1,335 matches
-
în considerare atât anumite valori și antivalori, care se regăseau în studii de specialitate ca fiind promovate de cele trei instituții, cât și presupusa importanță a acestora asupra comportamentului efectiv al tinerilor. Lista cuprinde patru tipuri de aspecte: etico-morale, civice, socioprofesionale și mediatice. Desigur, concentrarea pe cele trei instituții nu exclude și existența altor factori de influență. Ei nu interesează însă în acest context. Din analiza datelor de sondaj reiese că fiecare dintre cele trei instituții influențează sau transmite cu precădere
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
celorlalte două instituții. Chiar dacă nu apare pe primul loc, familia mai deține valori semnificative și în ceea ce privește influența elevilor atunci când vorbim despre comportamentul activ și plăcerile vieții. Școala apare ca având cea mai mare influență în ceea ce privește însușirea unor valori civice și socioprofesionale pentru toate cele trei categorii de elevi ca: libertatea de expresie (între 33% și 49%), creativitatea (între 57% și 67%) competența (între 48% și 63%); comportamentul activ (între 43% și 49%); cultura civică (între 67% și 84%); spiritul de competiție
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
felul, care ajung cu mare rapiditate la oameni, sporind considerabil accesul acestora la o lume necunoscută, inaccesibilă sau greu accesibilă în anumite condiții. Indivizii aparținând unor categorii sociale diferite obțin, pe această cale, informarea generală, înțelegerea realității înconjurătoare și orientarea socioprofesională. Prin intermediul mass-media, ei intră în relație cu lumea și sunt ținuți la curent cu evenimentele care se petrec sau cu tendințele ce se manifestă la nivelul societății. De asemenea, oamenii au la dispoziție un spectru larg de programe și emisiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
învățământul superior de lungă durată comparativ cu doar 27,2% care aveau în vedere învățământul superior de scurtă durată sau învățământul postliceal. Dacă cererea de educație superioară la nivelul populației școlare era ridicată, accesul la educație era dependent de categoria socioprofesională a părinților, mediul de rezidență, tipul de liceu absolvit. Tabelul 3. Opțiuni educaționale în funcție de categoria socioprofesională a părinților Nivel final dorit Categorii socioprofesionale ale părinților Țărani Muncitori Maiștri/ Tehnicieni Funcționari Intelectuali Liceu 6,8 5,7 3,0 2,0
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
de scurtă durată sau învățământul postliceal. Dacă cererea de educație superioară la nivelul populației școlare era ridicată, accesul la educație era dependent de categoria socioprofesională a părinților, mediul de rezidență, tipul de liceu absolvit. Tabelul 3. Opțiuni educaționale în funcție de categoria socioprofesională a părinților Nivel final dorit Categorii socioprofesionale ale părinților Țărani Muncitori Maiștri/ Tehnicieni Funcționari Intelectuali Liceu 6,8 5,7 3,0 2,0 1,6 Școală postliceală 18,2 13,5 9,6 8,6 3,2 Învățământ superior
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
cererea de educație superioară la nivelul populației școlare era ridicată, accesul la educație era dependent de categoria socioprofesională a părinților, mediul de rezidență, tipul de liceu absolvit. Tabelul 3. Opțiuni educaționale în funcție de categoria socioprofesională a părinților Nivel final dorit Categorii socioprofesionale ale părinților Țărani Muncitori Maiștri/ Tehnicieni Funcționari Intelectuali Liceu 6,8 5,7 3,0 2,0 1,6 Școală postliceală 18,2 13,5 9,6 8,6 3,2 Învățământ superior de 3 ani 16,8 16,6
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
7,6 7,1 6,8 Nedeciși 4,4 3,3 1,7 4,4 0,4 Total 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 Sursa: Andrei Novak, 1975. Diferențele dintre cei ai căror părinți ocupă poziții socioprofesionale situate la baza ierarhie sociale (țărani) și cei ai căror părinți se regăsesc din punct de vedere socioprofesional fie în poziții intermediare, fie în vârful ierarhiei sociale (funcționari, intelectuali) sunt foarte mari: doar 1,6% dintre copiii de intelectuali și
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 Sursa: Andrei Novak, 1975. Diferențele dintre cei ai căror părinți ocupă poziții socioprofesionale situate la baza ierarhie sociale (țărani) și cei ai căror părinți se regăsesc din punct de vedere socioprofesional fie în poziții intermediare, fie în vârful ierarhiei sociale (funcționari, intelectuali) sunt foarte mari: doar 1,6% dintre copiii de intelectuali și 2,0% dintre cei ai căror părinți sunt funcționari intenționează să-și încheie pregătirea școlară cu liceul, comparativ
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
4 Nedeciși 1,3 7,5 Total 100,0 100,0 Sursa: Andrei Novak, 1975. Un sistem de învățământ organizat pe filiere și specializări diferite încă de la nivel secundar, așa cum era organizat și sistemul românesc de învățământ, conduce la trasee socioprofesionale diferite. R. Boudon (1973) demonstrează de asemenea că opțiunile pentru o formă de învățământ sau alta, pentru o anume filieră sau specializare nu sunt independente de mediul sociofamilial de proveniență al individului: parcurgerea unor nivele cât mai înalte de educație
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
individului: parcurgerea unor nivele cât mai înalte de educație presupune costuri mai ridicate pentru familie și individ astfel că opțiunile educaționale vor ține cont în primul rând de posibilitățile material-financiare. Indivizi proveniți din categorii sociale diferite nu pot avea destine socioprofesionale identice atât timp cât nivelul de educație al fiilor/fiicelor depinde de statusul social al tatălui, iar satusul social al fiilor/fiicelor depinde de nivelul de educație atins de către aceștia. De asemenea, teoria reproducției sociale, cunoscută mai ales în varianta elaborată de
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
de educație atins de către aceștia. De asemenea, teoria reproducției sociale, cunoscută mai ales în varianta elaborată de P. Bourdieu, a fost dezvoltată în Franța de către L. Althusser (1977) și scoate în evidență tocmai efectele organizării sistemului de învățământ asupra destinului socioprofesional al individului. El descrie sistemul de învățământ ca principala rețea de difuzare-inculcare a ideologiei clasei dominante. Ideea va fi preluată și dezvoltată sub forma teoriei celor două rețele de școlarizare de către adepții săi Ch. Baudelot și R. Establet, în Franța
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
9 34,6 41,2 Sate 28,0 23,2 30,8 Total 42,1 39,1 45,5 Sursa: Andrei Novak, 1975. Tabelul 6. Ponderea celor admiși în învățământul superior din totalul candidaților (promoția absolvenților de liceu 1974-1975) (%) Categoria socioprofesională Total Băieți Fete Țărani 35,8 31,3 40,0 Muncitori 38,5 33,9 43,4 Maiștri/Tehnicieni 41,2 38,8 43,1 Funcționari 39,6 41,6 36,5 Intelectuali 63,1 61,0 65,7 Total
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
inclusiv Bucureștiul - 30,9% și orașe mici - 37,9%). Cei care provin din mediul rural, fii/fiicele de țărani înregistrează o pondere mai scăzută din totalul candidaților admiși în învățământul superior (28%, respectiv 35,8%). Referindu-ne strict la categoriilor socioprofesionale situate la nivelul intermediar al ierarhiei sociale (maiștri, tehnicieni, funcționari) observăm că și în România, chiar și în condiții extrem de dure socioeconomic și politic, s-au dovedit a fi cele mai avantajate în relația cu sistemul de învățământ: mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
0% în cazul celor de funcționari) și aproape de jumătate dintre ei au fost admiși (41,2%, respectiv 39,6%). În perioada regimului comunist, accesul la educație al indivizilor a fost controlat din punct de vedere politic, puternic influențat de statutul socioprofesional al părinților și determina la rândul lui poziția pe care o ocupa individul în ierarhia socială. Mobilitatea educațională și ocupațională de până la mijlocul anilor ’70, deși ridicată ca nivel, a fost una de natură structurală și a fost urmată de
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
pe UE și 64,5% în Lituania, 63,4% în Polonia, 62,7% în Slovenia, 44,2% în Bulgaria (MEC, 2005). În România, vârsta la care individul părăsește sistemul de învățământ, precum și nivelul de educație cu care își începe cariera socioprofesională este foarte importantă și pentru că sistemul de formare educațională și profesională nu funcționează încă iar populația este mult prea săracă pentru a suporta singură toate costurile cu educația. În lipsa acestei alternative și în condițiile în care valoarea socială a diplomelor
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
sistem echitabil. De fapt, evaluările realizate în ultimul timp de MEC, privind starea sistemului de învățământ, scot în evidență exact contrariul: factorii care țin de mediul sociofamilial de proveniență al individului influențează într-o măsură foarte mare destinul educațional și socioprofesional al acestora. În 2004, ponderea persoanelor care au absolvit învățământul superior era de doar 2,9% în mediul rural, față de 19,1% în cel urban. Diferențele se mențin și pentru nivelul postliceal (9,9%, față de 7%) și cel liceal (24
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
profesional al părinților asupra traseului educațional al copiilor este mai mare în România decât în oricare altă țară europeană: 60% dintre tinerii români care finalizează învățământul superior provin din familii cu același nivel de educație (Elena Dumitru, 2002). Celelalte categorii socioprofesionale sunt slab reprezentate la niveluri înalte de educație. „Diagnoza Calității Vieții”. Notă: Ocupațiile de patron, altă ocupație, nonrăspunsurile nu au intrat în analiză și reprezintă valorile de până la 100%. Cu cât categoria socioprofesională de proveniență a individului este situată mai
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
de educație (Elena Dumitru, 2002). Celelalte categorii socioprofesionale sunt slab reprezentate la niveluri înalte de educație. „Diagnoza Calității Vieții”. Notă: Ocupațiile de patron, altă ocupație, nonrăspunsurile nu au intrat în analiză și reprezintă valorile de până la 100%. Cu cât categoria socioprofesională de proveniență a individului este situată mai aproape de baza ierarhiei sociale, cu atât șansele de accede la niveluri superioare de educație scad. Ponderea fiilor/fiicelor de agricultori sau muncitori de a avea un nivel înalt de educație este semnificativ mai
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
de educație, în timp ce fiii/fiicele celor cu studii superioare ating cel puțin un nivel de educație postliceal. Cei care vor ocupa sau ocupă deja o poziție socială intermediară sau înaltă în cadrul ierarhiei sociale se recrutează astfel, fie din aceeași categorie socioprofesională, fie categorii socioprofesionale învecinate. Astfel, în România, „reproducția intregenerațională a claselor sociale este asigurată de o manieră mult mai eficientă prin transmiterea de capital cultural decât a celui economic.” (Coulangeon, 2004). În majoritatea studiilor realizate până în prezent în România asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
fiii/fiicele celor cu studii superioare ating cel puțin un nivel de educație postliceal. Cei care vor ocupa sau ocupă deja o poziție socială intermediară sau înaltă în cadrul ierarhiei sociale se recrutează astfel, fie din aceeași categorie socioprofesională, fie categorii socioprofesionale învecinate. Astfel, în România, „reproducția intregenerațională a claselor sociale este asigurată de o manieră mult mai eficientă prin transmiterea de capital cultural decât a celui economic.” (Coulangeon, 2004). În majoritatea studiilor realizate până în prezent în România asupra structurii sociale s-
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
oficiale ale Biroului Guvernamental de Statistică a xe "Israel"Israelului, lucrarea ne oferă date asupra emigrării evreilor din Întreaga lume, inclusiv din România. xe "Bines"Bines ne prezintă statistica pe diverse perioade și pe ani, precum și interesante date privind structura socioprofesională a emigranților. Cifra generală a emigranților evrei din România ce ajung În xe "Israel"Israel, din 1948, mai - data proclamării statului xe "Israel"Israel -, și până În 1995 - când autorul Își Încheie cercetarea - este de 272.300, veniți În următoarele faze
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
la xe "Focșani"Focșani, 600, la xe "Hârlău"Hârlău, 260, la xe "Moinești"Moinești, 100, iar la xe "Mihăileni"Mihăileni... 20 de evrei (!!!)4. O piedică În calea reîntoarcerii la normalitate a maselor de supraviețuitori ai Holocaustului era și structura socioprofesională tradițională a acestora, ei fiind În general meșteșugari și mici comercianți ce nu se mai integrau În noile realități dictate de comunizarea României, cu tot ce implica acest proces. Din date statistice provenite de la organizația medicală evreiască internațională O.S.E.
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
de Asistență reconstructivă, ce cuprindea Încurajarea micii proprietăți, a activităților de tip cooperatist, a băncilor populare, a atelierelor meșteșugărești. În paralel, organizația a finanțat programe de calificare și recalificare a populației evreiești și de Încurajare a unei schimbări a structurilor socioprofesionale ale populației evreiești, de antrenare a acesteia În activități productive. Acest program mai este cunoscut și sub numele de restratificare, termen folosit În special de comuniști. În acest context se finanțau școli profesionale, ateliere etc. În fața situației evreilor din România
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
religioase și culturale 1. Sfera de activitate a C.D.E. era restrânsă, din cauza reducerii funcțiilor comunitare prin „naționalizarea” instituțiilor evreiești, de Învățământ, sociale, sanitare. În aceste condiții, C.D.E. superviza o foarte redusă activitate culturală, patrona o Încercare de schimbare a structurii socioprofesionale a populației evreiești, ceea ce În epocă se numea restratificare, și ducea o activă - se poate spune chiar agresivă - activitate de propagandă. a) Activitatea culturală. C.D.E. a inițiat o activitate de caracter cultural, care trebuia să răspundă unor comandamente politice. Încercând
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
nu observăm că existau și apropieri Între comuniști și sioniști, cum ar fi unele „suprapuneri” de limbaj politic, cu clișee comune, ca „lupta Împotriva imperialismului”, În special a celui britanic, etc. Comune erau și unele obiective strategice, ca schimbarea structurii socioprofesionale a populației evreiești, materializată În epocă prin acțiunea de „restratificare”, ce a fost un câmp de colaborare Între sioniști și comuniști. Și totuși dominantă era lipsa de simpatie reciprocă. La comuniști, acest sentiment era marcat și de lipsa de Înțelegere
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]