4,326 matches
-
două generații; lupii tineri își arată colții, cei bătrâni își zburlesc părul, niște smocuri. Se discută despre cărți, le desființează sau le îmbunătățesc. Se pricep: pot să povestească chiar și o sculptură. O pictură, o dovedesc uneori. Unul descrie o simfonie. S-a terminat întrunirea literară, a început un film. El și Ea fac dragoste câinește; te gândești la Caravella, are decență: chiar împlinește un act de justiție: îl asasinează lent pe Magistrat. Schimbi canalul, vrei muzică. Nimerești un festival. Niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de ispravă, chiar mi-a pus un profesor de muzică să mă Îndrept. E un compozitor tînăr care promite mult. Se numește Adrián Neri și a studiat la Paris și la Viena. Trebuie să ți-l prezint. Acum compune o simfonie pe care are să i-o cînte În premieră orchestra orașului Barcelona, pentru că unchiul lui e În comitetul director. E un geniu. — Unchiul sau nepotul? — Nu fi malițios, Daniel. Sigur Adrián are să-ți cadă cu tronc. Ca un pian cu coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
În mînă și cu o privire polițienească prin care arătau pe șleau că eu eram În plus, că prezența mea o stînjenea pe Clara și pe toată lumea Întreagă. Totuși, cel mai rău dintre toți era maestrul Neri, a cărui nefastă simfonie era tot neterminată. Era un ins ferchezuit, un filfizon din San Gervasio care, cu toate că Își dădea aere de Mozart, mie, așa cum tot picura briantină, Îmi amintea mai mult de Carlos Gardel. De geniu nu vedeam la el altceva decît că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu atitudinea arogantă, uitîndu-se la mine de parcă eram un biet ucenic nedorit și interpunînd tot felul de obstacole În calea prezenței mele. — Băiete, nu cumva trebuie să pleci să-ți faci lecțiile? Iar dumneavoastră, maestre, nu aveați de terminat o simfonie? În cele din urmă, uniți, mă dovedeau, iar eu mă Îndepărtam, Înfrînt și cu capul plecat, dorindu-mi să fi avut melița lui don Gustavo ca să-l fi pus la punct pe Încrezutul ăla. De ziua mea, tata s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
din când în când un nume, Albert Jivonal. Bănuiesc că era al lui și că simțea nevoia să-l spună cu voce tare pentru a-și dovedi poate că era încă în viață. Vocea lui era instrumentul principal dintr-o simfonie a muribunzilor care era cântată pretutindeni de jur-împrejurul meu. Respirațiile, gemetele, răsuflarea celor gazați, tânguirile, râsetele nebunilor, numele murmurate ale soțiilor și ale mamelor și, deasupra tuturor, litania lui Jivonal, mă făceau să cred că pluteam în derivă, eu și Clămence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ceea ce echivala cu un salt spre moarte. Era o problemă de energie fizică: o diferență infimă Îți poate da puterea de a face un pas Înainte, și acest pas poate deveni un monument, de exemplu, o frescă uriașă sau o simfonie compusă de un muzician german, al cărui nume nu mi-l amintesc. Bărbatul acela reușea să mă depășească Într-o singură privință, prin cutezanța lui orbească. Dacă ar fi fost vorba de un alt bărbat, probabil că ar fi ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
reușea să mă depășească Într-o singură privință, prin cutezanța lui orbească. Dacă ar fi fost vorba de un alt bărbat, probabil că ar fi ajuns să-mi care bagajele Într-o stațiune de schi, sau ceva asemănător. Fresca sau simfonia nu era rezultatul Încăpățânării oarbe, ci era chiar acea Încăpățânare. Mă pricepeam mult mai bine decât el să descopăr lucruri noi și apoi să le transform În ceva sofisticat. Bărbații nu au capacitatea de a disocia esența lucrurilor. De exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
datorită nu știu cărei celebrități sumare, unei arte mai general concepută - a teoremei. Emoția e mai ptrofundă și agravată parcă de densitatea pe care i-o conferă o formă avară. Muzicalitatea ei devine acea arhitectonică sonoră despre care vorbea Nietzsche: contrarul vlăguitelor simfonii simboliste. Stanța devine o succesiune de intervale inteligibile, comensurabile: pure, într-un cuvânt. Cu Moréas cunoaștem, în fine, esența înaripată care încorporează uneori această lume de reminiscențe, și pe care o identifică Platon cu Poesis-ul. Deci, problema lui Poe: cercetarea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Cuiburi goale în copaci.”, iar în traducere prin ideogramă niponă: „vânător”. Pentru a sugera frumusețea și inefabilul acestor poeme exemplificăm: „Chipul Tău, Doamne, / Deasupra întrebărilor / - livadă înflorită”(Ideogramă japoneză: Titlu: Dumnezeu, pag. 82); „Copacii goi, / pădurea fără cuiburi, / doar vântul - / simfonie.”( Ideograma japoneză: Titlu: Simfonie, pag. 96); „Dinspre miazănoapte, / către miazăzi / cocorii - ecoul verii” (Ideograma japoneză: Titlu: Cocorii. Iată cum este apreciată această poezie de către criticul și istoricul literar Mircea Tomuș: „Structurată astfel, poezia picturală din această frumoasă carte numește și
ION ONUC NEMEŞ-VINTILĂ: POEME HAIKU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364268_a_365597]
-
iar în traducere prin ideogramă niponă: „vânător”. Pentru a sugera frumusețea și inefabilul acestor poeme exemplificăm: „Chipul Tău, Doamne, / Deasupra întrebărilor / - livadă înflorită”(Ideogramă japoneză: Titlu: Dumnezeu, pag. 82); „Copacii goi, / pădurea fără cuiburi, / doar vântul - / simfonie.”( Ideograma japoneză: Titlu: Simfonie, pag. 96); „Dinspre miazănoapte, / către miazăzi / cocorii - ecoul verii” (Ideograma japoneză: Titlu: Cocorii. Iată cum este apreciată această poezie de către criticul și istoricul literar Mircea Tomuș: „Structurată astfel, poezia picturală din această frumoasă carte numește și înfățișează elementele și dimensiunile
ION ONUC NEMEŞ-VINTILĂ: POEME HAIKU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364268_a_365597]
-
Onuc Nemeș a făcut fotografii în cuvinte! Superbe! Imaginile marine umplu sufletul gol al poetului năpădit de greul lacrimei, de durerea de a nu mai avea părinți: „Plânsul greu al mamei / umple pământul de apă” Desenul lui Ștefan Orth acompaniază simfonia de umbre și lumini a acestei cărți. Cea mai recentă apariție de poeme haiku a lui Onuc Nemeș este, în acest an, 2012, de data aceasta, cu traducerea lor în limba japoneză, limba originară a acestor sublime, esențializate, inefabile poeme
ION ONUC NEMEŞ-VINTILĂ: POEME HAIKU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364268_a_365597]
-
fast și poleială E o tristă ironie Ca o copie banală, Ca o veche nebunie Ciclică și abisală, Fără nerv și armonie În carcasa ei carnală Scursă în monotonie Austeră, boreală, Palidă ceremonie Funerară și regală Ca-ntr-o sumbră simfonie, Ca într-o funestă gală Dintr-o goală colonie, Ca o liniște letală Veștedă și maronie Impasibil de brutală Injectând melancolie, Doza zilnică fatală Dezertorilor și... mie, Ca o boare, ca o pală Ca o scurgere sangvină, Ca o moarte
TOAMNĂ INFERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364340_a_365669]
-
Omului contemporan de a-și privi lucid propria interioritate, tăinuită cu parșivenie de foarte multe ori sub straturi groase de fard actoricesc în cadrul unui spectacol de teatru societar lipsit de orice urmă de vibrație pozitivă și însemnătate... Sunetul puternic al simfoniei macabre a timpului postmodern se simte mișcându-și trupul greoi și lipsit de expresivitate în universul lăuntric al unui tablou fără o poeticitate anume, dar descompus în mii de bucăți de către rațiunea unui artist al zilei complet anonim... Pe acordurile
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
Pentru tine va fi Doar rouă înviorătoare. Vei păși pe ape Precum Iisus. Tu ești prezentul Și speranța de mâine. Eu cred în vise, Eu cred în tine! Fii rază de lumină În întunericul lumii! Tu ai dus pe aripi Simfonia cerului Și praful de stele - Misterul vieții te învăluie. Ne-ai umplut inimile Cu dragoste și căldură. Tu ești splendoarea vieții, Tu ești simbolul Noului început. Referință Bibliografică: Ziua copilului / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul
ZIUA COPILULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364469_a_365798]
-
alții”, Nichita Stănescu exclama: “Vai poetului care nu seamănă cu versul său“. Valeriu Rață, poetul, nu pozează într-un filozof încifrat în metaforă, în deținător al cheii absolutului, nu pretinde (intuiesc eu) că melosul versului său e deplin consonant cu “simfonia spiritului universal”, sau că e acel Făt-Frumos purces să “elibereaze cuvintele din posesia fermă a definiției” lor (Eli Khamarov, despre poetul universal). El e alt gen de soldat al stihurilor, opus celui care hrănește iluzia că poartă în raniță bastonul
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
un împărat dintre ei erau mici, și fără un împărat creștin convertirea populației ar fi fost încă multa vreme amânată. Prin convertirea Împăratuluilui Constantin la Creștinism s-au modificat si raporturile dintre Biserică și Stat (ajungându-se la așa numita „simfonie bizantină”). Socotindu-se slujitorul lui Dumnezeu, responsabil în fața Lui de buna rânduială în Biserică, el nu a ezitat niciodată să intervină în treburile acesteia, în mod decisiv și hotărâtor, cum a fost cazul cu convocarea Sinodului I Ecumenic de la Niceea
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
Acasă > Cultural > Artistic > SIMFONIE SENZORIALĂ - MICRO STIHURI Autor: Cezarină Adamescu Publicat în: Ediția nr. 250 din 07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului SIMFONIE SENZORIALĂ *Lumini strecurate prin pălăriuța - ros de nu-mă-uita. *Îmbrățișând un stejar. Oricum mai tandru decât iubitul. În preajma arborilor datoriile par suportabile
MICRO STIHURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361404_a_362733]
-
Acasă > Cultural > Artistic > SIMFONIE SENZORIALĂ - MICRO STIHURI Autor: Cezarină Adamescu Publicat în: Ediția nr. 250 din 07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului SIMFONIE SENZORIALĂ *Lumini strecurate prin pălăriuța - ros de nu-mă-uita. *Îmbrățișând un stejar. Oricum mai tandru decât iubitul. În preajma arborilor datoriile par suportabile. Uitată pe-o bancă pălăria de frunze - soare indecis. Vechea agenda doldora de haiku. Gânduri înghesuite. Arareori vei află
MICRO STIHURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361404_a_362733]
-
arborilor datoriile par suportabile. Uitată pe-o bancă pălăria de frunze - soare indecis. Vechea agenda doldora de haiku. Gânduri înghesuite. Arareori vei află un om care să te treacă puntea. Pe ritmuri clasice își ascute cuțitul de-o piatră. *Toamnă - simfonia senzorială cotropește ființă. *Câți oameni trec prin viața ta fără să lase vreo urmă? *Un matisor căzut pe aleea din parc - miriapod verde. *Lângă casa pustie o gheață uitată fără șireturi. *Ghemotoace de puf gata de spulberare - păpădii. Copaci în
MICRO STIHURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361404_a_362733]
-
cerul în patru. *Șofran cu mustăți o floare adulmeca aerul serii. *Pe-o rază sinilie gândul gălăduie în conduri de argint. *Salcii nepieptănate mângâie spinarea luminii. *Maieutica viselor - suspin negrăit al Duhului Sfânt. CEZARINĂ ADAMESCU 7 SEPTEMBRIE 2011 Referință Bibliografica: SIMFONIE SENZORIALĂ - MICRO STIHURI / Cezarină Adamescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 250, Anul I, 07 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cezarină Adamescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
MICRO STIHURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361404_a_362733]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > UMILINȚĂ Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Pe drumul umilinței mai plâng o simfonie Doar, ce uitasem gustul amar plin de venin În urma mea doar pașii scriu urma cea târzie A lumii-ntunecate din care astăzi vin. În drum o floare albă bocește pe un ram, Un trandafir de aur s-a preschimbat în
UMILINŢĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361415_a_362744]
-
ierburi cânt și armistițiu. Arc de spirală, anul ce trece e ridat, Impovărat de râsete, gemete și ploi De Noul An renaștem în dans imaculat Ne re-zidim puternici, cu visele din noi! Înfiorat de străluciri se -nclină bradul... Ascultă o simfonie de toamnă alungată Din țipăt se destituie în cântec fagul Iar puritatea trece cu stele -nveșmântată. Din crinii ancestrali fugar desprinse Superbele petale, revolte de poem, Adie în cristaluri, pe ramuri neînvinse Incendiind în alb Imperiul boem ! Elena Armenescu ( din
ÎMPĂRĂŢIA ANULUI NOU de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363852_a_365181]
-
zâna din povești frumoasă Ce alungă iarna somnoroasă Ești adierea cea mai lină Ești zumzetul de prin grădină Ești raza caldă ce trezește Falnicul codru ce înverzește Azi ești narcisă zâmbitoare În straiul alb de sărbătoare Ești în văzduh o simfonie Ești a naturii armonie Ești revărsat multicolor Ești zbor geometric de cocor. Referință Bibliografică: Primăvara / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1155, Anul IV, 28 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PRIMĂVARA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362817_a_364146]
-
unei muzici, Vocea aceea bine armonizată și purtătoare, laolaltă, de forță și dovedită sensibilitate interpretativă în ani. „Расцветали яблони и груши/ Поплыли туманы над рекой/ Выходила на берег Катюша/ На высокий берег на крутой.”... Cântecul Alexandrovilor se aude acum, ca simfonia unei dureri de mult înăbușite, în adâncurile mării care i-a înghițit definitiv sufletul. Cu siguranță, însă, că, într-o bună zi, i se va îngădui să iasă în bătaia Soarelui arzător de deasupra Pământului, reconstituind, cu ison de îngeri
PASĂREA „TU” de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362897_a_364226]
-
spune ceva, după care dispare). NIKY :Iată-te din nou singur! EL: (luând zgarda în mână, cu emfază): Sunt ultimul reprezentant al lui Homo Sapiens Sapiens, cel care până mai ieri hoinărea prin cosmos, clădea piramide, înălța Capela Sextină, compunea Simfonia a IX-a, picta - vesel sau trist - Guernica, pentru ca, apoi, obosit la Masa Tăcerii, să spună „O,rămâi clipă, ce frumoasă ești!”. NIKY (aplaudând): Admirabil! Continuă, te rog! EL: Sunt Ghilgameș sau Enkidu? Poate un sclav dintre acei care au
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]