1,465 matches
-
trecînd la lama calcaroasă a Pietrii Craiului, apoi la marea și masiva Creastă a Făgărașului, continuînd cu cea a Lotrului și Căpățînii pînă la puternica cetate a Parîngului ce se deschide În fața Depresiunii Petroșani, din care vedem Înaltul și stîncosul munte al Retezatului apoi Platoul Godeanu și coborînd În Munții Cernei și Mehedințului pînă la Dunăre. Așa cum s-a specificat deja, relieful Carpaților Meridionali este deosebit de atractiv și el oferă condiții din cele mai prielnice pentru practicarea unui turism de
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
Carpaților Meridionali este una, dintre cele mai interesante și mai bine reprezentate din toți Carpații românești. Din rîndul acesteia se detașează În primul rînd, așa cum am mai specificat deja capra neagră (Rupicapra), care trăiește În cipoare pe crestele și pantele stîncoase, În căldările glaciare și care Își semnalizează prezența la turiști prin alunecările de pietre care le declanșează În fuga lor, prin salturile acrobatice pe care le fac, ca și pe potecile și pragurile Înguste pe care se cațără În căutarea
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
ospeție” etc., joacă unul din cele mai importante roluri În turismul românesc, În special În formele sale de weekend și de drumeție. De dimensiuni variabile, fie ele din lemn sau din piatră, amplasate pe văi În șei sau sub vîrfurile stîncoase ale munților, cabana este mai mult decît un loc de cazare și de masă, ea este de fapt o instituție socială și culturală. Pentru a Înțelege mai bine rolul pe care acestea Îl indeplinesc În turism arătăm că În acei
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
anacronici, cât arhaici, îndărătnici ca mentalități, mișcându-se într-un mediu rudimentar; nu atât misterioși (ca taciturnii lui Mihail Sadoveanu), cât refractari, netransparenți, păstrând sub măștile lor neutre gânduri ascunse. Nimic poetizat în comportamentul lor; reacțiile aspre, gestica violentă, limbajul stâncos, instinctele fruste - acestea par comentate de către un Giovanni Verga transilvan, vădit ostil idealizării, „crud” în verismul său. Tangențele cu Ioan Slavici, cu Liviu Rebreanu, mai puțin cu Ion Agârbiceanu (invocate de mai toți exegeții), se opresc pe versantul realismului dur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
căruia se afla o fântână cu apă feruginoasă. O cană de aluminiu atârnă de un lănțug" (Dalí 2005c: 182-183). Nimic însă din toate acestea nu mai apare pe pânza lui Dalí, figurația bogată din original este înlocuită cu o masă stâncoasă, aproape pleșuvă, ce amintește doar prin formă de insula böckliană, cu o cană de aluminiu atârnând de un lanț, în prim plan. Abia simbolismul lor - în ochii săi cele două obiecte evocă simbolic sodomia - stabilește o relație "paranoică" cu Vecernia
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
s-a imaginat simbolic drept Marele masturbator (1929), într-un tablou ce se constituie ca un autoportret, sub chipul unei ființe supuse "dorințelor, plăcerilor colerice tenebroase" (Amossy 1995: 95). În primul plan apare un chip uman deformat ce evocă formațiunile stâncoase de pe țărmul mării, de la Port Lligat, pe gura căruia se află o lăcustă (încă una din fobiile pictorului). Din spatele acestuia se înalță nudul unei femei. Imaginea este completată de o figură masculină pe care o vedem doar de la talie în
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
înfățișează o scenă de război, ci o figură mutilată, elongată, ce se întinde peste craca unui copac putrezit. Pare să fie o femeie, dar capul care zace inert pe pământ este cel al lui Dalí însuși, abstras dintr-o formațiune stâncoasă antropomorfică de la Cap de Creus, din Catalonia. Păianjenul din titlu, alături de o armată de furnici negre, se târâie peste fața celui căzut. Se face aluzie la o legendă franceză care spune că, dacă vezi păianjen la ceas de seară, este
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
după ce cutreierase toate culmile muntelui Retezat pentru a nu fi prins, simțea că nu va mai putea rezista. O ploaie torențială îl obligase să-și caute adăpost. La lumina fulgerelor a descoperit o mică peșteră creată de prăbușirea unor lespezi stâncoase; obosit, era gata să adoarmă când a auzit deasupra lespezilor pași grei care alunecau pe grohotișul dimprejur. Și-a dat seama că o fiară își căuta adăpost de ploaie. Nu a mai avut timp să iasă și s-a retras
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
1989-1991 din centrul și Estul continentului partenerii dialogului diplomatic în această problemă importantă vor deveni ucrainenii. Și cu atât mai puțin ne-am fi imaginat atunci că ceea ce nu și-au propus să facă sovieticii, încercând să demonstreze că teritoriul stâncos al Insulei Șerpilor ar putea fi locuit, vor fi dispuși să facă ucrainenii, pentru a-i convinge pe judecătorii Curții Internaționale de Justiție de la Haga că Partea română nu are dreptate și că sunt "argumente" ca bogățiile petroliere din platoul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
de Pace de la Paris recunoșteau că Insula Șerpilor rămânea, pe mai departe, teritoriu al României. 4.2. "Un act de forță" tipic dictaturii staliniste Situată la circa 42 km (23 mile) de țărm, în dreptul Deltei Dunării, Insula Șerpilor, un teritoriu stâncos, nelocuibil și fără viață economică, printr-un "act de forță", tipic dictaturii staliniste, "a intrat în cadrul U.R.S.S.". La 23 mai 1948, la ora 12,00 chiar pe Insula Șerpilor (Zmeinîi) a fost semnat un proces-verbal de către Nicolai Pavlovici Sutov
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
de la București, instaurată în noiembrie 1996, în baza concepției "sacrificiilor istorice" i-a consemnat, în Tratat și în scrisoarea miniștrilor de externe ai celor două țări, că "Insula Șerpilor aparține Ucrainei" a mers mai departe, încercând să demonstreze că teritoriul stâncos al insulei este locuit și că ar avea chiar o viață economică proprie. Atât încercările puterii de la Moscova, din anii anteriori revoluțiilor din 1989-1991, cât și încercările puterii de la Kiev de după desprinderea Ucrainei din fosta U.R.S.S. au vizat și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
și semnarea, la Neptun, la 2 iunie 1997, a Tratatului politic de bază cu Ucraina, puterea de la Kiev a adoptat o serie de măsuri prin care a încercat să demonstreze că prevederile dreptului internațional nu sunt aplicabile în cazul teritoriului stâncos al Insulei Șerpilor și că acest teritoriu ar fi locuibil și ar avea viață economică. Prin aceste măsuri, puterea de la Kiev încerca să demonstreze că spațiile maritime ce revin de drept României ar trebui să revină teritoriului stâncos al Insulei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
cazul teritoriului stâncos al Insulei Șerpilor și că acest teritoriu ar fi locuibil și ar avea viață economică. Prin aceste măsuri, puterea de la Kiev încerca să demonstreze că spațiile maritime ce revin de drept României ar trebui să revină teritoriului stâncos al Insulei Șerpilor, deci Ucrainei. În ianuarie 2006, premierul ucrainean a anunțat că guvernul de la Kiev "va ține sub control amenajarea Insulei Șerpilor, al cărei platou continental este bogat în zăcăminte de petrol și gaze". Șeful guvernului de la Kiev a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
a anunțat organizarea primei licitații pentru dreptul de a participa la exploatarea zăcămintelor din platoul ucrainean al Mării Negre, ceea ce nu era în conformitate cu înțelegerile bilaterale și reprezenta o încălcare a Dreptului internațional. În continuare, guvernul de la Kiev a intensificat amenajarea teritoriului stâncos al insulei. Astfel, a dispus instalarea unui oficiu poștal, apoi, instalarea unei bănci și chiar a unui hotel. În 2007-2008, guvernul de la Kiev a promis că la exploatarea bogățiilor Insulei Șerpilor va coopera cu partea rusă, iar în 2008 a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
a devenit, mai întâi, un teritoriu sovietic și, apoi, unul ucrainean, nu au fost scăpate din vedere. Este o certitudine că judecătorii au analizat modul în care se aplică regulile Dreptului internațional cu privire la spațiile maritime ce se cuvin unui teritoriu stâncos al unei insule nelocuibile și care nu are o viață economică proprie. Curtea a examinat și comportamentul Părții ucrainene, care prin amenajările făcute pe insulă în timpul procesului a încercat să-i influențeze decizia. Este cunoscut că potrivit jurisprudenței Curții de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
în roșu, în galben aura, prosopul în jurul coapselor albastru, Ilva Mică presărînd toponime ca alte lanțuri semiotice, principalul din minima oscilație, ține șirul văii tot mai strînse, straturi geologice cutate, unghiul frînt dintr-una mase negre mișcate în sus, colțuri stîncoase antropice mai curînd, la înființarea liniei, pădure, doar pădure, o recunoaște scursura de pe fundul văii, metabolismul asociat cu minerale, electricitate, chemări, asta să fie soluția? intrăm pe Regionala CFR Iași, încă 150 km de Carpați cu filtru, altă Ilvă, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
fondul folcloric al ținutului! culmile din față cele din urmă bariere, statura de piatră albă în masa verde, Priseaca sat părăsit duce pe verzișuri, viteză ilegală, salturi Poiana Ampoiului, gospodăria proastă formă spațială, grajdul lateral, grădina din spate, Meteș dinții stîncoși, viță de vie pe tufărișuri, întîia ieșită în cale, bolovani de stînci din Tesalia, cu mănăstirile pe ei, Strada Zlatnei în Alba Iulia, scăpările în imobile fantezist înzestrate sînt manelele. Ora 19,25, în acceleratul Timișoara Iași, după Alba Iulia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
-mi genunchii pe o teșitură laterală. Când am ajuns pe creastă, unde am zăcut gâfâind în soare, am descoperit că mâinile și genunchii îmi sângerau. De când am sosit aici, am avut bucuria de a înota în pielea goală. Faleza asta stâncoasă nu atrage, slavă Domnului, vilegiaturiștii cu țâncii lor. Nicăieri nu găsești vreun blestemat petec de nisip. Am auzit că e socotită drept o coastă urâcioasă. Dă Doamne să fie considerată așa în vecii vecilor! Într-adevăr, stâncile, care se răzlețesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se zvârcolește mugind într-un soi de îngrăditură adâncă, descoperită, cu pereți foarte abrupți. Încerc o plăcere ciudată când stau pe acest pod, privind violența forțelor dezlănțuite de valurile înspumate, care năvălesc și se retrag din spațiul îngrădit al gropii stâncoase. A mai trecut o zi de când am scris cele de mai sus. Vremea continuă să fie excelentă. De la sosirea mea aici nu am primit încă nici o scrisoare, ceea ce pare puțin curios. Fosta mea secretară, domnișoara Kaufman, are amabilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Shashore“, sau așa ceva (Golful de pe coastă? De ce?). Dacă pornind de la Capul Shruff, o iei la stânga, drumul te poartă printr-un defileu strâmt, curios, pe care eu l-am botezat „Pasul Khyber“. Aci, cărarea a fost tăiată într-o uriașă masă stâncoasă, ce invadează ținutul pe o distanță considerabilă. Dincolo de defileu, se așterne o mică plajă pietroasă - unica plajă din întreg cuprinsul, pentru că oriunde în altă parte apa este foarte adâncă, izbucnind chiar de la muchea țărmului, fie că-i flux sau reflux
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
stins. Mi-a făcut bine, poate, faptul că m-am descărcat prin scris. Am hotărât că „pașii“ pe care-i aud în pod sunt șobolani. O nouă zi însorită. Și încă nici o scrisoare. Am înotat din nou la mica plajă stâncoasă și, cu toate că marea era destul de liniștită, m-am lovit de aceleași greutăți enervante când am încercat să ies din apă. Trebuia să mă cațăr pe un mal abrupt, acoperit de pietre mobile care se rostogoleau, în timp ce fiecare val, izbindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cam bizar. Când va fi terminat, voi decide dacă îmi place sau nu. E un mijloc bun de a-mi expune pietrele, dar nu cumva pământul o să le decoloreze partea de la bază? Azi-dimineață am înotat în ploaie, plonjând de pe plaja stâncoasă. Plaja se află cam la o milă depărtare de casa mea, în direcția satului, așa încât mi-am luat chiloții de baie, dar cum nu era țipenie de om, nu i-am îmbrăcat. Ploaia avea un efect calmant asupra mării, ciupindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cum de nu-mi venise niciodată ideea de a dormi afară, în zilele când eram fericit. Mă aflam atât de aproape de mare, care lipăia molcom peste stânca de dedesubt, încât aveam senzația că plutesc într-o barcă. Cum patul meu stâncos era ușor înclinat în direcția apei, mi-am putut propti capul pe o pernă, ațintindu-mi privirile drept pe orizont, unde luna brăzda de pe acum o despicătură de argint, nu total imobilă. Apăreau tot mai multe stele, multe, multe. Zăcând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vreo scrisoare, mă duc la bungalov. Hotârât! Eram mort de foame. Mă întrebam dacă Rosina își petrecuse noaptea în casa mea. M-am cățărat pe stânci până la drum și m-am îndreptat spre Capul Shruff. M-am uitat în ascunzătoarea stâncoasă unde își adăpostise mașina. Nu mai era acolo. Am mers mai departe și am traversat digul. În „cotețul de câini“, firește, încă nici o scrisoare. Când am intrat în casă, am purces la o examinare atentă. O grămadă de chibrituri arse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o țin în casă cu forța. Dar nu știu ce instinct stupid m-a îndemnat să mă opresc, ca să ridic lumânările căzute. Pe urmă, lăsându-le strâmbe în farfurioarele de ceai, am alergat afară, în întunecimea albăstrie, în pustietatea încremenită a falezei stâncoase. La început, cu ochii plini încă de flăcările lumânărilor, nu am putut desluși nimic, și mi-a trecut deodată prin minte gândul ciudat că, în timp ce stătusem de vorbă cu Hartley, uitasem cu totul de mare, uitasem că se află acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]