3,476 matches
-
mă desolidarizez de problematica subiectului. Problematica obiectului a reprezentat alternativa și a rămas orizontul reflecției mele. [...] Ceea ce m-a interesat cu adevărat nu a fost obiectul fabricat în sine, ci ceea ce obiectele își comunică unele altora, sistemul de semne și sintaxa pe care o elaborează" (Mots de passe, Pauvert, Paris, 2000, p. 11). 343 Jean Baudrillard, Sistemul obiectelor, trad. și postfață de Horia Lazăr, Editura Echinox, Cluj, 1996, p. 12. 344 De pildă, "masa neutră, ușoară, escamotabilă, patul fără picioare, fără
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a lansa o disciplină în spațiul literar autohton și un cuvânt cu totul nou, care să o susțină. Deimografia ar fi, pe scurt, știința studierii și descrierii formelor de terifianță în domeniul culturii, ceea ce o apropie atât de istoria și sintaxa comparată a imaginarului, cât și de aceea, mult mai largă, a genealogiei diacronice a mentalităților. Pe de altă parte, nu putem să trecem mai departe fără a sesiza că, așa interdisciplinar cum este, termenul propus de către Cătălin Ghiță se înscrie
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
gustul romantismului pentru caractere tarate, diforme corporal și înspăimântătoare (dar foarte vii și catalitice), pentru a cristaliza ideea foarte gustată până în Contracultura anilor '60 că energiile de supraviețuire ale organismului social subzistă doar la marginea lui, în gesturi fruste și sintaxe nedisciplinate, adică "sălbatice": așa cum numai Rousseau avusese curajul s-o spună în secolul tare al "luminilor" și al raționalității universale, oripilând multă lume cuminte și încântând, în schimb, câtimea minoră, dar prețioasă a ei. Specialist în secolul al XVIII-lea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
n-au înregistrat atâtea cereri de călugărire ca în perioada de după decembrie '89. Spaima de timp, frica de necunoscut se conjugă, aici, cu fragilitatea în fața istoriei și a provocării impuse de tot ceea ce este nou, o analiză exegetică a acestei sintaxe comportamentale, înscrisă în codul literaturii în ansamblu și al prozei în special -, fiind cât se poate de oportună. Toate epocile de decadență ale culturii europene au dezvoltat pasiuni exuberante pentru frică, estetizarea spaimei nefiind niciodată mai puternică decât în momentele
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
empatic decât tematic, însă rămâne în suspensie marele écart în timp între Mircea Eliade și autorul Nostalgiei, când sugerează construcția volumului și, într-o jumătate de frază, autorul însuși seceta culturală a fost atât de profundă, încât a afectat și sintaxa literară a spaimei, răpusă, alături de alte victime, de ghilotina nemiloasă a cenzurii. Or, nu este așa: o rapidă răsfoire a câtorva romane românești din perioada 1965-75 (pentru a nu merge mai departe...) indică faptul că tema a continuat să înflorească
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
trei provincii medievale românești încă pe vremea bizantinilor, dar islamizarea nu a reușit în aceeași măsură ca în Balcani. Întrucât și influențele etno-lingvistice ale rușilor, austriecilor și maghiarilor cuceritori au fost reduse, limba română nu și-a schimbat lexicul și sintaxa latină de bază. Astfel încât, rămânând o limbă dificilă pentru majoritatea vecinilor estici, iar după 2007 și pentru germani ori olandezi, integrarea europeană suferă. Românii îndemânatici însă sunt căutați pretutindeni, fiindcă numărul lor scade după desființarea școlilor profesionale. Timp de un
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
izvorăsc în mod anarhic, de treizeci de ani, atâtea filosofii ale revoltei". (Op. cit., p. 205) Similitudinea se opune măsurătorilor și spiritului cantitativ aplicat fenomenelor mentale. Aici "ești obligat să treci de la matematicile cantitativiste la matematicile calitative, cele ale topologiei, ale sintaxei graficelor sau rețelelor, ale teoriei jocurilor. Toate aceste configurații calitative care schimbă metricitatea pe figură ajung la noțiunea de "model". Dar modelele și teoriile jocurilor au limitele lor (...) Așa că, în științele despre om, modelul nu rămâne decât o aproximare grosolană
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
hermeneutică particulară, cu atât mai mult cu cât există o afinitate constitutivă care prezidează colocviile subtile, elevate, dintre simbolism în artele plastice și literatură. Raportul dintre text și imagine se cere reconsiderat din pespectiva unei realocări a imaginii într-o sintaxă specifică. Propunerea teoretică lui John Reed, ilustrată cu pictori și graficieni ca Gustave Moreau, Aubrey Beardsley, Fernand Khnopff, Bresdin, Charles Ricketts, Gustave Klimt, Félicien Rops, Jan Toroop etc. relevă însă absența unui model deplin funcțional în datele precizate de autor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
corpul Madonei este prelungit intenționat, volumul este pe punctul de a suporta o transubstanțiere care dizolvă una dintre dimensiuni, împingând întregul ansamblu spre bidimensionalitatea iconografiei bizantine. Acest fapt, în opinia lui Ion Frunzetti, ține de utilizarea unui alt tip de sintaxă a sculpturii. "În cazul recursului lui Paciurea la un tip de sintaxă nouă a sculpturii, care să poată utiliza morfologia, transpusă tridimensional, a bidimensionalității decorative bizantine, operează aceeași lege a implicării conștiente a sensului direct în semn"204. După Ion
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o transubstanțiere care dizolvă una dintre dimensiuni, împingând întregul ansamblu spre bidimensionalitatea iconografiei bizantine. Acest fapt, în opinia lui Ion Frunzetti, ține de utilizarea unui alt tip de sintaxă a sculpturii. "În cazul recursului lui Paciurea la un tip de sintaxă nouă a sculpturii, care să poată utiliza morfologia, transpusă tridimensional, a bidimensionalității decorative bizantine, operează aceeași lege a implicării conștiente a sensului direct în semn"204. După Ion Frunzetti, tiparul Art Nouveau filtrat de iconografia bizantină imprimat însă sculpturii nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu de orgoliul unei suveranități absolute, ci de perisabilitatea ființei umane asupra căreia timpul își pune amprenta ireversibil. Zeii tânjesc uneori să devină oameni. Melancolia daimonilor eminescieni se înrudește cu tristețea demonilor vrubelieni. Adriana Șotropa analizează cele două figuri ca sintaxă monstruoasă, tipică unei sensibilități simboliste, sesizând și o deformare anatomică a craniului figurii masculine, fapt care vine în sprijinul sugestiei sale intepretative. Din capul înspăimântător combinat cu un corp armonios rezultă o figură hibridă, a cărei natură rămâne enigmatică. Inserându
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prin disproporția intenționată a raporturilor corporale, cât și prin fluiditatea, instabilitatea ductilă a acestor corpuri. În mitologia greacă, Himera este un animal fabulos cu corp de leu, aripi de pasăre și coadă de șarpe, însă Paciurea nu respectă decât parțial sintaxa monstruoasă originară, toate cele trei componente apar în reprezentările paciuriene, dar separat. Himera nu face parte însă din bestiarul tradițional românesc, care include alte ființe cu caracter ofidian, Balaurul, Zmeul, Zburătorul. Adaptarea acestei figuri nu constituie un impediment nici în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în aceeași notă lascivă. Elementul viril o pune în posesia puterii, dar o și predă unei ambiguități sexuale pe care Gudrun Körner o transferă la nivelul unei ambiguități a lecturii. Această juxtapunere a celor două naturi ne situează în plină sintaxă monstruoasă, creatură bicefală, femeia-Melusină relevă cele două ipostaze ale sale. "Cele trei motive principale torsul uman, șarpele și capul uman sunt atât autonome din punct de vedere visual și legate printr-o corespondență organică, precum aceea a unei fiare legendare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
după standarde europene, potrivit convențiilor europene, dau impresia unui mélange ori prezintă aspectul unui colaj. Noile configurări de modele, însă, generează noi înțelesuri, identificate ca fiind americane și exportate ca atare. Kroes susține că ,,americanii nu numai că au dislocat sintaxa culturală europeană, dar au modificat și semantica culturală a Europei. Ori de câte ori europenii râdeau de entuziasmul american față de ceea ce europenii considerau că este vulgar și de proastă calitate, reacția acestora izvora din ignoranță. Ei cântăreau estetica americană după standarde europene, ca și cum
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
conținute de o operă de artă vizuală, care utilizează un alfabet de semnificații autoinclus. Totuși, la Blake, limba însăși împrumuta o densitate esențialmente picturala, în sensul că textul poetic își depășește frecvent limitările verbale datorită unei manipulări auctoriale abile a sintaxei, a ortografiei, a punctuației și chiar a aranjării grafice în pagina, în timp ce gravurile împrumuta un caracter de extracție conservator-lingvistică, în sensul că desenele artistului pot fi grupate sub auspiciile unor manierisme sau invariante de reprezentare 117. În acest caz, trebuie
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
reprezintă astăzi teme fundamentale de reflecție și investigare în științele limbii, tocmai pentru că sunt esențiale în funcționarea limbajului; era, deci, absolut necesar ca ele să fie cuprinse în această cercetare. Lucrarea este structurată pe cinci capitole: CAP. I - „Probleme de sintaxă a limbii române actuale - Relații sintactice”; CAP. II - „Raportul sintactic de dublă subordonare simultană; CAP. III - „Teorii privind funcția sintactică cu dublă subordonare simultană - Propoziția dublu subordonată simultan”; CAP. IV - „Dublul subordonat simultan și verbele impersonale”; CAP. V - „Funcția sintactică
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
abordare originală, dar având la bază un bogat material de documentare, material menționat la bibliografie. S-a consemnat esențialul, însă întreaga problematică este destul de controversată și lasă loc unor multiple interpretări. Metodist, prof. dr. Dumitrașcu Irina CAP. I PROBLEME DE SINTAXĂ A LIMBII ROMÂNE ACTUALE - RELAȚII SINTACTICE I. 1 Relația de subordonare „Cea mai simplă formă de relație sintactică e relația dintre două cuvinte în interiorul unei propoziții. Vom numi un atare raport relație binară”. Alegem pentru discuție verbul întoarce și substantivul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
subiectivă sau obiectivă directă: Să vie sănătoși cei ce pleacă, cei care au fost dojeniți au plecat rușinați. Observație: Adjectivul nehotărât tot (toată) cu funcția de atribut în frază ne dă prilejul să explicăm un interesant fenomen morfologic generat de sintaxă. Este vorba de pronumele relativ compus toți cei ce (care), toți câți (toate câte) în funcție de subiect în subordonata subiectivă sau obiectivă directă pe care o determină atributul predicativ: Să vie sănătoși toți cei care au plecat. Să-i găsim sănătoși
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Complementul predicativ al obiectului și predicativul suplimentar au numeroase trăsături în comun fiind compliniri de tip predicativ. Se deosebesc însă, prin tipul matricial / nematricial al complinirii: complementul predicativ al obiectului este o complinire matricială a verbului, cerută de semantica și sintaxa lui internă, în timp ce predicativul suplimentar este una nematricială, dobândită contextual. Complementul predicativ al obiectului apare obligatoriu în vecinătatea verbelor atributive, în timp ce predicativul suplimentar, nefiind implicat obligatoriu în semantica și sintaxa verbului - centru, ajunge, accidental, prin reorganizări sintactice, în vecinătatea acestuia
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
este o complinire matricială a verbului, cerută de semantica și sintaxa lui internă, în timp ce predicativul suplimentar este una nematricială, dobândită contextual. Complementul predicativ al obiectului apare obligatoriu în vecinătatea verbelor atributive, în timp ce predicativul suplimentar, nefiind implicat obligatoriu în semantica și sintaxa verbului - centru, ajunge, accidental, prin reorganizări sintactice, în vecinătatea acestuia. Astfel, a denumi și a desemna cer obligatoriu o complinire predicativă; a lua de / drept, pentru a actualiza sensul „a atribui o identitate falsă”, are nevoie în mod necesar de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
avea în calitate de determinant un dublu subordonat simultan nu numai verbele personale ci și verbele impersonale. Spre exemplu: 1) Spectacolul, prezentat la Sala Mare, se anunță deosebit de îndrăzneț. 2) E o derivație care se cere corectată. 3) Arendarea trebuie încurajată. În Sintaxa limbii române, V. Șerban afirmă că determinanții verbelor impersonale din asemenea structuri au fost supuși unor diverse abordări. Chiar și în prezent, unii gramaticieni îi consideră fie elemente componente ale predicatului verbal compus (în cazul structurilor cu verbul a trebui
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Aceste aspecte sunt reliefate de către diverșii cercetători ai acestei teme, indiferent de ce denumire are subordonatul cu dublu regent simultan, precum: Mioara Avram, Maria Rădulescu, Silvia Niță etc. . Am realizat o prezentare a relațiilor sintactice în primul capitol, intitulat „Probleme de sintaxă a limbii române actuale - Relații sintactice”, unde am scos în evidență denumirile raporturilor sintactice date de către diverși autori, respectiv, relație de coordonare, subordonare, incidență, apozitivă. Capitolul al doilea continuă cu sublinierea celor mai relevante aspecte legate de raportul de dublă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
adică procese și relații de comunicare. Ca fenomen social, procesul comunicării îi angajează pe oameni cu toată încărcătura lor psihică. Dialogul actul de comunicare cel mai simplu dintre două persoane se desfășoară permanent în contextul unui cadru social. Vocabularul, gestica, sintaxa gramaticală precum și logica, cerințele contactului psihologic sunt interiorizate de individ ca o zestre socio-culturală. Din acest motiv, se vorbește de interacțiune socială în contextul comunicării, iar de aici a apărut în mod firesc expresia abilități sociale ale comunicării. Ele pot
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
reprezentat (și o prezintă efectiv) de o succesiune sau de o combinație de imagini. Dar nici această succesiune, nici această combinație nu se sustrag unei anumite forme de ordonare organică. Ele sînt inserate într-un sistem, se înscriu într-o "sintaxă", pentru a relua formula lui Claude Lévi-Strauss: cu alte cuvinte, elementele ce construiesc povestirea sînt grupate în serii identice, sînt structurate în asociații permanente. Astfel, motivul Salvatorului, al conducătorului providențial apare întotdeauna asociat simbolurilor purificării: eroul care mîntuie e cel
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
acest lucru nu poate să nu capete o importanță deosebită, întrucît dintr-o dată devine evident faptul că un astfel de mesaj va putea fi decriptat numai aplicînd aceeași grilă. Fără îndoială, trebuie să ținem seama de caracterul deosebit al acestei "sintaxe" asociative, așa cum se impune să ținem seama de complexul psihic în care ea se înscrie. Așa cum Freud se sprijină în interpretarea visului pe "angrenajele speciale" descoperite în procesul său, pe "relațiile intime" stabilite între elementele aparent incoerente care compun visul
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]