8,304 matches
-
ca un început de dojană și-și ia paharul, golindu-l. De afară, se aude viscolul învăluind restaurantul, gata să-l smulgă. Cînd se mai potolește, iar pasagerii vor să-și reia liniștiți masa, ușa de la intrare se deschide brusc, smulsă cu putere, iar larma sălii de restaurant este acoperită de mugetul viscolului pătruns înăuntru. Toți întorc privirea într-acolo. În ușă stă un bărbat în costum de schior, cu țurțuri pe fularul de la gură, cu un rucsac mare în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lua Dracul pe mine! face el un gest violent, înlăturînd mîna lui Lazăr, trăgînd rucsacul aproape, din care scoate sticla de whisky învelită în hîrtia albă. Cînd Radu se precipită să deșurubeze dopul, Lazăr, profitînd de neatenția lui, i-o smulge. Păi nu așa, doctore, că mai avem nevoie de tine, cine știe cît stăm aici! Ia te uită! fluieră încet Lazăr cînd dezgolește puțin sticla ai și supt ceva. Nu sta cu mîna întinsă, că n-o mai vezi. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
are să roșești?! Aș putea spune că trebuia să-ți port pică, să-i spun tatii ce cred, dar nu, eram, în sufletul meu, răzbunată, ba, uneori, mi-era milă de tine. Știam că n-ai să ajungi nici măcar să-i smulgi vreun zîmbet mamei. Te rog, chiar nu vrei să guști din coniac? Nu, mulțumesc îngînă Mihai. Știu că acum, tu, fiind crescut în același mediu ca tata, mă dojenești pentru că vorbesc astfel despre mama mea, care m-a născut, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Se observă de la o poștă. Aveam impresia că măcar în aparență... murmură Săteanu. Ooof, 'tu-i mama ei de viață! oftează el obosit și-și lasă fruntea în podul palmei stîngi, în timp ce degetele, desfăcute, îi frămîntă părul, vrînd să-l smulgă. Nici măcar aparențele nu le mai pot înșela. Așa-mi trebuie! Ai fost seara asta la vizionare, era și Doinița? Da, am și discutat puțin. Cum ți s-a părut? Vreau să știu dacă nu era supărată... Nu spun că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cîinele de tot dacă n-aș fi știut de pe cînd eram în sat să-i bag mîna în gură și să-i strîng între degete maxilarul de jos, că a fugit scheunînd cît e hăul. Am avut timp să-i smulg zgarda ghintuită, cu care am intrat în casă și i-am dat țăranului cîteva de mă pomenește, cred, și acum. Copilului, care slobozise cîinele, cînd s-a repezit să-și apere tatăl, i-am dat una cu piciorul că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rămas bun și, din drumul lui spre ușă, înșfacă schiurile, apoi iese, după ce trezește întreaga sală cu tropăitul bocancilor. O clipă, toți rămîn ca năuciți. Primul își revine profesorul, care fuge afară, urmat la cîteva secunde de bătrîna care a smuls în grabă, de pe cățel, paltonul, să și-l pună pe umeri. Lazăre, stai să-ți dau banii ăștia, să-i... întinde profesorul plicul împotriva vîntului, făcînd cîțiva pași pe urmele schiurilor. S-a depărtat prea mult clatină din cap bătrîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să se exprime și exclamția de extaz, iar mîinile ei, înfipte cu disperare în părul lui la ceafă, îl trag cu putere, obligîndu-l să-și ridice capul dintre coapsele ei, să vină mai aproape, să-i poată gusta sărutul. Părul smuls de la ceafă este acum mîngîiat îndelung, parcă să alunge usturimea de mai înainte, apoi, nervoase, mîinile femeii smulg hainele de pe Mihai, aruncîndu-le la întîmplare pe birou, pe scaun ori pe canapea. Cînd se simte dezbrăcat complet, lăsat o clipă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îl trag cu putere, obligîndu-l să-și ridice capul dintre coapsele ei, să vină mai aproape, să-i poată gusta sărutul. Părul smuls de la ceafă este acum mîngîiat îndelung, parcă să alunge usturimea de mai înainte, apoi, nervoase, mîinile femeii smulg hainele de pe Mihai, aruncîndu-le la întîmplare pe birou, pe scaun ori pe canapea. Cînd se simte dezbrăcat complet, lăsat o clipă din încleștarea sărutului, Mihai își simte genunchii primiți între ai femeii, printr-un gest de invitație plină de curtuoazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cumplită, drăguțo... Mișcarea era inteligentă. Acuratețea cu care Dave 2 pusese acest diagnostic de ordin spiritual o uimise chiar și pe Carol. Împărtășind ceea ce simțise, el dăduse la o parte indiferența lui Carol ca pe o coajă pe care o smulgi de pe o rană pentru a scoate la iveală locul dureros de dedesubt. Evident, Dave 2 nu avea cum să-și dea seama că anxietatea lui Carol, de altfel foarte deranjantă, nu era determinată de Dan sau de mariajul lor, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în formă de potcoavă al scaunului ei de tortură. Dar reușise să apuce chestia aia. Și simțind viermișorul între degete, avusese o senzație nefirească. Pe de o parte, acesta se întărise ca o bucată albicioasă de femur sau de tibie smulsă de pe un steag pirateresc și îndesată în viața ei, despărțind-o de turmă, împreună cu secretul pe care îl purta. (Deși, deocamdată, nu se poate spune că pentru Carol secretul acesta ar fi avut conotația sau importanța unei aventuri extraconjugale sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de o extremă vulnerabilitate, copilărească și sentimentală, pe măsură ce emoțiile reprimate de alcool vor reveni la suprafață. Emoții care ar fi fost perfect normale în adolescență, dar pe care, cu ajutorul berii Lamot, el reușise să le atenueze și apoi să le smulgă din sine. Dintotdeauna, comportamentul sexual al lui Dan fusese vulnerabil, infantil și sentimental. Acuplarea aceea de pomină, când o râcâise pe Carol până ajunsese la orgasm, îl speriase teribil. Beat fiind, gemetele și țipetele ei îl șocaseră, făcându-l să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-și lăsa liber penisul fantastic, să tremure, să se ridice, înconjurat de fâșii de mătase neagră și de coloanele suple ale coapselor ei. Cum se mai mișca la capătul patului! Cum lua poze nobile și sfidătoare pentru câteva secunde! Își smulsese sutienul pentru ca sânii ei micuți să poată atârna liberi. Dar ia te uită! Nu mai sunt niște movilițe nesemnificative, abia conturate, cu areole mici și palide. Sub ei, simte acum fermitatea mușchilor pectorali; își încordează brațele și vede cum i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și urmau să fie o groază de bani, în afara cazului în care era gata să facă el cu mâna lui toată treaba). Revenit în mașină, Bull apucă volanul cu o forță feroce. Simțea că ar putea foarte lesne să-l smulgă de pe bord și să-l azvârle pe fereastră, asta dacă n-ar fi avut absolută nevoie de el pentru a ajunge la tipul care îl sedusese. Știa unde locuiește Alan. Idiotul îi spusese în treacăt, pe când stăteau îmbrățișați într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sărbătoare, pe care majoritatea le croiesc și cos singure. În 24 iunie, etnicii yi sacrifică porci și oi și prepară un fel de prăjituri numite baba, iar seara se taie și găini în fiecare gospodărie, într-un ritual aparte. Se smulge cea mai lungă pană din aripi, se trece prin sângele găinii, apoi cu această pană se aprinde focul în vatră. Întreaga familie aprinde torțele gata pregătite de la pana aprinsă. Pentru minoritatea Yi, focul simbolizează căutarea luminii. Cu torțele în mâini
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Împreună cu familia, poetul se refugiază la Chengdu unde, găzduit de un prieten, trăiește ca un pustnic timp de patru ani. A continuat să scrie poezii, dintre care cea mai prețuită de posteritate este Cântec despre cum vântul de toamnă a smuls acoperișul de paie al bietei mele cocioabe, în care pot fi descoperite năzuința nobilă și sufletul generos ale lui Du Fu. Iată finalul poemului: "O casă/ de-am putea zidi sub cer/, cu-acoperiș enorm/, durat cu artă/, să aibă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
uriaș, moment în care simți o puternică zguduitură în pântec. La puțin timp după aceea, fata rămase însărcinată. După zece luni, născu un băiat. Pentru că pruncul nu avea tată, vecinii au spus că le va aduce numai nenorociri. Așa că au smuls copilul din brațele mamei și l-au aruncat pe câmp, crezând că va muri de foame. Dar animalele care au trecut pe-acolo au avut grijă de băiat. Femelele l-au alăptat. Văzând că micuțul n-a murit de foame
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
capul șarpelui, altul nu terminase coada acestuia. Atunci, omul nostru, foarte îngâmfat, ce-și spune? Hai să mai fac șarpelui meu și câteva picioare! Să fie mai frumos!" Zis și făcut. Dar între timp, un alt slujbaș termină desenul, îi smulse din mână ulcica și îi spuse: Cine a mai văzut un șarpe cu picioare?" Și, fără să aștepte ca istețul să răsufle, dădu pe gât tot vinul din ulcică. Jadul Heshi Bian He din statul Chu a găsit în munți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dlui Hrebenciuc cum că 19 noiembrie, ziua virtualei intrări a României în NATO, „pentru noi are aceeași încărcătură de simboluri ca anul 1918”. Pentru care noi, dle Hrebenciuc, a-i pune la loc românului mâna cu umărul și cu inima, smulse de istorie, e totuna cu a-l îmbrăca într-o uniformă nouă? Visul de veacuri al românilor a fost NATO? Mihai Viteazul, Bălcescu și Brătianu să fi fost, oare, precursorii lui Robertson sau Solana? Intrarea țării într-o alianță politico-militară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
încoace, putem vedea pe diverse canale irakieni care aleargă târând câte o bucată din regimul Saddam: o glastră cu flori de plastic, un fileu de tenis, un fotoliu, o canapea, televizoare, frigidere, anvelope, covoare, ba chiar și câte o ușă smulsă din țâțâni și cărată în spinare. Statuile și portretele lui Saddam sunt răsturnate și sparte, nu și diversele bunuri din palatele puterii. Irakianul vrea să mă convingă jucând cu picioarele pe fața lui Saddam, cu ochii spre camera de luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
al timpului nou, l-am văzut pe Gheorghe Dinică vorbind despre plăcerea de a te juca cu morții pe grătar. Închis în plastic și sticlă am văzut o sondă prahoveană aplecându-se ritmic și înspăimântător ca un Tyranosaurus Rex ca să smulgă hălci din prada doborâtă la pământ. Un lan de floarea-soarelui ca o mare de plante carnivore, în care dacă pătrunzi, fascinat de atâta frumusețe, ești paralizat și devorat în câteva minute. Înlăuntrul meu jena s-a transformat în înfiorare... Filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
o revărsare de soldați fericiți, într-o gară, neștiind că el ajunsese în armata îngerilor (conțopiștii n-o mai înștiințaseră a doua oară asupra decesului sau pianistul tăinuise vestea, nu-mi mai amintesc) și un vlăjgan de la infanterie i-a smuls copilul din brațe, l-a ridicat către cer și a rostit niște vorbe memorabile despre viitor și după aceea a scris pe ecran koneț filma, în alfabetul slav, și eu, ca dinamovist aprig, cu lacrimi în ochi, am aflat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
protestat, am bocit, am zis tot ce mi-a venit la gură, n-am vrut să mă urc înapoi în mașină, m-au luat pe sus, în gât îmi apăruse un guguloi acru, care creștea, creștea, fiindcă mama n-a smuls valiza din portbagaj și nu le-a zis pa, nu i-a ocărât și nu i-a zgâriat cu unghiile pe față. Fifi a rămas în iarbă tărcată și speriată, eu mi-am turtit nasul de geamul portierei, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nici o șansă de izbândă. Oricâte aripi a retezat cu lama (pur experiment științific care demonstrează, dacă mai era nevoie, uriașa adaptabilitate a acestor ființe care, la o adică, nu au nimic împotrivă să se transforme în gândaci), oricâte piciorușe a smuls (cu infinită precauție, astfel încât zborul să le devină mai dificil, și nu doar imposibil), oricâți pterodactili musculoși au fost constrânși să trăiască cu un ac de gămălie înfipt în abdomen ca să ajungă mai apoi hrana păianjenilor pitulați după calorifer, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
asistenta medicală mi-a cusut arcada. Eram în tabără la Poiana Izvoarelor, în vacanța de iarnă dintr-a șasea, înnebunit de-un joc secret, cu care ne umpleam serile în dormitor, după ce aprindeam focul în sobă cu bucăți de burete smulse din perne. Pe rând, fiecare dintre noi respira adânc, foarte adânc, de douăsprezece ori, apoi era strâns puternic de plex, până își pierdea cunoștința. În mai puțin de-un minut, visam lucruri fantastice, cu o intensitate și o claritate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un sunet limpede, acut și cît se poate de Însingurat, ce ricoșa În zidurile clădirilor. Uneori, tîrziu În noapte, Întins În cutia mea În Întuneric, pe prosopul de la hotelul Roosevelt (acum dispărut sub stratul de vatelină pe care l-am smuls din Stanley), Încă mai auzeam În minte muzica. O lăsam să cînte. Deschideam ochii În beznă și mă gîndeam la Frumoase. GÎndurile mi se atingeau de catifeaua pielii lor, Încercînd să se strecoare În căldura umbroasă a fantelor trupurilor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]