1,275 matches
-
cu o singură excepție, indiciu - aici - al unei iubiri cerebralizate, ea poate fi înțeleasă și ca o recuperare, interioară, a unui handicap sentimental, ca la doctorul Ilea din Vestibul, romanul lui Al. Ivasiuc, dar și la o depășire a crizei solitudinii, a temerii de moarte prin dragoste. Acest topos al iubirii, văzut ca remediu împotriva morții, imprimă o tonalitate profundă textului, dar nu conține accente dramatice. Că ele se pot subînțelege, e altceva. Sunt câteva scene în care Adela, simțind înfiorare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
tulburată, încurcată, alarmată, moleșită, fără voință" (p. 157). Ca impresie de ansamblu, textul este, pe rând, mozaicat, sinuos și contradictoriu, efect al nehotărârii, precum personajul masculin, misterios și provocator precum Adela. Începutul și sfârșitul romanului punctează psihologic evoluția personajului: de la solitudinea malițioasă a notațiilor obiective, laconice, la nostalgia poetică a frazării calde; de la stilul comunicării (cu multe neologisme și formulări eseistice) la stilul emoționării, al evocării tandre, simbolic-realiste. Personajul și textul cresc organic, se intercondiționează. Orice dimensiune a epicului reflectă un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
schimbase ceva - În afară de Sourmelina. Dar nici măcar ea nu putea să se elibereze de tot din lanțurile satului și când Lefty Își aducea prietenii acasă ca să fumeze trabucuri și să cânte cântece kleftice, se retrăgea la ea În dormitor. Ferecat În solitudinea paternității, Lefty Stephanides Încercă să găsească un mod mai sigur de a-și câștiga pâinea. Scrise o scrisoare editurii Atlantis din New York, oferindu-și serviciile de traducător, dar nu primi ca răspuns decât o scrisoare care Îi mulțumea pentru interesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se realizează un transfer calitativ: ruga este înaltă și hotărâtă precum muntele. Această formă de relief devine simbolul unui gest încremenit de rugăciune. Dumnezeu, prea "obosit" ca să dea un răspuns, dezamăgește orice așteptare. Ironia amară, care exaltă, de astă dată, solitudinea cosmică și melancolia fără sfârșit, provine dintr-o disperare nedisimulată. Versurile "Râuri, nu vă mai prosternați" și "lemnele varsă lacrimi pentru voi" pun în evidență "un aspect secundar al apei nocturne și care poate juca rolul de motivație subalternă: lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
schițat de un chip fără bărbie, și aș fi ademenit-o, i-aș fi cumpărat favorurile sau aș fi obligat-o să mi le ofere singură. Însă Jerry se mulțumea doar să-și tîrșească picioarele prin casă de colo-colo În solitudine polară, atît de singur că era În stare să vorbească și cu un șobolan. Și totuși, În acele clipe frumoase, la micul dejun citind ziarul sau ascultînd muzică noaptea, În fotoliul cel impozant, trăiam cîteodată un alt gen de fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe această temă. Cele mai frecvente și specifice riscuri la care aptitudinile inte lectuale înalte predispun, în contexte educaționale și microsociale neadecvate sunt: decalajul dintre dezvoltarea cognitivă / intelectuală și cea emo țională; nesincronizarea dezvoltării intelectuale și psihomotorii; dificultăți de socializare; solitudine; dificultăți de personalitate; inhibiția intelectuală; perfecționismul; depresia succesului; raportul excelență intelectuală / responsabilitate morală. Pentru a determina modalități de intervenție a părinților pentru a-și sprijini copiii în depășirea dificultăților cu care se confruntă ne propunem dezbaterea următoarelor aspecte: Ce este
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
Reacționează bine la sti mulări, laude, recompense. Este generos cu cei din jur, oferă aju torul fără a cere nimic în schimb. Alexandru prezintă anumite dificultăți de socializare, își camuflează și inhibă competențele înalte ce-1 diferențiază de ceilalți copii. Solitudinea este, adesea, o constantă în viața copii lor precoce. Relatarea tatălui lui Vlad, elev în clasa I Vlad este al doilea copil în familie, fiind cu 4 ani mai mic decât sora sa, Smaranda. S-a născut natural și „hotărât
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
vârsta când am ajuns ca să știu ce nu știu, conectat la o instrucție lipsită de compromisuri în descrierea unor realități, mai mult sau mai puțin vizibile, cu pătimașă și sagace aplecare spre trecut, am ocazia să nu mă îngrop în solitudine și anonimat, să sper că plusurile vor întrece minusurile și să înscriu „puncte” trainice pe tabela de marcaj a jocului, „pe viață și pe moarte”. De când m-am trezit sub ghilotina amintirilor, am prins curajul de a fi sincer cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
singurele creaturi ce pun în joc o direcție sigură în această lume, un sens ultim. La limită, ne vedem destinați sensului ca atare, dacă nu cumva condamnați dintotdeauna la sens. Faptul din urmă spune suficient despre o altă formă de solitudine pe care o trăiește, cu maxim orgoliu, omul acestei epoci. Nu intenționez să disloc această veche credință, mai ales acum când discuțiile cu privire la prezența sensului devin tot mai anevoioase. Aș vrea doar să revăd maniera - uneori de-a dreptul ciudată
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
libertate, aproape gratuită. Cât privește viziunea religioasă, aceasta caută să distingă între cele ce stau în puterea omului și cele ce nu stau. Ne lasă a înțelege că omul nu este singur și nu se poate edifica pe sine în solitudinea reflecției sale. Cu acest simț al finitudinii, omul religios va căuta să recunoască ceea ce, incomprehensibil fiind (akatálepton, spune Sf. Ioan Gură de Aur), originează însăși posibilitatea sensului. Sau faptul că orice comprehensiune - și sensul propriu acesteia - se sprijină pe o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
acum să spun în marginea acestor fragmente? 114 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Unele experiențe proprii, deși nu suportă o descriere precisă, ne aduc în față propria viață și felul în care aceasta ne pune la încercare. De exemplu, experiența solitudinii, felul de a percepe timpul și iminența morții, bucuria unor clipe. Însă acestea nu se pot determina precis și nu se pot descrie asemenea unor fapte oarecare. Când sunt exprimate, propo zițiile care le redau pot să ne apară ca
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
zicem voința de parodiere a noilor științe și filozofii. Sigur, ne putem gândi și la așa ceva, însă nu este decisiv în aceste pagini. Pur și simplu, cuvântul se vede liber și se bucură APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 133 129. în solitudine de această libertate. Însă ce ar spune simțul nostru logic în fața acestei libertăți? Dintru început ar fi cu totul surprins, șocat probabil. Șiar căuta apoi unele refugii, conside rând, de pildă, că nu e vorba decât de un simplu joc
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
simfonie a cuvintelor - lirică și întunecată, pe tema limitelor însingurării”, condiție tragică a ființei contemporane, „nemaipomenit de singure”. Didascaliile implică autorul în structura textului, transformându-l într-un personaj-martor alături de Pescarul I și II, care întregesc perspectiva mitică a tragediei: . Solitudinea, devenită temă principală, se grefează pe o supratemă, a ființei umane aflate într-o dramatică luptă cu destinul impus de o instanță divină, prezentă prin absență. în stilul Psalmilor arghezieni, eul caută certitudinea sacralității, o neagă și o afirmă cu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
mine atât ca să-mi înjumătățesc lânceda siestă și, după o toaletă sumară, cu mintea încă toropită, am coborât grijuliu scara de lemn, în timp ce restul casei continua să se repauzeze, numai ca să-mi pot urma tabietul ! Numai pentru ca să închin câteva ore solitudinii și să fiu întărit sufletește pentru sindrofie, ca un Anteu care a atins pământul... Ce deziluzie !... Și măcar dacă ar fi cineva mai puțin agasant ! Marie-Liliane, de pildă... Dar într-un asemenea caz, Sophie s-ar fi cuvenit să fie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fără a se anunța... Chiar numai ca să lase un mic cadou împreună cu o carte de vizită, nu o dată a mai avut o astfel de lubie. Și, dacă i-aș recunoaște echipajul, aș fi dispus să o rețin ! Aș da farmecul solitudinii pe plăcerea unei mici conversații cu ea, sclipitoare și plină de umor, pe orișicare temă : criza ei mistică ori gimnaziul de băieți între care a crescut, ea, singura fată, cele zece operații pe care le-a suportat, învățând în spital
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care nu ai voie să plasezi niciun cuvânt ! Sophie se conduit toujours comme en pays conquis - și toate trebuie să iasă numai pe a ei, dar curaj, pauvre Cendrillon ! Cine știe cine îți va găsi condurul în astă-seară ! Retrage-te acum în solitudinea budoarului tău și varsă-ți tot focul sufletului într-o lungă scrisoare Coraliei. Când ai s-o termini de transcris va intra madam Ana și va începe plăcerea agitată a dichisului. Ah, ce emoție, când pe hârtoapele străzii are să se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vede, în speță să accepte că relatarea lui este corectă. În cazul credinței lucrurile se complică mai mult, pentru că cel ce dezvăluie, cel ce are revelația nu împărtășește ceea ce "vede" pe măsură ce vede, ci după ce viziunea a avut loc în deplină solitudine și ca urmare a unei retrageri asumate din lumea obișnuită a celorlalți. El spune nu numai ce a văzut, ci spune mai întîi că a văzut. Ceilalți nu au asistat la momentul când persoana aleasă vedea ceea ce pentru ei era
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cutremurătoare vorbe se împotmolesc din capul locului în tăcerea apriorică a paginii. În scris, până și urletul rămâne confidențial. El circulă între muțenia celui care l-a pus în pagină și a celui care, de partea cealaltă, îl percepe în solitudinea lecturii. Pentru că se adresează de fiecare dată unui singur cititor, scrisul poate aspira cel mult la un scandal în intimitate. Oamenii se vor mobiliza oricând în jurul unui cântec, al unei lozinci, al unui discurs, dar niciodată al unei pagini scrise
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cineva a cărui existență e lipsită de euforie. Este cineva care a luat hotărîrea de a nu oferi spectacolul fericirii, cineva al cărui scop este de a nu cunoaște nici bucuria, nici durerea, lăsat În voia gîndurilor sale Într-o solitudine completă și liber consimțită. O atitudine inumană sau poate una filozofică! Oricum, un scop de neatins. Dormise cu geamul deschis. Era una din ultimele zile ale verii meteorologice. Prefera anotimpurile meteorologice celor astronomice: poți evita astfel să te pierzi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cînd ea se trezea. A trăi noaptea reprezintă un soi de asceză. Alegînd să lucreze noaptea, François nu se elibera de orice legătură cu lumea, precum confrații lui, stoicii. Dimpotrivă, se angaja, și Încă Într-un mod hotărît, Într-o solitudine populată cu viziuni și fantasme. Asceza lui nu era un sacrificiu vag creștin În vederea cîștigării unui plus de suferință, chiar dacă suferința nu lipsea din tablou. Trăind noaptea, se abținea să-și petreacă zilele pe stradă: „Cunoaștem“, i-ar fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și meritase mîngîierile a două dansatoare clasice deprinse cu alte musculaturi masculine decît a lui! Mă socoteam inteligent și habar n-aveam că eram frumos! Nici Maureen nu se Înșelase. Nu ca să-i vorbesc despre existența semenilor mei și despre solitudinea conștiinței individuale Îmi Înmînase ea un set de chei de la propriul ei apartament. (Și nu numai, dac-ați ști...) Fusesem cît pe ce să stric totul aducîndu-l pe tata cu mine În cameră! A fost ultima mea criză majoră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
copiii lui se căsătoriseră. Cinci căsătorii și cinci eșecuri! S-ar putea scrie un extraordinar roman cu subiectul ăsta: un neînduplecat partizan al fidelității conjugale vede cum căsătoriile copiilor săi se duc pe apa sîmbetei. Tata se găsea Într-o solitudine tragică, la fel ca Burt Lancaster În Ghepardul, un film la care ținea mult. Mi-a povestit adesea conferința de presă dată de Visconti și Burt Lancaster cînd filmul a fost proiectat la festivalul de la Veneția. La Întrebarea unui ziarist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
urmare, nu există zei, prin urmare, m-ai mințit, m-am mințit singur. Nu vreau să mai plec ! Nu vreau să mor ! Moartea asta nu duce niciunde ! (p. 102). Dramatismul acestei scufundări în sine a unui om care își descoperă solitudinea în fața morții e subliniat ironic de remarca naivă a lui Criton care n-a sesizat nimic din zbuciumul interior al maestrului său : O, zei, cât de frumos, cât de senin, cât de împăcat a murit ! ... (p. 102). Piesa lui Dumitru
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
spună că două singurătăți n-au dat niciodată o împlinire, iar el nu-și dorește decât să fie liber, deci singur, ceea ce vine în contradicție, remarcă femeia, cu intenția filosofului, declarată anterior, de a afla un om drept remediu al solitudinii (ca să nu fii singur, trebuie să găsești un om, măcar un om - p. 116). În fața slujbașilor care vor să-i verifice actele, Diogene se proclamă din nou om liber și cetățean al lumii aflat deasupra rigorilor legilor ateniene : libertatea este
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
poate trece dincolo de propria sa determinare, modificând-o prin asumarea de răspunderi și prin sacrificiul de sine (p. 78). O ordine superioară, etică și spirituală, se va manifesta deasupra ordinii umane imediate printr-o opțiune pentru suferință, pentru jertfă, pentru solitudine (p. 78). Electra se bazează pe opoziția dintre mamă și fiica superioară moral : Clitemnestra își urăște fata pentru că a creat premisele răzbunării morții lui Agamemnon fiind un reproș permanent prin prezența ei neîmblânzită (p. 80). Electra ține vie amintirea regelui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]