144,572 matches
-
excurs prin repertoriul esențial de operă de la Purcell la contemporani are ca pretext invitația autoarei de a imagina un presupus directorat într-un teatru ideal: se construiește în fața noastră o strategie repertoriala de înaltă ținută și se schițează principiile unui statut demn al artistului liric. O galerie de portrete muzicale ale unor mari cântăreți, dirijori schițate cu finețe induc ideea evoluției artei cantului și a gustului muzical. La insistența Adei Brumaru, care cu instinct ziaristic a inteles ca acest aspect nu
O oglindă fidelă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17306_a_18631]
-
o perioadă scurtă. Lovinescu a fost borna vieții mele. O.G.: Dar cafeneaua literară? A jucat vreun rol? Bucureștiul... I.P.:N-am frecventat-o deloc. Nici o legătură. Eu, Domnule Genaru, eram o femeie căsătorită... cu un inginer expert... aveam un statut social înalt... noi luam masa la restaurant cu protipendada... Cafeneaua se afla undeva jos, deși... O.G.: Totuși cafeneaua literară, la români, șueta, cafeaua, berica, țigara... I.P.:Fără îndoială era un mediu specific, colorat, dar eu eram o Doamnă... Nu
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
cine... ce, cum cu cine și cînd... așa, în treacăt, îmi ajungeau la ureche... Dintre cei ce-l frecventau pe Lovinescu mulți... sau doar cîțiva... erau și clienții cafenelelor literare... O.G.: Cenaclul era un filtru... I.P.:Exact! Îmi proteja statutul social. Lovinescu nu aprecia viața de cafenea... îl preocupa altceva, pentru el literatura era ceva cu mult mai serios... o responsabilitate și o reflecție adîncă... El chiar disprețuia balcanismul, taclalele, fauna aceea boemă... O. G.: Spuneți-mi cîteva cuvinte despre
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
I.P.:O, l-am avut tot timpul, în toate etapele vieții mele l-am gustat din plin... De două ori Premiul Academiei Române, în '43 și-n '82... Deci, odată, chiar înaintea Vlașinilor. După apariția primilor Vlașini care m-au consacrat, statutul meu a fost constant... Acolo sînt eu cea mai autentică... sau așa cred... așa au spus toți... Eu simt cînd e bine. O.G.: Vă sugerează ceva cuvîntul "har"? E scriitorul un "ales"? I.P.:Fără har nu poți scrie... ești
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
Iorgulescu Nicolae Manolescu, Norman Manea, Dorin Tudoran, Gabriel Liiceanu, tangențial Vladimir Tismăneanu, Horia-Roman Patapievici și alții încă, sînt de o bună vreme "personajele" unui masacru intelectual în desfășurare. Personaje, dar și, unii dintre ei, deopotrivă "autori", dublă calitate sau dublu statut împărțite cu doi cercetători originari din România și dedicați problematicii istorico-politice românești, Michael Shafir și Radu Ioanid, aceștia avînd însă avantajul ori dezavantajul de a nu poseda, în conștiința culturală internă a momentului, aceeași cotă de prestigiu și de notorietate
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
nouă de galerie pentru expoziții curente, Muzeul Național de Artă a avut, în cei zece ani care au trecut, o activitate suficient de bogată pentru a se păstra în actualitate și altfel decît prin absența sa ca instituție cu un statut foarte clar definit. Cîteva mari expoziții cu lucrări din patrimoniu (Pallady, Șirato, În jurul lui Rodin, Paciurea, Țuculescu, Miniatura și ornamentul manuscriselor, Vasile Kazar, Tiepolo etc.), în spatele cărora stau numele unor remarcabili muzeografi și istorici de artă (Ioana Beldiman, Dana Bercea
Arta contemporană la Muzeul Național: Sorin Ilfoveanu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17321_a_18646]
-
onorabil în sfera sa de acțiune, dar incompatibil ca orizont și ca acțiune directă cu ceea ce este, sau ar trebui să fie, un muzeu. Pierzîndu-și, așadar, una cîte una acele prerogative instituționale care să-i acrediteze și să-i perpetueze statutul său specific, Muzeul (totuși) Național de Artă, și-a concentrat întreaga atenție și toată energia asupra artei contemporane și s-a trensformat, așa cum am spus-o deja, în galerie curentă. într-un fel de Simeză supradimensionată fizic și moral. Punga
După zece ani (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17338_a_18663]
-
cod care se cere descifrat. Cititorul este confruntat cu imposibilitatea alegerii unei singure grile de lectură - nu este posibilă nici o lectură în cheie strict realistă (căci în acest caz multe dintre episoadele cu încărcătură simbolică ale cărții ar rămâne la statutul de evenimente senzaționale, bune de consemnat pe prima pagină a revistei Paranormal), și nici o lectură în cheie parabolică, din perspectiva căreia multe informații de background social ar deveni superflue. De altfel, una dintre caracteristicile cele mai importante ale romanelor lui
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
tablou de Rafael. Tocmai de aceea, cavalerul își permite ca, de o jumătate de mileniu, să se lase legănat de vise. Nici pentru struțocămilă lucrurile nu sînt cu mult mai complexe, deși trebuie să facă față neajunsurilor provocate de însuși statutul său de animal hibrid, care se află, simultan, în două luntre. Cel mai explicit - și avînd ochii larg deschiși - optează Faust. Bătrînul savant (un fel de pustnic pînă la întîlnirea crucială cu Mefisto), ce pare a fi epuizat tainele cărților
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
Deosebirea cea mare este că lumea exterioară universității din romanul autorului nostru, un totalitarism decrepit și cu atît mai hidos, face imposibilă orice comedie. În cadrul facultății se desfășoară procese adevărate, personajul cel mai valoros intelectual, Alexandru Meca, e redus la statutul omului de serviciu pentru o tentativă eșuată de trecere a graniței. Ceilalți, Emily, Zeno Patoescu, cunosc metamorfoze monstruoase la nivel psihic, de la studenți străluciți, la profesori sterili și amorali, dar nu lipsiți de complexitate. Întîmplările gravitează în jurul lui Al, creînd
Noaptea orgoliilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17372_a_18697]
-
ca celui care a câștigat. îi dau trandafirul. Felul în care îl ia se transformă într-o pantomimă fermecătoare." Dar câte pasaje nu s-ar putea cita! Martha Bibescu, departe de a se transforma într-un biograf obedient, își păstrează statutul de comentatoare independentă a faptelor și declarațiilor personajelor sale. Când o evocă, de pildă, pe arhiducesa Stéphanie, nu preia mecanic disprețul acesteia față de "lipsa totală de autoritate a monarhiei engleze", ci știe să vadă în disprețul ei un omagiu involuntar
Doamnele între ele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17391_a_18716]
-
Culturii, în fruntea căruia nu se mai găsea, de această dată, Suzănica Gîdea, ci Andrei Pleșu, unul dintre cei mai legitimi membri ai U.A.P. și unul dintre cei mai importanți intelectuali ai României. Pînă la un punct, între noul statut al Uniunii și manifestarea publică și profesională a artiștilor plastici nu a fost nici un fel de clivaj. Atît Uniunea cît și artiștii trăiau în aceeași euforie, se raportau solidar la același patrimoniu, visau în comun spații, ateliere, achiziții, expoziții în
După zece ani (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17377_a_18702]
-
și Odaliscă, 1928), pictura este descrisă implicit, într-o mult mai mare măsură, ca ipostază și ca exercițiu al libertății. Lucrurile se schimbă, însă, radical, atunci cînd este vorba de marile și numeroasele sale compoziții cu personaje identificate limpede ca statut social și ca existență istorică. Socialistul Ressu lucrează aici mult mai intens decît pictorul, iar avîntul ideologului depășește confortabil anvergura esteticianului. Compozițiile sale cu țărani, muncitori, pescari și alte categorii socio-umane, selectate de pe versantul obscur al existenței, se împart în
Camil Ressu, la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17395_a_18720]
-
este cea a "cîinilor comunitari": sintagmă de sursă oficială, cum o demonstrează, chiar în articolul respectiv, citarea unor norme ale administrației locale, redactate în pur limbaj birocratic: "reîntoarcerea acestora în teritoriu se va face la cererea comunităților sociale, animalele avînd statutul de cîini comunitari ocrotiți de lege". Urmînd să desemneze o realitate specifică (pe care conceptul vagabond o falsifica într-o anumită măsură), cea a cîinilor legați de un anumit spațiu, protejați și hrăniți de mai multe persoane, deși acestea nu
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]
-
și "probe textuale" (reportaje și articole din ziare) ilustrează un fapt de convergență onomastică: cîinii comunitari din diferite zone ale orașelor poartă cam aceleași nume, atribuite spontan de copiii sau adulții locului (numele e de altfel un argument suplimentar al statutului lor stabil și individualizat). Spre deosebire de numele cîinilor de rasă, în al căror inventar inovația e mai artificială dar și mai diversificată, cele ale comunitarilor sînt repetitive și motivate mai ales metaforic: în cartiere diferite, se regăsesc invariabil Fetița, Vulpița, Ursache
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]
-
a altuia, agresare, asediu, cucerire, cît și cel pasiv prin excelență, ca supunere în fața altuia, cedare, recunoaștere a puterii și dominației sale. Toate personajele din român trec, pe rînd, prin cele două ipostaze: ele sînt agresori, dar și victime. Acest statut dublu e cel mai pregnant la Benjamin: interlocutoarei lui, psihiatra care ascultă povestea, el i se înfățișează mascat, cu capul bandajat într-o cagula, ceea ce îl face cumva invizibil. El e cel ce o vede pe femeia din fața lui, însă
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
dezmierdării, acea chezășie a siguranței care constituia privilegiul lumii sale de copil, protejată și ferita de dilemele diferenței ori ale schimbării. Gestul ciufulirii părului de către mama este ceea ce îi lipsește cel mai mult, și prin el îi lipsește de fapt statutul lui de copil. De asemenea, îi lipsește faptul că nu mai poate folosi un pieptăn cu dinți de fier pe care il primise în dar de la tatăl lui, îi lipsesc vizitele la frizerul cel gras al orașului, cu alte cuvinte
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
schematica. Apărut în climatul religios al Bizanțului, ca o reacție vehemență la nestorianism, care separă foarte net firea lui Iisus, pînă la identificarea în natură lui duală a două persoane perfect individualizate, monofizismul radicalizează natură divină, căreia-i atribuie un statut de exclusivitate, socotind că cea umană a fost resorbită prin însăși nașterea dumnezeiasca a lui Hristos. Esențialmente transcendent și acorporal, echivalent, din punct de vedere morfo-senzorial, cu Dumnezeul Vechiului Testament, Iisus nu poate fi, în cîmpul monofizit, sursa a unei
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
pentru un singur spectator! N-a fost cazul; la acest răsunător succes de public occidental s-au adunat vreo zece înși. Intrarea și holul la "Europa" arată civilizat: aluminiu, marmură, sic european. Doar în sală, aceleași scaune inconfortabile, acelasi aer statut, mohorît, sărăcăcios. Degeaba e vopsit gardul, daca înăuntru leopardul e tot "mioritic"... Comedia poate fi văzută ca un deconectant eficient, chiar dacă de mîna a doua. Un tînăr provincial fără un ban în buzunar depășește tot felul de obstacole - sociale, etnice
Miorita a intrat în Europa by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17973_a_19298]
-
se tachinează, convertind ceea ce era un simplu metatext într-un dialog nesfârșit. "Profesorul" are cele mai multe pagini deși, Bibulie, care-l ia veșnic peste picior, este cel mai prezent, cel mai agresiv. "Maestrul" îi inhiba pe amândoi cu prezența să impunătoare; statutul său este incert - nu-și însușește fățiș nici măcar un rând. Însă el transforma vocea și ecoul într-o societate autonomă a scrisului. El generează, probabil, enunțuri precum: "puțin îmi pasă și de cititori. Dacă vor să citească, n-au decât
O plimbare cu galera by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/18002_a_19327]
-
elementar al pățitului și al celui oarecum tămăduit ("lațe în the day"), spun englezii: târziu de tot) de prostie și orbire". Monahul... nu are nici fervoarea și nici imensă încordare - deopotrivă a minții și a sufletului - care conferă Jurnalului fericirii statutul unui manifest (creștin) al individului trăind într-un sistem care urmărește să-l suprime, si care individ a aflat în cuvintele evanghelistului singura șansă de supraviețuire: "și adevărul va va face liberi". ...Nici o concesie, nici un pas alăturea cu drumul. Pentru că
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]
-
alte domenii de gîndire, rămîne totuși destul de puțin cunoscută celor din afara ei, ba chiar e sortită într-o anumită măsură unui izolaționism ciudat. De altfel, am stat pe gînduri înainte de o include în categoria așa-ziselor domenii umaniste, tocmai pentru că statutul ei disciplinar e subiect de discuție. Dar tocmai acest statut care necesită/merită a fi discutat mi se pare chestiunea cea mai interesantă legată de arhitectură. Nu știu cît de grav este faptul ca umaniștii la modul general nu au
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
din afara ei, ba chiar e sortită într-o anumită măsură unui izolaționism ciudat. De altfel, am stat pe gînduri înainte de o include în categoria așa-ziselor domenii umaniste, tocmai pentru că statutul ei disciplinar e subiect de discuție. Dar tocmai acest statut care necesită/merită a fi discutat mi se pare chestiunea cea mai interesantă legată de arhitectură. Nu știu cît de grav este faptul ca umaniștii la modul general nu au, probabil, o cultură solidă referitoare la istoria arhitecturii (nu mă
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
îl uite sau să îl ignore) și apoi de către un intelectual general, poate mai puțin conștient de implicațiile teoriilor arhitecturale în mai vastă tradiție de gîndire a Occidentului. Subiectul studiului autoarei franceze nu este explicit legat de o chestiune de statut disciplinar, așa cum încerc eu să o fac aici, ci se referă la o cu totul altă problemă, si anume cea a patrimoniului național. Numai că vorbind despre distincția dintre monument și monument istoric, de pildă, ori analizînd procesul prin care
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
este un monument potențial în măsura în care el poate fi convertit în mărturie istorică, chiar dacă la origine nu a avut o intenție de a consemna ceva, de a înregistra. Încă o distincție importantă ține de aceea că monumentul istoric își capătă acest statut ca urmare a unei decizii luate de istoric și artistul amator sau expert, care îl selectează dintr-o masă de obiecte nediferențiate și îl declară monument, în vreme ce monumentul propriu-zis nu are necesarmente vreo legătură cu arta sau cu criteriile de
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]