbirea
LIMBA ROMÂNĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369157_a_370486]
-
Toate Articolele Autorului Burgund încremenesc bujori... Pășesc desculța pe covorul rubiniu, Nu sunt la Grammy, alunec peste frunze... Mă întomnez de ploi, cu-alaiul cenușiu, E totuși vară și pe- ălei, pe pânze. Burgund încremenesc bujori de mai, Iar trandafiri sfioși ivesc potirele de catifea, Ridici cortina peste fire, o muzică de nai, Se- aude-n jur, iar dinspre foișor, adie aburi de cafea. Dansez în ploaie, joc de paparude Că în copilărie, mă cam privești mirat, Te- apropii, trandafirii cu
BURGUND INCREMENESC BUJORI de DANIA BADEA în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369251_a_370580]
-
vreo treaba Târziu de tot am inteles La ce vroia să zică Și-atunci cu mare interes Privii către opinca Cu ochii-n lacrimi l-am luat De dupa gât duios Și după ce l-am sărutat I-am zis cu glas sfios: ”Bunelule, te rog, mă iartă Pentru răspunsul ce am dat, Dar luat cu munca asta, iată Că n-am mai cugetat ... ”La ce să cugeți, măi flăcău, Nu ți-am cerut nimica, Vorbeam, ca bietul nătărău Doar eu și ... cu
PROFIL BIOGRAFIC-ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369260_a_370589]