1,191 matches
-
a difuzat ideea națională între evreii bucovineni. În acei ani a avut revelația cărții lui Theodor Herzl, "Statul evreilor", și a devenit sionist. În anul 1897, la vârsta de 25 ani, a luat parte la Congresul de înființare a Organizației Sioniste, care a avut loc la Basel. Opunându-se ideii luptei de clasă susținute de socialiști la Congresul sionist, Ebner a semnat, împreună cu alți delegați, un prim manifest în favoarea atragerii în mișcarea sionistă a păturii muncitorești. Sionismul său era însă din
Mayer Ebner () [Corola-website/Science/320640_a_321969]
-
evreilor", și a devenit sionist. În anul 1897, la vârsta de 25 ani, a luat parte la Congresul de înființare a Organizației Sioniste, care a avut loc la Basel. Opunându-se ideii luptei de clasă susținute de socialiști la Congresul sionist, Ebner a semnat, împreună cu alți delegați, un prim manifest în favoarea atragerii în mișcarea sionistă a păturii muncitorești. Sionismul său era însă din categoria celui "realist politic", deosebit de cel herzlian, prin faptul că admitea în paralel cu necesitatea emigrării și a
Mayer Ebner () [Corola-website/Science/320640_a_321969]
-
luat parte la Congresul de înființare a Organizației Sioniste, care a avut loc la Basel. Opunându-se ideii luptei de clasă susținute de socialiști la Congresul sionist, Ebner a semnat, împreună cu alți delegați, un prim manifest în favoarea atragerii în mișcarea sionistă a păturii muncitorești. Sionismul său era însă din categoria celui "realist politic", deosebit de cel herzlian, prin faptul că admitea în paralel cu necesitatea emigrării și a fondării unui stat evreiesc in Palestina și existența prelungită a unor colectivități evreiești în
Mayer Ebner () [Corola-website/Science/320640_a_321969]
-
prin faptul că admitea în paralel cu necesitatea emigrării și a fondării unui stat evreiesc in Palestina și existența prelungită a unor colectivități evreiești în Diaspora, adaptate la condițiile țărilor în care trăiau. Ebner era de părere că răspândirea ideilor sioniste poate fi facilitată de activitatea din cadrul grupărilor politice evreiești locale. În acest spirit, a participat la întemeierea Partidului Național Evreiesc de sub conducerea dr. Benno Straucher. În anul 1910, pe când deținea, împreună cu Loebel Taubes, funcția de vicepreședinte al Organizației sioniste din
Mayer Ebner () [Corola-website/Science/320640_a_321969]
-
ideilor sioniste poate fi facilitată de activitatea din cadrul grupărilor politice evreiești locale. În acest spirit, a participat la întemeierea Partidului Național Evreiesc de sub conducerea dr. Benno Straucher. În anul 1910, pe când deținea, împreună cu Loebel Taubes, funcția de vicepreședinte al Organizației sioniste din Bucovina (condusă de prof. Leon Kellner), Ebner a părăsit partidul lui Straucher, pentru a fonda, împreună cu Kellner, mișcarea rivală "Consiliul Popular Evreiesc" (în ). Ca reprezentant al acesteia, el a fost ales ca membru în Consiliul municipal al orașului Cernăuți
Mayer Ebner () [Corola-website/Science/320640_a_321969]
-
a declarat următoarele: Spre deosebire de politica tradițională a Austro-Ungariei, care-i trecea pe evreii bucovineni, în marea lor majoritate, la categoria "austrieci" sau "germani" la recensămintele de populație, în România de după emancipare ei se puteau declara ca evrei. La Conferința mișcării sioniste din România reîntregită, desfășurată la Cernăuți în 25-25 octombrie 1919, Meir Ebner a fost ales ca președinte, secondat fiind de dr. Salomon Kassner. Ulterior a intrat în conflict cu Kassner, acesta fiind atras în tabăra Uniunii Evreilor Români de sub conducerea
Mayer Ebner () [Corola-website/Science/320640_a_321969]
-
Ebner a continuat să polemizeze cu demnitate și cu patos în paginile revistei sale în limba germană cu rivalii politici din cadrul obștii sau cu alți lideri politici ca profesorul Nicolae Iorga. În 1933 a fost ales ca vicepreședinte al Congresului sionist în urma decesului lui Leo Motzkin. În anul 1936, în împrejurările întăririi formațiunilor politice antisemite din România, Partidul Evreiesc (condus de Ebner) s-a unit cu Uniunea Evreilor Români (condusă de Filderman) într-o nouă organizație politică denumită "Consiliul Central al
Mayer Ebner () [Corola-website/Science/320640_a_321969]
-
În Palestina, dr. Ebner a colaborat la ziarele ebraice "Haaretz", "Hayom" și "Haboker", iar în mai 1948 a fost de față la Tel Aviv la proclamarea Statului Israel. În vara anului 1951, la 79 ani, a luat cuvântul la Congresul sionist de la Ierusalim, binecuvăntându-i pe participanți, ca unul din ultimii dintre Congresiștii de la Basel din 1897: Meir Ebner a decedat în anul 1955 și a fost înmormântat în Cimitirul Nahlat Itzhak din orașul Givatayim.
Mayer Ebner () [Corola-website/Science/320640_a_321969]
-
separată, care a fost ulterior respinsă de aliați. Bernadotte a fost desemnat în mod unanim de către Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite ca mediator în conflictul arabo-israelian din 1947-1948. El a fost asasinat în 1948 la Ierusalim de către grupul militant sionist Lehi , în cursul desfășurării misiunii de mediere. Folke Bernadotte s-a născut la Stockholm în Casa de Bernadotte, ca fiu al Contelui Oscar Bernadotte de Wisborg, fost Prințul Oscar al Suediei și Duce de Gotland și al soției lui Ebba
Contele Folke Bernadotte () [Corola-website/Science/321586_a_322915]
-
Itzhak Aizikson (născut la Hârlău în anii '80 ai secolului al XVIII-lea și decedat la 72 ani; a fost un cunoscut rabin hasidic), Israel Aizikson (fiul lui Haim Itzhak Aizikson, născut în jurul anului 1840; a desfășurat o bogată activitate sionistă, călătorind la Paris în 1882 pentru a-l convinge pe baronul Rothschild să doneze bani pentru înființarea în Eretz Israel a unei așezări pentru evreii din județele Dorohoi și Botoșani), Menachem Nachum Buchner și familia de rabini Rabinovitz (bunicul Yosef
Sinagoga Mare din Hârlău () [Corola-website/Science/320791_a_322120]
-
Regatului Unit prin care se afirma că: Declarația a fost făcută într-o scrisoare a secretarului pentru afacerile externe Arthur James Balfour către baronul Lionel Walter Rothschild, unul dintre liderii comunității evreiești britanice, declarație care urma să fie transmisă „Federației Sioniste a Marii Britanii și Irlandei”, o organizație sionistă britanică. Declarația reflecta poziția cabinetului britanic, stabilită în ședința guvernului din 31 octombrie 1917. În declarație se mai afirma că este vorba de un act de " „... simpatie pentru aspirațiile evreiești sioniste”". Declarația a
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
Declarația a fost făcută într-o scrisoare a secretarului pentru afacerile externe Arthur James Balfour către baronul Lionel Walter Rothschild, unul dintre liderii comunității evreiești britanice, declarație care urma să fie transmisă „Federației Sioniste a Marii Britanii și Irlandei”, o organizație sionistă britanică. Declarația reflecta poziția cabinetului britanic, stabilită în ședința guvernului din 31 octombrie 1917. În declarație se mai afirma că este vorba de un act de " „... simpatie pentru aspirațiile evreiești sioniste”". Declarația a fost și rezultatul eforturilor politice ale liderilor
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
transmisă „Federației Sioniste a Marii Britanii și Irlandei”, o organizație sionistă britanică. Declarația reflecta poziția cabinetului britanic, stabilită în ședința guvernului din 31 octombrie 1917. În declarație se mai afirma că este vorba de un act de " „... simpatie pentru aspirațiile evreiești sioniste”". Declarația a fost și rezultatul eforturilor politice ale liderilor sioniștilor londonezi Chaim Weizmann și Nahum Sokolow. Ei ceruseră reconstituirea Palestinei ca singurul cămin național evreiesc. Declarația Balfour s-a situat din punctul lor de vedere mult sub așteptările sioniștilor Declarația
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
britanică. Declarația reflecta poziția cabinetului britanic, stabilită în ședința guvernului din 31 octombrie 1917. În declarație se mai afirma că este vorba de un act de " „... simpatie pentru aspirațiile evreiești sioniste”". Declarația a fost și rezultatul eforturilor politice ale liderilor sioniștilor londonezi Chaim Weizmann și Nahum Sokolow. Ei ceruseră reconstituirea Palestinei ca singurul cămin național evreiesc. Declarația Balfour s-a situat din punctul lor de vedere mult sub așteptările sioniștilor Declarația Balfour a fost mai târziu incorporată printre prevederile Tratatului de la
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
a afirmat că singura soluție pentru „Problema Evreiască” din Europa, inclusiv a antisemitismului în creștere, era înființarea unui stat evreiesc. "Der Judenstaat" a fost certificatul de naștere al mișcării politice a sionismului. Un an mai târziu, Herzl a fondat Organizația Sionistă (ZO), care, la Primul Congres Sionist, a cerut fondarea în Palestina unui cămin național pentru evrei, a cărui existență să fie garantată de legile internaționale. Metodele prin care urma să fie atins acest obiectiv includeau înființarea de colonii evreiești în
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
Problema Evreiască” din Europa, inclusiv a antisemitismului în creștere, era înființarea unui stat evreiesc. "Der Judenstaat" a fost certificatul de naștere al mișcării politice a sionismului. Un an mai târziu, Herzl a fondat Organizația Sionistă (ZO), care, la Primul Congres Sionist, a cerut fondarea în Palestina unui cămin național pentru evrei, a cărui existență să fie garantată de legile internaționale. Metodele prin care urma să fie atins acest obiectiv includeau înființarea de colonii evreiești în regiune, organizarea evreilor din diaspora, întărirea
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
țară arabă, Egipt, să recunoaște Israelul, cu medierea SUA din timpul negocierilor de la Camp David. Liderii arabi au reacționat agresiv, mutând sediul Ligii Arabe de la Cairo și rupând relațiile cu Egiptul În 1919, secretarul general (și viitor președinte) al Organizației Sioniste, Nahum Sokolow, a publicat lucrarea „History of Zionism (1600-1918)”. Sokolow a reprezentat Oraganizația Sionistă la Conferința de Pace de la Paris. El a explicat delegaților că obiectivul organizației este crearea unui cămin național pentru evrei în Palestina. El a adăugat că
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
programului organizației. „Der Judenstaat” a fost titlul lucrării lui Herzl, care a atras atenția publicului asupra problemei și i-a obligat să se gândească la rezolvarea ei. Singurul program în vigoare, a mai adăugat Sokolow, este cel adoptat de Congresul Sionist care a urmat publicării lucrării lui Herzl . Textul acestei declarații a dus la stabilirea formei finale a Declarației Balfour. Astfel, a fost folosită expresia „cămin național” în locul cuvântului „stat”, datorită poziției anumitor membri ai cabinetului britanic față de programul sionist. Atât
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
Congresul Sionist care a urmat publicării lucrării lui Herzl . Textul acestei declarații a dus la stabilirea formei finale a Declarației Balfour. Astfel, a fost folosită expresia „cămin național” în locul cuvântului „stat”, datorită poziției anumitor membri ai cabinetului britanic față de programul sionist. Atât Organizația Sionistă cât și guvernul britanic au depus eforturi importante în deceniile care au urmat pentru afirmarea poziției conform căreia nu se intenționa crearea unui stat evreiesc. Cu toate acestea, în afara declarațiilor oficiale, membri ai cabinetului britanic au admis
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
a urmat publicării lucrării lui Herzl . Textul acestei declarații a dus la stabilirea formei finale a Declarației Balfour. Astfel, a fost folosită expresia „cămin național” în locul cuvântului „stat”, datorită poziției anumitor membri ai cabinetului britanic față de programul sionist. Atât Organizația Sionistă cât și guvernul britanic au depus eforturi importante în deceniile care au urmat pentru afirmarea poziției conform căreia nu se intenționa crearea unui stat evreiesc. Cu toate acestea, în afara declarațiilor oficiale, membri ai cabinetului britanic au admis că era posibilă
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
octombrie, cabinetul britanic a primit răspunsuri de la diferitele comunități evreiești. În acea perioadă, guvernul Imperiului Britanic a făcut numeroase promisiuni pentru perioada postbelică. În ședința cabinetului de război din 31 octombrie 1917, Balfour a afirmat că o declarație favorabilă aspirațiilor sioniste ar permite Marii Britanii să ducă o „propagandă extrem de folositoare atânt în Rusia, cât și în America”. După această ședință, aviația britanică a lansat foi volante cu textul declarației în idiș deasupra Gremaniei. Henry McMahon a purat o corespondență bogată cu
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
din Primul Război Mondial, iar criza de cordită ar fi putut avea consecințe grave asupra efortului de război britanic. Ministrul munițiilor din perioada războiului, David Lloyd-George, îi era recunoscător lui Weizmann pentru rezolvarea problemei acetonei și a devenit sprijinitorul aspirațiilor sioniste. Lloyd-George avea să scrie în memoriile sale că atunci când l-a întâlnit pe Weizmann în 1916, acesta din urmă i-a prezentat concepția sa cu privire repatrierea evreilor pe „pământul sfânt pe care ei îl făcuseră faimos”. Lloyd-George afirmă în
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
fost pusă la îndoială de unii istorici, care consideră că discuțiile dintre Weizmann și Balfour au început cel puțin cu un deceniu mai devreme. La sfârșitul anului 1905, Balfour i-a cerut Charles Dreyfus, un apropiat al său și activist sionist, să intermedieze o întâlnire cu Weizman, în timpul căreia cel din urmă a cerut sprijinul guvernului britanic pentru mișcarea sionistă. În timpul primei întâlniri dintre Weizmann și Balfour din 1906, Balfour l-a întrebat pe liderul sionist care sunt obiecțiunile acestui la
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
cu un deceniu mai devreme. La sfârșitul anului 1905, Balfour i-a cerut Charles Dreyfus, un apropiat al său și activist sionist, să intermedieze o întâlnire cu Weizman, în timpul căreia cel din urmă a cerut sprijinul guvernului britanic pentru mișcarea sionistă. În timpul primei întâlniri dintre Weizmann și Balfour din 1906, Balfour l-a întrebat pe liderul sionist care sunt obiecțiunile acestui la ideea înființării unui cămin național evreiesc în Uganda, (în acea perioadă protectorat britanic), în loc de Palestinei. Weizmann a consemnat în
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
apropiat al său și activist sionist, să intermedieze o întâlnire cu Weizman, în timpul căreia cel din urmă a cerut sprijinul guvernului britanic pentru mișcarea sionistă. În timpul primei întâlniri dintre Weizmann și Balfour din 1906, Balfour l-a întrebat pe liderul sionist care sunt obiecțiunile acestui la ideea înființării unui cămin național evreiesc în Uganda, (în acea perioadă protectorat britanic), în loc de Palestinei. Weizmann a consemnat în memoriile sale: Profesorul de istorie specializat în istoria Orientului Mijlociu James L. Gelvin citează a mai
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]