4,031 matches
-
acțiuni; activitați legate de locul de muncă sau de școală; experiențele sexuale; persoana care doarme se visează ca fiind urmarită sau atacată de cineva. 119. Știați că ... sunt necesare aproximativ 200.000 de încruntări pentru apariția unui rid permanent deasupra sprâncenelor ? 120. Știați că ... atunci când ne lovim într-un anume loc din zona cotului resimțim o durere acută ? Aceasta din cauza faptului că pe aici trece nervul cubital, poziționat de-a lungul osului humerus. Se consideră că aceasta ar fi o scurtă
ŞTIAŢI CĂ...? de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351675_a_353004]
-
nr. 403 din 07 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Portret În depărtări arunci a ta privire, Ce-mi pare că îmbracă unui înger chipul, Din care izvorăsc adânci și reci lumine, A cărei strălucire cuprinde infinitul. Și ochi-ți verzi sprânceana-ncet ridică, Când nerostite întrebări te cheamă, Lacrimă și iubire prinse-ntr-o panglică, Ți-ascunde sufletul ca într-o ramă. Iar glasul tău semeț străbate zarea, Când luneci pe al vieții val, Miresme de flori pui în cugetarea Ta
PORTRET de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346701_a_348030]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > DAMIGEANĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 361 din 27 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Damigeană, damigeană Bucuria mea de-plină N-ai nici merit, n-ai nici vină Când e vinul pe sprânceană Cât aș vrea eu să te iert, Bucuriile păgâne Nu mai vor ca să mâne, Impecabilul deșert Și regretele iar scurmă După dramul de noroc Să te văd plină la loc Că pe urmă, că pe urmă... Referință Bibliografică: Damigeană / Ion
DAMIGEANĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 361 din 27 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351136_a_352465]
-
si plini de lumină. Și tot din ochii aceia pleca o melodie atât de plăcută, cum eu nu am auzit vreodată. Eram mirat dar nu mă înfricoșam. Am întins mâna să-l mângâi. Și el m-a oprit ridicând din sprâncenele ce abia se vedeau și din degetul arătător al mâinii drepte. Și mi-a vorbit cu o voce blândă pe care parcă o știam de când eu m-am născut: - Să nu fii supărat pe părinții tăi. Dar să nu-i
VISUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351204_a_352533]
-
noua aventură. Mă-nvârt fascinat de culori în costumul meu portocaliu de dovleac, prins la miloc de notele muzicale prietene. Colorez râzând un triunghi alb cu o cariocă albastră, apoi îi fac păr și mustăți unui dovleac, îi conturez buzele, sprâncenele groase și genele stufoase. Desenez un castel, niște munți, o plajă însorită și niște albatroși ... - Hei! Doru, repede! Ce faci? Urci pe scenă! Trebuie iar să cânți! Mai am nevoie de câteva numere! Tu poți s-o faci că ești
SPECTACOL DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345597_a_346926]
-
cu prietenii din vecini, tata a venit acasă cu un cățel foarte mic, abia avea ochi. Era maro, iar sprancelele aveau o dungă mai grosuță, de culoare gălbuie. Am alergat cu toții la coșulet să-l privim. Mama a ridicat o sprânceană, semn că îl privea cu atenție și deodată zice: „Câinele ăsta parcă seamană cu Stalin”. Eram în plin război contra rușilor și Stalin era mereu pe buzele oamenilor. Luasem cunoștință de el dintr-un portret cu mustăți și sprâncene groase
DEVOTAMENT de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345601_a_346930]
-
o sprânceană, semn că îl privea cu atenție și deodată zice: „Câinele ăsta parcă seamană cu Stalin”. Eram în plin război contra rușilor și Stalin era mereu pe buzele oamenilor. Luasem cunoștință de el dintr-un portret cu mustăți și sprâncene groase. Nouă, copiilor, atât ne-a trebuit, și am început să strigăm cățelul: „Staaaliiiin, Staaaliiiin”. Și Stalin i-a rămas numele, deși părinții îi aleseseră alt nume. Pentru că era prietenos și jucăuș, era îndrăgit de toată lumea. Una dintre distracțiile copiilor
DEVOTAMENT de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345601_a_346930]
-
noua aventură. Mă-nvârt fascinat de culori în costumul meu portocaliu de dovleac, prins la miloc de notele muzicale prietene. Colorez râzând un triunghi alb cu o cariocă albastră, apoi îi fac păr și mustăți unui dovleac, îi conturez buzele, sprâncenele groase și genele stufoase. Desenez un castel, niște munți, o plajă însorită și niște albatroși ... - Hei! Doru, repede! Ce faci? Urci pe scenă! Trebuie iar să cânți! Mai am nevoie de câteva numere! Tu poți s-o faci că ești
AMINTIRI DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345626_a_346955]
-
și sigur, prin vocea bine timbrată, clară, prin gesturi, prin aerul pe care-l degaja. Înalt, doar patru centimetri îi lipsesc din doi metri, cu mișcări care surprindeau prin dinamism pentru anii purtați cu destoinicie, cu părul alb, vâlvoit, cu sprâncene negre, stufoase, cu aerul omului stăpân și sigur pe el, din care nu lipseau semnele de caldă omenie, totul făcea ca prezența sa să fie remarcabilă. Prima dată am auzit despre Domnia Sa cu mai mulți ani în urmă de la niște
HERMAN VICTOROV: „DIN VIAŢA UNUI OM OARECARE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345683_a_347012]
-
Acasa > Versuri > Iubire > TRECĂTOR INVIZIBIL Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 313 din 09 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ea citește absentă și seducătoare ochii ei verzi sunt calzi sprâncenele ridicate. Nu mă vede, nu se vede pe sine stă ca o umbră sub lampă. Eu mă furișez prin întuneric, mă înconjur de stele albe, îi pun un zâmbet pe geam, dar ea-i absorbită-n carte, întrupare de gând
TRECĂTOR INVIZIBIL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356316_a_357645]
-
NOSTRU?! Ai fost, ești și vei rămâne Everestul dramaturgiei românești. Ai răsărit undeva, acolo sus, lângă Alecsandri, Eminescu, Creangă, Slavici și Vlahuță și, de acolo, strălucești ca un giuvaer în tot spațiul românesc. Sub fetrul pălăriei tale, trasă mereu spre sprânceana dreaptă se plimbă încă, mici, vioi, atenți la toate, scânteietori de inteligență, ochii în care s-a oglindit adânc societatea sau mai multe veacuri. Sub nasul sensibil înzestrat de Dumnezeu cu miros fin, o mustață deasă acoperă gura plină de
NONE de ION C. HIRU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356302_a_357631]
-
ruinele vechii așezări domnești. L-am întâlnit, iar ochii lui erau atât de triști încât nu am putut rezista tentației să-i pun o întrebare: rugați-vă la Domnul, pentru liniștea sufletului ei obosit. Tânărul, cu fața pământie și cu sprâncenele dese, ce îi acopereau sticlirile ochilor lui negri ca tăciunele, îmi șuieră cuvintele pe care și acum le mai aud în mintea mea: „neajutorat mai ești sihastrule, încă pământul nu ți-a arătat destul de multe din tainele lui. Când Doamna
UMBRA DOAMNEI DE LA POENARI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356311_a_357640]
-
am întins mâna: Mi-a făcut mare plăcere să vă ascult. Interesantă povestirea dumneavoastră, ar fi un minunat subiect de roman însă lipsită de adevăr și, evident, de documente istorice care ... să fi atestat cele întâmplate. Bătrânul mă privi pe sub sprâncene, zâmbi, între ironie și plăcerea de a cuteza să nu cred cele spuse de el, zicându-mi: Câte nu se întâmplă pe pământul acesta fără să fie scrise undeva. Aveți timpul, ca până ajungeți la ușa casei dumneavoastră, să vă
UMBRA DOAMNEI DE LA POENARI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356311_a_357640]
-
a sorbit în neștire. Când a luat sticla de la gură a simțit că‑i curge sânge din nas. S‑a șters cu podul palmei și s‑a convins. Și‑a întors foarte încet trupul către ea, a privit‑o pe sub sprâncene cu o cruzime greu de imaginat și s‑a pregătit să sară. În acea clipă a sunat mobilul din buzu-na-rul pantalonului. La scos cu mișcări nervoase, rămânând în aceeași poziție. A răspuns imediat. - Da barosane, să trăiți! Cum să nu
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
suportat. A rugat secretara să se informeze. - Au ședință, doamnă. Cu niște străini... - A! Am uitat! Credeam că au terminat... Merci, tu! „Vine târziu. Am timp pentru Gicu...”. Seara, după ora nouă, el era acasă. A privit-o lung, pe sub sprâncene, apoi și-a aranjat fotoliul. „Are cearcăne și rujul șters...”. Ea s-a retras în dormitor privind covorul. „Bine că tace! Ce-i spuneam?”. La miezul nopții meditau cu ochii închiși... VINERI S-au trezit devreme. Amândoi. În timp ce ea își
SĂPTĂMÂNA ORBULUI! (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355824_a_357153]
-
Omar. Locotenenții acestuia erau ochi și urechi și-l incomoda vizibil prezența și atitudinea lor total neprietenoasă. L-a rugat să-i îndepărteze, să poată vorbi liber și sincer despre afaceri. - Tu sincer la mine?! a replicat arabul ridicând din sprâncene. - Da, am venit singur, fără gânduri ascunse, a îngăimat Fănel, ușor intimidat de atitudinea sfidătoare a interlocutorului. - Tu nu fost sincer la mine și eu nu pot crede că tu este cinstit. - Nu am venit ca polițist. Am venit ca
ISPITA (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355832_a_357161]
-
nu văd ce mi se va întâmpla bun de azi înainte. Miruna mă privea atentă, parcă vroia să-mi ghicească gândurile... Mă fixa mereu cu un zâmbet larg și cu ochi strălucitori și veseli, de culoarea cerului senin și cu sprâncenele frumos arcuite. Absorbiți de discuția noastră nu am sesizat cum a trecut timpul, cum soarele a părăsit marea și s-a ascuns în spatele blocurilor, cum pe faleză s-au aprins luminile și din salonul restaurantului se auzeau primele acorduri ale
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]
-
de teleast zelos Poți măsura distanța dus-întors De la un nechemat vreodată sub drapel, La „mult superiorul” grad de...colonel. Lui Mihai Gâdea (Antena 3) Până-și moșește („teologic”) întrebarea, De parc-ar aștepta să treacă Moise marea, Alesu-i (pe sprânceană) invitat Îi dă răspunsul...cu buricul netăiat. Jurnalistei Andreea Pora (B1) Proverbele vorbesc de soacră Ca despre poama cea mai acră. Dar cea mai acră poamă ar gusta-o nora Ce ar avea-o soacră pe...Andreea Pora. Danei Grecu
EPIGRAME INSPIRATE DE JURNALIŞTII TV. „DE PARTID” de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 583 din 05 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/354960_a_356289]
-
Ar trebui poate să-mi văd de balastul meu. Mă întreb dacă acest poet l-a citit pe Zaharia Stancu ? Ia uite aici capodoperă: „Cu-n fir de iarbă degetul mi-l legi / Să am, asemeni ție, un inel. / Ridici sprîncenele și nu-nțelegi / Ce dor mi-a odrăslit în gînd din el, / Că-n ochii mei te uiți adînc, deodată, / Și cum îmi prinzi obrazul tulburat / Te depărtezi de mine bujorată / Cu capul greu către pămînt plecat.” („Poeme simple”, 1927
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355285_a_356614]
-
nunții lor... Și m-am dus... Ca o proastă incurabilă... - De ce vorbești așa? - De aia, că am fost o proastă și am crezut că este om serios! Valentin a sărit violent de pe scaun. Obrajii săi nu mai aveau culoare și sprâncenele se uniseră de adâncă încruntare. După câteva secunde s-a reașezat, murmurând către Olga: - Iartă-mă! M-am calmat... - Era singur acasă, cu scuza că trebuie să sosească și Anca. Și nu a mai ajuns până a încercat să mă
ISPITA (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355324_a_356653]
-
un bocet: Nopți ciudate.Volumul Poezii (1995) reprezintă o adevărată decantare a întregii creații, pornind de la versurile plachetei Distanțe, din care a fost înlăturată toată zgura conjuncturală. Doar câteva titluri noi au fost adăugate, într-un lung poem, Zeița cu sprânceana albă, după ce selectează imagini din decembrie '89, poeta adaugă un final emblematic, ca o lespede peste un trecut „obsedant": „Vină iertarea". O vină tragică în sensul poeților damnați, dar cu o conotație de milă creștinească. Cornu nu este o intimistă
DACĂ DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355315_a_356644]
-
în mașină, a scotocit prin geantă și a întins mâna cu permisul pe fereastra la care coborâse geamul. - Daniela...fată frumoasă, domnișoară, da? a silabisit el privind atent înscrisurile din permisul de conducere și imediat la cea în cauză, pe sub sprâncene. - Adică, necăsătorită, da! a precizat ea, complice, zâmbindu-i de parcă se cunoșteau de când lumea și pământul. - Când și unde vă pot restitui permisul? Azi la ora 20,00 pe Lizeanu... se poate?! Daniela privea deja foarte senin către polițist iar
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
la hora fâșneț în velura albastră voi invită o lăcusta cu pași de păpădie flambantă la dans pe o frunză lacustra vom trece subtil peste rău spre orașul cu un milion de ferestre de unde se vede lanul de grâu cât sprânceană unei blonde neveste. SĂRBĂTOARE Acum câteva clipe soarele a scos duminică din ceață Satul plutește parcă pe un aisberg Duminică deci, ca pe timpuri; Oaspeții se vor simți excelent (ligheanul cu pește proaspăt e un semn de bun augur) Chiar
CARTEA CU PRIETENI (IX)- MARIN IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355489_a_356818]
-
Călătorind în timp, pe aripile cuvântului scris, întâlnim și portretul lui Laur, personajul principal, care însumează trăsături fizice și psihice, deosebit de expresive: „Laur este un tânăr de statură medie, subțirel, cu trăsături plăcute, frunte înaltă și puțin teșită, fața prelungă, sprâncenele bogate vag unite cu câțiva perișori aurii ascund ochii albaștri tulburători, adânci și visători; nasul lung, ușor acvilin și buzele subțiri demonstrează încăpățânare, bărbia e despicată de o linie ușor perceptibilă, agil și sigur pe el; nu este vorbăreț însă
UN LICEU LA MALUL MĂRII DE AUREL AVRAM STĂNESCU de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355497_a_356826]
-
a hotărât Iuliana și a ieșit ca o furtună din magazin, oprindu‑se în fața bărbatului uluit de apariția ei războinică. S‑a oprit doar la un pas de el, privindu‑l fără urmă de zâmbet, direct în ochi, pătrunzător, cu sprâncenele încruntate. A luat poziția „de atac”, cu picioarele de-părta-te la lărgimea umerilor, a trecut rucsacul de pe spate în mâna dreaptă și, după ce a ridicat ușor bărbia pentru a fi mai semeață, l‑a întrebat printre dinți: - De ce te ții după
CHEMAREA DESTINULUI (21) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356789_a_358118]