2,599 matches
-
Acasa > Poezie > Vremuri > O ȚARĂ DE VIS, CU CASE FĂRĂ FERESTRE! Autor: Alexandru Topolenco Publicat în: Ediția nr. 2029 din 21 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Prin sate, pe dealuri , pe văi Aleargă un vînt singuratic; Cuprins de dușmanii călăi Cu chipul lor sumbru, sălbatic. Pădurea se apleacă la iarbă Să treacă flăcăii Moldovei, Dar, unde să plece ei oare Căci nu mai sunt astăzi Codrii... Și rumeni la față se roagă Ca cerul să dea
O ȚARĂ DE VIS, CU CASE FĂRĂ FERESTRE! de ALEXANDRU TOPOLENCO în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375993_a_377322]
-
privighetorilor, dorește să sape galerii pe sub pământ să-și descopere propriul mormânt; trimite scrisori în cer, cerând iertare pentru ereziile lui, încet, dureros, cu câte-un spasm cu câte-o spaimă doarme noaptea în coșmaruri visând metafore din arena gladiatorilor singuratici, are în orbitele goale zădărnicia lumii ca teatru, vede pădurile dormind, aiurând printre fruzele în somn și așteaptă primăvara să rupă din carnea unui trandafir acel roșu care îl transfigurează în lumea dragostei unde se vede ca o rană pe
EREZIILE POETULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376057_a_377386]
-
pe iarba cea uscatăEu o-ndulcesc cu guste de miere.... II. O ȚARĂ DE VIS, CU CASE FĂRĂ FERESTRE!, de Alexandru Topolenco, publicat în Ediția nr. 2029 din 21 iulie 2016. Prin sate, pe dealuri , pe văi Aleargă un vînt singuratic; Cuprins de dușmanii călăi Cu chipul lor sumbru, sălbatic. Pădurea se apleacă la iarbă Să treacă flăcăii Moldovei, Dar, unde să plece ei oare Căci nu mai sunt astăzi Codrii... Și rumeni la față se roagă Ca cerul să dea
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
țara fără de basme! Flăcăii seînvîrt într-o horă Și cîntec de neam ei mai cîntă, Dar, care neam Doamne, Cînd țara ne este risipă. Prin forfota neagră a vremii, ... Citește mai mult Prin sate, pe dealuri , pe văiAleargă un vînt singuratic;Cuprins de dușmanii călăiCu chipul lor sumbru, sălbatic.Pădurea se apleacă la iarbăSă treacă flăcăii Moldovei,Dar, unde să plece ei oareCăci nu mai sunt astăzi Codrii...Și rumeni la față se roagăCa cerul să dea o furtună,Să scape
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
ultima vreme. Cei mai mulți credeau că e spiritul muntelui. Unii îl credeau un sfânt, alții un vrăjitor și nimeni nu avea idee cu ce trăia și nici unde se afla exact, locul unde trăia. Apărea din senin, pe câte o cărare singuratică prin pădurea de pe coastă, în fața vreunui călător singuratic și de fiecare dată trimitea un mesaj oamenilor, înștiințându-i de vreo primejdie iminentă. Tinerii Dragoni Stelari avuseseră surpriza, că se treziseră de vreo câteva ori cu el în carne și oase
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
Unii îl credeau un sfânt, alții un vrăjitor și nimeni nu avea idee cu ce trăia și nici unde se afla exact, locul unde trăia. Apărea din senin, pe câte o cărare singuratică prin pădurea de pe coastă, în fața vreunui călător singuratic și de fiecare dată trimitea un mesaj oamenilor, înștiințându-i de vreo primejdie iminentă. Tinerii Dragoni Stelari avuseseră surpriza, că se treziseră de vreo câteva ori cu el în carne și oase, chiar în peștera Grifonilor unde ei se întâlneau
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
Acasa > Cultural > Traditii > POVESTE DE CRĂCIUN Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1441 din 11 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului POVESTE DE CRĂCIUN De Iarna așternută peste lume, sufletu-mi singuratic fulguiește. Ascultă vântul când poveste-i spune și-n ritual creștin se-adeverește. Povestea topește zăpada-n sânge, când fără prihană se naște Viață. Iar Nașterea pe moarte o învinge, Crezul să pună izbândă-n speranță. Eu am deschis portiță
POVESTE DE CRĂCIUN de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376745_a_378074]
-
toamna să se manifeste destul de insistent în anul acela, încă din prima sa lună, astfel că marile bulevarde, atât de aglomerate cu numai două săptămâni în urmă, erau deja aproape pustii după șapte seara și ploile mărunte și reci alungau singuraticii și cuplurile ce ieșeau de la vreun cinematograf ori din alte locuri publice. Mă aflam la Casa de Cultură din cartierul "Pajura", împreună cu câțiva colegi. Ambianța de acolo și fetele neînsoțite, în număr destul de mare, au făcut ca grupul nostru să
ÎN ÎMPĂRĂŢIA CĂRŢILOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376735_a_378064]
-
cu iubire pentru penitent (care este fiul duhovnicesc) și cu pricepere de medic sufletesc mijloacele potrivite pentru vindecarea lui” (p. 45). Pentru credinciosul de astăzi, contemporan, spovedania este o necesitate spirituală foarte evidentă. Ca persoană, omul nu este o ființă singuratică, ci este întotdeauna în relație cu Dumnezeu și cu semenii, și prin aceasta cu societatea, cu creația întreagă. Ontologic vorbind, omul este într-adevăr legat de Creator și de creatura Sa, chiar dacă nu are conștiința și cunoștința acestei relații. Înzestrat
DUBLU SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. VASILE GAFTON... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375005_a_376334]
-
Și îți văd curajul de a deveni însăși semința divină. Floarea de lumină răsare în eternul aici și acum, În care te invit să mă vezi adusă de ruga armoniei. MIEREA PRIN SMERENIE Stăm prizonieri în lagărul de concentrare a singuraticilor, Din setea de perfecțiune, în această evaporare de valori, Ne zâmbim din poze și ne îmbrățișăm în secret, Neștiind despre venirea vreunui pas. Îți zîmbesc prin întrebarea dacă-mi zâmbești, Mă prind copilă năzbâtioasă privind, în oglinda apei, Visul despre
POESIS de DIANA CIUGUREANU ZLATAN în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375222_a_376551]
-
Când te reverși în mii de ape Erupându-ți lava, ca vulcanul! Îmi dăruești o muzică ce-mi place, Un cer cu imagine multicoloră, Migdali în floare, arome afrodisiace, Un Roque Nublo ce are aureolă! Simt cum al tău suflet singuratic Mă-nvaluie uneori ca-ntr-o poveste, Parcă vrei să spui un vino, enigmatic, Cuvântul tău înghiață și se-oprește! Referință Bibliografică: SIMT / Marilena Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1749, Anul V, 15 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
SIMT de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372599_a_373928]
-
dragoste în doi Lasă-mă să-ți cânt un cântec de dragoste care să-ți amintească de noi nu doar acum când suntem fericiți împreună ci și atunci când nu vom mai fi decât o amintire a vechile trăiri În nopțile singuratice când nimeni nu va mai fi lângă noi el îți va spune în locul meu cât de mult te-am dorit și câtă nevoie am avut unul de altul Cântecul de dragoste durează mai mult decăt orice dragoste făcută vreodată și
CÂNTEC DE DRAGOSTE, ÎN DOI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372719_a_374048]
-
Acasa > Versuri > Iubire > AMOR ÎN TOAMNĂ Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Amor în toamnă- Templu singuratic, În jur pământul E o plutire de vis... Cad frunzele, într-un delir tomnatic Și cerul se cufundă în abis. Nici o mișcare-n cer, la rădăcini- În frunze doar sclipesc pojaruri de lumini. Privirea întomnaților e lacrimă în Templu Decorul
AMOR ÎN TOAMNĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373097_a_374426]
-
o ușă îngustă că abia puteai să intri pe ea și-o ferestruică prin care abia pătrundea lumina zilei în încăpere; astfel că, în colibă era veșnic întuneric. Stăpânul colibei era un om cărunt, scund de statură; era un om singuratic, retras în coliba sa, în munți, încă din anii tinereții. Aproape că uitase de viața de la oraș și, ori de câte ori se ducea după unele cumpărături, dorea să le termine de făcut cât mai repede, pentru a se întoarce înapoi la colibă
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373256_a_374585]
-
foc! De când suflă, cam tot de-o vară, cu aer proaspăt din plămâni uriași, necrezut de uriași, noua directoare a Teatrului „Bacovia” din Bacău, actrița Anca Sigartău, jarul arde necontenit și ivește flăcări unde parcă se-ntorsese moișteala din vremea singuraticul poet ce peregrina cândva Bacăul apătos și trist! Timpul n-a așteptat peste puterea de răbdare, ba chiar a alergat cu repeziciunea gândului și a venit vremea ca actrița Anca Sigartău să așeze deasupra poleielii vorbei piatra faptei: șaisprezece zile
WOODSTOCK-UL UNIVERSULUI TEATRAL ROMÂNESC. BACĂU, ESPLANADA FESTIVALULUI „THEATERSTOCK” de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372103_a_373432]
-
poetul, dragostea pentru natură îi este insuflată de moșul său, Costan, de unde și înclinația lui de a se ocupa de creșterea păstrăvului și de turismul zonal. Am înțeles că se vorbește, prin zona Câmpulungului, că poetul Tucu Moroșanu este un singuratic. Poate că ideea a izvorât din versurile acestuia, incluse în poemul „Nu-mi pasă”, din volumul „Fiare vechi și-nmiresmate”, în care declară cu satisfacție: „N-aveți decât să existați / Așa cum poftiți dar eu / Am hotărât să purced / La săpatul
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
lumile rătăcite, nu știu , toamnă, cum să-ți mulțumesc pentru calda mea singurătate; sună marele ceas al tenebrelor, cerul de platină se rotește, se clatină peste noi, am palmele goale de lumină și ochii tulburați de-ntuneric, îmi plimb azurul singuratic prin frunzele triste ce-și caută cărări de vis peste poteci și drumuri pustii, se-ntunecă refexele-nserării peste dealul ud de zvon, beat de șesuri și de-munți, nu mai am priviri să văd, parcă plouă cu metafore dintr-un
TRECE SEPTEMBRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376123_a_377452]
-
și știm fiecare că fără tristețe, fericirea nu ar mai avea sens. În poezia „Gând abrupt" autoarea afirmă răspicat: „Sunt zile când universul întreg te-nspăimântă/ i vulnerabil este sufletul întreg,/ Viața iubete vasul în care se-agită -/Inima ce bate singuratic în piept...//„ Cu toate acestea, asemenea stări, nu întotdeauna sunt fără ieșire. O ilustrare o găsim și în poemul Frigul din noi, în care, deși tăcerea devine o mare apăsare și poeta dorește ca „în flacăra tăcerii să mă pierd
PLASA UNEI ILUZII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374696_a_376025]
-
puțini L-am găsit, dar nu în această lume ci în pustie, în liniștea tainică a solitudinii celei mai adânci, acolo unde nu se văd decât pașii și unde nu se aud decât gândurile infinite ale lui Dumnezeu. Acei locuitori singuratici și melancolici, visători, sfinți, profeți, asceți și poeți ai pustiei, de care lumea aceasta s-a lepădat ca de niște leproși, erau de fapt părinții noștri duhovnicești, doctori ai sufletelor care primiseră darul și harul să vindece chiar și pe
TEOLOGUMENA – DESPRE DARUL VEDERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379226_a_380555]
-
un ocean / Își cântă dorul pe o strună,” sub amenințarea unui ”nor” tomnatec , al vântului ce ”răbufnește”, stările devin schimbătoare și tristețea își face simțită prezența, într-un decor unde formele și culorile se aliniază stărilor interioare. Un nuc șade singuratic / Și scrutează zările / Trist, tăcut și fantomatic / Unduindu-și rănile.” ( Tristeți de toamnă). Conștiința este asediată, adesea, de tumultul întregiii vieți, încercând, în momentele de răgaz, să mediteze asupra tuturor lucrurilor: cele existente, cele trecute și cele viitoare, străduindu-se
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
poetul revine mereu acasă, acest loc sfânt, încărcat de liniște și mister. ” Miroase-a cald și voie bună,/ În sobă focul pâlpâie necontenit; / Pe la ferești colindători se-adună / Ca să vestească pruncul nou venit.( Acasă). Versurile se modelează după susurul izvoarelor singuratice, după mângâierea caldă a vântului, mai ales atunci când, în suflet - , renaște dorința ”de a te reîntoarce acasă, de a reînnoi cântecele și de a eterniza în vers roadele pământului, de a redescoperi ritualul arhaic ce formează acele ”munci și zile
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > SINGURATICE CULORI (SAU CUM O VĂDUVĂ-PĂIANJEN DEVINE AMATOARE DE ARTĂ ABSTRACTĂ) Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului MOTTO: „Nu încerca să deschizi inima altcuiva cu cheia inimii tale. S-ar putea să
SINGURATICE CULORI (SAU CUM O VĂDUVĂ-PĂIANJEN DEVINE AMATOARE DE ARTĂ ABSTRACTĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379293_a_380622]
-
inimă ce-n dor de moarte putrezește. Doar un pui de văduvă păianjen Își țese plasa deasă peste-al meu tablou În fapt un cinic dar și-un banal desen Cu locul lui în al uitării preacurvit cavou. Referință Bibliografică: SINGURATICE CULORI (SAU CUM O VĂDUVĂ-PĂIANJEN DEVINE AMATOARE DE ARTĂ ABSTRACTĂ) / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2161, Anul VI, 30 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
SINGURATICE CULORI (SAU CUM O VĂDUVĂ-PĂIANJEN DEVINE AMATOARE DE ARTĂ ABSTRACTĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379293_a_380622]
-
știa însă că sfârșitul este aproape și îl eliberă din slujbă pe Hasim din Rekem, iar acesta îl vizită de câteva ori în Cezareea, fără a-și mai ascunde identitatea. Își dădu seama însă că procuratorul se schimbase. Devenise un singuratic și evita să mai iasă din palatul său din Cezareea. Nu mai mergea la amfiteatrul de lângă mare unde îi plăcea să asiste la piesele jucate acolo. Nici la hipodrom, la cursele de cai nu mai mergea și nici în arenele
ROMANUL ANCHETA LA FINAL. EPILOG de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369237_a_370566]
-
și fragmente din lucrările compuse de comunitatea de la Qumran. Gândirea și principiile religioase ale esenienilor, «oameni ai pustiu¬lui», au fost descrise de Iosif Flaviu, contemporan cu ei, de Filon și de Pliniu cel Bătrân, care îi prezintă ca „oameni singuratici, fără familie, fără bani, izolați, «trăind în tovărășia palmierilor» («Istoria naturală»). Arheologia modernă socotește că sfârșitul lor s-a intâmplat în anul 68 d.Hr., la 150 de ani de la fixarea lor în aceasta pustie, când armatele romane, conduse de
OGLINDA DIN CUVÂNT de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374240_a_375569]