256,150 matches
-
Anvers. Mai știm că a trăit în Delft, că a fost și pictor, și vânzător de tablouri (ceea ce filmul nu precizează), că a murit la patruzeci-și-trei de ani, lăsându-și familia numeroasă înglodată în datorii (în film apar aluzii la starea lor financiară precară). Iar atunci când criticii de artă se încumetă să facă presupuneri, acestea nu coincid cu lungmetrajul. De pildă, René Huyghe afirmă în cartea sa Puterile imaginii că, fără îndoială, Vermeer era claustrat în mediul domestic din cauza sănătății sale
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
obliga să-l identifici neapărat pe Mircea Cărtărescu însuși cu naratorul scurtelor texte, acum relația autorului cu vocea narativă se ambiguizează și se îndepărtează vizibil de la o povestire la alta. Abia acum îți dai seama de câtă literatură e în stare Mircea Cărtărescu chiar și atunci când pare sau chiar trebuie să vorbească despre sine. Cititorii Jurnalului său, îndeosebi aceia care, spre ghinionul lor, au fost dezamăgiți din varii motive de lectura primului volum, ar trebui să mediteze la acest aspect. Dilema
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
transpare, ci doar atitudinea serenă și colocvială a unui om care ține o simplă conferință. De aceea, H.-R. Patapievici este un intelectual posedînd un patos pe care, tocmai pentru că a reușit să și-l înăbușe, l-a trecut în starea discursivă a ideii. Noica are undeva o vorbă frumoasă: "E ceva iremediabil liric la începuturile oricărei reflexii filozofice." Vorba aceasta se potrivește întocmai autorului Discernămîntului modernizării: H.-R. Patapievici este un liric care a îmbrăcat haina epică a reflexiei speculative
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
optimiști. În prelungirea distincției lui Platon și în continuarea patosului de care vorbeam la început, pot spune că Patapievici, atunci cînd își păstrează patosul, poate cu adevărat să scrie în suflet, cu alte cuvinte poate să transpună cititorul în acea stare în care cuvintele unui text pot fi citite ca pe o sursă de însuflețire a gîndirii proprii. Și atunci ideea autorului nu numai că e vie, dar ea poate să suscite chiar și gîndirea celui care, citind-o, o percepe
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
greș "o voluptate strict intelectuală", adevărul că "plăcerea vine din gratuitate" (N. Manolescu). Ca și Budai-Deleanu, Creangă scrie în primul rînd pentru sine, își face din literatură "jucărea", apoi se fălește cu ea cititorului, în fața căruia se prezintă într-o stare de totală dezinhibare. Arzătoarea lui sete pentru ziceri larg ilustrative, o nebună dipsomanie filologică cu înclinație spre halucinația hiperbolică și spre rîsul gros, cu conotații adesea obscene, îl apropie de Rabelais. Dar alături de "trivialități rabelaisiene" stau și expresii de mare
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
greșesc: cel îngrijorat era un alt antrenor. Poșta cronicii. Stimată doamnă Hortenzia Nec. Șulea, Caracal. Nu auziți în acest an guițatul. Ignatului, fiindcă se aplică Ordonanța Guvernului de a sacrifica patrupedele cu rotiță la nas când acestea se află în stare de ebrietate și astfel nu conștientizează cruda faptă a omului.
Fermecătoarele transmisii în direct by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12197_a_13522]
-
fenomenului muzical, ajuns, se pare, în ultima fază a avatarurilor sale. Dar mai este, cred, și mîna "necuratului", care prin emisarii săi, fie ei gutenbergi, marconi sau teleaști au aruncat muzica savantă la periferia informației și a evenimentului, instituind o stare de asediu a tăcerii, un embargo capabil să anihileze orice tentativă de evadare a artei sunetelor din enclava în care este sortită să se zbată. Aproape că nu mai există eveniment componistic, fie el și sub forma scandalului. Nici măcar nu
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
sub semnul a ceea ce a fost, pare-se, ultimul cuvânt scris de acest autor virtual care este Shakespeare: "libertate". În fiecare seară cinăm în "sala albă" unde, înainte de instalarea lui Odin la Holstebro, fusese o cocină, și unde, în amintirea stării ei de atunci, gazdele au așternut pe jos paie ce se ridică și se agață de hainele noastre așa cum trecutul se agață de viața noastră. Fularul meu mai poartă încă urmele trecerii pe acolo. Există, la aceste dineuri explicit teatralizate
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
astfel de momente, cei de pe Quai des Orfčvres spuneau despre Maigret: - Gata! Șefu' e în transă! Necuviinciosul inspector Torrence, care avea totuși un adevărat cult pentru comisar, spunea mai fără menajamente: - Șefu' e dus. "În transă" sau "dus" desemnau o stare pe care colaboratorii lui Maigret o vedeau apărînd cu ușurare. Și ajunseseră să-i ghicească apropierea după mici semne prevestitoare, prevăzînd înaintea comisarului momentul în care se va declanșa criza. Ce ar fi gîndit un om ca Lewis despre atitudinea
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
erau pentru el niște entități, pioni sau marionete, ci deveniseră oameni. Și Maigret se punea în locul acelor oameni. Se încăpățîna să se pună în locul lor. Oare ceea ce unul dintre semenii lui gîndise, trăise și suferise nu era și el în stare să gîndească, să retrăiască și să sufere la rîndul său? Un anumit individ, într-un moment al vieții sale, în anumite împrejurări, reacționase într-un fel, iar el trebuia, punîndu-se în locul lui, să facă să țîșnească din adîncul său reacții
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
ea pare mai degrabă un transplant meridional decît un produs tipic al climei temperat-continentale. Insă dincolo de această pregnanță somatică și de evidenta armonie a construcției sale exterioare, se ascunde o conștiință de sine plină de contradicții și într-o continuă stare de interogație. Ținuta sigură îi maschează marile timidități, aerul jovial îi camuflează angoasele, după cum aparenta dezabuzare nu face decît să disimuleze o enormă curiozitate. În al doilea rînd, ea se particularizează printr-o prezență socială sumară. Fără instincte de grup
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
coerent prin regia unitară și prin viziunea integratoare, artista se mișcă imperturbabil, fără nici o umbră de sentimentalism, liberă cu desăvîrșire și iremediabil sceptică. În centrul acestor reprezentări, fără echivoc (prin medierea oglinzii ori prin imaginea fotografică), aluziv sau doar ca stare inefabilă, Claudia Todor se așază pe sine. Pe sine ca prezență determinată dar și ca posibilă metaforă a feminității însăși. Chiar și acolo unde chipul feminin nu apare explicit, el este subînțeles în chiar natura imaginii și a materialelor, în
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
-i va obliga nimeni să lucreze pe rupte, așa cum se întâmplă în societățile normale. Da, din acest punct de vedere, Iliescu a mințit prin omisiune. Adică n-a spus tot adevărul. Pe de o parte, a păstrat societatea românească în starea de încremenire, sărăcie și dezolare din vremea comunismului. Pe de alta, nu s-a opus atât cât i-ar fi stat în puteri la înaintarea României spre un alt fel de societate. Controlul asupra serviciilor secrete, asupra sistemului bancar și
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
sau Trei surori nu lipsesc niciodată de pe scenele teatrelor, constituind aproape întotdeauna pietre de încercare pentru actori și regizori, iar personaje din schițele și nuvelele sale întîlnim la tot pasul pentru că, într-adevăr, se numără printre cele care ,fac concurență stării civile". Rămîne atunci plăcuta ocazie de a ne aminti că, indiferent dacă sîntem de partea lui Sainte-Beuve sau împotriva lui, imposibil să nu ne fi întrebat vreodată ce fel de om era autorul care, fără să fi făcut din asta
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
lăsa provocați să înțeleagă și să folosească în acelasi timp și vibrația culorii sau a formei și cea a sunetului sau a cuvântului. Căci vorbim de vibrații superioare, de formele cele mai înalte de energie, ce ne apropie amețitor de starea angelică, de divinitate, de transcendent. Dar dacă muzicienii au tradus frecvent picturi sau poeme în texte muzicale, cum ar fi, bunăoară, celebra transpunere muzicală a Tablourilor dintr-o expoziție de Modest P. Musorgski sau a poemului Trandafirul bolnav al lui
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
care se leagă deopotrivă extincția și regenerarea. Prin izolare și prin supradimensionare, prin tratarea hiperrealistă a formei și prin așezarea lor pe fonduri neutre, obiectele lui Dumitriu sînt surprinse în acea deplinătate existențială după care nu mai poate urma decît starea de criză. Artistul părăsește apoi brusc, spre sfîrșitul vieții, registrul cromatic pe care l-a consacrat de-a lungul anilor, abandonează tonurile grele, încordările telurice și melancoliile crepusculare pentru a intra la fel de neașteptat într-o lume solară, predominată de alb
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
spectacol prezenta o tradiție necunoscută de acești tineri, ei au venit și au văzut ceva ce n-au mai văzut niciodată până acum, și totuși le place. Am vorbit cu ei. Se simt tulburați. De imagini, de lumină, de atâtea stări pe care le creează personajele și nu în ultimul rând de limbă. Spectacolul, bine subtitrat în limba portugheză, era urmărit de spectatori, dar era și altfel înțeles. Există cuvinte în limba română care sunt pronunțate cu un anumit accent și
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
și al societății omenești", scrie cu înțelepciune profetul politic despre breasla în care s-a consacrat definitiv- p. 12), alteori rostește cu emfază banalități crase, aflate la limita bancului (, În opinia mea, portretul românului fericit este o combinație între beneficiile stării materiale din Occidentul capitalist și securitatea locului de muncă din socialism" -pp. 59-60). Nu lipsesc afirmațiile șocante, marca Brucan, cîteodată de o nesimțire care siderează, precum cea de la pagina 61: ,Eu nu consider că în 1996 majoritatea populației a optat
Pariul lui Brucan by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12229_a_13554]
-
abordate. Bogdan Ghiu scrie despre scriitori și filozofi francezi sau americani, pe care i-a tradus sau doar i-a citit, despre scriitori și literatura românească, comentează cărți, face portrete, glosează pe marginea unor subiecte la modă precum canonul, postmodernismul, starea literaturii, arta și statutul traducerii ș.a. Dar ce tip de eseist este Bogdan Ghiu? În primul rând unul tonifiant de curios și de entuziast. Bogdan Ghiu este interesat de tot ce ține de domeniul umanist, îi citește mult pe străini
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]
-
alții câte unul în fiecare iarnă, la noi nici măcar la douăzeci de ierni". Radu Ciobanu e o fire hipersensibilă și din această cauză ușor vulnerabil. Era înfricoșat "de toate absurditățile care ne pândesc", îngrozit de singurătate și trecând uneori prin stări depresive. La aceasta contribuie și boala lui ulceroasă și lungile internări în spitale, de obicei, sordide. Alinarea o găsea în fericirea familială, în fiica și devotata soție, împărtășindu-i ideile ("Minunat să ai cu cine schimba o vorbă"), în muzică
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
era singular. Alții s-au retras în filologia clasică, în lingvistică, în literatura veche a cronicarilor și a textelor sacre, în genere, în istorie literară. Tot un fel de autoterapie o reprezintă și jurnalul, o decomprimare a pesimismului și a stării depresive: "Troenit de scârbă, de lehamite și - ceea ce e mai grav - de deznădejde, n-am mai văzut iar nici un rost al acestor însemnări. Dar azi, depresiunea fiind mai crâncenă ca de obicei, deschid caietul în speranța unei defulări " (s.m.). În afară de
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
fragil și care are o mare obsesie: moartea și absurditatea ei. Nu mă puteam consola în nici un caz cu statutul de viețuitoare neputincioasă și muribundă. Pur și simplu nu puteam accepta că totul trebuia să se termine. Nu eram în stare să mor." Acesta este și impulsul de a căuta o religie, o soluție spirituală care să-l pună la adăpost și să-i ofere un răspuns liniștitor. Dumnezeu nu e pentru el creatorul total care să-l satisfacă ("Adevărul e
O ficțiune genetică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12228_a_13553]
-
în primul rând, mai lejeră și, poate, chiar mai captivantă narativ. Povestea de dragoste cu Christina merita o pondere mai mare în roman. Altfel, Bogdan Brătescu scrie bine și natural, romanul are și umor, deși nu pe cât ar fi în stare autorul, și, chiar dacă am formulat obiecțiile de mai sus, imaginația speculativă și predispoziția pentru documentare rămâne un mare atu pe care îl avea întotdeauna în fața majorității prozatorilor de azi.
O ficțiune genetică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12228_a_13553]
-
putea fi luate peste picior (nu se află oare aci și o tangență călinesciană?), ținînd de-o arhaică matrice percepțională și de comportament. Un dramaturg al erei comuniste "a scris pentru a fi publicat și pentru aceasta a fost în stare să înfrunte orice potrivnicie a cenzorilor, cedînd la nevoie sau tîrguindu-se cu ei. Nu e sigur dacă nu cumva și această Ťcădere la învoialăť era urmărită de prepotenții zilei, mulțumiți de a-l vedea o dată în plus pe scriitor, oricare
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
cantitativului, o particulară nevoie de intimitate și căldură îi ținea departe de halele vaste ale epicului". însă a fost "prea frumos ca să fi putut să dureze". Vina pare în principal a revistelor, care au lepădat "excelenta story", din impresia că "starea vremii" i-ar fi nefavorabilă, în beneficiul unui material compozit, "căci revistele literare se pot umple azi cu de toate", de la colaborări întîmplătoare cu articole despre te miri ce, pînă la cuvinte încrucișate". Soluția de a redeștepta interesul pentru nuvelă
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]