1,987 matches
-
oricum, ci doar într-un regim de supraveghere, control, corecție și disciplinare asupra factorului uman. A vedea pentru a prevedea este esența controlului. Panoptismul și pozitivismul transformă societatea modernă într-una disciplinară. A fi disciplinat, a fi ordonat sunt imperativele social-politice ale unei societăți în curs de industrializare. Progresul modern nu se poate institui, nu poate deveni o realitate decât prin supravegherea și prin controlul populației, astfel încât energia, forța, puterea populației să fie investite în proiecte comune (ca, de exemplu, națiunea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
au început să devină "științe" umane la începutul secolului al XIX-lea, datorită unor necesități practice, resimțite de către puterea politică. A ști ce oameni ai și a analiza bogățiile unui teritoriu, relațiile de schimb ale acestuia deveneau obiective ale mecanismelor social-politice moderne. Prin această tehnologie politică, individul modern a devenit un "element de greutate pentru stat"111. Nu atât nevoile sale personale de fericire și de împlinire, cât viața sa, puterea sa, energia sa devin cu greutate pentru puterea politică, astfel încât
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de vreun "talent aparte", ci este expresia celor două coordonate ale unui sistem liber de piață: munca și producția, reluarea celor două! Evident că munca, inovația și creația originală conferă valoare unui lucru, iar producția o distribuie într-un sistem social-politic, o serializează. Acest sistem o "modelează" și o "reprezintă" sub forma dezbaterilor, a polemicilor, dar și a atacurilor, a denigrărilor etc. Astfel un lucru (o carte, o idee, un autor) are valoare, nu atât de piață, cât intrinsecă, prin seriile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
idee, un autor) are valoare, nu atât de piață, cât intrinsecă, prin seriile de schimbări graduale ce sunt produse într-un anumit domeniu al cunoașterii și al practicilor sociale și împotriva ideilor înrădăcinate de o tradiție și printr-o ierarhie social-politică a reprezentării. În esența lui, liberalismul funcționează prin acest motor: critica social-politică pe baza unor argumente și idei originale; o critică împotriva formelor totalitariste ale unui sistem (social-politic și economic) cu tendințe de corporatizare și de spălare atât a individualității
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
seriile de schimbări graduale ce sunt produse într-un anumit domeniu al cunoașterii și al practicilor sociale și împotriva ideilor înrădăcinate de o tradiție și printr-o ierarhie social-politică a reprezentării. În esența lui, liberalismul funcționează prin acest motor: critica social-politică pe baza unor argumente și idei originale; o critică împotriva formelor totalitariste ale unui sistem (social-politic și economic) cu tendințe de corporatizare și de spălare atât a individualității, cât și a creierelor! Este firesc ca individul să fie "împotriva statului
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sociale și împotriva ideilor înrădăcinate de o tradiție și printr-o ierarhie social-politică a reprezentării. În esența lui, liberalismul funcționează prin acest motor: critica social-politică pe baza unor argumente și idei originale; o critică împotriva formelor totalitariste ale unui sistem (social-politic și economic) cu tendințe de corporatizare și de spălare atât a individualității, cât și a creierelor! Este firesc ca individul să fie "împotriva statului", pentru că acest stat modern nu a devenit decât o mașină de spălat individualități și de strivit
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
fi elementul docil al unui sistem represiv de putere! Individul liberal poate fi, chiar dacă la modul abstract, deasupra mediei, a spiritului de grup și cu riscul asumat de a fi pus pe linia moartă a vreunei cariere, a vreunei situații social-politice. Societatea perfectă implică o uniformizare socială a indivizilor, pentru că aceasta nu poate deveni perfectă fără ca individul să-i slujească. Aici vedem etatizarea socială. Individul format, cu toate pretențiile sale de a se diferenția, de a-și afirma personalitatea printr-o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sociale este posibil pentru că plasarea unui om în spațiul social este diferența celuilalt. Într-un loc public, oamenii se poziționează diferit unul în raport cu altul. Alterități sociale și impresionisme cotidiene... Spațiul social modern s-a format pe baza elaborării unei distribuții social-politice a imobilelor și oamenilor. Această distribuție s-a făcut după un program temporal (ore de vizită, program de lucru, pauze de masă etc.), unde modalitatea noastră de a gestiona timpul prin segmentare, serializare, sintetizare și totalizare a dus la "integrarea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și conferirea unor efecte de putere birocraților, care printr-un simplu enunț, pe un ton imperativ, te pun în mișcare, vor să dispună de timpul tău în folosul timpului lor. Acest timp al lor este la rândul lui integrat mecanismelor social-politice de putere. Toată această practică a dominației din societățile noastre se instituie printr-un aparat birocratic, ce "colectează" timpii individuali în folosul anumitor obiective social-politice sau pentru anumite interese de regim, de grup. Practic, viața omului modern este integrată în
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
tău în folosul timpului lor. Acest timp al lor este la rândul lui integrat mecanismelor social-politice de putere. Toată această practică a dominației din societățile noastre se instituie printr-un aparat birocratic, ce "colectează" timpii individuali în folosul anumitor obiective social-politice sau pentru anumite interese de regim, de grup. Practic, viața omului modern este integrată în acest mecanism politico-birocratic ce exercită o practică a dominației. Un doctorand de la Universitatea din Groningen numea acest fenomen crescut al birocratizării "banalitate a răului", referindu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
simțiri și de gândiri... Lumea elitistă europeană nu e atât de departe de spiritul lui Idi Amin. Aceste legi (moderne) exclud și izolează oamenii cu ale lor idei și cunoașteri contrare celor oficiale ale puterii-cunoaștere. Pentru cunoașterea oficializată, pentru regimurile social-politice din cadrul instituțiilor, totul se complică în raport cu o gândire problematizantă; gândire neconformă cu normele și directivele mai marilor zilei, simbolurile religiei intelectuale și politice; cu pattern matching-urile de interpretare și de vizibilitate simbolică existente la un moment dat într-o societate
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în interiorul său, dar și în afara lui). Astfel principiul statului, ca formă de organizare colectivă, este o dialectică în sine (adică creează mișcări de opoziție împotriva sa în rândul cetățenilor care-l compun, dar și în afara lui). Este firesc acest proces social-politic al contestării statului politic, atunci când statul se confundă cu un instrument, aflat în mâinile unui grup de borfași. Conceptul de "dialectică" are mai multe definiții: 1) pentru filosofia antică era arta unor discuții în contradictoriu; 2) pentru Evul Mediu era
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
contradictorii cu scopul aflării adevărului. Pentru autorul de față dialectica nu e decât o mecanică sterilă și conflictuală între indivizii moderni pe principiul reprezentării guvernare-opoziție. Raporturile de reprezentare guvernare- opoziție în cadrul societăților moderne nu sunt altceva decât motoare ale conflictelor social-politice. Democrația directă la nivel social și politic se impune ca o necesitate umană și statală, dincolo de pasivismul abject al civililor moderni, spălați la creier de pastoratul tradiției creștine. Guvernarea directă este noua realitate de mâine, dincolo de subconștientul unui pastorat creștin
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
comun, deși lucrurile nu stau deloc așa din simplul motiv al egoismului uman. Cel care câștigă o sumă de bani nu o câștigă și pentru ceilalți, iar atunci când fraudează bugetul, binele său este chiar egoismul său, livrat celorlalți... drept model social-politic și "patriot adevărat". Binele personal nu se transformă într-unul al tuturor, pentru că oamenii acționează într-un regim concurențial, iar fiecare încearcă să obțină un profit cât mai mare, iar acest profit nu se poate realiza în mod egal împreună cu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
civililor pe care statul și reprezentanții lui le-au asumat ca atare spre "progresul general". Ideea progresului societăților din Europa s-a exprimat prin necesitatea creării unor state care să le reprezinte. Să revenim la prima idee, aceea a statutului social-politic al omului occidental. Acest statut nu se bazează pe tradiția vechilor greci, aceea de a se (auto)conduce prin asumarea puterii și a responsabilităților ce decurg din această asumare, ci dimpotrivă, pe un soi de pasivism, unde alții trebuie să
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
principiului reprezentării. Cât despre "intermediari", ei sunt intelectualii și birocrații puterii-cunoaștere. Ce se întâmplă când principiul reprezentării nu funcționează corect, sau a funcționat el vreodată eficient în toată istoria modernă? Atunci când acest principiu nu funcționează, avem clasicele revolte și revoluții social-politice, avem lovituri de stat și regimuri dictatoriale, avem războaie civile, devenite niște... "greșeli" ale politicienilor și ale intelocraților care-i susțin. Principiul reprezentării este o problematică deschisă, iar el nu a funcționat constructiv, ci mai degrabă dialectic și conflictual pe
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sub incidența normelor, a regulilor care îi spun ce trebuie și ce nu trebuie să gândească, să facă. El trebuie să se afirme, să se formeze social și cultural, dar în acelasi timp nu trebuie să încalce normele unui regim social-politic totalitar, dacă vrea să existe ca element social și, in extremis, uman. Sufletul și corpul său devin părți ale unei anatomii social-politice, de care se ocupă tehnologii statului. Să le spunem tehnocrați? Foucault și-a intitulat ironic cursul Trebuie să
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
afirme, să se formeze social și cultural, dar în acelasi timp nu trebuie să încalce normele unui regim social-politic totalitar, dacă vrea să existe ca element social și, in extremis, uman. Sufletul și corpul său devin părți ale unei anatomii social-politice, de care se ocupă tehnologii statului. Să le spunem tehnocrați? Foucault și-a intitulat ironic cursul Trebuie să salvăm societatea. De fapt, nimic nu trebuie pe această lume... de reprezentanți. Societatea nu se salvează și nu prin intermediul factorului politic. Un
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
defazat istoric și mentalitar, profund anticivic. Nu întâmplător structuri "capitaliste", oligarhic-mafiote, fac sistem în țări precum Albania, Bulgaria, România, Rusia etc. La mijlocul secolului al XVIII-lea, ideea unei societăți civile revine în Anglia prin elaborările gânditorilor, prin acceptarea unui statut social-politic al celui de la oraș, al burghezului, de către Parlament și rege. Fenomenul modern al migrării în masă din mediul rural în cel urban își are dinamica nu numai în mult istorizata Revoluție Industrială, dar și în seria privilegiilor acordate de autorități
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de filosofie morală Avuția națiunilor (1776), Smith folosește sintagma "societăți politice"132, și nu civice, pentru că acestea nu existau. Ceea ce exista era doar conceptul și proiectul prin acel An Essay on the History of Civil Society (1767). Istoria și structurările social-politice nu au nimic în comun cu vreun hazard biologic. Astfel că nu este deloc o întâmplare inexistența unor societăți civile cu drept de veto în fața Politikului. Trăim în societăți politice și politizate excesiv prin așa-numitele instituții "civice" (universitățile, centrele
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
trei forme de dezumanizare contemporană ne conduce spre o întrebare cardinală: unde este omul în această lume de profituri, poate și de succese? Evident că el nu poate fi în structurările dezumanizante de care se înconjoară, de falsele sale identificări social-politice. Totuși un mare anonim, un mod sublim și singular al unui om contemporan se află dincolo de cuvinte, dincolo de vreun decizional politic, dincolo de vreun normativ arbitrar, pus la cale de intelocrați. Există un om, pe care nimeni nu-l vede: nici
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
principiu occidental de guvernare este tot ceea ce-l înconjoară, precum nenorocirile unei Cutii a Pandorei: "politicile", moduri arogante, sacrosante și intolerante de a fi, transferuri de putere, deposedare de forțe individuale elementare, dar și deposedare de demnități, autorități și simboluri social-politice, imagini fabricate și neînțelegeri de sensuri, idei preconcepute, clișee, cercuri închise de cunoaștere-putere, liderisme, dogme, infatuări, conflicte sociale și politice, războaie civile, națiuni eșuate, refaceri hidoase de sisteme cameleonice ale "reprezentării", speranțe deșarte, perpetuări indistincte de forme ale unui comportament
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
dezvoltată, bazată pe competiție și progres, așa cum au teoretizat-o gânditorii Luminilor, avem nevoie de o egalitate bazală, la fel cum într-o cursă de atletism toți concurenții pornesc de la aceeași linie. Unul dintre motivele pentru care există multiple conflicte social-politice în interiorul societăților și în relațiile dintre state este răsturnarea acestui principiu, refuzul de a mai porni de la aceeași linie într-o competiție cu ceilalți. Inegalitatea de ieri și de azi, în relațiile sociale interne și internaționale, pe care Occidentul a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
-o în toate societățile occidentalizate, are drept rezultat multiplele antagonisme între oameni și între statele lumii. Suntem toți egali în șanse, dar pornim de la distanțe diferite în aceeași competiție națională și globală... Această societate civilă este în contradicție cu statutul social-politic al omului occidental; este în contradicție cu interesele de grup ale statului politic și național. Pe de o parte, avem civili încorporați mecanismelor de guvernare, aflați în cadrul puterii-cunoaștere. Pe de altă parte, avem civili aflați într-o relație de luptă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
arbitrare. Aici este adevărata problemă a funcționării puterii și a libertății în societățile noastre, totodată, o problemă a funcționalității principiului reprezentării în politică și pentru societate. Politică "pentru" societate. Pentru ce altceva? Toată această luptă printr-o stare de opoziție social-politică, toată această competiție pentru o putere mai mare și pentru privilegii, toată această intrigă și dialectică politică (guvernare-opoziție) este de tăiat. Este capul regelui, adică lupta singulară ce creează suveranități mari și mici, creează raporturi inegale și, implicit, situații conflictuale
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]