11,710 matches
-
amorf și distant o lume ce o înconjoară, ci se identifică cu materia ei care ,,fremătând mă provoacă’’, risipind, cu generozitate, pe ,,plaja subțire a sufletului’’ ei furtuna propriei vieți, pe care o trăiește cu duritatea rocilor. Acest sentiment al singurătății o ajută pe Ayten Mutlu să-și constate defectele, să se clarifice față de ea însăși ,,defectele mele m-au întrecut mereu’’ (Nebun din cer - p. 25), în timp ce alter ego-ul ei stă mereu treaz, constată și înregistrează, redând apoi cuvântul în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
să se clarifice față de ea însăși ,,defectele mele m-au întrecut mereu’’ (Nebun din cer - p. 25), în timp ce alter ego-ul ei stă mereu treaz, constată și înregistrează, redând apoi cuvântul în dialogul tăcut al poetei cu ea însăși. În interiorul acestei singurătăți cumplite, ,,tăcerea absolută a celor morți’’ capătă valențe imense, poeta însăși aflându-se într-un fel de pat al lui Procust ,,neînsuflețit ca și tăcerea’’, arzând în interiorul ei ,,interiorul meu mă îmbolnăvește, ah, inima îmi suferă’’ (Bidoane de lături - p.
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
clădește neantul’’, ,,debarcaderul zilei pierdut în deșert’’, încântarea temporală a confuziilor/ fumul cald în dulcea pădure/ fructul fals al pământului nepărtinitor și profund’’, ,,paradisul ascuns, strigătul lui Hades’’, ,,dorința, cuțitul sângerând rodia/ mirosul fructului impregnat în sudoare/ voluptatea florii’’, ,,întunericul, singurătatea păsării fără adăpost’’ (Dragostea - p. 45). Dragostea poetei este, de fapt, imaginea îngropată în sine a ,,trupului tău gol’’ ( Pentru a te salva de la adormire - p. 48), disperarea de a nu-și pierde iremediabil iubitul, o dorință arzândă în care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
forțată n-a fost de ajuns pentru a liniști autoritățile comuniste, suspecte la orice freamăt de demnitate și inteligență. A fost arestată de regimul comunist și trimisă la Pucioasa, județul Dâmbovița, unde a murit în 1955. A murit în uitare, singurătate și lipsă de recunoștință, ca mulți alți monștri sacri ai istoriei inconvenabile. Rămășițele sale pământești au fost înhumate la Cimiterul Bellu din București, acolo unde se află și astăzi o plăcuță cu numele ei. În Chișinău, o străduță se numește
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92592_a_93884]
-
π). Învăluita în trecut de misticism, constantă π, datorită relației sale cu natura cercului, este inseparabila de sfera și univers. Conceptul EPISODIA își propune să devină inseparabil de ALTERNOSFERA și universul sau: publicul. Primul single de pe albumul EPIZODIA se numește „Singurătate” și se poate asculta aici >„Privind spre cer am cules în memorii cele mai importante epizoade și în câmpul algoritmilor matematici am reașezat stelele. Am reinventat horoscopul. Luna 3. Ziua 14. Începe EPIZODIA.” - Marcel Bostan, Alternosfera Alternosfera a fost fondată
Luna 3. Ziua 14. Începe epizodia. Alternosfera te cheamă! [Corola-blog/BlogPost/98307_a_99599]
-
care trăiește în Italia. De asemenea, Alexandra a participat la proiecție, fiind unul dintre invitații speciali ai Festivalului. Competiția ANONIMUL începe astăzi în forță, de la ora 21.00, la Verde Stop, cu lungmetrajul September (r. Penny Panayotopoulou), o poveste despre singurătate și obsesii, după care vor urma trei calupuri de scurtmetraje, două cu filme din competiție, plus o secțiune de OFF Românesc, în cadrul căreia vor fi proiectate O lume nouă (R. Luiza Pârvu) și București, te iubesc (R. Mircea Ghinescu). Seara
A început cea de-a 11-a ediție a Festivalului Internațional de Film Independent ANONIMUL [Corola-blog/BlogPost/98580_a_99872]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > NAȘTEREA PERFECTĂ Autor: Nicolae Nistor Publicat în: Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016 Toate Articolele Autorului nașterea perfectă poate și scoicile plâng aruncate în vâltoarea vieții de ce numai ele nasc perle din singurătate de parca perfecțiunea nu are chinul faceri sau poate numai lumea aceea este netulburata și numai în adâncuri vietățile sunt libere. Referință Bibliografica: NAȘTEREA PERFECTĂ / Nicolae Nistor : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1907, Anul VI, 21 martie 2016. Drepturi de
NAȘTEREA PERFECTĂ de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381622_a_382951]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > DOR Autor: Ileana Vičič Stanca Publicat în: Ediția nr. 1883 din 26 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Dor Mi-e dor,dor,dor de iubire ! Mi-e sufletul încătușat cu un lanț, ce se numește ,singurătate. Singurătate,suflet nedorit, de ce-ai venit,de ce nu pleci? Mi-e dor,dor,dor de iubire ... Iubire,veni-vei și la mine ? Duel Când încerc să mă înalț pe scări de lumină, sufletul se zdrobește de zidul realității, ce-
DOR de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381636_a_382965]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > DOR Autor: Ileana Vičič Stanca Publicat în: Ediția nr. 1883 din 26 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Dor Mi-e dor,dor,dor de iubire ! Mi-e sufletul încătușat cu un lanț, ce se numește ,singurătate. Singurătate,suflet nedorit, de ce-ai venit,de ce nu pleci? Mi-e dor,dor,dor de iubire ... Iubire,veni-vei și la mine ? Duel Când încerc să mă înalț pe scări de lumină, sufletul se zdrobește de zidul realității, ce-mi
DOR de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381636_a_382965]
-
Pădurea veșnic verde să mă-mbieși caii tineri sprinten să-mi alerge,Mustangii mei, cu ochii de câmpie.... VII. DEȘERTĂCIUNE-I VIAȚA, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016. Deșertăciune-i viața, cu lacrimi pe obraz, Singurătăți în porturi, corăbii risipite, Când nimeni nu te vede, doar luna pe pervaz, Din negură privești la clipe fericite. Și-ncerci să ți le-aduci de tine mai aproape, Mirosul lor te-mbată, îl ai în nări de-acum, Dar
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Rămân îngălbenite, doar file de poveste Din alte vremuri line, din care te-ai desprins, Arar privești la lună, ea pare să te-aștepte Cu stelele cunună, pe cerul necuprins... Citește mai mult Deșertăciune-i viața, cu lacrimi pe obraz,Singurătăți în porturi, corăbii risipite,Când nimeni nu te vede, doar luna pe pervaz,Din negură privești la clipe fericite.Și-ncerci să ți le-aduci de tine mai aproape,Mirosul lor te-mbată, îl ai în nări de-acum,Dar
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
soare mă frământ,Eu cântul bucuriei îl ascult, Dar peste el răsună-un marș funebru.Cu ochii goi, împovărați de ceață,Văd poza ta, ce pe un raft atârnăși un pustiu de vânt în dimineață împrăștie trăirile din urmă...... IX. SINGURĂTATE, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016. Privești în gol, în înserare, Când cupa dorurilor plină Ți se revarsă cu-ntristare. Privirea ta, demult, senină Se zbate palidă, cum ceara Topindu-și trupul, dă lumină
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Cu ochii mei de jar aprind un foc,Ce n-am avut, ce nu mi-a dat iubirea,Nici soarta mea de fum, fără noroc.... XII. TREI POEME, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2098 din 28 septembrie 2016. Singurătate Privești în gol, în înserare, Când cupa dorurilor plină Ți se revarsă cu-ntristare. Privirea ta, demult, senină Se zbate palidă, cum ceara Topindu-și trupul, dă lumină. Ești singură în înserare, Afară plâng stele-n grădină, În carne simți
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Și în privirea fără vină... Arzând mocnit Arzând mocnit, ca focu’-n sobă, În care-ai pus un lemn crăpat, Amarul eu îl pun în vorbă, Un plâns se iscă, fulgerat. Ca frunzele îngălbenesc Dorințe-aprinse prea târziu... Citește mai mult Singurătate Privești în gol, în înserare,Când cupa dorurilor plinăți se revarsă cu-ntristare.Privirea ta, demult, seninăSe zbate palidă, cum cearaTopindu-și trupul, dă lumină.Ești singură în înserare,Afară plâng stele-n grădină,În carne simți o-nfiorare.Un cânt
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Cu ea, și eu m-am dus...... XV. MARE BĂTRÂNĂ, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016. Mare bătrână Plajă dogorită, în vânt și în soare umerii tăi putrezi se lasă tot mai mult, povara singurătății, a sacului cu sare, te îngroapă noaptea ca pe-un mort bătrân. Morții îi dai darul, lacrimile tale, plânse în milenii, spre ceruri curgând, apă zbuciumată de dor, cu amarul de-a fi prea bătrână, moartea implorând. Citește mai mult
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
darul, lacrimile tale, plânse în milenii, spre ceruri curgând, apă zbuciumată de dor, cu amarul de-a fi prea bătrână, moartea implorând. Citește mai mult Mare bătrânăPlajă dogorită,în vânt și în soareumerii tăi putrezise lasă tot mai mult,povara singurătății,a sacului cu sare,te îngroapă noapteaca pe-un mort bătrân.Morții îi dai darul,lacrimile tale,plânse în milenii,spre ceruri curgând,apă zbuciumatăde dor, cu amarulde-a fi prea bătrână,moartea implorând.... XVI. SĂ POT PRIVI CERUL, de Cristina
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
cu amarulde-a fi prea bătrână,moartea implorând.... XVI. SĂ POT PRIVI CERUL, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016. Într-o cădere, aș vrea cât mai târzie, pe care-o aștept cu spaimă, momentul de singurătate care o să se întâmple, o alunecare moale, duioasă ca un cântec, când ultimele roade sunt putrede pe tâmple. Atât amar de ani, înțelepciune, zidit-ai înăuntru un templu prea umil și nu mi-ai dat puterea, chircită-n rugăciune, să
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
vântul în pădure e o sălbăticiune, Se-așază-ncet pe frunze ,drept jertfă, o durere, Coroană-mpovărată de jar și de tăciune. Pământu’-și cere partea, altarul cu ofrande, Sufletul lor piere sub razele autumnale, Privesc fereastra vieții-mi și frunza care cade, Singurătatea zilei ascute iar pumnale. Citește mai mult Ca-ntr-o cădere, toamna, în tainică tăcere,Când vântul în pădure e o sălbăticiune,Se-așază-ncet pe frunze ,drept jertfă, o durere,Coroană-mpovărată de jar și de tăciune.Pământu’-și cere partea, altarul
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
vântul în pădure e o sălbăticiune,Se-așază-ncet pe frunze ,drept jertfă, o durere,Coroană-mpovărată de jar și de tăciune.Pământu’-și cere partea, altarul cu ofrande,Sufletul lor piere sub razele autumnale,Privesc fereastra vieții-mi și frunza care cade,Singurătatea zilei ascute iar pumnale.... XIX. AMURG, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2053 din 14 august 2016. Amurgul ca o mantie din cer se așază Pe trupul obosit, ascuns de ierbi flămânde, Simt dincolo de mine o mână ce veghează
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
mai ard...... XXVI. CÂND AI PLECAT, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2008 din 30 iunie 2016. În ziua aceea, oamenii erau umbre prelungi în apa de pe caldarâm. Eu însămi eram lacrimă dintr-un ochi de pe alt tărâm. Țipa singurătatea, o pasăre uriașă și oarbă. Priveam orașul și oamenii cum se lasă prinși în ghearele ei, căzând neputincioși în inima tăcerii. În ziua aceea... Citește mai mult În ziua aceea, oameniierau umbre prelungiîn apa de pe caldarâm.Eu însămi eram lacrimădintr-un
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Priveam orașul și oamenii cum se lasă prinși în ghearele ei, căzând neputincioși în inima tăcerii. În ziua aceea... Citește mai mult În ziua aceea, oameniierau umbre prelungiîn apa de pe caldarâm.Eu însămi eram lacrimădintr-un ochide pe alt tărâm.Țipa singurătatea,o pasăre uriașă și oarbă.Priveam orașul și oameniicum se lasă prinși în ghearele ei,căzând neputincioșiîn inima tăcerii.În ziua aceea...... XXVII. POEM TÂRZIU, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 1999 din 21 iunie 2016. Am să scriu
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
fi tristă, sunt și eu singur la fel ca tine, Și te rog să crezi că nu mă simt deloc bine, Zi de zi, te am în suflet și în minte, Dedicându-ți multe versuri spre tine gândite. A mea singurătate se leagă de-un singur dor, De a te avea lângă mine și să facem amor, Este nevoie de amândoi și să locuim în comun, Că viața-i scurtă și nu trebuie să treacă oricum. Pot spune că și singurătatea
NU FI TRISTĂ, SUNT ȘI EU.. de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381692_a_383021]
-
singurătate se leagă de-un singur dor, De a te avea lângă mine și să facem amor, Este nevoie de amândoi și să locuim în comun, Că viața-i scurtă și nu trebuie să treacă oricum. Pot spune că și singurătatea mea este o lacrimă, Ce cade din cer tot timpul, înconjurată de patimă, Scriu versuri izvorâte din a mea gândire profundă, Cu dorința să-ți vină pe aceeași lungime de undă. Amândoi, dacă binevoiești să fim împreună, Să ne petrecem
NU FI TRISTĂ, SUNT ȘI EU.. de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381692_a_383021]
-
față. Această păpădie se simte bine acolo unde este, Unul trece pe lângă ea nepăsător,doar o privește, Mulți o admiră, întreabându-se de ce este solo, Alții uimiți, întrebându-se de ce se află ea acolo? Ea nu are grai ca să spună despre singurătatea ei, Dar, în gând, ar putea zice admiră-mă dacă vrei, Vezi cât de frumoasă și făloasă sunt eu ca păpădie? Iubește-mă și dă veste la toată lumea, ca să se știe. Că aici, izolată și-n singurătatea mea, voi procrea
PĂPĂDIA SOLITARĂ.... de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381691_a_383020]
-
ca să spună despre singurătatea ei, Dar, în gând, ar putea zice admiră-mă dacă vrei, Vezi cât de frumoasă și făloasă sunt eu ca păpădie? Iubește-mă și dă veste la toată lumea, ca să se știe. Că aici, izolată și-n singurătatea mea, voi procrea, Voi răspândi semințe, de-i vreme bună sau rea, Am convingerea că vor încolți pe terenuri fertile, Vor ajunge plante mari, chiar și la voi pe farfurie. Referință Bibliografică: Păpădia solitară.... / Ilie Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PĂPĂDIA SOLITARĂ.... de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381691_a_383020]