3,995 matches
-
un caiet în care începu să-și noteze datoriile contractate și ratele care trebuiau plătite lunar... - Doamne! rosti Florica după ce revăzu tot ce notase, șirul datoriilor era lung. „O să ne mai rămână oare și bani de mâncare?” se întreba ea, speriată. Atâta își dorea ea, atunci, să le rămână destui bani s-o scoată la capăt de la un salariu la altul. Andrei veni să vadă ce-a notat în caiet. Florica îi împărtăși îngrijorarea ei. Andrei, în loc să o încurajeze, îi trânti
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
Emoționată de toate aceste aduceri aminte, Florica dibui după cutia din care scoase o altă țigară. Temătoare, i-am comunicat lui Andrei noutatea: - Iubitule, cred că am sfeclit-o. Mi-e teamă că am rămas gravidă ... Andrei nu păru deloc speriat, dimpotrivă, mândru și stăpân pe sine, făcu remarca, umflându-se în pene: - Ai văzut ce deștept am fost că am luat un apartament mare?! De ce să-ți fie frică? - Să n-am necazuri la serviciu ... - Ce necazuri? Dacă ți-o
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
câțiva pietoni ce se opriseră în mijlocul străzii și pe alții doi care deja ajunseseră lângă cel rănit. Mai mulți cetățeni care auziseră lovitura și înjurăturile ori chiar văzuseră momentul producerii accidentului s-au oprit din mers și s-au întors speriați și curioși. Din autoturismul ce fusese oprit pe banda a doua coborâse bărbatul aflat la volan și se îndrepta cu furie să-l întâmpine pe cel care înjura. Nu-i lua nimeni în seamă. Toți oamenii făcuseră cerc în jurul celui
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
călugărului! O flăcăruie pâlpâi scurt, întărindu-i credința că pe-acolo era drumul spre locul visat... Întremat și cu sufletul strigând de bucurie, Nicodim se ridică și păși pe Podul lui Dumnezeu, mulțumindu-i pentru scăpare! În urmă-i, sătenii speriați se ridicaseră și fugeau care-ncotro, călcându-l în picioare pe slutul ce pusese la cale înșelăciunea cu găinile, pentru a-l opri pe Nicodim din drumul lui sfânt. Când era aproape să termine de străbătut podul-minune, se porni o
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
un chin: - Ia-le tu! Nici nu sunt bune! Par ațoase și bătrâne! - Nu te-ai cumințit și parcă Ceri acu’ să rămâi bearcă! Pentru-așa un pocinog Trebuie să lași zălog! Pedeapsa vulpea-și primi, Fără coadă o zbughi Speriată, prin pădure, Jurând că n-o să mai fure. Mihaela Oancea Referință Bibliografică: Motanul Ioachim (Cumătra vulpe) / Mihaela Oancea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1295, Anul IV, 18 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Oancea : Toate Drepturile Rezervate
MOTANUL IOACHIM (CUMĂTRA VULPE) de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349328_a_350657]
-
de care reușise să se detașeze în ultimii ani, de când copii se făcuseră mari. Era parcă Viorel cel de acum peste douăzeci și cinci ani deghizat în femeie. Semăna desigur și cu Ramona destul de izbitor. - Ce s-a întâmplat mami, întrebă Deea speriată, văzând schimbarea la față a mamei sale, și se repezi să o sprijine să nu cadă. Se aplecă să ridice bucata de lemn căzută pe jos. Mă sperii. Te simți bine? Parcă l-ai văzut pe Contele Dracula, nu două
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
-și ascundă supărarea. Dar, în holul de la intrare, îi lumină chipul un reflex de oglindă (oare când apăruse acolo, parcă ieri nu era?!). Se privi și rămase înmărmurită: cicatricea îi dispăruse, își recăpătase frumusețea chipului de dinainte de accident! Dar, cum?!... Speriată, intră în cameră, deschise valiza și pipăi portretul. Era la locul lui, purtând ca povară toată urâțenia pe care o greșală a destinului o aruncase pe chipul ei. Vru să alerge în parc, să-i mulțumească pictorului. Dar, zâmbind în
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
demult, murmură broscuța. Pe când era bărbat în putere moșu’ Niță, tatăl lui moșu’ Cicuță. Eu eram în vremea aceea cea mai frumoasă fată din sat. Înaltă, subțire, cu ochii verzi, cu părul mătăsos. Și aveam șaisprezece ani... — Plângi? întrebă Octavia, speriată. I se păruse că glasul broscuței s-a înecat în lacrimi. Nu, ripostă slab aceasta. Nu prea... Dar, vezi, e greu să-ți amintești asemenea lucruri fără să suferi. Ieșiră în poiană. Luna se oprise parcă în mijlocul bolții și le
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
băieții se strecurară pe ulița satului până la o răscruce unde săriră peste un gard șubred. Din cauza întunericului rătăciră o vreme prin grădini, apoi ajunseră la un pârleaz. Îl săriră în curtea unei gospodării și dădură peste o capră care behăi speriată. - Aoleuu! Am dat de dracul! - țipă disperat Michel. - Taci! - îl admonestă John în șoaptă. Dar nu termină vorba că primi o pereche de coarne în turul pantalonilor și se prăvăli, dincolo de pârleaz, peste un mușuroi de cârtiță. În clipa următoare
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
sânge. Între timp răsărise luna. La liziera pădurii îi așteptau fetele. - Vai de mine, cred că-i aleargă sătenii! Tinerii trec ca glonțul pe lângă ele și abia după vreo sută de pași se prăbușesc la pământ, extenuați. Fetele se apropie speriate și-i întrebară ce s-a întâmplat, dar aceștia nu le recunosc și bolborosesc într-una ceva neînțeles. Privirea lor este rătăcită de parcă-l văzuseră pe Satana. Și chiar așa era! Îi strânseră în brațe și îi mai liniștiră. Nu
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
apele iazului către malul opus și se aprinse dintr-o dată într-un foc ce depăși vârfurile stejarilor. - Acolo este adevărata comoară! După dimensiunea flăcării trebuie să fie ceva foarte serios! - chicoti în culmea fericirii Artistul. - O să avem un incendiu! - exclamă speriată Muzeografa. - Nu vă temeți, acest foc nu arde! Veniți cu încredere după mine! Și cei patru porniră spre focul cel mare călcând fără teamă peste flăcările mai mici care se întind de la cei doi stejari îngemănați peste iaz până la alt
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
cutie de conserve de aia... „specială”! Mototolea l-a servit râzând și, după încasarea contravalorii mărfii și-a pleznit bancnota pe frunte: să fie într-un ceas bun, Nae! --Ce faci, bă, așa se vinde? --Ce...mai trebuie? a întrebat speriat Mototolea. --Păi, nu-mi dai bon? Vrei să faci evaziune fiscală, ai? --Ha,ha,ha! a râs Mototolea, dându-i bon, fără să știe că-i dădea dovada prostiei sale. A doua zi, Nae Mititelu a intrat în magazin însoțit
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
este grea, parcă de-un blestem. Deschisă ea rămâne și-n ziua care vine. In agonia tristă, somnule, te chem In noaptea asta albă, te rog să vii la mine . Un țipăt de sitar piere-n depărtare Gândul îmi tresare, speriat, nesigur... Litera se-ngroașă de-a mea apăsare Trist îmi este versul și ca mine, singur. © D. Theiss Referință Bibliografică: In noaptea asta albă / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1404, Anul IV, 04 noiembrie 2014. Drepturi de
IN NOAPTEA ASTA ALBĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349810_a_351139]
-
dai de gol, că vei avea treabă cu miliția!” După câtva timp, s-a întâlnit cineva de vază din sat cu moșul și l-a întrebat: - E adevărat că șeful de post, Mihăilescu, a împușcat mistrețul? La care, moșul Iuțman, speriat, bâlbâit, ironic totuși, i-a răspuns: - Îhî! Îhî!... Da. Da ... el ... Mihăi, Mihăi, Mihăilescu ... da ... el a împușcat mistrețul!... L-a împușcat! ... Îhî ... Referință Bibliografică: Iuțman / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1235, Anul IV, 19 mai 2014
IUŢMAN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349857_a_351186]
-
a băgat în pat lângă el. Pruncul lovea cu piciorușele în burta mamei sale, făcându-și simțită prezența. Chiar dacă primea aceste lovituri, Jeni își mângâia cu tandrețe burtica țuguiată și vorbea în șoaptă cu pruncul său, alintându-l. Era totuși speriată, fiind primul lor copil și nu avea decât douăzeci de ani iar din familia sa, nu avea pe nimeni în comună, să o ajute la o adică. Provenea dintr-un sat îndepărtat, la peste treizeci de kilometri și pe Victor
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
Siriacă. Faptul că vin din Răsărit ne face să ne gândim că locul de origine al lor era Mesopotamia, patria astrologiei în lumea greacă. Cei trei magi ajung la Ierusalim și întreabă despre locul unde S-a născut regele iudeilor. Speriat că cineva ar putea să-i ia tronul, Irod îi cheamă la el pe magi, spunându-le să meargă să-L găsească pe noul rege și să-i dea de veste și lui pentru a I se închina. Urmărind steaua
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344366_a_345695]
-
picioare.Să nu-i dea voie copilului să plece.Cu mișcări nesigure,pașii îl purtau printre colții stâncilor,uzi de valurile învolburate. ***** Într-o sâmbătă după-amiază,Carmen, mai mult trează decât dormind, văzu imaginile descrise mai sus. Era foarte încordată, speriată și plină de întrebări. Una nu-i dădea pace:,,Oare îmi pierd mințile? După ce am discutat cu Adrian,( prietenul real, cel de pe site-ul de socializare), am crezut că s-au terminat visele astea halucinante. Dar acum ,,văd'' și când
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
în seara precedentă, dar își dădu seama că se va face de râs în fața slugii, dându-se de gol că de fapt nu-și mai amintea nimic. Încercă totuși o mică viclenie. Întrebă sluga ce credea el despre Ioan Botezătorul? Speriat, acesta se fâstâci, amintindu-și ce se întâmplase la petrecere când capul profetului fusese adus înaintea tetrarhului, și începu să tremure, dar mai apoi reuși să vorbească mai clar și spuse că poporul îl socotise pe Ioan ca pe un
AL TREILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347932_a_349261]
-
pat de nevastă-sa are inimă de leu. Și, cum spunea un prieten, dacă îl chemi să iasă la interval și să-și spună numele, tremură sub plapumă și se apucă să te înjure cu tremolo de fetiță în glas, speriată că a făcut cochi în chiloței. Pe lîngă frustrații aceștia cu fruntea îngustă și fontanela moale, există și mîrlani interesați. Foarte răspîndită este subspecia mirlanus politicus, care are în rîndurile ei pe mercenarul politic, care a zbîrcit-o cu partidul precedent
MÎRLANUL DE PE INTERNET de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348216_a_349545]
-
lui moș Ambrozie. Dar mama a priceput. Sare de pe pat și zice: „A venit lumina” și răsucește șalterul, inun dînd odaia de lumină. Era prima oară cînd vedeam lumina electrică. M-am uitat spre bărbați: toți aveau ochii triști și speriați, dar nu erau așa de la lumina electrică, ci din cauza negurii din sufletul lor că se vor trece la colhoz. Referință Bibliografică: Niște amintiri / Radu Părpăuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 374, Anul II, 09 ianuarie 2012. Drepturi de Autor
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]
-
-l vadă nici dacă se ciocnea de ele pe stradă, chestia cu „sărut-mâna“ și mirosul bunătăților de pe tavă acționau devastator asupra imaginii de „șef de la centru“. Privirea i se împăienjeni și rosti prudent „vai, dar nu trebuia așa deranj“, foarte speriat ca nu cumva să fie luat în serios. - Niși un deranj, luați o afinatî di casî cî-i bunî la stomac! Exact ce trebuia, fiindcă stomacul bietului Istrate intrase deja în spasm. După primul păhăruț cu afinată (păhăruț: un eufemism în contrast cu
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
îngrijorați. „De unde au venit oamenii aceștia? se întrebă el surprins și oarecum temător. Am urcat singur și era pustiu tot versantul... Când m-au ajuns ei? Nu se poate! S-a întâmplat ceva. Unde sunt?” se întreba el contrariat și speriat. Apoi înțelese că se vorbea chiar despre el. Foarte atent, a ascultat fără să clintească un deget. Până a auzit că un om este învinovățit că l-a lovit cu mașina. Se spunea că este în comă, că poate muri
NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347536_a_348865]
-
să scape de sub greutatea lui Viorel care îi supunea cu forța corpului său. Îi simțea răsuflarea fierbinte pe față. Cu limba sa aspră o rănea pe obraji, încercând să o sărute. Se trezi brusc din coșmar. Era toată transpirată și speriată, iar peste ea stătea pisica, care venise să se ceară afară cum făcea de obicei noaptea. Îi venea să o sărute de bucurie că nu era Viorel, ci doar pisicuța sa, care o lingea pe obraz. Parcă nici nu mai
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
câini. Tot tatamare îmi sare în ajutor și-mi înșiră câteva nume. Nu știu dacă mi-a fost sugerat sau l-am ales eu, dar am decretat: - Grivei, și Grivei a rămas. În acel moment, câinele veni spre mine, eu, speriată, o luai la sănătoasa țipând. Tatamare urla și el să nu mă sperii, mamare, săraca și ea: - Florică, mușcă fata! Iar eu, zdronc, m-am întins cît eram de mare, sau... de mică, julindu-mi genunchiul. Mamare-l certa pe
II. GRIVEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347568_a_348897]
-
privea cu milă: - Nu încerca, nebuno, să-ți biciui viitorul! Și nu-ncerca, turbato, să-l întorci din drum! Supune-te legilor Firii și pleacă chiar acum! Ia-ți fioroasele creaturi și du-le în Țara de Fum! Obosită și speriată, Iarna îi spuse gâfâind: - Umbră blestemată, de îmi ești dușman, mă voi lupta cu tine și cu cei pe care îi trimiți împotriva mea. Să știi că sunt puternică și, dacă Firea se va întoarce împotriva mea, voi lupta chiar
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]