1,115 matches
-
comandantului castelului, încât l-a convins să țină piept, împotriva părerii tuturor celorlalți cavaleri; până la urmă și aceștia s-au îmbărbătat datorită curajului și strădaniilor lui. Când a sosit ziua în care se așteptau la atacul cu tunuri, s-a spovedit la unul dintre tovarășii lui de arme1. Lupta dura deja de o bună bucată de vreme, când o ghiulea i-a sfărâmat de tot un picior; și, cum ghiuleaua îi trecuse printre picioare, a fost rănit grav și la celălalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
strângându-și tare pumnii. 3. Totuși se simțea din ce în ce mai rău, nu mai putea mânca și apăruseră deja alte semne care, de obicei, prevestesc moartea. În preajma sărbătorii Sfântului Ioan, deoarece doctorii nu mai nădăjduiau în însănătoșire, l-au sfătuit să se spovedească. A primit ultimele taine în ajunul sărbătorii Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Doctorii spuneau că, dacă nu se va arăta vreo îmbunătățire până la miezul nopții, putea fi considerat mort. Bolnavul avusese dintotdeauna o evlavie deosebită față de Sfântul Petru și, tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Ce bine-ar fi dacă I-ar plăcea Domnului Isus Cristos să vi se arate într-o bună zi!”. Dar el, luând lucrurile în serios, răspunse speriat: „Cum să-mi apară Isus Cristos mie?”. Scrupule 1 22. Continua să se spovedească și să se împărtășească în fiecare duminică, ca de obicei 2. În acel timp fu puternic muncit de scrupule. Aceasta pentru că, deși făcuse spovada generală de la Monserrat cu multă grijă și în scris, după cum s-a mai spus, i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
o luă într-o duminică, după sfânta împărtășanie. Posti toată săptămâna, rămânând statornic în cele obișnuite, participând la sfintele slujbe, făcându-și rugăciunea în genunchi, chiar și pe cea de la miezul nopții. Dar veni duminica următoare, când trebuia să se spovedească. Cum obișnuia să-i spună duhovnicului său cu de-amănuntul tot ceea ce făcea, îi spuse și că în acea săptămână nu mâncase nimic. Duhovnicul îi porunci să nu mai postească. Deși se simțea încă în putere, îl ascultă și fu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
-o; dar acum, nu putem face ceea ce ne cereți pentru că nu avem cu ce să ne cumpărăm altele”. Atunci vicarul însuși le-a dat îmbrăcăminte, berete și toate cele necesare studenților. Plecaseră din Alcalá îmbrăcați astfel. În Salamanca, Pelerinul se spovedea la un preot dominican din mănăstirea Sfântul Ștefan. Zece sau douăsprezece zile de la sosirea lui, acest duhovnic îi spuse: - Preoții din casă ar dori să vă vorbească. - Fie, în numele Domnului, răspunse el. - Ei bine, reluă duhovnicul, va trebui să prânziți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
așteaptă mult rod, este mai potrivit ca acestuia din urmă să i se dea niște exerciții mai ușoare, până își va mărturisi păcatele; iar apoi, propunându-i-se să facă câteva cercetări ale cugetului și cerându-i-se să se spovedească mai amănunțit decât obișnuia, ca să se păstreze în ceea ce a dobândit deja, să nu meargă mai departe în cele ce țin de alegere, nici în vreun alt exercițiu, care sunt în afara primei săptămâni. Aceasta cu atât mai mult cu cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
luându-se o oră și jumătate pentru a face exerciții, arătându-i-se de ce a fost creat omul, i se poate da, pentru o jumătate de oră, și cercetarea particulară, iar apoi și cercetarea generală și felul cum să se spovedească și să se împărtășească, făcând timp de trei zile, în fiecare dimineață, vreme de o oră, meditația despre primul, al doilea și al treilea păcat (45-53);apoi, timp de alte trei zile, la aceeași oră, meditația privitoare la înlănțuirea păcatelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de dinainte. 31. Notă. Trebuie amintit că prima literă mare, care urmează, înseamnă duminică; a doua literă, mai mică, luni; a treia, marți, și așa mai departe. 32. CERCETAREA GENERALĂ A CUGETULUI PENTRU A SE CURĂȚI ȘI PENTRU A SE SPOVEDI MAI BINE. Presupun că în mine există trei feluri de gânduri, și anume, unul al meu propriu, care vine din libertatea și voința mea, și altele două, care vin din afară, unul care vine de la spiritul cel bun, iar celălalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să ne propunem îndreptarea, prin harul Său. Pater Noster 2. 44. SPOVADĂ GENERALĂ CU ÎMPĂRTĂȘANIE În spovada generală, pentru cine ar vrea să o facă de bunăvoie, se găsesc, printre multe altele, trei foloase: Primul. Dat fiind că cine se spovedește în fiecare an nu este ținut să facă o spovadă generală, dacă o face, are mai mare folos și merit, mulțumită unei mai mari dureri simțite pentru toate păcatele și răutățile din întreaga lui viață. Al doilea. Întrucât în știmpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lor decât în vremea în care omul nu se îngrijea atât de lucrurile lăuntrice, dobândind el acum o mai bună cunoaștere și durere pentru ele, va avea mai mare merit și folos decât înainte. Al treilea este că, prin urmare, spovedindu-se și pregătindu-se mai bine, va fi mai în stare și mai predispus să primească Sfânta Taină, a cărei primire îl ajută nu numai să nu cadă în păcat, ci și să se păstreze și să crească în har
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
simte vinovată față de ea : oare (supărată fiind pe propriul soț) nu-i spusese ea lui Big, în seara dinaintea nunții, că el și Carrie sînt nebuni că se căsătoresc ? Trec luni întregi pînă își adună curajul de a i se spovedi lui Carrie, sperînd că aceasta n-o va Condamna ! Dar aceasta o Condamnă ! ̨ n schimb, Charlotte e o Prietenă atît de Fidelă încît, atunci cînd se întîlnește pe stradă cu Big, Fuge de el ! Stăteam și nu-mi venea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
în țărână, strigam și plângeam în hohote cu sughițuri, cerând Cerului ajutor... Maria... Te rog... Maria! ...Bubuitul tunurilor și răcnetele luptelor de pe metereze se amestecau cu vaietul mulțimii, cu dangătul clopotelor ce parcă înnebuniseră. Fiecare bolborosea sau își striga păcatele, spovedindu-se Cerului, căci moartea era atât de aproape, ne despărțea un zid. Femeile își smulgeau părul, își striveau la sân pruncii ce țipau... Și lacrimile șiroiau pe obraji: "Fecioară!! Nu ne lăsa!! Nu ne părăsi!! Mântuiește-ne!! Apără-ne!! Salvează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Eu?! Adică... râde el vinovat. Mărturisesc, așa, puțin... o gură, două, să ne încălzim. A fost o zloată... Am ciocnit cu Ștefan... "Olecuță", pentru sănătate. Și pentru izbândă! Și pentru dragoste! A fost o zloată... V-ați "împărtășit"... Dar de spovedit? Cele păcate le-ați mărturisit? Uite, vezi, am uitat. La vârsta mea, drăguță, știi, nu prea mai am ținere de minte... S-o lăsăm baltă, unchiule. Chiar, s-o lăsăm, nepoată, s-o lăsăm... Intră Alexandru Paleologu, fratele Mariei. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de curiozitate. S-a grijit Isaia să-i ajungă, zâmbește mucalit Alexa făcând cu ochiul. Să te ferească Sfântu' de gura muierii încornorate: îți face zile fripte de-ți vine să te atârni de grindă. A scăpat careva netârnosit? se spovedește Negrilă. A mea, odată, când m-o aflat, era să-mi scoată ochii. Bine că nu ți-a tăiat-o în somn, îl batjocorește Alexa. Toți râd, dar fiecare avea musca sa pe căciulă. De bună samă a ieșit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dragul să te hodinești în ea... S-a sfârșit. Și ce-o să-i mai spălăm lespedea cu lacrimi! râde el satanic. Să nu uităm zama de ceapă, hohotește Alexa. Pupa-l-aș rece, numa să lipsească dintre cei vii, se spovedește Negrilă. -Și-acu, boieri dumneavoastră, c-am ales arma, să vedem pe cine cade marea cinste s-o mânuiască. Tiii! exclamă el luminat ca prin farmec și își freacă palmele. Cum se potrivește! Paharnicul Negrilă se grijește de "sângele Domnului", iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
greu... mă aflu la o răspântie; de ți-aș asculta povața, mi-aș ușura povara... Că nu cer iertare, ci ispășirea o caut... Daniil stinge o lumânare. Suflă deasupra alteia... Înalță capul: De mi-ai hărăzit să-ți fiu duhovnic, spovedește-te fiule... Îngăduie întrebarea: oare n-ai cutezat prea mult?... Oare n-ai păcătuit printr-o nemăsurată trufie? Nu te-ai hrănit cu deșarte năluciri și vise de mărire? După "Strălucitul Pod Înalt", a vuit Europa. Clopotele! Tămâierea! Osanalele! "Sabia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bisericuță pe măsura umilinței noastre... în inimile noastre ea va fi catedrala neamului românesc! Nu se aude decât smiorcăitul Sihastrului ce-și suflă nasul în oblojala pregătită pentru piciorul Domnului. Daniil tușește, își drege glasul: De m-ai hărăzit, apoi... spovedește-te! Ce înseamnă "Moldova" pentru Ștefan Vodă? Ștefan se codește, își freacă fruntea și, în cele din urmă, rostește: Știu eu?... Poate... poate, un jurământ... Da! Da! Un jurământ făcut cu mine însumi, atunci, pe Direptate, când am fost uns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
haină grea, N-o poftește nimenea, Și-a rămas la mine-n casă Noaptea să dorm nu mă lasă, Mă mustra mereu, Ce-am făcut o viață eu ? Zeci de ani eu am trăit, Păcate far’ de număr am facut, Spovedindu-ma mereu, Am aflat de Dumnezeu, Se jertfește mereu, Unde mai alerg eu, La Biserică să vin, Acolo-i « Sânge Divin » Și ne scoate de la chin Ce preț îi dăm noi ? Azi cei cu multă carte, Sau care ascultă, Cei
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
13, în noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956(De fapt atunci a avut loc accidentul, moartea a survenit câteva zile mai târziu, în spital, pe 22 decembrie. (n.n.M.T.) )), Don Cezare citează mărturia gazetarului Ilie Purcaru care „i s-a spovedit”. „Domnule, am plecat cu Tomozei la munte, într-o cabană, la mai multă vreme după moartea lui Labiș... și atunci eu, într-o seară, după ce iam f... pe gagică-sa, lam întrebat. Tom (n.r. - Tomozei). Ia spune-mi, dragă, cum
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Monte, Casa lui Dumnezeu... Dacă veți dezerta din această Casă atunci e o victorie a satanei, dușmanul nostru, care apoi se va prăpădi de râs». Și asupra acestui subiect se oprea continuu, atunci când don Calabria alerga la el ca să se spovedească și sfătuiască. Apoi, când vedea că criza penitentului său era mai puternică decât de obicei, prin gesturi simple și grabnice îi dădea o binecuvântare rapidă, se ridica repede în picioare și chema religiosul care îl aștepta în curtea conventului: «Condu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
săi, se înveselea istorisindu-le rugăciunile simple și ingenue pe care i le cuvântase în copilărie buna sa educatoare. O iubea foarte mult pe această educatore, care, a trăit mult și a rămas nubilă, iar acum mergea adesea să se spovedească la al ei don Giovanni. Iar don Calabria îi spunea: «Doamnă învățătoare, dumneavoastră mi-ați fost, după mama, cea mai mare educatoare». Despre vremea aceea don Calabria își amintea o întâmplare nevinovată: «Îmi amintesc că trebuia să scriu câteva fraze
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și față de prietenul cel mai drag, don Giovanni Calabria, părintele Natale își permitea să facă o ironie binevoitoare. Bunătatea sa sufletească se manifesta prin gesturi simple și spontane care emoționau. Mulți dintre penitenții lui veneau la el de departe. Se spovedeau și voiau să primească sfânta Împărtășanie. Amintim că era în vigoare obligația de a nu mânca nimic de la miezul nopții pentru a se putea împărtăși. Părintele Natale nu își lua rămas bun înainte de a-i fi invitat mai întâi să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
nu se oprea doar la aceste mici atenții; uneori erau și ajutoare economice consistente, dacă persoana care alerga la el se afla în gravă necesitate. Deseori s-a dus să ceară ajutoare pentru «Copii Buni». Se ducea cu bucurie să spovedească Surorile Slujitoare Sărace care asistau copiii de la Casa Buoni Fanciulli de la San Benedetto. Din răscunoscutele și încăpătoarele sale buzunare, care păreau plase de cumpărături, ieșeau totdeauna ca prin vrajă daruri și dulciuri pentru copii. Pe vremea marii crize economice, impuse
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
o îmbrăca. Don Calabria ne-a povestit o istorioară zguduitoare. Știm că fiind cleric a continuat să viziteze bolnavii din spitalul militar și civil. «O mamă tuberculoasă, aflându-se în clipa morții, m-a chemat întrebându-mă dacă se poate spovedi și să primească sfânta Împărtășanie. „Nu sunt decât o reverendă neagră a unui cleric sărman“, i-am spus, „și, din păcate, sub aceasta, nu există nimic, dar chiar nimic“. Ea, cu mâna tremurând, mi-a prins marginea hainei clericale și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
prietenoasă, recurgând la bogata și variata culegere de istorioare plăcute, glume și ghicitori. Apoi, cu ușurință, cu un tact extraordinar și o iscusință sfântă, introducea discursul spiritual. Rareori întâlnea pe cineva care să-i refuze chemarea sa de a se spovedi. La spitalul militar sau la spitalul civil, era deja pregătită o listă de cereri, pe care surorile o culegeau de la cei internați. A întâlnit și cazuri umane din cele mai ciudate: bieți păcătoși, care din ignoranță abandonaseră viața sacramentală sau
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]