2,618 matches
-
cele patru colțuri ale scenei; mai sunt două epitrahile arhierești, din secolul al XIX-lea, brodate cu fir de aur și argint. La bază au franjuri din fir de aur, iar de jur împrejur rozete din petale de flori, apoi spicul de grâu și vița de vie. Un alt epitrahil este o broderie pe pânză, aparține secolului al XVIII-lea, iar al patrulea epitrahil este țesut pe pânză cu fir argintat. Aparține secolului al XIX-lea. Mai găsim o Mitră Arhierescă
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
potir din argint cu gravură manuală din 1814, un Agheazmatar, din secolul al XVIII-lea, din aramă, lucrat prin turnare. Are 4 piciorușe sub formă de pește și 2 mânere. Pe vas sunt ornamente cu motivul viței de vie și spicul de grâu. Vasul din interior este mobil. Colecția de tipărituri și manuscrise, deși redusă în comparație cu cea de la 20 august 1863, cuprinde totuși cărți de o valoare inestimabilă. Menționez următoarele cărți: un Octoih 147 slavon din secolul al XVII-lea, două
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Îhm... În mintea mea e blanc total. Ăă... vin alb. Nu, mai bine o vodcă și apă tonică. Mersi. După ce se Îndepărtează, mă prăbușesc iar În scaun. La două scaune de mine se așază o stewardesă cu părul Împletit În spic. Îmi zâmbește și Îi răspund și eu, cu un zâmbet chinuit. Nu știu cum reușesc alți oameni să se țină de o carieră, chiar nu știu. Uite, ca vechea mea prietenă Lissy. Dintotdeauna a știut că vrea să se facă avocată - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
urâtă. Nu trebuie decât să rămâi optimist. Orice se poate Întâmpla În viață, nu ? Nu știi niciodată ce te așteaptă după următorul colț. Ajung la intrarea În avion și tipa de la ușă, care strânge tichetele de Îmbarcare, este stewardesa cu spic, care se afla mai devreme la bar. — Bună din nou ! zic zâmbitoare. Ce coincidență ! Stewardesa mă fixează. — Bună. Îhm... — Da ? De ce-o avea aerul ăsta atât de jenat ? — Scuze. Voiam doar să-ți spun că... știai că... Arată spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un cutremur sau... nu știu, un vârtej... ceva palpitant. Câteodată simt așa, că există o viață complet nouă și trepidantă care mă așteaptă undeva, și dacă aș putea să... — Scuzați-mă, domnișoară... — Poftim ? Ridic ochii absentă. Ce e ? Stewardesa cu spic Îmi surâde larg. — Am aterizat. Mă uit la ea ca la nebuni. — Am aterizat ? Nu Înțeleg nimic. Cum să aterizăm ? Mă uit În jur - și, așa e, avionul nu se mai mișcă. Ne aflăm la sol. Mă simt ca Dorothy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
se află sculpturi moderne și cu cinematograf propriu, cum scrie în broșură. Luke a mai fost aici de câteva ori și zice că e hotelul lui favorit. Plus că aici vin tot soiul de celebrități! Ca Madonna. (Sau era Sporty Spice? Oricum, cineva de genul ăsta.) Însă se pare că sunt foarte discreți și stau de fiecare dată într‑o casă de oaspeți separată, iar personalul știe să țină un secret. Dar totuși, când intrăm în hol, mă uit bine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
din stejar fiert În oloi și descântat, lucrat bucată cu bucată, uneori șlefuită, nu de puține ori colorată... La unele, o apă a acoperișului avea șindrilă În „solz de pește”, adică rotunjită la buză; altă apă În „brad”, alta În „spic”... - Dar cele cu tablă?, face mama? Dar „mănunțelul” lui Huțanu, cel acoperit cu ardezie? - știi ce-a făcut nenorocitul care avea nouă copii și-i purta În pielea goală? Și-a vândut vaca, boul! Și ce crezi că a cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fa?!, țipă femeile. Se-ntoarce Rusu’! Acum Îl văd și pe Rusu: vine de la dreapta, dinspre Orhei. Are botul bont, teșit, de parc-ar fi căptătat un pumn În mordă. Dacă păpușoiul ar fi Înspicat, roțile Rusului, crăcănate, ar atinge spicele. Uite-i și steaua, de zicea careva să și-o pupe-n cur. Una pe coastă - În cărțile lor, cu litere ca păianjenii, avea și pe aripi, Însă aici, deasupra lanului, numai pe-o parte. Mama caută cu mâna liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
discuții cu copiii mici. O ocolesc și o iau Încolo, unde-o fi. Merg ce merg și dau Într-un luminiș. Nu-i mare, dar numai bun pentru noi: iarba-i cât calul, dac-aș fi călare; florile cât vrabia spicului - dac-am fi de Anul Nou, la urat. Mă așez pe jos și-mi scot un spin din talpă. Se așează și ea, drept În fața mea. Să-mi vadă spinul. Nu mi-a intrat nici un spin, știu să merg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să mergem Într-un loc nou. Frumuseții ei nu i te puteai Împotrivi: calmă, elegantă și care-mi aducea aminte de Grace Kelly. Hitchcock ar fi adorat-o. Ochi limpezi și albaștri, ten catifelat și palid, păr bălai Împletit În spic, care Îi scotea În evidență gâtul grațios. În nici un caz nu era genul care să frecventeze Silver. Dar Îmi aminteam că, În seara cu pricina, Îmi păruse foarte cu picioarele pe pământ. — V-ați simțit bine? Ah, da, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cal? Partenera sexi a armăsarului? — Se pare că e fosta lui prietenă și mama copilului lui. — Ce noroc pe capul afurisitului! Chiar a lăsat-o gravidă? — Cât de elegant te exprimi. Mă rog, ea arăta minunat. Își Împletise părul În spic, iar coada era Întoarsă la ceafă. Un fel de Grace Kelly a anilor ’90... Cum de ai inima să mă tachinezi În halul ăsta? a gemut Tom. Nu ai nici un dram de compasiune feminină? A Împăturit În două o felie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Îmi sorbea fiecare cuvânt. — Așa că următorul meu gând a fost la Janice. Știi cine e, nu? E cam de Înălțimea Lindei și o poți confunda ușor cu ea, chiar dacă habar n-ai care e diferența dintre o coadă Împletită În spic și una prinsă În vârful capului. De fiecare dată când m-am Întâlnit cu Janice, ea era Îmbrăcată mai mult În negru. Jeff ar fi putut s-o confunde foarte ușor cu Linda. Dar, În cazul ăsta, ar fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ca mine că totul depinde de felul cum se trasează liniile, și putem avea un car sau o ursă, după plac, și cât e de greu de hotărât dacă o stea e Înăuntrul sau În afara unei constelații. Revedeți Fecioara, fixați Spicul ca punct inferior, corespunzând coastei provensale, identificați numai cinci stele, și asemănarea dintre liniile trasate va fi impresionantă”. „E de-ajuns să hotărăști peste ce stele sari”, zise Belbo. „Întocmai”, confirmă colonelul. „Ascultați”, zise Belbo, „cum puteți exclude eventualitatea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tot ție o săți fie greu, dacă o înveți cu nărav. Vino să vezi ce năsuc micuț are, îl îndemna ea și Vasile se așeza lângă Paulina și minute în șir își admirau odorul. — Un păr galben, galben auriu ca spicul de grâu, îl mângâia Vasile. Va fi o blondină frumoasă, frumoasă. Cu cine va semăna oare? — Cu mine, că doar eu am făcut-o. — Nu că n-ai fi frumoasă, Paulino, că ești cea mai frumoasă femeie de care m-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
bezmeticii ne- aprindeau crengile. În zilele de sărbătoare, toți se spălau pe cap, pe corp și își ungeau părul ca să fie lucios. Femeile și fetele îl împleteau în cozi. Crescuse și părul Prințesei. Toți îi admirau părul ei galben ca spicul de grâu copt. Numai al ei avea o asemnea culoare, ceilalți aveau părul negru, negru și pielea maronie. Pentru părul ei frumos, țigăncilor le plăcea s-o împletească ăe Prințesa. O împletea când Izaura, când Rusalda, când dedi. Îi puneau
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
din echipa de dansuri. Îi plăcea să joace rolul de țigancă și căuta asemenea prilejuri. Se îmbrăca în fusta ei de țigancă cu maci roșii, pe care Zina a mai lungit-o, că Prințesa crescuse, își împletea părul galben ca spicul de grâu copt cu bănuți și panglici roșii așa cum plecase cu câțiva ani în urmă din șatră, își punea uneori basmaua cu flori roșii legată cum obișnuia țigăncile, alteori nu și-o mai punea, cu salba la gât dăruită de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
falduri bogate până la glezne. Decolteul larg lăsa să se vadă salba de galbeni pe care o purta ca să-i aducă noroc. Pe cap avea un voal alb, diafan, ca acela din mânecile rochiei, voal ce-i acoperea părul de culoarea spicului de grâu copt ce se revărsa în bucle lungi peste umeri. Pe marginea voalului strălucea o panglică subțire aurie de care atârna din loc în loc câte un bănuț de aceeași culoare. Cu fiecare act al operei se impunea tot mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ceea ce avea să-i destăinuie lui Cezar. A îmbrăcat un costumaș de vară din garderoba ei pe care a pus ochii prima dată, care o prinde foarte bine, de un crem deschis ce-i pune în evidență părul de culoarea spicului de grâu copt. Ajungând în parc, l-a zărit pe o bancă pe Cezar care s-a ridicat, cum a văzut-o, a venit spre Teofana i-a sărutat mâna, a sărutat-o și pe ea care n-a mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
expresia feței radia de un zâmbet înspăimântător de frumos. Un nas mic, sub care se arcuiau sculptate buzele, apoi bărbia mică încă de adolescentă. Nu era prea înaltă, statura potrivită pentru vârsta ei, un corp fragil care se unduia ca spicul grâului dat în pârgă. Mersul îl avea sprinten ca de căprioară. Directorul i-a dat o cameră liberă în pavilionul administrativ, iar eu aveam camera legată de corpul uzinei, unde erau două grupuri electrogene ce produceau curentul electric pentru spital
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
școală, și într-o zi a plecat chiar după primele două ore. Gina suferea, dragostea ei nu mergea și primul care trebuia să-i suporte nefericirea eram eu. Într-o seară (cred că era la mijlocul lui noiembrie, căci deja venea spic de zăpadă, iar afară se întunecase) m-a luat de mână. Ne-am oprit în mijlocul străzii. Era transfigurată de nefericire. Toată disperarea și-o converti însă, cum avea să facă și mai târziu de atâtea ori, într-un discurs exaltat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în ochi în frigul acela întunecat care ne prindea steluțe de gheață în gene. Gina era ninsă, sclipitoare în lumina vitrinelor de autoservire, decorate cu beteală, copii pe săniuțe de carton, becuri și globuri colorate. Părul și fața ei, sub spicul delicat al căciuliței de vulpe, se înroșeau brusc de la staniolul purpuriu al veșmântului vreunui Moș Crăciun tronând, cu barba de vată, între băuturi și conserve; în holul casei, când am prins-o în brațe, m-a întrebat dacă n-aș
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
al cărui capăt scapă undeva prin fereastră, afară, antena e fixată În geam dracu’ știe cum. În mijlocul acestui decor absurd se vedea sfecla lui Stancu, de un roșu-incandescentă, meditativă, cu mîinile Încrucișate pe piept, bătînd rar din genele șatirate, cu spicul sintetic al mustății Înfruntînd semeț umbra nasului roz și ascuțit. — Nu că e mișto? Balkan Express, zice comandantul de baterie și-mi trage rîzÎnd o palmă pe spinare. Îți place televizorul? A fost ideea lui Cornea... e returul la semifinalele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
c) Spre deosebire de Paște, nu este greu de demonstrat caracterul originar agricol al sărbătorii Azimelor. În Dt 16,9 începutul „sărbătorii săptămânilor” - în greacă Pentecoste (Rusaliile, n.trad.) - este calculat astfel: „Vei număra șapte săptămâni; când secera va începe să taie spicele, vei începe să numeri șapte săptămâni”. Deci, dacă Rusaliile cad exact la cincizeci de zile după începutul sărbătorilor Paște-Azime (de aici și numele grecesc) este clar că ne aflăm la începutul secerișului. Ei bine, Ios 5,10 ș.u., o
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
în sanctuarul „ales de Yhwh pentru a face o locuință numelui său”. 11.2. Trăsăturile sărbătorii Am notat două fragmente care precizează timpul prevăzut celebrării sărbătorii săptămânilor: primul, Dt 16,9 care stabilește șapte săptămâni „de când secera începe să taie spicele”, text care, la o atentă examinare, ne dăm seama că este produsul unor reelaborări însemnate, și al doilea, Lev 23,15 ș.u. care afirmă: „Din ziua a doua după sabat (mimmåḥorat haššabăt), din ziua în care ați adus snopul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
ridica de după culmi, iar vântul adia ușor, făcându-l să creadă că se află într-o lume nespus de frumoasă... Doamna Mușat stătea în spatele lui și aștepta în picioare. Hai, Rareș. Citește până la capăt. Ai de învățat. Sper. ... Ia un spic, îl freacă între palme și încearcă cu dinții rezistența bobului de grâu. S-a apucat de lucru. Sudoarea curge șiroaie pe zbârcita lui față. Lucrează ne'ncetat cu mai mult avânt... S-așază într-o rână în iarbă, pufăie din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]