5,222 matches
-
I și a II-a se urmărește mai mult forma elementelor grafice, precum și a literelor, aspectul, lizibilitatea, încadrarea în pagină, apoi corectitudinea cuvintelor, propozițiilor, folosirea corectă a semnelor de punctuație etc. Scrierea este condiționată de interdependența principiilor : fonetic, silabic, morfologic, sintactic, etimologic, tradițional, estetic. De aceea, în clasele I - II accentul deosebit cade pe ortoepie - semnificație - ortografie și, mai puțin, pe elementele pregramaticale și gramaticale, deoarece o mare parte a normelor ortografice concordă cu normele ortoepice, fără implicații în structura morfologică
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
de acest tip se dobândesc greu, într-un proces îndelungat și continuu, prin exersări repetate. Aceste exerciții pot fi structurate în raport cu noțiunile lingvistice propuse spre însușire: exerciții ortoepice, exerciții ortografice, exerciții de punctuație, exerciții de vocabular, exerciții de fonetică, exerciții sintactice, exerciții morfologice, exerciții morfo-sintactice, exerciții combinate etc. Exemplific pentru fiecare din tipurile menționate, exercițiile cu frecvență mai mare în activitatea cu elevii și cu un randament sporit. Exerciții ortoepice a) Exerciții pentru educarea auzului și pronunției, utilizate în învățământul preșcolar
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
Meritul deosebit al lucrării constă tocmai în surprinderea aspectelor simbolice ale limbajului neverbal, acestea putând fi tratate din punct de vedere semantic, prin depistarea semnificațiilor comportamentale, și invers, prin cercetarea comportamentelor ce determină o simbolizare deosebită nonverbală, pentru ca, la nivel sintactic, să se poată stabili relațiile dintre simboluri, legăturile dintre aceste componente alcătuind planul complex al personalității. Prin aspectele practice demonstrative, lucrarea Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte-adolescent oferă premise serioase pentru constituirea unui astfel de alfabet nonverbal, care să contribuie
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
observație făcută de Gheorghe Ilie Fârte, anume cea referitoare la faptul că, potrivit "unei terminologii cvasiunanim acceptate, semnul se individualizează în raport cu celelalte obiecte prin faptul că poate fi pus în corespondență cu o semnificație"56. 2.2. Trihotomia sintaxă-semantică-pragmatică Termenii sintactica, semantica, pragmatică au fost introduși de către Charles Morris (în anul 1938) care, ancorându-se în unele dintre temele de rezonanță ale gândirii peirciene, a delimitat cele trei domenii constitutive semioticii, pentru a putea astfel descrie și teoretiza un anumit sistem
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
a ne conformă la niște reguli, la niște norme pe care le asimilam. Etapa următoare a contextului semiotic impune luarea în considerare a relațiilor care se stabilesc între semne și obiectele desemnate; cu alte cuvinte, încercarea de a izola componentă sintactica, așteptându-ne să transmită ceva este, în mod indubitabil, sortită eșecului, întrucat regulile de îmbinare a semnelor, rămân niște simple structuri golite de semnificație și a caror utilitate este nulă dacă nu sunt puse în relație cu obiectele la care
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
faptul că pragmatică are un astfel de obiectiv (studiul limbajului în context) și dacă întregul limbaj este în mod inevitabil contex-tualizat, atunci se poate spune că pragmatică este disciplină care reunește toate aspectele referitoare la limbaj. Că și în cazul sintacticii și în cel al semanticii, raportarea pragmaticii la componentă nonverbală a limbajului ridică un semn de întrebare: "Cum afectează comportamentul semnul sau grupul de semne nonverbale?" Având calitatea de relatie dintre semne și cei care interpretează aceste semne (Charles Morris
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
specifice acesteia având că substrat tocmai modul în care este structurată realitatea, concretul, adică: ceea se poate comunica. Pragmatică vine să întregească, să atribuie adevărată dimensiune procesului de comunicare, după cum tot ea este cea care face posibilă concordanță dintre nivelurile sintactic și semantic, desăvârșindu-le importantă. Concluzii 1) în timp ce perspectiva sintactica (gramaticala) nu poate furniza informații cu privire la natură intenției emițătorului, respectiv la natură efectului pe care îl produce mesajul asupra receptorului, pragmatică prezintă astfel de avantaje; 2) dacă semantica se axează
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
structurată realitatea, concretul, adică: ceea se poate comunica. Pragmatică vine să întregească, să atribuie adevărată dimensiune procesului de comunicare, după cum tot ea este cea care face posibilă concordanță dintre nivelurile sintactic și semantic, desăvârșindu-le importantă. Concluzii 1) în timp ce perspectiva sintactica (gramaticala) nu poate furniza informații cu privire la natură intenției emițătorului, respectiv la natură efectului pe care îl produce mesajul asupra receptorului, pragmatică prezintă astfel de avantaje; 2) dacă semantica se axează pe înțelesul propriu-zis al comunicării în sensul ei generic, constatăm
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
specifice este neintenționat și direct relaționat cu semnificația comportamentului; natură para-limbajului este condiționată de ansamblul motivelor, scopurilor, intențiilor vor-bitorului. Când vorbim, ne structuram fluxul verbal în grupuri de cuvinte, marcate de caracteristici paralingvistice. Organizarea acestor unități este condiționată de reguli sintactice sau gramaticale. Informația paralingvistică este foarte diferită de informația accidentala nonverbală, în sensul în care aceasta ne permite să știm, potential, mai multe decât vorbitorul însuși, despre intențiile sale: a) vorbitorul privește spre ascultător, schimbându-și direcția privirii (și pe
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
ascunse, pentru a se ajunge la cursul principal și fără echivoc: viață-moarte. Iar Caloianul reprezintă doar o albie. Oricum, suntem în măsură să selectăm din variantele Caloianului cîteva elemente, opace la prima vedere, dar care, puse într-o anumită ordine sintactică, indică o linie de urmat. Unul dintre ele, cu siguranță cel mai important, îl constituie motivul „maica bătrînă”, prezent și în Miorița, și în Caloian. El apare și în balada de curte feudală, ceea ce ar însemna o altă „albie”. Să
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
scrise; cu toate astea e lesne a proroci ca fenomenele celui întîi se vor retrage și că ale acelui d-a doilea vor îmbulzi din ce în ce mai cu pregnanță viața publică. Va să zică momentul emancipațiunei unei limbe de sub dominarea atât etimologică, cât și sintactică a unei alteia sau a unora altora străine e cel mai fericit și cel mai fertil în privința limbei însăși. Prin asta nu voi a fi zis că dezvolt[area] limbei aduce neapărat cu sine dezvoltarea științelor, artelor, a civilizațiunei. Istoria
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
metodelor structurale, care răspândeau utopia discutării textului desprins de orice context, sintagmatic și autosuficient, biografiile au căzut în desuetudine și deriziune. "Ce ne interesează de câte ori a căscat Cantemir în timp ce scria "Istoria Ieroglifică"?" Studiile aplicate, științifice, antiseptice, matricele contrastive și pomișorii sintactici, poetica matematică păreau atât de tinerești și revoluționare față de ticăitele istorii de altădată. Ion Barbu nu mai avea altă față și altă viață în afara celei visate de Nastratin Hogea la Isarlîk, supusă și ea unei chirurgii hermeneutice complicate. Nu mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
GRAMMATICAE LIBRI V EDIDIT CAROLUS BARWICK EDITIO STEREOTYPA CORRECTIOR EDITIONIS PRIORIS ADDENDA ET CORRIGENDA COLLEGIT ET ADIECIT K. KÜHNERT LIPSIAE IN AEDIBVS B. G. TEVBNERI MCMLXIV Titlul operei este precedat de numele autorului, În cazul genitiv. Nu există un raport sintactic Între titlul operei și numele editorului: ar fi fost o eroare să apară scris **LIBROS V. Titlul unei opere grecești se poate lăsa În limba greacă: ARISTOTELIS POLIQEIA AQENAIWN QVARTVM EDIDIT FRIDERICVS BLASS LIPSIAE IN AEDIBVS B. G. TEVBNERI MCMIII
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
ulterioare lui. Totuși, respectîndu-se uzanța, ele se pun Între text și aparat. După text se pune un indice de nume proprii. În anumite cazuri apar și alți indici: nume de scriitori citați, testimonia, auctores și imitatores, particularități gra maticale și sintactice sau altele.
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
biblic se complică, secvențe întregi par a dobîndi relativă autonomie de desfășurare, desfășurarea lor reproducînd "în mic" întreaga imagine a corpusului biblic. Altfel spus, fiecare dintre povestirile prezente în Biblie activează mai mult sau mai puțin explicit succesiunea de funcții sintactice pe care Propp le-a luat în seamă. O "gramatică generativă" de tip chomskyan pentru care înșelăciunea (minciuna) constituie punct de referință ar putea fi astfel evidențiată, cu nuanțările cuvenite, de cercetătorul interesat să o facă. * Recapitulînd, din această analitică
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
logicii), al istoriei, al practicii cotidiene etc. Bunăoară, un set complex de practici (semio)logice de verificare a adevărului sînt puse în evidență de Petru Ioan, care decelează următoarele trei tipuri de criterii de validare a adevărului [1987:37-49]: a) sintactice (consistență, demonstrabilitate, reductibilitate, coerență); b) semantice (decidabilitate, interpretare / reprezentare, satisfacere / realizare în model / corespondență); c) pragmatice (consens, credibilitate, acceptabilitate). Este firesc să judecăm că tot ceea nu se poate valida ca adevăr printr-una sau mai multe din metodele mai
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
semnelor (mincinoase inclusiv) deosebită de a oricărei alte discipline: • analiza structurală, urmărind relația dintre semnificant și semnificat, dintre structura de suprafață și cea de profunzime a minciunii, în măsură să explice mecanismele unei "gramatici generatoare" a actelor înșelătoare; • analiza triadică (sintactică, semantică, pragmatică), vizînd relația contextual-formală instituită între semnul mincinos și alte semne (ne)mincinoase, legătura dintre minciună și obiectul (referențialul) supus pervertirii semantice, corespondența dintre semnele minciunii și actorii care operează cu ele; • analiza situațională, îngăduită de utilizarea hexagonului sau
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și decodat. Putem conchide acum că toate modalitățile de pervertire a sensurilor prin limbaj rezultă fie din deformarea semnificantului, fie a semnificatului, fie a relației de semnificare instituite între elementele structurale ale semnului, subiectul semnificator și referențial. O analiză triadică sintactică, semantică, pragmatică ar putea face, printre altele, obiectul unei mai dezvoltate "semiotici a minciunii". 26 Să ne amintim de întrebarea filosofului grec Eubulide: Cînd spun "Eu mint acum", mint sau nu?" 27 O anumită distincție între eroare (fals) și minciună
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
haiku-ului. Cele spuse mai sus, menționează faptul că pauza nu este doar una de intonație ci una de sens. Ea subliniază o discontinuitate a textului, faptul că cele două părți ale sale nu continuă nici din punct de vedere sintactic, nici semantic. Textul este divizat În două sintagme și, mai ales, În două imagini, sensuri, idei diferite. Tehnica alăturării celor două părți diferite este numită juxtapunere. Juxtapunerea Juxtapunerea În sine, așa cum o cunoaștem de la sintaxa frazei, nu este doar o
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
fac parte totuși din aceeași frază. Legăturile de sens Între aceste propoziții nu sînt evidențiate prin unelte gramaticale. Unitatea frazei este percepută astfel doar semantic, nu este explicitată și gramatical. Continuitatea frazei este deci surprinsă la alt nivel decît cel sintactic. Juxtapunerea celor două părți ale unui haiku este și ea de aceeași natură - este una semnificativă doar intuitiv, pe cale concret-senzorială, fără proptele și proteze discursive. Părțile, oricît de diferite ar fi, nu sînt alăturate ca nuca În perete. În haiku
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
punînd o liniuță după unul din versuri, la urma urmei oricare. Uneori, această fragmentare poate fi un fel de substitut al unei virgule gramaticale dintr-o sintagmă sau propoziție, alteori nici atît. Continuitatea ideii, imaginii, sensului (uneori și a formulării sintactice) pe care le comunică textul fac Însă evidentă folosirea abuzivă și aleatoare a liniei de despărțire. Ea desparte doar chirurgical ceea ce era un Întreg. E un fel de măcelărire pentru a tranșa la Întîmplare, dar cu pretenții de separare plină
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a celor două vocale la una, când hiatul este constituit din repetarea aceleiași vocale Ăzotehnic, alcol, copta, fință, ștință, fică în loc de zootehnic, alcool, coopta, ființă, știință, fiică). Când vorbitorul se exprimă într-un ritm rapid intervin modificări provocate de fonetica sintactică Ăcân vrei, poa să fie, o juma de oră). Altă tendință cu care se confruntă școala este aceea de dispariție a finalei neaccentuate - iu sau u în cuvinte ca obligatoriu, serviciu, rostite obligator, servici. Elevii greșesc din diferite cauze pe
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
poate descurca în activitatea de creație. Compunerile sunt lucrări scrise care trebuie înțelese ca un exercițiu și rezultatul unui proces prin care se formează și se consolidează atât abilitățile de redactare, cât și capacitatea de folosire diferențiată a resurselor lexicale, sintactice și stilistice ale limbii române. Reproducerea scrisă sau orală a conținutului unei lecții de istorie, geografie, a unei povestiri reprezintă un exercițiu de compunere și un mijloc de dezvoltare a vorbirii, de formare a deprinderilor de scriere corectă. Cele mai
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
dezveli. Cu toate că pentru clasele I - IV programa prevede puține ore speciale, cunoștințele din domeniul lexicului se îmbogățesc mereu cu prilejul studierii altor teme. Ortografia este legată de vocabular în următoarele sensuri: a) delimitează cuvintele ca unități semanticogramaticale, potrivit cu acțiunea principiului sintactic, b) reflectă modul și măsura în care structura etimonului unui cuvânt împrumutate s-a adaptat la sistemul limbii române literare, c) normează scrierea cuvintelor derivate și a celor compuse după criterii variate și în raport cu semnele ortografice de care dispune. III
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
un important rol conservator, ci și unul activ, de contribuție la făurirea unității limbii literare. III.2.4 Probleme de punctuație În Îndreptarul ortografic, ortoepic și de punctuație se precizează că în vorbire se stabilesc raporturi logice între cuvinte, grupuri sintactice și propoziții care formează unități aparte din punct de vedere al înțelesului. Pentru a le exprima aceste raporturi vorbirea gramaticală folosește, în afară de procedeele gramaticale, pauzele, intonația și întreruperea șirului comunicării. Exprimarea în scris necesită întrebuințarea unor mijloace grafice cu ajutorul cărora
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]