2,082 matches
-
4,2 numite și fosfataze acide. Fosfatazele alcaline sunt prezente în epiteliul intestinal și renal, oase, serul sanguin, unde au un rol important de eliberare a acidului fosforic din diferiți compuși biologici. Fosfatazele acide de tip II se găsesc în splină, rinichi, prostată, iar cele de tip III în eritrocite, ficat, splină; sunt activate de cisteină și inhibate de Mg2+ și Fe-. O fosfomonoesterază importantă este glucozo-1 fosfataza care catalizează reacția: Fosfodiesterazele catalizează hidroliza legăturilor fosfodiesterice: glucozo-1-fosfat + Dintre fosfodiesteraze fac parte
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
epiteliul intestinal și renal, oase, serul sanguin, unde au un rol important de eliberare a acidului fosforic din diferiți compuși biologici. Fosfatazele acide de tip II se găsesc în splină, rinichi, prostată, iar cele de tip III în eritrocite, ficat, splină; sunt activate de cisteină și inhibate de Mg2+ și Fe-. O fosfomonoesterază importantă este glucozo-1 fosfataza care catalizează reacția: Fosfodiesterazele catalizează hidroliza legăturilor fosfodiesterice: glucozo-1-fosfat + Dintre fosfodiesteraze fac parte nucleazele, enzime care catalizează depolimerizarea acizilor nucleici. După natura acidului nucleic
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
de asemenea împiedică unele substanțe toxice și bacterii să pătrundă în organism. 6.6.3.5. Peptidhidrolaze sau peptidaze cuprind hidrolazele care catalizează scindarea hidrolitică a legăturilor peptidice, conform reacției: În organismul animal, peptidazele se găsesc în secrețiile digestive, pancreas, splină, rinichi; au specificitate diferită, acționează specific numai asupra anumitor substrate și sunt adaptate la anumite particularități structurale ale catenei polipeptidice. În funcție de poziția legăturilor peptidice hidrolizate, peptidazele se împart în două subgrupe: exopeptidaze, care scindează legăturile peptidice de la extermitățile catenei polipeptidice
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
fost împărțite la rândul lor în *-aminopeptidaze și * carboxipeptidaze. Prezintă activitate optimă la pH între 8-9. *-aminopeptidazele hidrolizează legătura peptidică din vecinătatea unei grupări Produșii de hidroliză sunt oligopeptide și aminoacizi liberi. Sunt răspândite în intestin și diferite țesuturi (rinichi, splină, eritrocite). *-carboxipeptidazele hidrolizează legătura peptidică din vecinătatea unei grupări COOH liberă, punând în libertate aminoacidul terminal: Carboxipeptidazele scindează numai formele L ale amino acizilor. Sunt secretate prin sucul pancreatic în intestin într-o formă inactivă, iar apoi activate de tripsină
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
liberă, punând în libertate aminoacidul terminal: Carboxipeptidazele scindează numai formele L ale amino acizilor. Sunt secretate prin sucul pancreatic în intestin într-o formă inactivă, iar apoi activate de tripsină. Sunt metalenzime (Zn2+) și se găsesc și în pancreas, rinichi, splină. Dipeptidazele sau dipeptidhidrolazele scindează hidrolitic dipeptidele: prezintă o mare specificitate față de aminoacizii din substratul respectiv. Sunt prezente în intestin și în alte țesuturi. Așa de exemplu, glicil-glicindipeptidaza (E.C.3.4.3.1.) catalizează reacția: Enzima este activată de ionii de
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
Plantele și flora intestinală a animalelor sintetizează vitamina B1. Cantități mari de vitamină B1 se găsesc în semințele cerealelor, drojdii, boabe de grâu, orez și orz, embrionii gramineelor, nuci, soia, linte, mazăre, în organele interne ale animalelor -inimă, rinichi, ficat, splină și plămâni, de asemenea în unele produse animale cum sunt ouăle și laptele. Tiamina are următoarea structură chimică; Molecula de tiamină este formată dintr-un nucleu pirimidinic și unul tiazolic, substituite și unite printr-un -CH2-. Gruparea aminică și azotul
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
organismele din grupele inferioare sunt 72 cele mai rezistente. În cadrul aceluiași grup sistematic există diferențe în ceea ce privește sensibilitatea la radioelemente. Cercetările au dovedit că țesuturile ale căror celule se înmulțesc rapid sunt cele mai radiosensibile (cele mai sensibile sunt organele hematopoetice: splina, măduva osoasă, ganglionii limfatici; ficatul, gonadele, tubul digestivă. Rinichii și plămânii sunt mai rezistenți iar sistemul nervos central nu este influențat, mai ales dacă se găsește sub anestezie. Efectele ecologice ale radiațiilor ionizante asupra organismelor depind și de locul în
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
În cazul infecțiilor cu agenți care au mai multe tipuri antigenice, imunitatea este legată de subtip (poliomielita). Apărarea specifică celulară Apărarea specifică celulară este asigurată de limfocitele T (derivate din timus), prezente în sânge, limfă, măduva osoasă, corticala ganglionară și splină. Limfocitele T recunosc antigenele MHC (complexului major de histocompatibilitate), situate la nivelul celulelor gazdei. Limfocitele T constituie o populație celulară eterogenă: Limfocite Th (“helper”) Limfocite Ts (“supressor”) Limfocite Tc (citotoxice) Limfocite Tm (cu memorie) Limfocitele Th prezintă pe suprafață receptori
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
S.typhi traversează epiteliul intestinal și se multiplică în lamina propria și în sistemul limfatic intestinal (plăcile Payer). De la acest nivel trece în circulația sanguină, realizând o primă bacteriemie (via canalul toracic), care conduce microbii către sistemul reticuloendotelial din ficat, splină, măduva osoasă. Replicarea secundară a germenilor în aceste organe este urmată de a II-a bacteriemie și de diseminarea în alte organe, după 1-3 săptămâni. Tablou clinic Incubația este de 10-14 zile. Debutul este insidios, în decurs de 5 - 7
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
diferă în funcție de vârstă și de alte condiții asociate. Streptococcus pneumoniae este cea mai frecventă cauză a meningitelor la adulții peste 20 de ani, favorizată de infecțiile pneumococice pneumonice, sinusale sau otice, sau de etilism, diabet, absența congenitală sau chirurgicală a splinei, deficitul de complement, hipogamaglobulinemia, traumatisme craniene cu fractură de bază de craniu și rhinolicvoree. Neisseria meningitidis reprezintă 25% dintre meningitele bacteriene, cu frecvență mai mare la copii și tineri între 2 și 20 de ani (60%). Susceptibilitatea pentru meningita meningococică
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
moderată, frisoane). Bacteriile apar tranzitoriu în sânge după traumatisme tisulare medii (extracții dentare) sau după manopere medico-chirurgicale (endoscopii, avort terapeutic). Bacteriemia poate fi anihilată de capacitatea bactericidă a sângelui, reprezentată de fagocitoză, activarea complementului, anticorpii specifici, reținerea bacteriilor încapsulate de către splină. Invadarea germenilor sau a componentelor microbiene in sângele circulant este consecința unui răspuns ineficient al mecanismelor compensatorii antiinfecțioase din partea gazdei. Septicemia este o infecție sistemică severă, caracterizată prin prezența persistentă a microbilor sau toxinelor microbiene în sânge, cu însămânțarea secundară
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
talentul artistic este de sorginte divină. O curiozitate constituie și faptul că a pictat un tablou neobișnuit un nud de al său. Câțiva ani mai târziu a făcut o schiță a corpului cu mâna atingând o porțiune de piele lângă splină poate fi interpretarea unui doctor sau o stare pe care o descrie în explicația pe care o dă acelui tablou: „Degetul meu indică spre locul unde mă doare”. În tabloul Elegie pentru Hristos portretele personajelor biblice sunt conturate realist, dar
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
literele românești actuale." Gheorghe Grigurcu " Mai întâi de toate, simulând destul de măiestru tertipurile textualiste, Arcadie Suceveanu trece la demitizarea propriilor mituri poetice, la o deriziune autoflagelatoare: "miturile nu sunt decât / dulci pastile pentru cei ce suferă de insomnie și plictiseală" (Splina porcului de Crăciun). Poetul se-ntreabă ce mai fac caii troieni de când "zidurile cetății s-au dâramat... Așadar, simulacre peste simulacre, până la caricaturi fragmentare, de felul struțo-cămilei lui Cantemir. Tot în spirit postmodernist, poetul devine o simplă mașinărie-flașnetă de fabricat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
al rinichilor și cântăresc 4-5 g. Sunt delimitate de o capsulă fibroasă și sunt formate din zona corticală de origine mezodermică, ce reprezintă 90% din volumul glandular, și medulară derivată din ectoderm. S-a decelat țesut corticosuprarenal ectopic în hilul splinei, în aria plexului celiac, în apropierea ovarului și testiculului. Vascularizația arterială este reprezentată de 11-12 ramuri care pleacă de la nivelul aortei, arterei renale sau frenice. Arterele formează o rețea subcapsulară de capilare, care traversează radiar zona fasciculată și formează o
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
se poartă centura). Se pigmentează pliurile de flexie ale palmei, coatele, genunchii, mucoasa bucală și gingivală, areolele și mameloanele, cicatricile, aria perianală și perivaginală, mucoasa vaginală. Se pot decela depozite de melanină la nivelul fundului de ochi și viscerelor (ficat, splină). Simptomele gastrointestinale includ anorexie, grețuri, vărsături și dureri abdominale care se accentuează înainte de criza adrenală. Se asociază cu o marcantă scădere în greutate (100% din cazuri) datorată anorexiei (100% din cazuri) și deshidratării. Există o remarcabilă foame de sare, care
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
SEMIOLOGIE Formularea unui diagnostic clinic impune anamneză amănunțită și examen fizic complet al tubului digestiv și organelor anexe. Tubul digestiv cuprinde cavitatea bucală, faringele, esofagul, stomacul, intestinul subțire, colonul și rectul. Organele anexe sunt: glandele salivare, ficatul și căile biliare, splina și pancreasul. Anamneza va cuprinde date legate de: - vârstă corelată cu anumite boli digestive, de ex. cancerul de colon în jurul vârstei de 50 ani)sex (ex. ciroza biliară primitivă, hepatita autoimună mai frecventă la femei) - profesie (mesele neregulate, stresul, eforturile
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
organomegalie se descriu caracterele clinice: ex. hepatomegalie nedureroasă, cu margine ascuțită, dură, suprafață nodulară în ciroza hepatică; dureroasă, netedă, moale în abcesul hepatic etc. Există mai multe metode de palpare a ficatului. Splenomegalia se caracterizează după dimensiuni în 5 grade. Splina se recunoaște la palpare prin marginea neregulată (crenelată), care coboară în inspir. - delimitarea și caracterele unei formațiuni tumorale - provocarea durerii prin examinarea unor puncte dureroase abdominale (epigastric, colecistic, apendicular etc): ex. manevra Murphy - palpare profundă în punctul colecistic concomitent cu
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
când se deplasează în sens caudal (în jos). În această situație rinichiul este mobil deoarece poate fi readus în poziție prin împingere. Există 3 grade de ptoză renală, iar palparea pune problema diagnosticului diferențial cu alte organe abdominale (vezicula biliară, splină, ficat). Consistența normală este dură, devine elastică sau fluctuentă în caz de hidrosau pionefroză. Suprafața netedă se modifică în tumori renale sau rinichiul polichistic. În mod normal rinichiul nu este sensibil la palpare. Procedeele de palpare pot fi monomanuale sau
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
hemopatiilor maligne (leucemii, limfoame, paraproteinemii) și a anemiilor însoțite de hemoliză. Clinic determină dureri în hipocondrul stâng cu iradiere în umărul homolateral, și prin compresiune digestivă sindrom dispeptic, tulburări de tranzit. Splenomegalia se poate însoți de hipersplenism hematologic, consecința disfuncției splinei. IMPORTANT! Nu orice splenomegalie înseamnă afecțiune hematologică. METODE DE EXPLORARE I. Metode uzuale 1. Numărătoarea elementelor figurate sanguine Este metoda de analiza cantitativă a celor trei serii celulare (eritrocitară, leucocitară, plachetară). Determinarea se face din sângele venos recoltat pe anticoagulant
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
osoasă numită eritroblast. Acesta trece prin stadii evolutive de eritroblast bazofil, policromatofil și acidofil. Procesul de maturare se numește eritropoieză. Durata medie de viață a unei hematii este de 110-120 de zile. Distrugerea hematiilor îmbătrânite se face zilnic la nivelul splinei, ficatului, măduvei osoase prin procesul de hemoliză. Numărul final de hematii este rezultatul unui echilibru perfect între producție și distrugere. Determinarea numărului de hematii este un test de bază pentru evaluarea eritropoiezei. Valorile normale la adult sunt: 4,5 - 6
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
celulare. Restul este stocat în depozite sub formă de feritină și utilizat prompt în funcție de nevoile celulei. Eritroblaștii care conțin granule de feritină se numesc sideroblaști (normal 50% din eritroblaști). Feritina este și forma de depozit la nivelul macrofagelor din ficat, splină, măduva hematopoietică. O altă formă de depozit a Fe este în macrofagele tisulare unde rămâne stocat sub formă de hemosiderină. Spre deosebire de Fe depozitat de feritină care este rapid returnat în plasmă la nevoie, hemosiderina reprezintă depozitul de rezervă al organismului
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
efectuată doar în centre specializate Resurse terapeutice în studiu: pomalidomid și inhibitorii de JAK. SINDROAME LIMFOPROLIFERATIVE LEUCEMIA LIMFATICĂ CRONICĂ Definiție epidemiologie Boală clonală medulară a celulelor limfoide caracterizată prin acumulare progresivă de limfocite mici, imunologic incompetente în măduvă, ganglioni limfatici, splină, ficat, alte organe. În majoritatea cazurilor proliferează limfocitul B. Se caracterizează prin coexistența fenomenelor autoimune urmată de imunodeficiență umorală și celulară. Este considerată un limfom nonHodgkin de malignitate joasă (vezi limfoame). Este cea mai frecventă dintre leucemiile adultului, survine mai
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
din aproape în aproape. Extrem de evocatoare este durerea ganglionară după ingestia de alcool. Adenopatiile profunde pot fi mediastinale și latero-aortice. Rar adenopatiile mediastinale îmbracă aspect tumoral (“bulky disease”) și determină fenomene de compresiune cu apariția sindromului de venă cavă superioară. Splina este aproape constant afectată. Tardiv în evoluție apare afectare extraganglionară (sistem nervos central și periferic, ficat, plămân, piele). Manifestările generale "tip B" sunt reprezentate de: scădere > 10% din greutate, astenie, inapetență, transpirații profuze nocturne, febră (uneori cu caracter particular ondulant
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
o afecțiune rară. La adult există predilecție pentru sexul feminin. Etiologia nu este cunoscută. Mecanismul de producere este apariția de anticorpi IgG/IgM antiAg plachetare de suprafață, în principal antireceptori glicoproteici IIB/IIIA. Consecința este distrucția plachetelor predominant la nivelul splinei. Tablou clinic Prezentarea comună este apariția bruscă de manifestări hemoragice la femei tinere fără antecedente patologice semnificative. Există și situația în care pacientul poate fi complet asimptomatic în momentul diagnosticului. Hemoragiile sunt cutaneo-mucoase: purpură maculară, echimoze spontane sau după traumatisme
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
frecvent sunt vasele sanguine (vasculita în vase de calibru mic și mediu cu afectare consecutivă a organului tributar), glomerulul renal (există 6 tipuri OMS de nefrită lupică), tegumentul (leziuni specifice), plexul coroid. Pot fi afectate în mod variabil ganglionii limfatici, splina, ficatul (hepatita lupică), membranele seroase (pleura, pericardul, mai rar peritoneul), cordul, sistemul nervos central. Tablou clinic Debutul bolii poate fi acut sau insidios prin manifestări clinice polimorfe care evoluează cu perioade de exacerbare și remisiuni. Manifestările clinice pot surveni simultan
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]