KorAP: Find »[drukola/base=sintactic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...40 41 42 ...204 >

5,099 matches

Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644

Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta.” (M. Eminescu, I, p. 1) Din perspectivă sintactică, este definitorie pentru substantiv compatibilitatea cu toate pozițiile (regent, determinant, termen în relație de interdependență sau de apoziție cu alt termen) și cu toate funcțiile sintactice. În versul eminescian „Credința zugrăvește icoanele-n biserici.” (Ibidem, p. 69), substantivele realizează funcțiile, opuse semanticosintactic, de subiect (credința) și de complement obiectual direct (icoanele) și funcția de circumstanțial spațial (în biserici); iar în versul „Că vis al morții-eterne e

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
SEMANTICE DE SUBSTANTIVE" În funcție de natura „obiectelor” pe care le au ca termen referențial, substantivele se grupează în diferite clase semantice relativ omogene, chiar dacă nu în mod tranșant delimitate și delimitabile, între care intervin și unele deosebiri de natură morfologică și sintactică. Substantive concrete și substantive abstractetc "Substantive concrete [i substantive abstracte" Distincția este asigurată de deosebirea, sesizabilă, între „obiectele” denumite de substantive, în interiorul raportului realitate extralingvistică-gândire-limbă. Sunt concrete substantivele care denumesc, prin intermediul noțiunii, clase de obiecte considerate global, la nivel conceptual

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
I, p. 29) și substantiv concret când exprimă, prin metonimie, obiecte caracterizate prin însușirea denumită substantival: „Frumsețile-ne tineri bătrânii lor distrug.” (M. Eminescu, I, p. 59) $=fete frumoase$$. Între cele două clase semantice de substantive intervin deosebiri morfologice și sintactice: • Substantivele abstracte nu realizează singure întreaga pardigmă a categoriei determinării. Se poate spune „I-am cumpărat bicicletă.”/„ I-am cumpărat o bicicletă.”/„ I-am cumpărat bicicleta.”, dar enunțuri precum „Are inteligență/frumusețe/prostie, etc.”, chiar dacă intervin uneori în vorbire, sunt

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
categoriei determinării. Se poate spune „I-am cumpărat bicicletă.”/„ I-am cumpărat o bicicletă.”/„ I-am cumpărat bicicleta.”, dar enunțuri precum „Are inteligență/frumusețe/prostie, etc.”, chiar dacă intervin uneori în vorbire, sunt nespecifice sau chiar contrazic spiritul limbii sau corectitudinea sintactică. Întrebuințarea nearticulată a substantivelor abstracte este condiționată de diferiți factori sintactico-semantici sau numai sintactici (verbe, prepoziții): „Dispune de (se caracterizează prin) inteligență, frumusețe, prostie, ticăloșieetc.”. Întrebuințarea cu articol nehotărât este condiționată de prezența unui determinant calificativ sau apreciativ: „Are o

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
I-am cumpărat bicicleta.”, dar enunțuri precum „Are inteligență/frumusețe/prostie, etc.”, chiar dacă intervin uneori în vorbire, sunt nespecifice sau chiar contrazic spiritul limbii sau corectitudinea sintactică. Întrebuințarea nearticulată a substantivelor abstracte este condiționată de diferiți factori sintactico-semantici sau numai sintactici (verbe, prepoziții): „Dispune de (se caracterizează prin) inteligență, frumusețe, prostie, ticăloșieetc.”. Întrebuințarea cu articol nehotărât este condiționată de prezența unui determinant calificativ sau apreciativ: „Are o inteligență ieșită din comun.”, „Se distinge printr-o frumusețe aparte”. Enunțuri precum „Are o

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
Dumnezeu, Isus Hristos, Făt-Frumos etc.; artistic, termeni denumind personaje literare: Dionis, Mara, Stănică Rațiu etc., social-politic, termeni denumind sărbători naționale sau internaționale: Ziua Victoriei, Unirea Principatelor etc. Cele două clase de substantive prezintă trăsături distinctive sub aspect semiotic, semantic, morfologic și sintactic. Deosebiri semiotice Substantivele comune se caracterizează prin înscrierea în structura și funcționarea generală a semnului lingvistic în interiorul raportului realitate extralingvistică-gândire-limbă; sensul lor rezultă din dinamica permanentă, din interiorul semnificatului, între reprezentarea individuală a unui obiect și conceptul rezultând din situarea

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
aceleași poziții unele substantive hidronime cu formă de masculin, când sunt întrebuințate singure: Oltul, Padul și toponimele românești, substantive compuse: Podu-Înalt, Târgu-Mureș etc. Celelalte substantive proprii rămân, de obicei, în afara determinării sau primesc articol hotărât, când realizează singure diferite funcții sintactice: Bacăul, Sibiul, Israelul, Marocul, Tel-Avivul, Carpații, Bucegii etc. Substantivele proprii sunt incompatibile cu determinarea prin articol nehotărât. Pot primi articol nehotărât dacă sunt întrebuințate metaforic: „Și frunțile cărunte le nalță de departe/Un Cezar, un Traian.” (M. Eminescu, I, p.

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
direct singularului ci rezultă din dominarea masculinului asupra femininului: Sunt ambigene substantivele cărora nu le corespunde un singular în clasa arhigenului. Apartenența substantivelor la cele trei genuri se manifestă în planul expresiei printr-o serie de deosebiri fonetice, morfologice și sintactice. La nivel fonetic, deosebirile sunt relative. Terminația de la singular (echivalentă numai la unele serii de substantive cu dezinența de număr) distinge mai ales substantivele feminine; sunt, în general, specifice substantivelor feminine terminațiile -ă (casă, fată, libelulă, masă), -ea (perdea, stea

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
o/niște + ă/i - feminin (o bancă/niște bănci) față de un/niște + ă/i -masculin (un tată/niște tați); o/niște + e/e - feminin (o directoare/niște directoare) față de un/niște + e/e -neutru (un nume/niște nume). La nivel sintactic, în baza principiului acordului, care guvernează desfășurarea relației de dependență substantiv-adjectiv, substantivul-regent impune adjectivului-determinant propriile categorii gramaticale. Iar, cum la adjectiv opoziția de gen, limitată la doi termeni (masculin/feminin) este, în general, regulată, ea devine o marcă a apartenenței

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
caracterizate prin trăsătura lexical-semantică + uman și substantivele proprii denumind viețuitoare. Înscrise, prin trăsătura semantică lexico-gramaticală de gen, în una din cele trei clase morfologice, substantivele aparținând acestei clase semantice se caracterizează printr-o serie de trăsături distinctive fonetice, morfologice și sintactice. Sub aspect fonetic, substantivele proprii feminine nu cunosc unele alternanțe fonetice din flexiunea cazuală a substantivelor comune: c/č: (N.Ac.) luncă/ (G.D.) lunci(i), dar Anca/Ancăi o/oa: floare/flori(i), dar Floare(a)/Floare(i). Sub aspect

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
morfemul pe: „Am văzut-o pe Ioana/pe mama.” „L-am văzut pe Mihai/pe fratele tău.” Vocativul este un caz al substantivelor proprii și al substantivelor comune aparținând sau asimilate genului personal: Ioane!, Azorel!, Maria!, mamă!, tată!. La nivel sintactic, substantivele proprii se disting prin caracterul mai degrabă impropriu al poziției de regent; în această poziție substantivele proprii admit în general numai atribute care descriu în mod concret perspectiva din care se realizează diversificarea „obiectelor” denumite: Costin cel mic/Costin

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
flexionare: 1. -e/-i/-uri: vreme/vremi(i)/vremuri 2. -ă/-i/-uri: treabă/trebi(i)/treburi 3. -ă/-e/-i: papă/pape(i)/papi 4. -ă/-e/-le: pașă/pașe(i)/pașale FLEXIUNEA SUBSTANTIVULUITC "FLEXIUNEA SUBSTANTIVULUI" Înscris în structura sintactică a textului, substantivul variază în funcție de trei categorii gramaticale: determinarea, numărul și cazul. CATEGORIA GRAMATICALĂ A DETERMINĂRIITC "CATEGORIA GRAMATICAL| A DETERMIN|RII" În ultima ediție a Gramaticii Academiei, alături de categoriile gen, număr și caz, singurele considerate ca atare în edițiile precedente

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
număr și caz, singurele considerate ca atare în edițiile precedente și în gramaticile de autor, se introduce, în interpretarea flexiunii substantivului, și determinarea (vol.I, p.63, pp.73-76, p.535 ș.u.) Conținutul categoriei determinării are natură deictică și sintactică; este interpretarea lingvistică a raportului dintre subiectul vorbitor și „obiectul” denumit de substantiv, din perspectiva cunoașterii în interiorul relației clasă-constituenți. Opoziția internă a categoriei se dezvoltă între trei termeni: nedeterminare/determinare minimă (sau nedefinită)/determinare maximă (sau definită): Opoziția internă este

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
ales bilateral în două variante 11. nedeterminare - determinare: student - unstudent/studentul determinare minimă - determinare maximă: un student - studentul Nedeterminareatc "Nedeterminarea" Nedeterminarea semnifică rămânerea „obiectului” denumit de substantiv în afara opoziției cunoscut-necunoscut12. Nedeterminarea poate fi obiectivă sau subiectivă. Nedeterminarea obiectivă are natură sintactică; în interiorul funcției sintactice pe care o realizează, substantivul se caracterizează prin conținut semantic descriptiv. Această valoare semantică este dezvoltată mai ales de substantive care intră în structura predicatului analitic: „Dan întoarse foile, șopti și umbra deveni om.” (M. Eminescu, P.L.

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
două variante 11. nedeterminare - determinare: student - unstudent/studentul determinare minimă - determinare maximă: un student - studentul Nedeterminareatc "Nedeterminarea" Nedeterminarea semnifică rămânerea „obiectului” denumit de substantiv în afara opoziției cunoscut-necunoscut12. Nedeterminarea poate fi obiectivă sau subiectivă. Nedeterminarea obiectivă are natură sintactică; în interiorul funcției sintactice pe care o realizează, substantivul se caracterizează prin conținut semantic descriptiv. Această valoare semantică este dezvoltată mai ales de substantive care intră în structura predicatului analitic: „Dan întoarse foile, șopti și umbra deveni om.” (M. Eminescu, P.L., p. 48), „Tăcere

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
Eminescu, I, p. 77). Prin aceasta, nedeterminarea echivalează cu simpla proiectare a substantivului ca unitate lexico-gramaticală concretă din planul paradigmatic al limbii în planul sintagmatic al textului. Determinareatc "Determinarea" Determinarea, în general, ca termen opus nedeterminării, are mai ales conținut sintactic; dezvoltarea unor funcții sintactice echivalează cu ieșirea substantivului din condiția lexicală - nume al clasei de obiecte - și intrarea într-o situație gramaticală - nume al unui obiect particular, detașat din clasa de obiecte, prin funcționarea sintactică a substantivului; substantivul este subiect

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
Prin aceasta, nedeterminarea echivalează cu simpla proiectare a substantivului ca unitate lexico-gramaticală concretă din planul paradigmatic al limbii în planul sintagmatic al textului. Determinareatc "Determinarea" Determinarea, în general, ca termen opus nedeterminării, are mai ales conținut sintactic; dezvoltarea unor funcții sintactice echivalează cu ieșirea substantivului din condiția lexicală - nume al clasei de obiecte - și intrarea într-o situație gramaticală - nume al unui obiect particular, detașat din clasa de obiecte, prin funcționarea sintactică a substantivului; substantivul este subiect: „A intrat un student

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
nedeterminării, are mai ales conținut sintactic; dezvoltarea unor funcții sintactice echivalează cu ieșirea substantivului din condiția lexicală - nume al clasei de obiecte - și intrarea într-o situație gramaticală - nume al unui obiect particular, detașat din clasa de obiecte, prin funcționarea sintactică a substantivului; substantivul este subiect: „A intrat un student/studentul.”, complement direct: „Am văzut un student/studentul.”, atribut: „Programul unui student/studentului este foarte încărcat.”, complement indirect: „I-au dat unei studente/studentei premiul I.” etc. Enunțuri precum „Aintrat student

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
dă, se vinde, se scoate sau verbul a trebui): „N-am găsit nici unt, nici brânză.”, „Nu-mi trebuie nici aur, nici argint.”, „S-a scos cașcaval.”; • dacă nedeterminarea maschează sensul de determinare minimă, așa cum se întâmplă când diferitele funcții sintactice (subiect și complement direct) sunt realizate prin substantive la plural: „Au venit studenți.” Determinarea minimă semnifică detașarea unui obiect din propria clasă de obiecte, fără ca, obiectul, să primească pentru subiectul vorbitor o identitate distinctă, sau pentru că acesta îl consideră asemenea

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
lumină/ Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin?” (M. Eminescu, I, p. 51), „În faptă lumea-i visul sufletului nostru.” (M. Eminescu, P.L., p. 25) Se caracterizează prin cunoaștere realizată în timpul desfășurării comunicării lingvistice: • substantive reluate în succesiunea sintactică a textului: „Era odată un moșneag și o babă; și moșneagul avea o fată și baba iar o fată...” (I. Creangă, p. 233), „Un om legase o vacă cu funia de gât și suindu-se pe o șură, unde avea

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
primesc articolul feminin -a: popă-popa, papă-papa etc. Observații: Substantivul tată recurge, la singular, la ambele morfeme: -l, de masculin: tată-l și -a, de feminin: tat-a. Determinarea prin forma de masculin caracterizează substantivul intrat, ca regent, într-o relație sintactică: „I-am dat tatei”, dar „I-am dat tatălui tău.” Determinarea prin forma de feminin este specifică întrebuințării substantivului ca singularia tantum din perspectiva subiectului vorbitor: tata = tatăl meu. În limbajul popular, morfemul de determinare rămâne în mod frecvent invariabil

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
dezinența și nu depinde decât de genul substantivului: -i, pentru masculine: studenți-i, frați-i, -le, pentru feminine și neutre: studente-le, poezii-le, popoare-le, sigilii-le etc. Sensul de determinare poate avea origine lexicală (e cazul substantivelor proprii), sintactică (prin intermediul unei relații sintactice de determinare) sau categorial-morfologică (în interiorul paradigmei determinării). Între determinarea lexicală și cea categorială raportul e de incompatibilitate; substantivele proprii nu se înscriu în paradigma determinării morfologice. Între determinarea sintactică și cea morfologică raporturile sunt de complementaritate

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
decât de genul substantivului: -i, pentru masculine: studenți-i, frați-i, -le, pentru feminine și neutre: studente-le, poezii-le, popoare-le, sigilii-le etc. Sensul de determinare poate avea origine lexicală (e cazul substantivelor proprii), sintactică (prin intermediul unei relații sintactice de determinare) sau categorial-morfologică (în interiorul paradigmei determinării). Între determinarea lexicală și cea categorială raportul e de incompatibilitate; substantivele proprii nu se înscriu în paradigma determinării morfologice. Între determinarea sintactică și cea morfologică raporturile sunt de complementaritate sau de redundanță. Determinarea

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
avea origine lexicală (e cazul substantivelor proprii), sintactică (prin intermediul unei relații sintactice de determinare) sau categorial-morfologică (în interiorul paradigmei determinării). Între determinarea lexicală și cea categorială raportul e de incompatibilitate; substantivele proprii nu se înscriu în paradigma determinării morfologice. Între determinarea sintactică și cea morfologică raporturile sunt de complementaritate sau de redundanță. Determinarea prin cuantificatori poate realiza opoziția categorială prin articolul cel, cei: trei plopi - cei trei plopi. Observații: Primesc totdeauna morfemul determinării definite substantivele determinate de cuantificatori colectivi, definiți: amândoi, tustrei

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
ambii copii. Determinarea prin adjective pronominale demonstrative rămâne unica pentru întreaga sintagmă nominală, când acestea preced substantivul (acești plopi) și este redundantă, când urmează substantivului, caracterizat prin determinare maximă (plopii aceștia). Substantivele aflate sub regim prepozițional în realizarea diferitelor funcții sintactice se caracterizează, la singular, prin neutralizarea opoziției sau reorganizarea ei la nivelul unor sintagme nominale cu substantivul precedat de prepoziție în poziția regent. Neutralizarea opoziției se concretizează în dependența prezenței articolului de prepoziție iar nu de sensul de determinare: prepoziția

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]