7,756 matches
-
E nevoie de concentrare și, chiar dacă ne-am putea concentra... nu avem timpul necesar. Și-atunci suntem blocați aici? Da, mă tem că da. Nicăieri nu-i ca acasă, zise Scout absentă. Doctorul zâmbi fără umor. — Bine, dar eu sunt singurul pe care-l vrea rechinul. M-am trântit pe pat. — Nu mai e așa, spuse doctorul. Acum suntem implicați cu toții. Mi-am dat seama că probabil așa era. Amândoi, în special Scout, erau atât de puternic legați de mine, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-mă și zâmbindu-mi. — Crede-mă, dacă mai ai vreo idee, aș fi chiar bucuroasă s-o aud. Nu aveam ce să mai spun. — Vezi? zise ea. — Chiar nu vreau să faci asta. — Nici eu nu vreau, dar tu ești singurul care-l poate străpunge pe ludovician, iar Fidorous e singurul care știe cum să ne ducă înapoi. Asta înseamnă că eu sunt singura care trebuie să coboare în cușcă. M-am uitat la ea. — Vino-ncoace. Mă cuprinse cu brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
idee, aș fi chiar bucuroasă s-o aud. Nu aveam ce să mai spun. — Vezi? zise ea. — Chiar nu vreau să faci asta. — Nici eu nu vreau, dar tu ești singurul care-l poate străpunge pe ludovician, iar Fidorous e singurul care știe cum să ne ducă înapoi. Asta înseamnă că eu sunt singura care trebuie să coboare în cușcă. M-am uitat la ea. — Vino-ncoace. Mă cuprinse cu brațele și eu am strâns-o tare la piept. — N-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acoperit de baloane, cînd parada Încetini și toți pionierii și Învéțétoarele ascultau ce se spune În megafon, Șasa se aplecé sé-și lege șiretul, pe care și-l lésase dezlegat Încé de acasé, si scoase din Îndoituré un ciob. Șasa era singurul din toaté clasa care reuși sé pétrundé În rînd cu cioburi la el. Îl tinu În palmé pîné asudé și cînd parada porni Îl aruncé În baloanele fiicei lui Vera Ivanovna. S-au auzit doué bubuituri. Doué baloane mari care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Edmundîci? Nu știm nimic! - Natura-Mamé! Vladimir Ilici, ea le știe pe toate! - Rahatu-Mamei! dragé Edmundîci, lipsa de perseverențé! Neglijență! Și alte asemenea boale ale poporului rus! Iaté ce-ți voi spune eu ție, Edmunîci! - Vreți sé spuneți cé noi sîntem singurii vinovați? - Întocmai! - Nu Natura-Mamé? - Noi Edmundîci! Numai noi! - Și-atunci? - Numai ea, Nadenica, știe adevérul! - Știe, da! - Numai și numai ea, Cleopatra noastré! Uite ce, Edmundîci, cînd ești În Petersburg, transmite, te rog, Nadiușei această și pup-o fierbinte din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
1979, în vreme ce numărul de lectorate de franceză din România a trecut de la 8 (opt) în 1971 la 9 (nouă) în 1979 ; organizarea, în 1975, a unui important seminar asupra Poetului Național, la Universitatea Sorbona din Paris, intitulat: "Eminescu après Eminescu " (singurul de acest gen în acei ani în întreaga Europă), cu participarea unor eminescologi cunoscuți din țară și străinătate, inclusiv a lectorilor de limba română (români și străini) din Europa occidentală; organizarea, în 1977, cu prilejul împlinirii a 100 de ani
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
pentru conducerea Direcției Europa Occidentală, propunere care nu s-a concretizat, de la Partid venind indicația să nu se mai facă numiri decât după reorganizarea ministerului. Când noua schemă de organizare și de încadrare a direcțiilor a fost aprobată, a fost singurul dintre directorii propuși care nu a primit avizul Securității. A continuat activitatea la Direcția de Analiză și Sinteză, iar în anul 1970, ministrul Corneliu Mănescu (care se lupta mult pentru "oamenii lui") îl include în delegația care trebuia să îl
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
între România și alte țări arabe. Alte activități În cariera diplomatică de peste trei decenii și jumătate, a deschis trei ambasade ale României: la Tripoli, în Libia; la Doha în Qatar; și la Ryadh în Arabia Saudită. Fiind șef de misiune și singurul diplomat pentru o perioadă de timp, se ocupa să asigure activitățile atașatului economic, cultural, de presă și ale consulului cu rezultate benefice în relațiile țării noastre cu cele trei state arabe din Maghreb și din Golful Arab. A făcut demersuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
ramură Învechire/ieșire din uz Figura 3.4. Listă de verificare a riscurilor Capitolul 3. Managementul riscului 235 În lume există mai multe standarde privind managementul riscului, dar Standardul de risc al Australiei și Noii Zeelande nr. 4360/200412 este singurul acceptat și recunoscut. Actualul standard a fost conceput în 2005, având două revizuiri respectiv în 1999 și 2004 și este recunoscut pretutindeni ca fiind cadrul general pe care se sprijină managementul modern al riscului. Standardul a fost elaborat pe baza
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
cartier. Tu ai fost fericită sexual? Vorbește-ne despre interesul tău sexual". E ca un raton, se înfurie reportera. Uite-l cum scormonește în gunoi. Amorul fizic ca exercițiu de democrație. Spune tot, cu ovarele pe masă. De-ar fi singurul! Nu numai Bebe Sex induce astfel de idei: frivolitate, vulgaritate. Efectul pe termen scurt: relativism moral, dificultatea în a distinge răul de bine. Învață-te cu răul, tinere. Ce educație, ce școală? Scuipă-i pe bătrîni, cu reperele lor etice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dai b bășină mare, da' ești un pîrț". O face și-acuma Leandru. Scrie, adică, istoria, pînă la sfîrșitul ei. "Eu voi da sama de ale mele cîte scriu"? Un depășit, Miron Costin. Nu mai e în chestie. A fost singurul universitar ieșean care a omagiat-o pe Elena cea savantă. Și ce dacă? E suficient să aprindă "ruguri de iubire" pentru martirul Voiculescu și i se purifică trecutul. Că tot sîntem în anul Caragiale: "Amice, ești idiot" dacă n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Note. Reflecții. Discuții cu prietena mea. Fuga din timp Ce-a vrut să spună Vasiliscul, vizavi de Aspidă, ți-amintești? Când l-am vizitat împreună, în prima mea zi în rezervație? Și, în general, el filozofează întruna, pare a fi singurul care să-și pună întrebări legate de condiția lui actuală. Care e de fapt puterea lui? Nu cine știe ce, dincolo de migrene nu s-a înregistrat vreun alt efect, dar e bine să stai deoparte, doar dacă nu ai și tu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
făcea de lucru în târgurile învecinate. Și iubita lui se ivea întotdeauna de după colina rotundă și umflată ca un pântece de oaie, în drumul spre cătunul ei. De după colină, îl întâmpina cu figura ei luminoasă, cu ochii mari și iscoditori, singurii ce-l cercetau asupra lungii sale absențe. Gura ei mută de uimire și bucurie îl sorbea în sărutări lungi și umede și făceau dragoste după căpițele de fân de la baza colinei. Apoi, mai zăboveau o vreme, în care ea fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
țestoasei, ce lasă să se scurgă o eternitate între doi pași. Mă trezesc brusc și mă reped la pantalonii scurți de pe marginea scaunului și dibui creionul în buzunar. Mă așez pe terasă la masă și scriu pe caietul de matematică, singurul pe care l-am luat cu mine la insistențele mamei. Ce scrii acolo, așa de dimineață? Ești în vacanță! Spală-te pe dinți și vino la masă! Și mă apasă cu pieptul ei pietros și voluminos pe spate, în timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
firesc, eliberat de orice regrete. La limita unei suferințe insurmontabile, gândul morții poate fi salutar, dar totuși impur, alterat de regrete, speranțe, îndoieli. În pragul unei sublime trăiri, el survine dintr-o crispare a fericirii; moartea sau înghețarea fericirii devine singurul posibil "modus vivendi". Deci, moartea se instituie ca alternativă a subzistenței fericirii. Ca urmare, oricum am ataca fericirea, ea nu poate fi decât iluzia unei clipe cuprinse în univers. Dacă e năprasnică sau iluminată și ne lovește ca o revelație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fi important. De a fi știut, de a exista. Dorință despre care, desigur, nimeni nu știa că va fi luată de cineva în seamă. Dar Mioara văzu nevăzutul pentru că era îmbrăcată în rochie de mireasă, neștiind că acest veșmânt e singurul care oferă, o dată în viață, dreptul de a vedea, pentru o clipă, Raiul. Și tot pentru o clipă, în același timp, reversul său, care n-avea nimic biblic. Legenda era mai simplă decât păcatul însuși. Focul veșnic era compus, secvențial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
muncă în slujba comunității. Hai să urcăm până acolo sus, la parter. Vreau un antinevralgic, spuse Mioara Alimentară Autorului. Cum adică? întrebă el. Ți-a căzut filosofia la picioare? Privește, zise Mioara. Într-adevăr, orașul era cu susul în jos. Singurii care mergeau pe pământ erau Mioara și Autorul. Locuitorii pășeau pe cer cu capul în jos. Obișnuiți cu atâtea ciudățenii, nimeni nu-i mai lua în seamă pe cei doi care treceau alături de păsări printre coroanele copacilor, făceau cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pulpe și toate câte au femeile ca dar pentru ele însele, îmbătrânesc fără să dăruiască nimic, fiindcă n-au întâlnit bărbatul ideal; dar eu ce eram, Doamne? Eu ce eram? Știu, bocancii prea grei încetineau și gândurile, așa spunea Gustav, singurul care înțelegea de ce profesorul de matematică și cel de astronomie și cel de fizică, atunci când strigau elev scrie formula, eu trasam linie dreaptă, lungă de la catedră până la ușă, pe care ieșeam dat afară de profesorul de matematică, de cel de astronomie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de cangar, călcați la dungă și haina mirosind puternic a naftalină. Alese o cravată, ba nu, un papion, ei, bravo, doar nu merg la nuntă, le așeză la loc în cutie, fără să se grăbească, adună câteva scame de pe covor, singurul din toată căsoaia cu șapte camere, și, cu mâinile în poală, se așeză pe scaun, cu fața lipsită de expresie, cu ochii goliți de gânduri, cu un ușor tremur al mușchilor gambei de emoția așteptării. Era 22 aprilie, ora 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tocmai acest lucru era la rândul ei o demonstrație de forță, un strigăt disperat ca acela al delirului în clipele de agonie, când Îngerul Morții își pregătește coasa pentru tăierea firului de argint. Cu această imagine în față, a fost singurul curajos care a mers împotriva curentului, deși știa că e scurs la vale, era salvarea lui, dovadă că și nereușita face parte din sensul vieții. Conștient că există ca nimicnicie veritabilă, ca nonsens dovedit, ca absurd demonstrat, a oferit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
strălung închinat irefutabilului cauzal. Deși mirosea a zgură sau sulfurat de sodiu, poemele, de fapt, unul, singur, cu catrene care închideau o stare finalizată, ei bine, polipoemul, plăcu Profesorilor care-l și spulberară în vâjâiala Rapidului de noapte, Galați-Episcopia Bihor, singurul de altfel care oferea puțin din parfumul de brazi al școlilor de munte. Prunilă, după ce își dezlipi privirile de pe tampoanele roșii ale ultimului vagon, zise: Mi se pare mie sau versurile noastre s-au dus în sens invers, spre predecesorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
umplu de dezgust. Oare prezența acestui mort stârnea în mine gânduri așa de urâte? Nu era pentru prima oară că vedeam un defunct, însă era prima oară că împărtășeam, ca să zic așa, intimitatea unui răposat. Și prima oară că eram singurul care știa despre moartea cuiva. Din acest motiv am decis să nu telefonez: cadavrul îmi aparținea. Singura descoperire adevărată pe care o făcusem în viața mea, era moartea acestui tip. Ceea ce știam eu despre el, nu mai știa nimeni, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
observa pe spionii noștri. Reveni spunând că nu-i cunoștea și că nu păreau periculoși. -Ce știi dumneata? Poate că sunt înarmați, protestai eu. -De ce ne-ar ucide? -Poate că suntem, fără știrea noastră, martorii unor fapte stânjenitoare. Sunt singurul care l-a văzut pe Olaf murind. -După câte spui, această moarte nu a fost o crimă. -Cu cât trece timpul, cu atât mă gândesc mai mult că este vorba despre o crimă. Cine altul decât mine ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
o facem chiar și numai de amorul artei, ca să nu mai punem la socoteală memoria Bătrînului, se gîndește. Eu zic că ne-a ieșit. Crezi că m-am comportat ca un laș? Nici vorbă, îi răspunde Gulie sincer, ați fost singurul care a ținut steagul sus atîția ani pentru o idee care nu mai interesa pe nimeni. Am făcut-o doar pentru Bătrîn, recunoaște Roja pe un ton mai optimist, povestea e mai lungă, și e singurul episod care lipsește din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Centrale, cam pe unde e acuma Muzeul Aman, l-au așezat forțat la o masă și la lumina unei lămpi cu petrol și feștilă au început să-l interogheze. Atunci le a jurat moarte și răzbunare comuniștilor. N-a fost singurul, își aduce aminte și Curistul de povestea altcuiva care era aproape identică cu cea a Bătrînului. Și nu numai lor, reia Roja, ci și tuturor fufelor, cocotelor, curviștinelor de-o noapte, fustițelor, femeilor în general. Peste noapte a devenit misogin
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]