1,238 matches
-
lor, întinsă ca membrana unei tobe foarte scumpe, nu e nici măcar arămie sau de culoarea grâului, ci albă. Pielea lui Pran Nath este o mândrie pentru toți. Albeața pielii lui n-are nuanțe deranjante, ușor albăstrii, ca a englezilor abia sosiți și nu e nici lividă ca a unui muribund, ci are culoarea laptelui, a marmurei din care meșteșugarii cioplesc paravane ornamentale, acolo jos, la Tajgangj. Localnicii din Cașmir sunt veniți de la munte și au pielea în nuanțele cele mai deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
puțin decât tânăra albă, doamna Pereira a pus placa la loc în suport și, răsuflând greoi, s-a așezat în imensitatea ei pe scaunul de lemn, din capul mesei. Acum suntem în armonie. Atmosfera este pozitivă. Le urez bun-venit ultimilor sosiți. Domnișoara Garnier și... — Chandra, zice doamna Macfarlane. — Chandra. Bine ai venit. Vă rog, luați loc cu toții. Chandra, te rog, vino în stânga mea. Domnul Arbuthnot, la dreapta. Mabel va sta lângă Chandra. Apoi, domnul Shivpuri, da, este bine așa. Domnișoara Garnier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care se ascundea însă vederii. Tremurând încă de spaimă, Franciscovich îl îndemnă să intre. Acesta întrebă: - Este, ăăă... L-ați prins adică? - Nu era aici, răspunse Ausonio cu voce nesigură. - Poftim? se miră paznicul iscodind holul. Franciscovich auzi vocile polițiștilor sosiți, precum și un sunet strident, specific doar ambulanțelor. Întăririle atât de mult așteptate. Cu toate acestea, niciuna din cele două femei nu se simțea în stare să iasă în întampinarea lor. Rămaseră împietrite undeva în mijlocul sălii de recital, puternic tulburate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
precum steagurile unei armate triumfătoare. - Ah, spuse Balzac. O încuviințare aproape imperceptibilă. Nu fusese tocmai o laudă, însă Kara învățase sistemul de comunicare prin „Ah” al lui Balzac. O dată izbăvită, se îndreptă către caietul de intrări pentru a inventaria marfa sosita vineri după-amiaza. Balzac se întoarse la computer, pe care scria un articol pentru site-ul magazinului despre Jasper Maskelyne, faimosul magician britanic care înființase un pluton militar special care folosea trucuri de iluzionism în cel de-al doilea război mondial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Mai bine începi cu grătarul. Cărase deja o geantă cu echipamente și se pregătea să o deschidă, când auzi o voce cu un puternic accent spaniol cerând ajutor. - Ce se întâmplă aici? E toată lumea în ordine? Lângă echipajele de televiziune sosite, un latino-american cu părul foarte aranjat și îmbrăcat cu o pereche de jeanși și o geacă sport, păși dincolo de publicul adunat. Privi alarmat către baraca distrusă și începu să gonească direct spre ea. - Hei, îl somă Sachs. Nu păru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
afară. Când majoritatea va fi ieșit, va fi nevoit să le spună despre ce este de fapt vorba. Oare la cât era programată bomba? Probabil nu chiar atunci. Weir e genul de om care le-ar da chiar și ultimilor sosiți șansa de a-și lua locurile în primire, pentru a cauza mai multe pagube. Era 14:10. Poate a setat-o la o oră rontundă: și un sfert sau și jumate. Și unde oare o plantase? Habar nu avea unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
un număr special pregătit - pentru a evita panica, își spuse ea. O idee foarte bună, se gândi ea, imaginându-și tragedia ce s-ar întâmpla dacă toți acești oameni ar fugi în același timp spre ieșiri. Sachs fusese primul polițist sosit și, deși sirenele care se auzeau din ce în ce mai tare îi spuneau că, în curând, alți colegi vor ajunge, decise că nu e cazul să mai aștepte pe nimeni; își începu căutarea imediat. Privea în jur, încercând să descopere cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dragă doamnă, să auzi și să te crucești, nu alta! Îi povesti foarte amănunțit, căci Domșa avea darul de a lungi vorba, cum tocmai așteptau pe Apostol, după ce Marta a avut atenția delicată să vie să-i zică ea bun sosit, fără să se uite la etichete și la mofturi, când colo, în locul lui, apare Rodovica. Ce-o fi, ce n-o fi? În sfârșit, a rupt plicul, nerăbdător, a citit și... cât pe-aci să-i vie rău. Marta chiar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
serios pronosticul doctorului Tomescu și acum se Marian Malciu minunau și păreau că se rușinează. Au rămas, până la urmă, după sosirea doamnei profesor doctor Eugenia Ionescu, doar câțiva medici: neurochirurgul, cardiologul, internistul, anestezistul și două asistente împreună cu cei doi, primii sosiți, Eugen și Emilian. Erau pregătiți, fiecare potrivit specializării sale, pentru intervenție și inițierea oricărei proceduri impuse de starea și evoluția bolnavului. Doctorul Eugen Tomescu ceruse să participe la această neașteptată ședință de lucru și șefa secției de Oftalmologie, doamna doctor
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
operativ, precum intrase în salon. Mergea drept, cu ușoare unduiri ale bazinului, Tainicele cărări ale iubirii care-i scoteau în evidență formele plăcute ale coapselor și ale picioarelor. A intrat direct în cabinetul Laurei Pavelescu, cea despre care spusese noilor sosiți că se află la o intervenție chirurgicală. - Gata? Cum este? Spune-mi repede! o îndemnă Laura, până ca asistenta să închidă ușa. - Este bine, doamna doctor. Are o însoțitoare. În salon se află și un domn doctor care dorește să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nu călcăm alături, în noroi... Misterul s-a risipit imediat, Mircea Ivănescu mărturisindu-ne, cu o lumină amuzată în ochi, totodată cerându-și scuze, că drumul e construit anume pentru pisici... ca să nu-și murdărească lăbuțele... Drept care toți trei, abia sosiți, ne-am dus, ocrotiți de întuneric, să mai găsim marmoră (tocmai se demolase o casă alături) ca să completăm cărarea aceea atât de specială... „calea regală“ a motanilor... În casă rămăseseră soțiile celor doi poeți, Stela și Marina... Aventura a avut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
pieptul lumina. Și pasul îmi era lin, ochiul bombat în deschiderea lacomă a pleoapelor, inima ceasornicărea tainic roua în turnul de nervi. Fragedele fraude ale ploii, spolierile exhibate de cochiliile foștilor melci, cișmelele lui Sigmund Freud (picurând delicioase complexe ciobăneilor sosiți, virili, de pe Muntele Athos!), paingii ritoși, magaziile moi, răscoapte (pline de unelte gospodărești, stive de lemne tăiate fin cu briciul, lăzi putrede, doldora de vechi cărți școlare), da... magaziile atârnând în aerul după-amiezii, dovezile de izbândă-n celebrele lupte navale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
care o parcurge este mai vâscoasă, mai greu de parcurs. Mâinile refuză să se miște. Hăul negru o înghite cu voluptate. Momentul care s-ar putea să fie pragul între ceea ce poartă numele de viață și moarte este ca și sosit. "Ascultă... Nu fi debilă ! Sunt eu, sora ta... Hai, pune-ți gândirea în mișcare, nu mă înfuria ! Uf ! În fine, te-am scos încă o dată la liman..." Noua formă a Dorei (sau Dora în noua sa formă ?) are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
înseamnă să trăiești acum la Cernăuți, în Ucraina, și să rămâi român? Uite, aici e buba, dragă frate. Pentru că poți trăi la Cernăuți fără multe emoții și fără procese de conștiință, așa precum locuiesc acum zecile de mii de ucraineni, sosiți aici din diverse zone ale Ucrainei, care se simt bine mersi, foarte confortabil. Au și mult curaj, chiar. Or, în timpul Maidanului kievean, mai mult veneticii decât băștinașii au asaltat fostul Palat al Justiției din Cernăuți, unde, acum, se află Administrația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
apasă pe unu, pe doi, pe trei, pe patru... niciun program pe niciunul din canale. X iese să dea o tură prin birouri. s-ar părea că unii dintre colegii săi nici n-au apucat să ajungă la Institut. alții, sosiți foarte devreme, par să-l fi părăsit la ora 6 și 37 de minute fix. Pentru că toate ceasurile Institutului s au blocat și ele la 6 și 37 de minute. X se întoarce în biroul său și începe să formeze
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
că lipsește aia care pă vulgărește Îi zicem subect dă vorbă, și dialogu stă pă loc. Străinardu ie iegoist, care nu-l privește decât ce-i a lui. Oamenii dă p-acilea trăncănesc decât dă alde Lagrange, care sunt pă sosite. Îți zic veridic: ce-mi pasă mie de ei? Îmbrățișez toată gașca dân Cofetăria Molino. Al tău, Félix Ubalde, Indianu etern II Dragă Avelino, Poștala ta mi-a adus un strop dă căldură umană hăt dân Buenos Aires. Promite-le la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aceea era cea mai asemănătoare cu ce văzusem la circ. Gardienii semănau cu îngrijitorii, iar noi semănam cu animalele captive. O vreme, însă, toate străduințele mele s-au soldat cu eșecuri. Deținuții aveau parcă o pasiune specială să facă ultimilor sosiți o impresie cât mai proastă. Cel cu care mă nimerisem în celulă reușise, printr-un miracol, să ascundă de gardieni trei bucăți de sfoară. "Îți dau și ție una să te spânzuri, mi-a rânjit el. Mie îmi ajung două
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
treptele de sub fereastră. Dar Jim se odihnea pe priciul lui. Era un drum lung pînă la bucătărie și nu avea rost să ajungă devreme. Japonezii sărbătoriseră Ziua Victoriei În felul lor, reducînd la jumătate rațiile și așa anemice. Adesea, primii sosiți primeau mai puțin decît ceilalți, pînă cînd bucătarii Își dădeau seama cîți deținuți muriseră sau erau prea bolnavi ca să vină să-și ia rațiile. În plus, Jim nu avea nici o obligație să ajute la căruciorul cu mîncare - de altfel, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lasă văzut invizibilul, mesagerul unui adevăr tainic. Vila lui Cotrone ni se înfățișează astfel ca un veritabil loc al aparițiilor, unde - ecou al teatrului no - nu pot ajunge decât călătorii ce rătăcesc la voia întâmplării, urmându-și destinul, precum actorii sosiți aici împreună cu Contesa. Într-adevăr, în jurul Contesei (despre care „ai zice că e moartă”) își târăsc anevoie picioarele comedianții istoviți, vlăguiți, „aflați la capătul puterilor”, iar „când ai ajuns în starea asta, când nu mai ești decât fantoma a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
situația venind de capul lor, într-o ordine aleatorie. Un rândaș încă mai azvârlea cu târnul după cerșetorii și câinii vagabonzi care călcau mereu covorul de la intrare, înjurându-i tare de Hristoși și de mame, când își făcu apariția primul sosit, Ibrahim Ali, un magistrat militar turc, urmat, la câteva minute, de Alexandru Sturza și de contele grec Kapodistrias, ambii din suita amiralului Pavel Ciciagov. Apoi începură să curgă trăsurile cu blazoane imperiale, atelaje și zorzoane de lux. Personalitățile participante coborau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de vârstă, să soarbă cu nesaț din... Cafeaua de dimineață. 6 Ridicarea tinerilor scriitori împotriva vârstn icilor s‐a mai întâmplat în trecut, ceea ce nu‐i valabil în cazul de față, dar disensiunile de atunci s‐au topit precum zăpada sosită în preajma primăverii întârziate. Atunci, prin 1938, pacea generațiilor, după câte ne aducem aminte, a făcut‐ o un G. Călinescu care a vorbit autorilor „Despre bazaconia generației de ultimă oră” ( a se vedea „Poeți tineri bucovineni”, în „Viața românească” XXX nr.
OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
subsuoară, a cărei unică funcție s-ar fi zis că era să tălăzuiască În sus și-n jos pe stradă, emițând nori uriași de fum din pipe nou-nouțe. La Începutul după-amiezii, Amory și-a dat seama că de-acum ultimii sosiți Îl luau drept un student din anii mari și și-a dat, deliberat, silința să pară atât plin de bunăvoință blazată, cât și Înzestrat cu un simț critic natural, acesta fiind nivelul la care putea analiza expresia ce predomina pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și vă vedeți cu fratele Costică!..„ De-ndată s-au strâns o grămadă de vecini. Ce-a urmat e lesne de înțeles: . îmbrățișări, urări de bine, întrebări de o parte și de alta. Între timp a sosit și Catinca, nevasta sositului, care mai, mai să leșine la pieptul soțului, crezut mort. Alte țipete, lacrimi, priviri. Vin și frații lui Costică... După câteva zile, Costică s-a încadrat în treburile de casă și familie povestind câte ceva din viața lui de prizonier, care
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
și vă vedeți cu fratele Costică!..„ De-ndată s-au strâns o grămadă de vecini. Ce-a urmat e lesne de înțeles: . îmbrățișări, urări de bine, întrebări de o parte și de alta. Între timp a sosit și Catinca, nevasta sositului, care mai, mai să leșine la pieptul soțului, crezut mort. Alte țipete, lacrimi, priviri. Vin și frații lui Costică... După câteva zile, Costică s-a încadrat în treburile de casă și familie povestind câte ceva din viața lui de prizonier, care
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
ajuns în oraș. Rezultatele regresiei confirmă această intuiție. În sfârșit, autorii au testat alte trei ipoteze care ar putea, ca și punctele de referință, să explice cele două efecte observate: diferențele de gusturi sau o informație imperfectă pentru toți noii sosiți (care i-ar face să creadă că prețurile sunt aceleași ca și în orașul de origineă. Toate aceste ipoteze contradictorii au fost respinse. De exemplu, dacă familiile provenind din orașe scumpe erau mai bogate decât cele venite din orașe ieftine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]