10,656 matches
-
Johan avusese Întotdeauna dreptate. și-a spus că era poate o prostie să-i fie frică de mare. Lui Johan nu-i era frică de mare, lui Johan nu-i era frică de nimic. Adam s-a oprit la poalele stâncilor. Fusese o prostie să-i spună lui Johan că-i e teamă de mare. Ar trebui poate să se-ntoarcă și să stea cu Johan și să-i arate că, la urma urmelor, nu-i era chiar așa de frică
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-i spună lui Johan că-i e teamă de mare. Ar trebui poate să se-ntoarcă și să stea cu Johan și să-i arate că, la urma urmelor, nu-i era chiar așa de frică. Ar trebui să urce stâncile alea din nou, să stea Împreună o vreme și să se Întoarcă Împreună la orfelinat și dimineața să plece spre noua lor casă. N-avea de ce să-i fie frică. Când a ajuns unde stătuseră, Johan nu mai era. A
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bolovani, Însă nu se vedea nici o mișcare. S-a uitat spre mare. Cam pe la jumătatea plajei, Johan mergea cu pași măsurați către apa neagră, spre locul unde nisipul Își pierdea tonalitatea mai deschisă și devenea Întunecat și ud În urma refluxului. Stâncile care ieșeau din apa mică păreau niște animale care se iveau din adâncuri. Adam nu voia să se aventureze În apă, voia să strige după Johan: Nu te duce, nu intra În apă, așa ar fi vrut să strige. Dar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Caraghiosule, i-a zis Johan luându-l pe după umeri. Gata, uită toate astea. Închipuie-ți că nu s-a Întâmplat nimic. Au ajuns la mal, unde nu mai era noroi și nisipul era uscat. S-au urcat din nou pe stânci și de data asta nu li s-a părut prea greu. Au continuat drumul spre casă prin beznă, iar când au ajuns la orfelinat l-au găsit așa cum Îl lăsaseră. Au lepădat hainele ude și au dormit În patul lui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de perimate, de inutile, pentru că părinții Larisei și Larisa cu atât mai puțin nu se temeau nici de bârfe, nici de consecințe, erau imuni în sfera lor prea plină cu de toate, erau intangibili astfel încât sulițele ei ascuțite întâlneau două stânci de granit, neclintite și cădeau la pământ neputincioase. Sidonia avusese o perioadă tulbure, era obsedată de viziuni amoroase, dorința se zvârcolea în ea ca un șarpe, mușca din intestine, simțea înțepături în sâni, pielea îi era cutreierată de frisoane, privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cealaltă parte Nina, o hienă ultra pozitivă care să-l ajute să-și urmeze ascensiunea. Tu erai un obstacol pentru el, un balast. Ochiul critic, preciză Alexe, conștiința. Între timp se mișcau prin fața tablourilor, Carmina înregistra printre vorbe, acolo o stâncă, acolo o vale, un cer nuanțat, dincolo, un capăt de luncă, o șosea, umbra unei prelate care cade pe o masă rotundă din fier forjat, și pe două scaune, un gard, o căsuță pentru porumbei. Lipsea cu desăvârșire elementul uman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plictisise de decorul neschimbat al apartamentului, poate nici o clipă nu se gândise că ar fi bine să moară amândoi acolo în mașină, undeva pe șosea și aceasta fusese doar dorința ei ascunsă, rămasă nerostită? Așa cum arăta acum, neclintit ca o stâncă, ar fi fost imposibil să poată exista în el vreun dram de disperare. Prima senzație avută atunci când traversa plaja imensă către apă a fost aceea că marea și aerul, lipite de jur împrejur pe un semicerc larg, împrumutând unul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
noi n-avem ce lucra? Ne suim pe munte, la deal de casa ei, cu câte o bucată de răzlog în mână, și cum curgeau pâraiele grozav, mai ales unul alb cum îi laptele, ne pune dracul de urnim o stâncă din locul ei, care era numai înținată, și unde nu pornește stânca la vale, săltând tot mai sus de un stat de om; și trece prin grajdul și prin tinda Irinucăi, pe la capre, și se duce drept în Bistrița, de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
casa ei, cu câte o bucată de răzlog în mână, și cum curgeau pâraiele grozav, mai ales unul alb cum îi laptele, ne pune dracul de urnim o stâncă din locul ei, care era numai înținată, și unde nu pornește stânca la vale, săltând tot mai sus de un stat de om; și trece prin grajdul și prin tinda Irinucăi, pe la capre, și se duce drept în Bistrița, de clocotea apa! Asta era în sâmbăta lui Lazăr pe la amiază. Ei, ei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de milă pentru ființa fragedă pe care a hrănit-o cu laptele ei. Ochii ei îndurerați privesc cu milă și din pieptul ei țâșnește un muget înăbușit de durere. Curând se îmbărbătează însă și pornește alături de ied spre țancurile de stâncă din zare, unde vrea să-l lase rătăcit, sperând că acolo, sus, va fi ferit de ochii dușmănoși ai lupului și de iscusința vânătorului. Iedul behăiește vesel și zburdă de bucurie, fiind fericit alături de mama sa. După un timp, căprioara
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
brazi înalți care zugrăvesc o armonie întreagă pe aurul înflăcărat de razele cele de pe urmă ale soarelui. Multe soiuri de peisaje sunt prin deosebite țări, dar rareori întâlnești frumusețea măreață și sălbatică prin care se deosebesc Munții Moldovei. Acolo, pământul, stâncile și pâraiele sunt încă în starea primitivă a naturii. Din streașina munților, râuri frumoase, dătătoare de viață și nenumărate pâraie se despletesc în cărări de argint. Călătorii ce au străbătut acești munți, cu greu mai recunosc locul pe unde au
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
singurătatea lui nu are pereche decât dincolo în înfățișarea aspră a Călimanilor. Aburii Bistriței fac popas în pisc, învăluind Toaca și Panaghia; tot așa sufletul întregului popor din văi învăluie în taină tot ce-i legat de această cetate de stâncă, Ceahlăul se vede albastru, înălțat în cer, distant și solemn și venerat. Asupra muntelui celui mare se adună odată cu seara nouri de taină, ca dovadă că nimic din cele trecute nu s-au schimbat în acest colț de lume. În
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
muntelui celui mare se adună odată cu seara nouri de taină, ca dovadă că nimic din cele trecute nu s-au schimbat în acest colț de lume. În pâcla lui vânătă se strecoară fantomele bourilor domnești pe lângă turma împietrită unde veghează stânca Dochiei. În jurul Ceahlăului e nevoie să-ți pregătești sufletul și să veghezi la cele trecute; numai astfel, urcându-te în aerul pur al înălțimii, toate ți se vor înfățișa cu dulceață și ca o gardă de onoare a cerului. Alina
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
semeți, toate își vor vorbi despre un singur nume - România. Străbătând munții noștri, vei răsfoi din vâltoarea neamului căci murind în șes, poporul român a știut să renască în munți. Carpații, acest triumf al frumuseții și al forței sunt, datorită stâncilor de cremene eternă, martorii istoriei noastre zbuciumate, dar și pumnul de piatră cu care poporul nostru a lovit dușmanul lacom și neomenos. Adăpostiți de culmile de granit ale acestor munți, bunii și străbunii noștri și-au refăcut forțele ca voinicul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de sănătate. Reumatismul său rebel la orice tratament se domolea ca prin minune În apele calde de la Salinae. Pe timpul șederii la băi, domnul Übelhart era un obișnuit al micilor reuniuni pe care le găzduiau cu schimbul avocatul Șildan și doctorul Stâncă. Au arendat livada În condiții avantajoase, rezervându-și plăcerea de a petrece o săptămână În luna mai printre merii Înfloriți. Plănuiseră să transforme cabana din mijlocul livezii Într-o casă confortabilă și să se retragă aici la bătrânețe. Din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
după plac. Forma astfel obținută se chema destin. Ea confirma spusele bătrânului Șildan, care sunau așa: Destinul nostru, dragilor, este Golul, Neantul, Neființa! Nu Îl contrazicea nimeni. Preotul Căpâlneanu, bunăoară, era aproape surd. Pe deasupra Îl admira necondiționat pe Inocențiu. Doctorul Stâncă zâmbea superior În fața oricăror pretenții filozofarde, iar Învățătorul Tabără nu avea argumente. Ceilalți nici nu contau. Datoria lor era să joace bine pocher și canasta și sa bea din vinul notarului până cădeau sub masă. De ultima sarcină se achitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
e până la venirea verii, iar ideea că lucrurile rămân verzi cât e anul de lung este probabil o ciudățenie a englezilor. În orice caz, totul e relativ. Unele dintre celelalte insule grecești sunt mult mai lipsite de verdeață, toate numai stânci și nisip. Potrivit ghidului turistic, grecii antici au defrișat majoritatea copacilor ce creșteau inițial în insule și i-au înlocuit cu măslini. Însă aceștia nu au rădăcini destul de mari ca să fixeze pământul de pe pante, așa că tot acel sol mănos a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu era o situație critică, dar eram nevoit să zbor cu trei motoare până când aveam să înlocuiesc scrisorile. Totuși nu era ca și când n-aș fi avut alte mijloace, alte sisteme de protecție; falsa mea identitate era încă solidă ca o stâncă. Mi-o dovedisem din nou în hol abia acum un sfert de oră. O treabă bine făcută. Dar pierderea scrisorilor însemna totuși că mergeam pe sârmă fără plasă de siguranță, că înotam fără colac de salvare. Și eram obosit. Nevoind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din cap spre mine. — În toate celelalte privințe însă, m-am codit, prefăcându-mă dezarmat și coborând vocea, în toate celelalte privințe, sunt incredibil de viril și de curajos. Clio râse. — Bine, dovedește-o. Vino la scufundări cu mine. Lângă stânci sunt niște pești uimitori. Vreau să vii să-i vezi. — Păi, acum o să-i pot vedea, nu? Am mângâiat aparatul subacvatic. — Dar nu-i același lucru, lungi Clio cuvintele într-un scâncet de fetiță. Zâmbi. Dacă m-ai iubi, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a lua avionul către casă. — Mă gândeam să mergem în golful animalelor, ce zici? — Ăăă, am spus. În ghid scrie că există un golfuleț izolat, cam la douăzeci de minute de mers pe jos depărtare de tabăra noastră, plin cu stânci uriașe, dintre care unele seamănă cu niște animale. Ghidul spune că golful ăsta este la apus unul dintre cele mai romantice locuri din toate insulele Ciclade și mai amintește, într-un fel surprinzător de direct, că este un loc minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
bluze în caz să se face frig, câteva prosoape pe care să stăm și mă gândeam la cel puțin trei sticle de Amstel, așa c-o să trebuiască să cauți desfăcătorul. Ar trebui să ne încălțăm cu teniși ca să trecem peste stânci, iar eu o să port rochia albastră, de vară, fără chiloți pe dedesubt. Tu poți să te îmbraci cum vrei. Dacă o să ne mai trebuiască ceva, putem cumpăra de la magazinul de pe drum. Cred că nu am uitat nimic. Ești pe aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cumpăra de la magazinul de pe drum. Cred că nu am uitat nimic. Ești pe aceeași undă cu mine, Sanderson? Am dat o dată din cap, cu gravitate. — Sunt pe aceeași undă cu tine, Aames. — Excelent, spuse ea. Ne-am așezat pe o stâncă uriașă, plată cu picioarele încălțate cu teniși atârnând peste margine, uitându-ne amândoi la mare. Golful animalelor nu era romantic în felul descris de ghidul turistic, dar era frumos și izolat. Clio contempla orizontul, cu mâinile împreunate sub genunchi astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
timpul și s-o iau de la capăt ca să reintru în tempo. Dinspre mare bătea o briză slabă și cerul era încețoșat la orizont. Clio păstrase tăcerea mare parte din drum și-a rămas tăcută când am ajuns, urcându-se pe stâncă și uitându-se în depărtare, la valuri. Știu ce am de făcut atunci când se întâmplă asta, așa cum și Clio știe ce să facă atunci când sufăr de una dintre ciudatele mele schimbări de dispoziție. Datoria mea e să rămân pe aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
știi la ce concluzie am ajuns? — Care? — Că Sherlock Holmes nu e deloc deștept. Totu-i că doctorul Watson e un idiot afurisit. Am râs și Clio a râs și ea, legănându-ne amândoi picioarele tot mai sus, dincolo de marginea stâncii. — N-ai citit Câinele din Baskervilles, nu-i așa? Am clătinat din cap. — Nu te mai deranja. O întreagă agitație inutilă doar pentru ca Holmes să poată împușca un câine vopsit în verde. De fapt, așa faci oamenii să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
țin așa, luptându-mă cu forța gravitației. — Hmm. La asta mă gândeam când am spus-o. Am băut restul de bere în tăcere pe când cerul de seară se întuneca, pescărușii fâlfâiau din aripi și bombardau marea, valurile se loveau de stâncile mari și maronii, măsurându-ne clipele vacanței. Toate zilele, m-am gândit, fiecare zi care începe ajunge întotdeauna la sfârșit. Trecuse deja aproape o jumătate de oră când Clio se hotărî să vorbească din nou: — Hei. — Ce? — Cât am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]