1,458 matches
-
ei fiu, ținându-l în brațe și mângâindu-i fruntea fierbinte de crâncene patimi, ca o altă maică a durerilor (mater dolorosa). Și știind că, veșnică fiind, veșnică o să-i fie și pătimirea. Ahile, sortit să moară tânăr, a fost sortit să nu moară niciodată, să trăiască mereu, ca durere, în neuitarea veșnică a unei mame eterne. Briseis are un rol hotărâtor în acțiunea epopeii: mânia lui Ahile și lunga lui abținere de la luptă, cu toate urmările ei, decurg din ofensa
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
singurul care afirmă existența și valoarea unui alt ideal: al acelei vieți care, în poem, se vede numai în amintire sau prin ferestrele către altă durată ale comparațiilor. Acela al vieții acasă, în Ftia, în casa părinților săi. A fost sortit să trebuiască să aleagă între a rămâne lângă Troia, luptând mai departe și murind, dobândind în schimb o glorie fără moarte, și a se întoarce acasă, trăind acolo ani mulți și fără slavă. Și, sub imperiul mâniei provocate de ofensă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
moment dat gata să se întoarcă în Ftia, greu de prăzi bogate, și să îmbătrânească acolo. Și alege până la urmă să rămână lângă Troia. Dar nu pentru glorie, ci ca să-l răzbune pe Patrocles, știind bine, pentru că așa îi era sortit, că moartea lui Hector înseamnă 118 curând și moartea sa. Este adevărat că hotărârea de a nu pleca este anterioară morții lui Patrocles și că intră în asta împlinirea proiectului său de a dovedi că, fără el, aheii sunt pierduți
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de intensă încât, tot numai 130 el, ar vrea ca anumite lucruri să nu fi fost: ca Briseis să fi murit pe corabia pe care-o aducea din țara ei; ca Patrocles să nu fi murit; ca el, Ahile, cel sortit acelei soarte, să nu se fi născut. Peste acestea toate puterea frumoasă, și vie, și crâncenă care trăiește în Ahile și este Ahile, peste tot ce a fost și nu va mai fi sau nu a fost să fie sau
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
plânge amarnic, pierdut, ținându-și pe pieptul lui mâinile sale ucigașe de războinici, și-și amintește cum odinioară îi făgăduise, zadarnic, lui Menoitios că se va întoarce cu fiul lui biruitor al Troiei. Acum știa că amândoi, pe rând, fuseseră sortiți să ude cu sângele lor câmpia aceea funestă și îi făgăduiește mortului crâncenă răzbunare. Până atunci îl lasă să fie jelit de captivele pe care le cuceriseră ei doi, demult, pe când pustiau împreună bogate cetăți de departe. După o vreme
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
omenească ar putea frânge cercul ei de bronz și săvârși ceva hypér móron, mai presus de hotărârea Soartei. Sunt neliniștiți că Patrocles sau Ahile ar putea cuceri Troia înainte de soroc sau că, în ciuda Soartei, Ahile îl va ucide pe Enea, sortit să-i supraviețuiască, și fac tot ce le stă în puteri să împiedice asta, devenind astfel ei înșiși unelte ale Soartei. Jocul se joacă de fapt între Forța ca principiu universal și determinările ei finite. E ca și când ar exista o
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mângâie, îi spune pe nume (poate chiar un nume de alint) și, deși de bună seamă știa, îl întreabă de ce plânge. Aflând ce îi cere, începe să se tânguie pentru soarta lui, să-i pară rău că, dacă tot e sortit unei morți timpurii, nu poate sta măcar, tihnit și fără durere, acolo lângă corăbiile lui, departe de lupta ucigașă, nu să sufere pentru o ofensă resimțită de el prea de tot amarnic. Apoi îi făgăduiește că va merge pe Olimp
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
tinerețea fără bătrânețe a grabnic muritorului ei fiu, ținându-l în brațe și mângâindu-i fruntea fierbinte de crâncene patimi, ca o altă maică a durerilor (mater dolorosa). Și știind că, veșnică fiind, veșnică o să-i fie și pătimirea. Ahile, sortit să moară tânăr, a fost sortit să nu moară niciodată, să trăiască mereu, ca durere, în neuitarea veșnică a unei mame eterne. Briseis are un rol hotărâtor în acțiunea epopeii: mânia lui Ahile și lunga lui abținere de la luptă, cu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ei fiu, ținându-l în brațe și mângâindu-i fruntea fierbinte de crâncene patimi, ca o altă maică a durerilor (mater dolorosa). Și știind că, veșnică fiind, veșnică o să-i fie și pătimirea. Ahile, sortit să moară tânăr, a fost sortit să nu moară niciodată, să trăiască mereu, ca durere, în neuitarea veșnică a unei mame eterne. Briseis are un rol hotărâtor în acțiunea epopeii: mânia lui Ahile și lunga lui abținere de la luptă, cu toate urmările ei, decurg din ofensa
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
singurul care afirmă existența și valoarea unui alt ideal: al acelei vieți care, în poem, se vede numai în amintire sau prin ferestrele către altă durată ale comparațiilor. Acela al vieții acasă, în Ftia, în casa părinților săi. A fost sortit să trebuiască să aleagă între a rămâne lângă Troia, luptând mai departe și murind, dobândind în schimb o glorie fără moarte, și a se întoarce acasă, trăind acolo ani mulți și fără slavă. Și, sub imperiul mâniei provocate de ofensă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
moment dat gata să se întoarcă în Ftia, greu de prăzi bogate, și să îmbătrânească acolo. Și alege până la urmă să rămână lângă Troia. Dar nu pentru glorie, ci ca să-l răzbune pe Patrocles, știind bine, pentru că așa îi era sortit, că moartea lui Hector înseamnă curând și moartea sa. Este adevărat că hotărârea de a nu pleca este anterioară morții lui Patrocles și că intră în asta împlinirea proiectului său de a dovedi că, fără el, aheii sunt pierduți. După
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
atât de intensă încât, tot numai el, ar vrea ca anumite lucruri să nu fi fost: ca Briseis să fi murit pe corabia pe care-o aducea din țara ei; ca Patrocles să nu fi murit; ca el, Ahile, cel sortit acelei soarte, să nu se fi născut. Peste acestea toate puterea frumoasă, și vie, și crâncenă care trăiește în Ahile și este Ahile, peste tot ce a fost și nu va mai fi sau nu a fost să fie sau
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
plânge amarnic, pierdut, ținându-și pe pieptul lui mâinile sale ucigașe de războinici, și-și amintește cum odinioară îi făgăduise, zadarnic, lui Menoitios că se va întoarce cu fiul lui biruitor al Troiei. Acum știa că amândoi, pe rând, fuseseră sortiți să ude cu sângele lor câmpia aceea funestă și îi făgăduiește mortului crâncenă răzbunare. Până atunci îl lasă să fie jelit de captivele pe care le cuceriseră ei doi, demult, pe când pustiau împreună bogate cetăți de departe. După o vreme
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
atenienii nu au putut împiedica înfrîngerea de către forțele superioare ale lui Filip Macedoneanul în anul 322 î.H. și nici secolele de dominație străină care au urmat. Odată ce statul național centralizat a început să ia ființă, orașele-state rămase au fost sortite pieirii. Ultimul mare oraș-stat republican, Veneția, a căzut fără rezistență în fața armatelor lui Napoleon Bonaparte, în 1797 și nu și-a mai recîștigat niciodată independența. În ultimele secole, mai ales în secolul al XX-lea, resursele limitate ale unităților cu
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
fără precedent. Deși ne-ar fi ușor să considerăm că secolul al XXI-lea va fi la fel de blînd cu democrația, asemeni celui anterior, evidența istorică ne arată că democrația a fost o raritate în experiența umană. Este oare încă o dată sortit ca democrația să fie înlocuită de sisteme nedemocratice, poate de o versiune nouă de protectorat, dominată de elite politice și birocratice? Ar putea ea să-și continue expansiunea globală? Sau, într-o altă transformare, ar putea ceea ce poartă numele de
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
limba sa a rămas blocată în ideea continuității neevolutive a latinității. Schimbările care s au produs în structura și compoziția limbii latine devenite română sunt apreciate de regulă ca împrumuturi sau influențe externe. Încercările de a depăși impasul au fost sortite eșecului datorită lipsei unei baze teoretice care ar putea dezminți și infirma doctrina neogramatică permițând totodată viziunea istorică adecvată. În capitolul precedent a fost adusă la zi linia de gândire Heraclit - Lucrețiu - De Brosses, ceea ce permite recuperarea a tot ce
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și el tributul cuvenit orientării neogramatice. I. Iordan nu numai că nu l-a putut urma pe Philippide în cercetarea istoriei limbii, dar a și avertizat în cartea dedicată vieții și operei profesorului său că „soluțiile propuse de acesta sunt sortite să se învechească cu timpul” (p. 148), neputând moralmente afirma că ele fuseseră născute moarte. S-a putut vedea că ideea bazei fiziologice a fost din capul locului respinsă de specialiști de primă mână, iar asupra motivației neștiințifice a mutării
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care enunță cele mai multe sentințe. 14 Palatul Cardinalului va deveni, puțin după aceea, la moartea lui Richelieu, Palatul Regal (le Palais Royal). 15 Repetiția aparține autorului. (n.tr.) 16 "Alt sânge de-al Elenei, o altă Ifigenie Pe altarul sacrificiului este sortită să fie. Tezeu cu Elena în secret se uni Nunti cu ea ca soț după ce o răpi. Ieși de-aici o fiică, ce mama-i o ascunse; Numită Ifigenia de cel ce o seduse." (n.tr.) 17 Opera este importată
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
deci a legăturii cauzale logice între elementele discursului fiind cea mai evidentă. Totuși, cu un efort substanțial din partea cititorului solicitat să suplinească lipsa informației de tranziție între ideile discursului, comunicarea poate fi salvată de la un eșec total căreia îi este sortită o "conversație" ionesciană cuprinzând replici de tipul: "Eu pot să cumpăr un briceag pentru fratele meu, dar dumneata nu poți cumpăra orașul Londra pentru tatăl dumitale" sau "Cu picioarele poți merge, dar te încălzești mai bine cu electricitate și cărbuni
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
posibilitate de a acoperi, fie și parțial, densitatea materialului oferit studiului, la rândul său reflexie incompletă a complexității naturii umane. "Restaurarea, ca preocupare de concepție, reprezintă și ea un act creativ."10 Odată luate măsurile de precauție împotriva tentației exhaustivului, sortită eșecului și chiar ridicolului, este necesară totuși incursiunea în terenul definițiilor, fără de care nu se poate stabili un punct de pornire, ținând cont de avertismentul lui Ernst Cassirer, conform căruia din momentul când punem întrebarea "ce înseamnă cuvântul mit?" ne
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ochi rătăcitori și bolnavi ca de friguri... Ea poartă, în sufletul ei negru, toată nefericirea lumii; sub haina ei cernită se ascunde bucuria neprihănită, a celor ce-au visat alte vremuri... CAPITOLUL III Domnica nuca, încă de la naștere, a fost sortită să trăiască și să crească orfană de mamă. Primele două luni a fost alăptată de o femeie din Jigălia, un sat peste deal de Șuletea, care și-a pierdut copilul când nu împlinise trei luni, și a rămas cu sânul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îndrăgostit. — Asta ne-a spus și nouă, întări Amelie. —A zis că întâlnit... că a întâlnit... o fată la o conferință și a știut imediat. Mi-a spus că toată viața numai pe ea a așteptat-o. Că îi era sortită. Pe naiba! exclamă Darcey. Ce dracu’ l-a apucat? Douăzeci și cinci de ani a avut o căsnicie fericită și acum dintr-odată și-a întâlnit iubirea vieții? După mama? E fou. Loco. Verruckt. Cică a fost un coup de foudre, remarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
era persoana pe care eram dus s-o Întâlnesc. La secția de poliție Grolmanstrasse mașina s-a oprit și unul dintre măscărici l-a târât pe prizonierul de la picioarele noastre afară. Dacă am văzut vreodată un om căruia Îi era sortită o lecție nocturnă de Înot, atunci el era. Apoi am mers spre est pe Berlinerstrasse și Charlottenburgchaussee, axa de la est la vest a Berlinului, care era decorată cu o mulțime de steaguri negre, albe și roșii În onoarea apropiatei Olimpiade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un sul de către îngeri, încercăm amândoi să descifrăm cele douăsprezece zodii, se vede destul de greu de aici, îți înțepenește gâtul, tu îmi oferi explicații asupra acestei teme atât de îndrăgite de meșterii acelei vremi, ne amuzăm amândoi cum turcii sunt sortiți fără nicio judecată lumii de jos a iadului, o firavă consolare pentru creștinii acelui timp ce-și duceau viața cu iataganul păgân în coastă, și Arborele lui Ieseu ale cărui încrengături se desprind parcă de ziduri și se continuă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
până voi picta toată biserica, 13 iulie, părintele Ioan bolnav, Daniel întristat, cu gândul îndepărtat, tot mai închis în el însuși și mie trântite în nas toate căile spre lume, singur, plantat țeapăn, fără putință de întoarcere în destinul meu sortit la naștere, te-ai legănat atâția ani cu gândul că descântătoarea care ți-a luat plânsul ți-a promis în schimb fiorii unei iubiri de excepție, nu, nu, dragul meu, cuvintele ei perfide ți-au strecurat în ureche otrava dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]