1,358 matches
-
suplinească deficiența printr-o migală sisifică de conțopist viager. Iată un exemplu de memorialistică care nu lasă godeu în mintea cititorului, pînă într-atît de sărace sunt detalii în stare a se întipări în sufletul celui care le parcurge. În fond, sterilitatea volumului vine dintr-o debilitate a facultății evocatoare, autorul punînd pe hîrtie o pastă rece care se întărește și crapă, ca o bucată de argilă uscată și neprelucrată. Alexandru Niculescu n-are simț de observație și nici simț estetic, scriind
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
că știind acestea, cititorul român tot va fi surprins să citească amendările acide pe care Virgil Nemoianu le aplică Hertei Müller. Vorbind despre est-germanul Günter de Bruyn, autorul nostru e convins, cu întârziere, că nu se poate vorbi de o sterilitate creatoare sub comunism. Cărțile lui de Bruyn, admirator al lui Hartmann, îi confirmă previziunea. Germanul scrie la bătrânețe două cărți de istorie literară cu un material „colosal de bogat”. Dar ceea ce face diferența dintre Bruyn și alți autori germani este
Lecturi complementare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2813_a_4138]
-
în jos, lamentația ar fi disgrațioasă și, totodată, ar spori impresia de neputință. Despicarea firului în patru n-ar face decît să stîrnească o nouă suită de gînduri negre, și atunci s-o lăsăm baltă. A treia cauză stă în sterilitatea cercetătorilor contemporani: lipsa organului filosofic, adică absența anvergurii spirituale, de unde și platitudinea ipotezelor pe care își sprijină afirmațiile. Neavînd o viziune metafizică, cercetătorul se așază în lume și descrie istoria dinlăuntrul ei, potrivit unei vederi antropomorfe: omul e măsura tuturor
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
intelectual elegant. Ce se verifică și ce e de nuanțat în aceste considerații o dată cu abia apărutul volum al tânărului critic ieșean? La origine o teză de doctorat, Utopia negativă în literatura română păstrează destul de puțin din ariditatea academică și din sterilitatea - necesară, ce-i drept - unui asemenea tip de lucrare. Adică ceea ce e, față de convenția universitară, opțional. Personalitatea autorului e - aici - dominantă, iar nu vreo specie de obediență tematică ori de bigotism bibliografic. Și ea se exercită până într-acolo încât
Cronicari moldoveni by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8859_a_10184]
-
dat.) Așa încât, abordându-l pe Maiorescu, Zamfir atacă frontal. Revizitează studiile cele mai cunoscute ale acestuia, de la cel dintâi, Despre scrierea limbei române (1866). Îi remarcă uimitoarea precocitate, dar nu-i trece cu vederea nici persistența locurilor comune. Și nici sterilitatea din ultima perioadă, mascată inabil prin publicarea discursurilor parlamentare. Și totuși, stilul criticului, stilul intelectual, cum exact îl numește autorul acestei Scurte istorii, iese la iveală de altundeva. Din două eseuri care pun în lumină o vocație de moralist. Este
Stilul intelectual (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5227_a_6552]
-
pot reduce la patimile urâte derivate din afiliere. A avut presimțirea dezastrului, dar a fost prea târziu. A consemnat propria derută. Nihilismul l-a golit de vitalitate. Din fascism a împrumutat teatralitatea gesturilor. Căuta o supapă pentru a depăși dilema sterilității. S-a simțit tentat să sfideze, să iasă din rând, să provoace uimirea, să dezmintă ce e previzibil, neocolind exhibiționismul. Când Malraux a plecat în Spania, Drieu a stat pe loc, a rămas ostentaiv departe de înfruntare. În declarații însă
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
le condiționează, că ei le comandă, când realitatea este exact contrară. Nimeni nu poate face nimic decât supunându-se la realități. Inițiativa le aparține lor. Oamenilor nu le rămâne decât ascultarea și înțelegerea. Asta se pare că explică totul - și sterilitatea vieții publice românești, și confuziile ei de valori, și erorile ei repetate." Pare că frazele lui Mihail Sebastian au fost scrise nu în noiembrie 1933, ci după aproape trei sferturi de veac, în octombrie 2007. Fuga la pensie Se poartă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9174_a_10499]
-
că așa am fost întotdeauna: la 1921, când B. Fundoianu biciuia provincialismul și spiritul servil-imitator, la 1934, când Eugen Ionescu ne descria drept o cultură minoră a falselor căutări și a falselor probleme, la 1982, când Ioan Petru Culianu vitupera sterilitatea absolută a creației postbelice. Cu un cuvânt dur, am fi o cultură second-hand. O construcție minoră, incapabilă să atingă maturitatea - nici ca proiect, nici ca valoare. Pentru H.-R. Patapievici, tragedia culturii din România se datorează înseși originii sale: ea
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
Există fantasme inconștiente și fantasme create conștient, chiar manipulate, cu toate alcătuind o imagosferă cu funcție gnoseologică, ontologică și metafizică. Dacă fantasmele reprezintă, pe de o parte, o fugă de realitate, ele sînt, în același timp, și un refuz al sterilității existențiale, prin tehnici care trimit către Dincolo. De aici rolul lor revitalizator și inițiatic. în sfîrșit, cît din toate acestea va fi izbutit de Centrul de Cercetare a Imaginarului rămîne de văzut. Deocamdată, Phantasma a luat naștere, iar website-ul său
Phantasma, o privire din interior by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/15217_a_16542]
-
și pe care o sorb și cu care merg la dans și în carnea căreia îmi scrijelesc cu iscusință viziunile dar eu am acest cocoș roșu și neînfricat care zilnic în țeasta umanității sună deșteptarea din stupiditate din senilitate și sterilitate tocmai m-am întors de la vînătoare din junglă împreună cu iubita mea tocmai am despicat în două țeasta rinocerului și trunchiul rinocerului și le-am pus în groapa cu jar la fript și la copt tocmai am mîncat carne dulce și
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
marginalizarea scriitorilor în societate. Ei nu se mai adresează publicului larg, încep să se citească între ei, iar oamenii simpli și de cultură medie nu îi mai înțeleg. Acest fapt a dus la valorizarea pozitivă în artă a nihilismului, a sterilității. Artistul modern scrie puțin, experimentează limitele limbajului și sfârșește în tăcere. Observați fetișizarea în modernitate a operelor ratate, neterminate, imperfecte. Kafka, de pildă, nu a terminat nici unul dintre marile lui romane. Valorizând pozitiv eșecul și exaltând autonomia literaturii, modernitatea a
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
de la Proiectul lui Flaubert de a scrie " enciclopedie a prostiei" (din care celebrul prozator a dus la bun sfârșit doar Bouvard și Pécuchet și Dicționarul de idei primite de-a gata), Alexandru Călinescu ne înfățișează un Flaubert "obsedat de spectrul sterilității tocmai fiindcă socotește că a publica este o idee primită". Scriitorul francez intenționa să alcătuiască un al doilea volum "aproape numai din citate, până la efasarea completă a discursului narativ" (anunțând, într-un fel, pe acei maeștri ai colajului din secolul
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
definea drept "ispita comună a tuturor inteligențelor"). Nimic nu-l satisface pe autorul nostru, nimic nu-i redă încrederea într-o lume ce-i apare coruptă prin esența sa, care se mulțumește a se drapa în aparențe ale normalității, prin sterilitatea sa iremediabilă care lansează pseudosemnale derutante ale rodniciei: "Atîtea cereale, atîtea semințe și atîția sîmburi în poemele citite zilele acestea în reviste mă fac să mă întreb dacă n-au fost cumva scrise de niște rozătoare". Ca și: Cumpărînd astăzi
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
așa: Poezia nu spune nimic, în sensul că se comunică doar pe ea însăși. De aici decurge numărul mare de arte poetice, căci, în definitiv, poezia a devenit (la Stamatu și la alții) o meditație asupra ei înseși. E o sterilitate acceptată ca normală, ca atitudine lirică. H. Stamatu e un elegiac și Memnon e un sugestiv poem al tristeții și al solitudinii, într-o cadență monotonă, tocmai de aceea nimerită." (pag. 766) Asocierea, implicită și ea, e cât se poate
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
didactică din finalul volumului invită la exercițiu și pune cititorul în situația de a traduce „cot la cot,” de a comunica, în ciuda distanțelor spațiale și temporale, cu profesioniști sau amatori ai artei tălmăcirii. Capitolele de început nu rămân în acea sterilitate teoretică pe care o vădesc cele mai multe scrieri despre traducere, ci capătă viață prin exercițiul concret al dialogului cu textul. Elena Loghinovski, Dostoievski și romanul românesc, Editura F.C. Est-Vest, București, 2003, 261 p. Muguraș Constantinescu, Pratique de la traduction, Editura Universității din
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13612_a_14937]
-
istorice și Basmele - parte mai durabilă în memoria culturală a românilor - respiră, nefiresc, aerul legendelor medievale care sug seva timpului istoric evocat. Reveriile, marcate de indimenticabila poezie de debut O fată tînără pe patul morții, își topesc definitiv frăgezimile în sterilitatea unor Satire fără har și haz. Romanele Manoil și Elena apar ca o adevărată izbîndă după un șir de trudnice nefinalizări ale genului, cu expozițiuni semnificative dinspre Ion Ghica și M. Kogălniceanu, dar cu apogeu stilistic în Nicolae Filimon. Piesele
August by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14902_a_16227]
-
de orice problemă inutilă. Cum însă nerușinarea cuiva s-a întărâtat, mutând discuția în domeniul publicistic, mă văd obligat să răspund pe această cale". Respinge orice influență care să fi venit din direcția operei lui Dan Botta "de o melodioasă sterilitate", nu acceptă calificarea "doxei germanice" a teoriei sale, considerată o filosofie a culturii de esență românească în finalitatea ei. Își susține prioritatea ideii legate de spațiul ondulat ca matrice a spiritului românesc trimițând la articolul său Simboluri spațiale, publicat în
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
e "obraznică și lașă". Delicatul poet Lucian Blaga încheie necruțător și devastator: "Mă întreb cum și de unde și-a însușit recidivistul domn Dan Botta acest obicei foarte balcanic, dar prea puțin mediteranean? Poate tot din apele materne ale Thraciei, călăuzele sterilității sale. Stranie floră produc aceste ape!" Controversa era în punctul ei culminant. Armele verbale ale polemicii se cer înlocuite cu arme propriu-zise, cu pistoale. Luptătorii se invită belicos în arenă. Tot Dan Botta are inițiativa năstrușnică, incredibilă. Să vedem urmarea
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
acestui volum se lasă și el, ca și Liubița Raichici furat de farmecul propriilor cuvinte, de metaforele în care se pierde cu atîta plăcere încît dincolo de vorbe nu se-ncumetă să construiască nimic. Un semn de întrebare se ridică din sterilitatea poeziilor lui Iacob Roman: cui prodest? Asemenea păcate nu-l pîndesc pe cel de-al treilea, și poate cel dintîi, dintre magii bănățeni ai versurilor- Doru Ilana. Cartea ecourilor e pătrunsă de o ironie ce devine însăși substanța eului poetic
Trei poeți bănățeni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16766_a_18091]
-
joacă mai mult pe cartea cinismului decât pe a sentimentului. (...)... în romanul francez inteligența, sau mai bine spus simțul critic, a făcut serioase ravagii. El este factorul preponderent al acestui roman, dar probabil, în același timp, și cauza sa de sterilitate". Mihail Sebastian va amenda luciditatea specifică romanului francez care aduce o zonă de "răceală" între autor și erou, desolidarizându-l pe romancier de roman, apreciind, în schimb, romanul rus și pe cel englez, pentru "curajul de a merge puțin orbește
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
de la mort. Quelques-uns les affrontent avec indifférence, non parce qu^ils ont moins d^imagination." Dl Livius Ciocârlie consacră o carte bătrîneții și morții, ceea ce nu e deloc un semn de ,indiferență". Sau, totuși, este, întrucît spaima blochează, reduce la sterilitate? Admițînd ,indiferența", n-am putea contesta ,curajul" celui ce se opune extincției printr-un gest constructiv, însă nici ,imaginația" în afara căreia n-ar fi posibilă pagina literară, ficțiune în esența sa. Ni se pare că aci ,curajul" și ,imaginația" se
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
id est de recăpătare a forțelor lăuntric irosite. În opoziție cu suprarealismul, și acesta un anteism crispat, străduindu-se a pune la contribuție resursele abisalului, am putea denumi modalitatea lui Șerban Foarță un hiperrealism (textualist, gramatical), ceea ce constituie, chiar datorită sterilității asumate, o continuitate legitimă a creației. Șerban Foarță: Șalul, eșarpele Isadorei; Șalul e șarpele Isadorei, Ed. Brumar, Timișoara, 1999, 62 pag, preț nemenționat.
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
non-fictiv merge mai departe: "Înseamnă zilnic pe hârtie cine nu poate transforma experiența în ficțiune artistică. Dacă jurnalul e un caiet cu note, el devine inutil după ce notele au fost folosite; dacă este o culegere de observațiuni inutilizabile, asta dovedește sterilitatea" (p. 45). Demonstrația e ca și făcută. După Stendhal, Edmond de Goncourt compromite un alt model al genului, fiind preocupat excesiv de succesul propriu, într-un ton emfatic (p. 257). Lui G. Călinescu nu-i place nici "tipul jurnalului care umflă
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
la existențial a produsului artistic. „Dezumanizarea“ e un simplu truc de scenă, o regie temerar-novatoare. Carnația existențială a piesei puse în scenă e o condiție a sa sine qua non. „Textul ce se scrie pe sine“, luciditatea globalizantă, impresia de sterilitate n-au suspendat creația în calitatea sa de reflectare a ființării, ci au condus-o către peisaje noi ale interiorității omului, fie și bizar încifrate, labirintice, absurde. Emoția estetică, ghioc în care răsună marea ființei, e o inevitabilă, decisivă instanță
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
E-adevărat. Dar și mai adevărat e că eu însumi mă împiedec să-mi fac datoria, că am geniu cînd e vorba să-mi irosesc timpul." Sau: "Din toate părțile mi se reproșează că nu produc nimic, cînd la mine sterilitatea e postulată; ba e chiar modul meu de "realizare"". I-o reproșau și prietenii. Odată s-a destăinuit caietului de amărăciunea provocată de o convorbire cu Mircea Eliade: "Toată dimineața am rumegat reproșurile pe care mi le-a făcut ieri
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]