1,623 matches
-
potrivire de formă face și mai semnificative contrastele și opozițiile. Ponderea decisivă a clopotului, altitudinea lui severă și semeață se opune categoric dispoziției inferioare, mărunte și smerite a florilor. Dangătul clopotului, sunet profund, prelung și rar, amplificat parcă și de sonoritatea gravă și vibrantă a fonemelor care-i compun numele (la care se adaugă cei doi de o ai clopotului care creează un spațiu de rezonanță suplimentar), este contrapus tremurului neauzit al petalelor. Sunetul prăbușit din tării este receptat și amortizat
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
în care elevii sunt puși în situația de a se exprima în scris. În momentul studierii sunetelor trebuie depistate și eventualele greșeli de pronunție ale elevilor, stabilindu-se cauzele lor. Foarte des elevii nu diferențiază corect sunetele care au o sonoritate apropiată Ășj; sz; dt; pb; vf) sau nu folosesc articolul hotărât l Ăcopilu în loc de copilul). Educația pronunției este posibilă și necesară în cazurile de rostire neîngrijită deoarece calitatea limbii vorbite reprezintă principalul instrument de prevenire a greșelilor de scriere a
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
său. A veghea asupra limbii înseamnă a veghea asupra societății însăși. Corectitudinea limbajului e un aspect al bunului gust, o formă a politeții, o formă de cultură. Un rol important îl are și limbajul interior. În monologul interior, când dispare sonoritatea, vorbirea se identifică cu conștiința. Ascultându-și vorbele oamenii pot să se gândească la ceea ce nu poate vedea: esențialul și viitorul. Limbajul intern este prezent aproape permanent în desfășurarea fenomenelor psihice constituind un fel de liant, care asigură continuitatea și
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
convingerii și credințele reduse la oportunitate și acces. Suntem foarte departe de făgăduielile făcute culturii de prezența în munca de creație a unor individualități de dimensiunile lui Kogălniceanu, Eminescu, Caragiale și alții". Pe un segment destul de însemnat, polemistul împrumută, cameleonic, sonoritatea vorbitorului de tribună, mizând pe forța asertivă a unei expuneri sentențioase. Aici, degetul întins acuzator ne arată o altă față a polemistului, aceea, nedisimulată și gravă, a moralistului și a criticului sceptic într-o lume a căror valori s-au
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nu doar evidențele, ci și insurecțiile noastre sunt regizate. Studențescul Mai '68, de pildă, ca și revoluțiile din secolul al XIX-lea, a fost "modelizat" de teatrul în stil italian, cu estradele lui, cu posturile de scenă, emfaza gesturilor și sonoritatea sloganelor, publicul aclamând pe stradă trupa, adică avangarda activă și cuvântătoare. A fost, fără îndoială, ultima mare reprezentație teatrală din istoria noastră (de atunci, platoul de televiziune a impus decorul și dramaturgia lui spațiului nostru public). După ocuparea Odeonului, asaltul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sănătos”, let. tviřts „Ib.”, lat. firmitas, rs. tvérža „întăritură, tărie, soliditate, trăinicie” etc. În al doilea caz, surdos se opune semantic vigorii și strălucirii lui lux, cum arată lat. surdus „lipsit de strălucire, tern, insensibil, surd, necunoscut, inanimat, lipsit de sonoritate, obscur, ocult”. Sensul de „indistinct” al acestui cuvânt se referă nu numai la auz, ci și la miros, culoare, vedere, la materie în general și la perceperea de către om a manifestărilor ei. Divinitatea lituaniană echivalentă lui Zamolxis (Žameluks / Žiameluks / Žemeluks
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limba română dă naștere, afirmă Mircea Zaciu, unor „imagini suav-grotești“. Prin „suav“ ar trebui să înțelegem naiv... Câteva exemple: „bou de modă“ („bœuf à la mode“), hulubi în... „papiloturi“, „zalatină“, „babe opărite tare bune“. Cea din urmă rețetă, a cărei sonoritate ar putea stârni și astăzi groaza pensionarelor care nu cunosc limba lui Molière, se referă la babas, un fel de gogoși franceze numite astfel de către Stanislas Leszczynski, rege al Poloniei exilat în Lorena, care le-a dat numele după personajul
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
însemna nimic. Eram încă pe platoul unde aztecii, și-au ales locul pentru capitala lor... Și iarăși autobuzul, munții și serpentinele care ne coborau spre câmpia adevărată. Pământ pietros, în care lumina cactusul acum. Culorile puține, atenuate, fără strălucire, fără sonoritate; și, iată, ploaia aceasta, prima ploaie tropicală din viața mea, cade acum peste un oraș necunoscut... Înainte de Xalapa, pe marginea șoselei au început să apară tejghele cu mere roșii. Acolo unde ar fi trebuit, poate, să înceapă domnia bananelor și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ritmul de rutină, ghidul povestește întruna și, probabil, dă mai multe detalii decât de obicei. El e singurul care n-are dreptul să tacă. Prin pânza ploii disting un crâmpei de ocean și o stradă din Veracruz. Numele orașului, cu sonoritățile sale exotice și languroase, nu m-ar fi lăsat niciodată să-mi imaginez o asemenea dimineață... Ferindu-ne, trecem prin celule care seamănă cu niște peșteri. În ziduri sunt umbre verzi, ca un tatuaj enigmatic și amenințător. Apa prelinsă pe
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
domnule elev”. S-a dat drumul masiv la politici. Iar tu, febril și tainic, pui la cale, cu unul din prietenii tăi, fuga voastră În URSS. La explorări. Ești fascinat de mlaștinile Înghețate ale Iakuției și de numele acelea cu sonoritate sălbatică, Obi, Ienisei, Amur, Angara, Semipalatinsk. Tot ascundeți Într-un rucsac jerpelit, o hartă ruptă dintr-un atlas, o busolă, o lupă, timbre, de ce naiba?, niște chei vechi, chibrituri și o conservă de mazăre extrafină. Este primăvara anului 1964. Halal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de dolari pentru a se asigura că copilul nu-și va părăsi rădăcinile.“ Și cum crezi c-o să-i zică ăstuia nou? Pun pariu c-o să-i zică ceva gen Gutuie sau Lychee 1. Sau Rodia. Rodia Planchette. Are o sonoritate aparte, nu crezi? Și-au petrecut următoarele câteva minute În râsete convulsive inventând nume și mai bizare ca PawPaw 1 sau Papaya. A, chiar, spuse Chanel când nu mai găseau nici unul, am uitat să-ți zic... bizară coincidență - În timp ce erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
într-o revistă intitulată Hobby. În revistă se vorbea despre inovații tehnice, se puteau vedea fotografii de avioane în culori, aparate mari, strălucitoare, cu ampenaj fix triplu în fața cărora stăteau autocisterne; pe ele scria „Avia“ cu litere roșii și albe. Sonoritatea acestui cuvânt sugera o lejeritate care-ți permitea să părăsești solul și tot ce fusese cândva, ca să atingi acea depărtare unde se adeveriseră deja toate lucrurile despre care relata revista fratelui meu. Și țara asta aflată „dincolo de ocean“, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mâinile la spate, cu gâtul întins din care pornea faimosul cap de păstârnac bătrân cu ciocul acela a cărui culoare de cupru m-a ademenit de atâtea ori să-l încerc cu un bobârnac, pentru ca să mă conving pe deplin de sonoritatea lui metalică. După mult chinuitoarea și tragica secundă a revederii, în care setea de omor alterna cu ura cumplită, izbutii să mă stăpânesc, cu toate că apariția lui mi-a amintit chipul spălăcit și împietrit al Zittei, dușmana de care nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sincer că plec din Londra. Să Îmi petrec timpul cu tine, conștientă permanent că Îmi citești scrierile și emiți judecăți la adresa lor, ar fi de nesuportat. — Dar nu promit că n-am să te urmez la Florența, zise el. Doar sonoritatea cuvântului „Florența“ În Londra Întunecată și cețoasă mă face... mă face să tânjesc după zidurile scăldate În soare, după plimbările la umbră, prin Cascine. Desigur că am să mă bucur să te văd acolo. Dar ce-o să spună Alice? Zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pentru piesă, Împrospătându-și memoria. Tosca, splendida cățea șoricar Încovrigată la picioarele lui, ciuli urechile și lătră, percepând sosirea oaspetelui, iar câteva clipe mai târziu Smith deschise ușa și anunță: — Domnul Edward Compton și domnișorul Compton. Smith pronunță numele cu sonoritatea ușor exagerată pe care o deprinsese În serviciul contelui, tonalitate care Îi amintea Întotdeauna lui Henry de un majordom de pe scenă. Poate tocmai de aceea, Edward Compton nu păru nici mirat, nici intimidat de interpretare. Henry Însă fu surprins și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
deși fără discuție convenabil, Îl obliga Întotdeauna să aleagă Între considerentele ținând de economie, pe de o parte, și eleganța literară pe de alta. În strădania de a Împăca aceste două deziderate, producea mesaje telegrafice care aveau uneori ceva din sonoritatea unui haiku japonez, ca de pildă: „SOSESC PRECIPITAT LA 5,38 CU 1,50 DELIBERAT. HENRY JAMES“. Când era vorba de chestiuni profesionale, gândul de a economisi din lungimea mesajului, sacrificând nuanțele de sens pentru a mai strânge un ban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de o pioșenie măsurată să merg la biserică, am crescut totuși, încă de mic, sub influența catolicismului: făcându-mi cruci între confesional, altarul principal și altarul Fecioarei. Chivot și tabernacol erau cuvinte care pe care le rosteam cu plăcere, datorită sonorității lor. Dar oare în ce anume credeam, înainte să ajung să cred numai în Führer? Duhul Sfânt îmi părea mai lesne de înțeles decât Dumnezeu Tatăl alături de Fiu. Altare bogate în personaje, imagini ce începeau să se întunece și fantoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cărți, propria lor viață bogată în înțelesuri și din ale căror răsaduri încolțeau poveștile mele mincinoase. Dar ce anume citea băiatul de paisprezece ani? Cu siguranță, nu tratate pioase, nici scrieri propagandistice, ce obligau cuvinte precum sânge și patrie la sonorități de efect. Nici caietele cu Tom Mix, nici romanele lui Karl May, volum după volum, nu-mi păreau captivante: lecturi ce alimentau, inepuizabile, foamea de poveste a colegilor mei de școală. Mai întâi am citit tot ceea ce se găsea - ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
gramatică am putut să-i sugerez toate câte le vedeam în ea, până unde ajungeau dorințele mele, câtă suferință a inimii voiam să înlătur cu ajutorul apropierii ei inocente și de ce mă durea frumusețea ei bine păzită. Bineînțeles că iubeam și sonoritatea numelui ei. Atunci când Aurora, cu permisiunea lui Rossone, a început să-mi pozeze pentru un portret în lut de modelaj, aveam parte întotdeauna de supravegherea fratelui ei mai tânăr cu privirea sumbră sau de aceea a bunicii ei, care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
În repetate rânduri l-am văzut cum își spărgea flautele și le arunca, făcute bucăți, în Rin, pentru ca apoi să plângă după ele. El nu cânta după partituri, dar muzica lui îmbogățea cântecele pentru copii, colindele sau melodiile populare, cu sonorități pline și le făcea să se contopească cu ritmurile din cântările negrilor culegători de bumbac de pe plantații, încât ai fi putut să crezi că avea totuși sub ochi partitura cu cerneala încă udă pe ea. În afară de asta, era un decorator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
L. Lugones, scrie, printre altele, Wagnerianas (Wagneriene, 1900), Los éxtasis de la montaña (Extazurile munților, 1904-1907), Sonetos vascos (Sonete basce, 1906), Los parques abandonados (Parcurile lăsate de izbeliște, 1908) și Los pianos crepusculares (Pianele crepusculare, 1910). Se remarcă prin imaginația debordantă, sonoritatea versurilor și frumusețea limbajului. Holandilla. Tutun slab și puțin aromat, fabricat În Olanda. Jovellanos, Gaspar Melchor de. Celebru scriitor și om politic iluminist spaniol (17441811), care pare să fie „contemporan“ cu contele Labata. Lacroze. Frații Julio și Federico Lacroze au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tehnică superioară, iar la o tehnică superioară nu ajungi decît după ce aștepți, cauți, alergi, transpiri ca un apucat și te rotești prin cameră, pe stradă, prin orașe, cu ochii ieșiți din orbite, prin memorie și imaginar, după ce reglezi la milimetru sonoritățile, perspectiva, volumele, cromatica. Altfel, oricine poate scrie un roman fluviu despre cum l-a părăsit iubita În gară lîngă țîșnitoare. Și cum a mîncat el pe urmă o pungă Întreagă de semințe agricole de tristețe pe peron. Așa te lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
afirmației lui Ortega y Gasset, a fi om cu adevărat Înseamnă a eșua. Afirmație care la urma urmelor poate părea bizară (venind, de pildă, din partea lui Ortega y Gasset). Și arătînd, Încă o dată, că oamenii de litere iubesc literele, cuvintele, sonoritatea lor, mai ales dacă-i una de aforism, de reținut, notat și aruncat la cenacluri și-n paharele cu vin. Sună interesant, dar ia să vedem dacă sună interesant și stă-n picioare și-n realitate. Să-l luăm ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
intelectualii ce vor să mutileze țara pentru a Înhăța puterea sînt conduși pe ultimul drum de o linie melodică funebră Înfiripată la țambal. Fragmentele tropăite ale frazei de Început vor fi reluate periodic și viril de-a lungul concertului, prin sonoritățile pline ale Întregii orchestre. Citim din armoniile primei mișcări: „odios complot mondial”, „toți au intrat argați la puterile străine, numai poporul român stă, se uită și cîntărește cu Înțelepciunea sa milenară”, pauză, și „ungurii vor Ardealul”, se-aude tuba Însemnînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cantitatea imensă de marmură și de alte materiale folosite în zidirea hotelului! Sesiză, cu oarece jenă, că întreruperile de conversație dintre ei, vremelnice faze de tăcere, ce se produceau în rodajul apropierii reciproce, Melanie le completa fredonând de circumstanță armonioase sonorități. O arie care nu știa de unde i se păstrase și lui în memorie îi atrase atenția prin însuși faptul revenirii în murmurul abia izvodind de pe buzele ei. De unde e melodia asta? o întrebă. Recunosc că sunt un necioplit în ce privește cultura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]