1,355 matches
-
și crengile lăsate făceau anevoie călăritul. Opriră. Descălecară. Turculeț desfăcu chingile șeilor, scoase dârlogii la amândoi caii, îl acoperi pe Breazu cu macatul turcesc pe care îl prinse în curele pe dedesubtul burții și fluieră într-un anume fel, așa că slobozi caii să se zbenguie. Ne-a dibuit domnia sa spătarul Mihai și a pus la Odrii oameni să mă urmărească pas cu pas. Dar marți, în timpul deniei la Mitropolia de acolo, s-a apropiat de mine o jupâneasă, toată numai văluri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doar cafelele înnegriseră cu urma caimacului lor buza răsfrântă a felegenelor. Fumul parfumat al narghilelelor amestecat cu cel al lumânărilor, mărea zăpușeala din încăpere, îndeosebi că se ghicea de afară respirația răcoroasă a nopții. Domnul se ridică în semn că slobozește adunarea. Pe rând, cei trei fii, în ordinea vârstei, urmați de cei doi unchi ai domnului își exprimară urările pentru un somn liniștit și ieșiră lăsând ușa larg deschisă spre sală. Mitropolitul încercă să se scoale în picioare fără să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să le dea drumul de ziua lui, la 17 martie. De-aia prin șanțuri și prin livezi fac bătrânii focuri de frunze și ierburi din vara trecută și-i pun pe prichindei să sune din clopoței, ca să mai oprească gângăniile slobozite de Alexie să nu mănânce toată frunza și rodul livezilor. Băteau clopotele într-o dungă... Cui îi mai ardea să sune din clopoței în București? Cu toată lapovița, mirosul înțepător de fum de frunze umede se simțea plutind deasupra târgului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-l întindem pe spate. Aș, nu, ajută-mă să-i țin capul așa în sus, să i se scurgă sângele în jos, că dacă nu i se liniștesc vinele damblagește. Măria ta, cheamă slugile să aducă un doftor să-i slobozească sânge... — Și pe cine să mai chem? Cine trebuie să mai afle că Brâncovenii se pregătesc să vină să ne căsăpească, pe când noi stăm cu mâinile în sân? Nu-i timp de lăsat sânge. — Așa-i, Păunița are dreptate, nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
iubești întratât. Domnii n-au voie să iubească, ei trebuie să fie drepți. — Pot oare domnii să se întoarcă la legea iudeilor și să uite de Iisus Hristos? Cum adică, dinte pentru dinte, asta să fie tot? Înainte de a mă slobozi din Ediculé a fost la mine în temniță Damad Ali Pașa, marele vizir, și mi-a arătat că moșii mei m-au vândut, o jalbă mare... Aștepta să fiu cuprins de mânie și să-i spun că toate acele fapte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ioaniții le-au opus rezistență dovedindu-se invincibili. Ioaniții ca să-și salveze familiile i-au atras pe cruciați în tunelul castelului care comunică cu malul Dunării, pe sub munte. Intrând în tunel Ludovic a dat drumu canelei din perete, care a slobozit gazul ucigaș grizu. Au murit cu toții otrăviți. -Sfințiile voastre faceți slujbă de sfințire și înmormântare creștinească. Scheletele strămoșilor ioaniți să fie puse în mauzoleul castelului, ale templierilor în cimitirul din sat. Infernul din paradis luase sfârșit. VAMPIRI Satul era așezat
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
și încurajeam soldații, care de multe ori mureau în brațele mele. Într-o zi însă am crezut că rândul meu sosi... Un soldat adusese holera în Iași; într-o clipală, moartea își întinsesă aripile asupra marelui oraș. De multe ori slobozind unui soldat foaia la spital, se ducea la groapă. La început ocârmuirea, spre liniștea poporului, ascundea răul, dar răul îndoindu-se, însutindu-se, în puține zile, spaima apucă orășenii; începură oamenii a fugi ca în bejăniile tătărești; cei care rămâneau
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de sub pavăza de văluri nu li se zăreau decât ochii. Tăcuți, veniți nu se știe de unde, priveau la cei din mașină. - Păstori, spuse Marcel. În autobuz domnea liniștea cea mai deplină. Cu capetele plecate, călătorii păreau că ascultă glasul vântului, slobozit pe podișurile fără de hotar. Janine constată cu uimire că nu se vedeau aproape deloc bagaje. Când se suiseră în mașină, la capătul liniei ferate, șoferul le urcase geamantanul pe acoperiș, alături de câteva boccele. Înăuntru, în plasele de bagaje, nu zăreai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
care-și răsucea o țigară din hârtie groasă. Omul privea către locul unde fluviul se ivea din marea pădure braziliană, coborând către ei. Lat de mai multe sute de metri, apăsa cu apele lui tulburi și mătăsoase marginea bacului, apoi, slobod la cele două capete, se așternea din nou într-un singur val puternic, curgând lin prin pădurea întunecată, către mare și noapte. În aer plutea un miros veșted, venit din apă sau din cerul spongios. Se auzea clipocitul apelor grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
bătrînilor. 13. Atunci Pilat I-a zis: "N-auzi de cîte lucruri Te învinuiesc ei?" 14. Isus nu i-a răspuns la nici un cuvînt; așa că se mira foarte mult dregătorul. 15. La fiecare praznic al Paștelor, dregătorul avea obicei să sloboadă norodului un întemnițat, pe care-l voiau ei. 16. Pe atunci aveau un întemnițat vestit, numit Baraba. 17. Cînd erau adunați la un loc, Pilat le-a zis: "Pe care voiți să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Paștelor, dregătorul avea obicei să sloboadă norodului un întemnițat, pe care-l voiau ei. 16. Pe atunci aveau un întemnițat vestit, numit Baraba. 17. Cînd erau adunați la un loc, Pilat le-a zis: "Pe care voiți să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus, care se numește Hristos?" 18. Căci știa că din pizmă dăduseră pe Isus în mîinile lui. 19. Pe cînd sta Pilat pe scaun, la judecată, nevastă-sa a trimis să-i spună: "Să n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
din pricina lui." 20. Preoții cei mai de seamă și bătrînii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare. 21. Dregătorul a luat cuvîntul, și le-a zis: "Pe care din amîndoi voiți să vi-l slobozesc?" Pe Baraba", au răspuns ei. 22. Pilat le-a zis: "Dar ce să fac cu Isus, care se numește Hristos?" "Să fie răstignit", i-au răspuns cu toții. 23. Dregătorul a zis: "Dar ce rău a făcut?" Ei au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
apă, și-a spălat mîinile înaintea norodului, și a zis: "Eu sunt nevinovat de sîngele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!" 25. Și tot norodul a răspuns: "Sîngele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri." 26. Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mîinile lor, ca să fie răstignit. 27. Ostașii dregătorului au dus pe Isus în pretoriu, și au adunat în jurul Lui toată ceata ostașilor. 28
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
ori de tine... Dispăru, mititel, pe ușă și, peste trei secunde, îl introduse în biroul generalului, cu perdelele lăsate și lampa, în tavan, aprinsă. Generalul Karg se plimba mulțumit, cu mâinile la spate, cu o țigară de foi între dinți, slobozind rotocoale albastre. Avea fața cam buhăită, ca după un somn lung, cu visuri plăcute. Aghiotantul se strecură la masa de scris și începu să claseze niște hârtii. Generalul mai măsură de două ori odaia, parcă și-ar fi pregătit un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
m-ai lovit unde mă doareeeeee... Că la toți le-ai dat cu caru’, numai mie cu cântaru’... Cocoșul cârciumarului, ținut În grădină pentru că dă bine la imagine, se Înfoaie la zorii de ziuă și Își Îndreaptă - orgoliu cocoșesc - creasta, slobozind un cucurigu prelung. Mă, fârtați de băutură, declamă Gore, o fi viața grea În Românica noastră dragă, da’ noi le facem la toți În necaz. Bem și la necaz și la bucurie. Cred că și atunci când m-or duce ai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Ca în lâncezeală. Când dușmanii sfarmă-n porți Și pe muri se suie, El respinge-nvingător Neagra lor urdie. Dar lovit în luptă grea La pământ s-oboară; Mai încearcă încă lin Numele-i și moare. Și orașu-eliberat De-namice săbii Slobozi oceanului Cârduri de corăbii. Pintre crenge strălucesc Pete de lumină, Peste vârfuri cari cresc Trece luna plină. {EminescuOpIV 484} ] Și sub arborul cel gros Și în umbra deasă La mormântul marmoros Doamna cea frumoasă. Ți se pare cumcă vezi Pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tătari care, în schimbul hranei și adăpostului, aveau obligația ca, la nevoie - dovada o ai în povestea de față - să vină în ajutorul domniei. Un asemenea pâlc de tătari se afla în pădurea din preajma mănăstirii Aroneanului. Aceștia, auzind focuri de sâneță slobozite de ceata din jurul lui vodă, au sărit în ajutor. Au trecut ușor Bahluiul, care era înghețat bocnă, și au urcat spre Cetățuia. Lupta decisivă s-a dat pe coastele dinspre sud ale dealului Cetățuii, ajungând în cele din urmă la
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
într-un râs sănătos. Nici eu nu m-am putut abține și i-am ținut isonul. Când ne-am săturat de râs, am pornit la drum. Nu se putea ca întrebările să ne dea pace. Ca și altădată, ieșeanul a slobozit prima întrebare: Cine a fost ctitorul mănăstirii din poiana „de la marginea Codrilor Iașilor”? Păi care-i voievodul care, la împotrivirea boierilor de a le fi el domn, a răspuns: „Dacă voi nu mă vreți eu vă vreau”? -Alexandru Lăpușneanu, vere
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
licoare doar o picătură. A purtat-o prin toate cotloanele gurii și... în sfârșit a înghițit-o ca pe o împărtășanie, cu ochii în tavan, căutând mereu spre sine... a aducere aminte parcă... După aceea, doar el știe de ce, a slobozit un “daaa” șoptit și prelung... Îl urmăresc curios ca orice nepriceput în ale degustării vinurilor. Mda. Merită oboseala... Gustă și tu, vere, dar nu-l da de dușcă, ca pe orice poșârcă, ci ca pe o băutură nobilă, dătătoare de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
își mângâie mustața cu dosul palmei dând la iveală zâmbetul ghiduș. Nu scot nici o vorbă. Se înțeleg din priviri. Ridică ulcelele cu vin, le ciocnesc cu luare aminte și beau prelung și însetat... Abia când au așezat ulcelele pe masă sloboade fiecare câte un uah! - de plăcere. Încă o vreme au rămas pe gânduri. În cele din urmă, parcă și-au adus aminte pentru ce au intrat în han și golesc ulcelele grăbit. Își dreg mustața din nou și privesc spre
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pe deasupra în încăpere pluteau doar șoapte de dragoste și sărutări, i s-a făcut negru în fața ochilor... Încet, ca un lunatec, a ridicat cocoșul durdei și... când a simțit că îi plesnesc tâmplele de încordare - fără să ochească - l-a slobozit!!!... De atunci... nimeni n-a mai aflat nimic despre hangiu... Neculai, înghițind în sec, a răsuflat adânc căutând orbește ulcica cu vin... -Și acum slobozește pre robul tău, fiindcă el plutește în lumea închipuirii - a răsunat glasul cântat ca la
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și... când a simțit că îi plesnesc tâmplele de încordare - fără să ochească - l-a slobozit!!!... De atunci... nimeni n-a mai aflat nimic despre hangiu... Neculai, înghițind în sec, a răsuflat adânc căutând orbește ulcica cu vin... -Și acum slobozește pre robul tău, fiindcă el plutește în lumea închipuirii - a răsunat glasul cântat ca la strană al ieșeanului, aducându-mi aminte că nu sunt singur... Clipind des, am privit către el ca și cum m-aș fi trezit dintr-un vis. Pe
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
fel, Arghezi, când afirmă că "pamfletul reprezintă un gen literar", face apel la o definiție consacrată, pentru a-și apropria, ulterior, un sens derivat din universul său axiologic într-o formulare cu totul atipică: "El e un fel de a slobozi condeiul în răspăr"; sau "Pamfletul e pumnul profetului iritat de râvna de stăpânire a stupidității"71. Forța acestor redefiniri este observabilă în timp, cel puțin în ceea ce-l privește pe Arghezi, pentru că, fără să fi avut pretenția unui studiu sistematic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
gând necredincios despre Cel Ce ne-a zidit”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, omil. la Psalmul I, IV, în PSB, vol. 17, p. 188) „Într-adevăr, după ce Moisi văzuse atâtea și atât de mari minuni și semne, a slobozit acel glas plin de îndoială: Ascultați-mă, neascultătorilor! Oare din piatra aceasta vă voi scoate apă? (Num., 20, 10). De aceea și Domnul, la cuvântul acesta, a spus lui Moisi și Aaaron: Pentru că n-ați crezut în Mine, ca să Mă
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
constrângerea și amânarea cu făgăduințe: „Așa! În schimb poimâine / Te las să pleci. Ce bun sptăpân am eu“; „...hai, duhule, / Mai ai puțin, și vei fi liber“; „O să fii liber/ Ca vântul munților“; „Duh brav, în schimb liber poimâine / Te slobozesc“; „— Îți place? — Îmi place, vrednicie. / Vei fi liber“; „Curând va conteni și truda mea, / Și tu vei fi iar liber (and thou shalt have the air); doar puțin / Mai trebuie să mă slujești“; „Ce mult o să-ți duc dorul, Ariel
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]