1,475 matches
-
din satele Cătunu, Ciocrac, Drajna de Jos, Drajna de Sus (reședința), Făget, Ogretin, Piatra, Pițigoi, Plai, Podurile și Poiana Mierlei. Numele comunei vine de la denumirea pârâului Drajna care o străbate de la nord către sud și care derivă din două cuvinte slavone: "draj" care inseamnă „râu repede, energic” și "dolojna" care înseamnă „drum, cale”. Numele satului Ogretin se crede că provine de la „o grădină”, acest sat fiind grădina principală a Castrului Roman de pe Gradiște, apoi a primilor moșneni drăjneni care au deținut
Comuna Drajna, Prahova () [Corola-website/Science/301666_a_302995]
-
schit (1700) după care la începutul sec. IX a fost ctitorită din piatră de la cariera din satul Straja cu ziduri groase de aproximativ 1 m. și cu clopotniță centrală. Pisania din pridvorul lăcașului, scrisă în limba română dar cu litere slavone, atestă data construirii în anul 1813. Începând cu anii 1980 și odată cu venirea preotului Avram Petrică, biserica a fost restaurată și tranformată, reabilitându-se acoperișul și fațadele (partea de nord fiind îngropată parțial în pământul cimitirului). Părintele Petrică s-a
Lunca Asău, Bacău () [Corola-website/Science/300681_a_302010]
-
Casa parohială din Livadia de Câmp a fost cumpărată în anul 1908 de la Dencișor Petru, prin intermediul consilierului Dâlja Petru, cu 1600 de Zloți ungurești. Până în anii 1960-70 cărțile bisericești de cântări - în strană - erau scrise în românește, dar cu litere slavone (cunoscute de cantori). Aceste cărți au existat în biserică până în ultimul deceniu. În prezent noile cărți sunt tipărite cu caractere latine. Despre biserica din Livadia de Coastă, asezată sub deal, la marginea satului, pe un teren mai ridicat ( cu cimitirul
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Cetatea Neamțului, care ""a stat mulți ani părăsit"". Voievodul a construit pe locul paraclisului o biserică cu hramul "Sf. Nicolae", încăperile din cetate căpătând aspect de chilioare. Lucrările au fost finalizate în anul 1646, după cum consemnează o pisanie în limba slavonă, aflată în prezent la Mănăstirea Secu. În perioadă de război, Cetatea Neamț a reprezentat un loc de refugiu pentru familia și averile lui Vasile Lupu. După cum povestește Miron Costin, în timpul invaziei tătarilor din 1650, Vasile Lupu ""au pornitu pre doamna
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
prin ignoranța celor care au elaborat legendele secolului al XIX-lea, mai precis incercării de a justifica prezența cărților "rusești" în patrimoniul bisericii greco-catolice din Leșu. Respectivele cărți "rusești" nu sunt însă altceva decât manuscrise și cărti redactate în limba slavonă, limba de cult în Biserica ortodoxă din Transilvania, până în secolul al XVIII-lea. Această limbă le era deja străină celor care au încercat să realizeze schițe istorice despre întemeierea Leșului în secolul al XIX-lea și de aici până la explicarea
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
1544 sub numele de „Naghzurdoc”. Se presupune că zona aceasta a Transilvaniei era condusă de un anumit "baron", care și-a stabilit reședința în partea de nord-vest a satului Surduc (zonă denumită azi "Bărc"). Numele satului este cuvânt de origine slavonă "surdec", însemnând „cot”. Având în vedere că Someșul face cea mai mare cotitură în cursul sau în dreptul satului Surduc, numele este justificat. Teritoriul ocupat de localitatea Surduc se desfășoară în partea de nord-vest a României, în cuprinsul județului Sălaj. Întreaga
Surduc, Sălaj () [Corola-website/Science/301836_a_303165]
-
mare la mijloc acoperită cu tablă galvanizată. În 1896 a fost construită tot din scânduri o marchiză la ieșirea din sfântul altar. Maistrul bisericii nu este cunoscut, dar a fost de origine rusă. Stilul arhitectonic este în întregime cu influență slavonă. Catapeteasma este construită ca un perete din scânduri pe care sunt agățate diferite icoane răzlețe, o ușă împărătească și două uși diaconești. Obiectele istorice mai vechi, datând din sec. XIX: cărți de cult slavone, Sf. Vasile, Sf.Epitaf, pictat și
Comuna Pardina, Tulcea () [Corola-website/Science/301857_a_303186]
-
arhitectonic este în întregime cu influență slavonă. Catapeteasma este construită ca un perete din scânduri pe care sunt agățate diferite icoane răzlețe, o ușă împărătească și două uși diaconești. Obiectele istorice mai vechi, datând din sec. XIX: cărți de cult slavone, Sf. Vasile, Sf.Epitaf, pictat și brodat cu fir alb, două cruci din metal alb și email, chivot, policandru, clopot din 1872 restaurat în 1907 și diferite icoane de pe catapeteasmă. Biserica a fost distrusă de bombardamentele din cele două războaie
Comuna Pardina, Tulcea () [Corola-website/Science/301857_a_303186]
-
din 1872 restaurat în 1907 și diferite icoane de pe catapeteasmă. Biserica a fost distrusă de bombardamentele din cele două războaie și renovată în același stil tot de către obștea credincioșilor. Turcul Kirim, care a ajutat la construcția bisericii, cunoștea bine limba slavonă și citea bolnavilor din cărțile slavone ale bisericii. Primul preot slujitor la această biserică nu se cunoaște. Primul dascăl de limba slavonă, care învăța și copii a fost Iliev din orașul Tulcea care a funcționat 15 ani, adică între anii
Comuna Pardina, Tulcea () [Corola-website/Science/301857_a_303186]
-
diferite icoane de pe catapeteasmă. Biserica a fost distrusă de bombardamentele din cele două războaie și renovată în același stil tot de către obștea credincioșilor. Turcul Kirim, care a ajutat la construcția bisericii, cunoștea bine limba slavonă și citea bolnavilor din cărțile slavone ale bisericii. Primul preot slujitor la această biserică nu se cunoaște. Primul dascăl de limba slavonă, care învăța și copii a fost Iliev din orașul Tulcea care a funcționat 15 ani, adică între anii 1874-1925. A urmat un preot al
Comuna Pardina, Tulcea () [Corola-website/Science/301857_a_303186]
-
în același stil tot de către obștea credincioșilor. Turcul Kirim, care a ajutat la construcția bisericii, cunoștea bine limba slavonă și citea bolnavilor din cărțile slavone ale bisericii. Primul preot slujitor la această biserică nu se cunoaște. Primul dascăl de limba slavonă, care învăța și copii a fost Iliev din orașul Tulcea care a funcționat 15 ani, adică între anii 1874-1925. A urmat un preot al cărui nume se cunoaște: Tihon Josan originar din Pardina, din anul 1894, apoi preotul Nicolae Gălescu
Comuna Pardina, Tulcea () [Corola-website/Science/301857_a_303186]
-
timpul lui Ștefan cel Mare este un strănepot al celui care a întemeiat satul, marele pan Drăgoi. Piatra de mormânt a pârcălabului Drăgoi, descoperită în biserica amintită, se află la Muzeul Bucovinei din Suceava și are următoarea inscripție în limba slavonă: "În anul 7000 și 20 (1512( a murit robul lui Dumnezeu, pan Ioan Drăgoiu, pârcălab, luna octombrie 16" La Drăgoiești-Fora, în punctul "La Mitoc", au fost descoperite, în perioada anilor 1850-1880, urmele unei "incinte cu turnuri", care au aparținut unei
Comuna Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/301950_a_303279]
-
secolului al XIX-lea proprietar al moșiei Rotopănești. Acolo și-a construit un conac cu două niveluri, după proiectul unui arhitect vienez. În conac el a amenajat o vastă bibliotecă în care se aflau manuscrise valoroase în limbile română și slavonă. În 1855 a înființat la Rotopănești prima școală de fete din mediul rural. [5] Retras la conacul său după Unirea Principatelor, el a organizat în anul 1860 un mic conservator de muzică și declamație, cu profesori din Iași (P. Mezzetti
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
14 august 1432, când "„Ilie Voievod (fiul lui Alexandru cel Bun) dăruiește boierului său Isaiea satele Tișăuți, ... jumătate din Bosancea, Selajănii, Dobrovleanii...”" Prima atestare documentată a satului Ipotești apare puțin mai târziu, în 1586, când într-un document în limba slavonă se vorbește despre vătămanul/hotarnicul Simașco din Epotesci. Referirile din secolul XVII sunt însă mult mai numeroase. Astfel, un document din 1638 amintește de "megiașii" din Epotest, iar un altul din 1666, vorbește despre boierul Ursache care primea Ipoteștiul ca
Comuna Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/301964_a_303293]
-
adusă în anul 1765 din părțile Bârgăului și așezată pe locul unde în 1656 exista o biserică ortodoxă. Hramul bisericii este “Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil”. Masa altarului este din piatră masivă, iar pe piciorul acesteia este scris cu litere slavone: “1765 pomană de la Adrieș Aioni de la Bergău”. Pictura din interior este pe pânză de cânepă și lipită pe lemn cu ajutorul unui strat subțire de ipsos. Predomină scene din Vechiul Testament, din cartea Facerii și scene din Noul Testament, cu Patimile lui Iisus
Berchieșu, Cluj () [Corola-website/Science/300319_a_301648]
-
biserică, pe cheltuiala lui Gheorghe Sion. Biserica a fost restaurată în anul 1925, sub patronajul regelui Ferdinand al României, după planurile arhitectului Károly Kós, când a fost ridicat și turnul. Este amintită la 1681 pe o inscripție de pe o carte slavonă aflată în proprietatea bisericii din Feleac. Era, pe timpul episcopuIui Grigore Maior, proprietatea neuniților. Averea mănăstirii constă dintr-un arător de 2 găleți și un fânaț de 1 car de fân.
Feleacu, Cluj () [Corola-website/Science/300328_a_301657]
-
19 decembrie 1760, cu o icoană Deisis, reprezentându-l pe Isus Cristos și pictată de renumitul pictor Ștefan Zugravul din Rășinari - Sibiu.Icoana a fost achitată de săteanul Matei Gherman și soția acestuia Todora. Dar iată ce cuprinde inscripția (în slavona )de la bază tabloului "Să/să/știe că aceasta sfântă icoana o au plătit Gherman Macovei și găzdoaia dumisale Todora, să le fie pomană în veci, 1760, decembrie 19, Ștefan Zugravu". Pictorul Ștefan Zugravu folosește o multitudine de culori îmbinate astfel încât
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
Iorgu Iordan denumirea ar proveni de la slavonul "Lipa", ("tei"), iar alte versiuni nu se justifică. Lipovu este încă din anul 1569. Numele îi vine de la pădurea de tei care înconjoară locul unde a existat așezarea inițială. Iorgu Iordan precizează etimologia slavonă a Lipovului de la Lipa - tei. Multe secole numele localității s-a referit la mai multe sate: Lipovu Românesc, Lipovu Români, Țuțuroaie, Lipovu de Sus. După 1815, când pe harta țării a apărut un alt sat și a trebuit să se
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
100 de hectare, pădurea rezultată fiind devastată după retrocedare, dar s-a refăcut totuși din rădăcinile rămase. Până în 1960, când s-a înființat CAP-ul din Covei, la nord de sat a existat un loc numit Braniște, termen care în slavonă înseamnă loc oprit, adică rezervație, unde era o pădurice de stejari, rămășiță a codrilor de odinioară, dar CAP-ul, sub conducerea înțeleaptă a partidului, a ras pădurea, pentru a reda pământul agriculturii, după sintagma stupidă, la modă în anii socialismului
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
află acum la București. În acea zonă a existat satul de bordeie, a cărui biserică a fost tot un bordei mai mare.Tezaurul este alcătuit din obiecte de argint, disparate, respectiv un castronel ornat cu sfinți și cu inscripția în slavonă Făuritu-s-a acest pahar în anul șapte mii douzeci și trei.S-a cumpărat a bea întru slava lui Dumnezeu., un alt castronel, ornat cu motive zoomorfe, asemănător cu vasele scitice, o teacă de argint pentru două cuțitașe, un
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
și orașelor, dascăli pentru biserici și școli. Descoperirea Psaltirei voronțene și a Codicelui voronțean, i-a determinat pe cercetători să considere că de pe timpul aflării lui Grigore Roșca la Voroneț, activa o școală mănăstirească în care se studia în limbile slavonă și română. Puține sunt însă exemplele care ar demonstra că un tînăr sau un monah și-a făcut studiile la școala mănăstirească de la Voroneț. În una din însemnările de pe Tetraevangheliarul din 1550/1551, dăruit de mitropolitul Griogore Roșca, mănăstirii Voroneț
Mănăstirea Voroneț () [Corola-website/Science/298619_a_299948]
-
stilul clasicismului târziu. Biserica are o cupolă înaltă de 50 m, care este susținută de pilaștri corintici. Spațiul interior este iluminat prin multe ferestre. Slujba de sfințire a catedralei a fost oficiată în limbile bulgară și română, apoi în limba slavonă. Interiorul catedralei a fost pictat în perioada 1912-1914 de către I. Piskarov în stil romantic (după desenele lui Vasnețov). Catapeteasma este sculptată din lemn și acoperită cu tablă de aur. La 22 martie 2004 a avut loc instalarea unui nou clopot
Bolgrad () [Corola-website/Science/298605_a_299934]
-
ce o reprezenta așa cum vom vedea mai jos. Mult timp s-a considerat că acel Slatina se referă la Slatina din județul Olt, însă istoricul Ion Donat demonstrează că „[...]termenul de "Slatina" din cronică nu este altceva decât traducerea cărturărească slavonă a numelui de sat Sărata[...]“ ("apud" Ștefan Ștefănescu „Bănia în Țara Românească“, București, 1965, p.209-210), din județul Buzău, zonă unde de altfel își are toate moșiile și unde clădește în 1532 o mănăstire. Ori acel pretendent Radu (Dragomir), cel
Vlad Vintilă () [Corola-website/Science/298719_a_300048]
-
de teren Victor Păcală nu și-ar fi putut realiza monografia, economistul Aurel Brote, învățatul popa Bratu de la sfârșitul secolului al al XV-lea, înscris în registrele Sibiului ca translator, om care a trebuit să cunoască limbile germană, latină și slavonă pentru a-și putea îndeplini sarcinile, compozitorul și profesorul Petru Severin, Eugen Goga, fratele poetului, călătorul Maniu Lac. În sec. XVIII - XX, timp de 200 de ani s-au succedat 7 generații din familia Barcianu - preoți cărturari, memorandiști, academicieni, diplomați
Rășinari, Sibiu () [Corola-website/Science/299539_a_300868]
-
Miezonoptica sau miezonopterul ori polunoșnița (în grecește "Mesonyktikon"; în slavonă "Polúnoschnitsa") e, în liturgica creștină, în ritul bizantin, unul din ceasurile mici, făcând parte din cele șapte laude de peste zi. Este una din slujbele din Slujbele Zilnice ale Bisericii Ortodoxe. Aceasta are o origine în pietatea monastică inspirată de Psalmul
Miezonoptică () [Corola-website/Science/299727_a_301056]