1,508 matches
-
țigară și apoi rafale de vînt cum izbesc rigolele și pereții alungă cutii de tinichea, ambalaje de hîrtie, lucruri ce așteptaseră poate ani gloria zilei în care aveau să fie golite panouri metalice și stîlpi de iluminat se înalță în stoluri și iau cu asalt șirul de fațade în spatele cărora voi fi reușit să ajung fațadele plutesc în aer și greutatea fiecărui lucru va fi cît de curînd o poveste uitată asta să fi fost doar o zdreanță a pioșeniei în
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
urmă, eram copil, stăteam pe malul râului umflat de o ploaie torențială și priveam apa învolburată care aducea cu ea cotețe cu găini, porci, ba chiar și mobilier prădat de prin colnițele oamenilor. Deasupra capului meu se învârtea agitat un stol de corbi. Aveau cuiburile aproape de pădure, într-un fag înalt. De câteva ori am tot încercat să ajung acolo sus, să le văd de aproape ouăle, dar de fiecare dată, aproape de vârf, puterile mă părăseau și începeam să alunec încet
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
doar când și când, mă trezesc din coșmarul fabulației în coșmarul celălalt, al realității de aevea, la auzul câte unei vești, care mă apucă parcă de umăr și mă zgâlțâie implacabil". Chiar și în timpul bombardamentelor din primăvara lui 1944, când stoluri numeroase de avioane roiau amenințătoare deasupra, scriitorul rămâne fascinat, complet absorbit în lucrul său. Nu s-a sculat de la masă, n-a încercat să se refugieze: "Privirea s-a plecat din nou pe pagina de caiet din față și cu
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
gara unui oraș îngropat în uitare/ nu vreau să renunț la această imagine/ poate că n-o să știu niciodată/ unde se ascundeau mâinile tale/ când te cuprindea rușinea/ și teama de moarte/ dar drumurile s-au împrăștiat/ speriate/ ca un stol de păsări sub arma/ ucigătoare". O idilă de adolescență, probabil, care n-a fost să dăinuie, spre deosebire de farsa care i se joacă acum; presimțită dureros de senzorii floretistei, de vreme ce ea își privește partenerul de erotopaegnie ,cu o răceală/ care urcă
Cuplul în iarnă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10781_a_12106]
-
destul 5. poți să te vaccinezi împotriva alămurilor? si a talgerelor?! - când te strigă pe nume aramă sunătoare/chimvalzângănitor. după ce, ani de zile, ai hrănit-o din palmă pasărea cântătoare ce s-a însirat, ca pe sârmele de telegraf un stol de rândunici, de la clape la coarde, ai putea să-ți ghicesti viitorul - de unde nu-ți stii nici trecutul, nici... - în măruntaiele ei? duhul sfânt, care sălăsluieste în lemne, se teme de carii ca orice suflare de viermi? cu opt găuri
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
setea îi va istovi le voi aduce aminte calea cea presărată cu rugi fierbinți de spinii cunoștinței răului & binelui. Față de omul care el singur și-a croit calea a pus s-o păzească un vultur pleșuv în timp ce corbii zboară în stoluri vulturul stăpânește singur căile din văzduh în timp ce omul singur nu are pe nimeni să se aplece să-i dea lingura căzută jos de la gură să-i împingă cana la celălalt capăt al mesei unde cu soți își bea altădată în
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
pus în mână un petic de blană de vulpe eu așternut picioarelor tale blana hirsută de urs. Amândoi vânați din imaginația lui ca o temă pentru acasă dată copiilor succesivelor leagăne. Călătorind pe calea desculță Unicul Turn La dreapta cu stolul acela de stele în față un cârd de rațe de aur din bălți ne păreau pe care urma să le împuște acest nebun. Simțeam cum se lasă seara cum adie o boare peste umerii dulci ai femeii-copil umerii mei și
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
Monica Pillat Te văd plutind... Te văd plutind în fresce și icoane, Cu mantia fluturând asupra lumii, În jurul Tău se-aduna-n stoluri sfinții, Ochilor mei le cresc sfioase aripi Și-o iau aevea-n sus către cupola. Iar dincolo de ziduri, porumbeii Că în ghirlandele de mult pictate, Se-apropie în rotiri fâlfâitoare De mână care-aduce-ndestu-larea, Și într-o clipă, cu un pumn de
POEZIE by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/13732_a_15057]
-
rugăciune. Cît despre bucuria Din cuvintele ,Hristos a înviat!" Ea, precum un prunc, vegheat de icoană Singură se rostește în limba mea mamă: Văzduh, Aier, Cuminecătură. Botezul tîlharului Iar scriu cerul rațele sălbatice și umbra lor iar scrie marea în stoluri triste, tot mai triste semn că vine iarna. Iar drumul spre biserica din deal îl scrie doar bărbatul cu rugăciunea lui. Tot satu-i la ferestre. El cară în spate un cazan cît un clopot pentru botezul de la Mânăstire. Frînt sub
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
avea să bată vântul. Nu crezuse în destinele Arei, și iată că ea devenise o societate recunoscută de stat, puternică, cu subvenții; nu adulmecase nici vântul poeziei ortodoxe, și Ilarie îi suflase biserica și resursele ei. Tinerii vedeau azi îngeri; stolul lor se înmulțise descinzând din văzduh în diferite capitole bugetare. El de abia acum se dezmeticise. - "Prea târziu", îi spusese Ilarie, înfigându-i un pumnal în inimă. îmbătrânise, constată învins, trăgând după sine servieta-i plină de manuscrise morale și
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
că în momentul ăla Uit ceva. Mă-ntorc și privesc în urmă. Nimic nu e în plus, Lucrurile stau așezate în contururile lor, Bărbatul din fotoliu întoarce liniștit pagina ziarului într-o lumină caldă. Totul foșnește blând. Deasupra casei un stol de păsări zboară ca una Și din aripile lor Se-mprăștie în jur Miros de corpuri în mișcare. Și până s-apăs clanța de tot Fotoliul se surpă Și uit Și nu mai am cu mine Nimic din ce-am
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
Te-am pierdut, Cuvintele dau roată-n aer Ca niște păsări fără cuib. În loc să-ngenunchiez, mă urc, Mă-mbrac în alb, ies din oglinzi, Visez că ning și că acopăr Golul de taină dintre noi. Târziu A mai plecat un stol de fraze, S-a scuturat din versuri sensul, Cad file albe dintr-o carte. O iau pe plaja de hârtie, Unde fantastice cuvinte Și-au început dezagregarea: O scăpărare de silabe, O întrerupere de linii, Apoi doar semnul în schimbare
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
scrie pe prag cu încețoșate culori aici nu stă nimeni Esențe Golaș, anotimpul de toamnă spre iarnă se risipesc nori cromatica-i stinsă peste nopți coboară neputința destinderii o dorință de care te lepezi o imagine ce-ți stârnește privirea stoluri de gânduri îmbracă veșmintele vechi împletite cu nodul tăcerii în urma lor esențe de tuberoze târzii undeva o lumină de veghe aprinde steaua cea neagră din ceruri Firimiturile zilei Sorbi aburi din firimiturile unei zile prea lungi te îndrăgostești de umbrele
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
Pentru ea - ce trecuse prin Lethe văzându-i murind, reînviind pe cei dragi - strămutarea aceasta a fost o desprindere... acele maluri neștiute - spre care a navigat mereu, chiar și împotriva gândului - i se-aștern acum înainte locuite de larma unui stol de nagâți, de tăcerea unor paltini înalți, pierduți ca și zarea, în semitonul ierbii... pentru ea - apa aceea are alt gust; altă substanță emană trecerea timpului-melc aciuit în catul ferestrei, făcând loc nopții-n amiază... încadrată, eu îi văd doar
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
in minte exact nu numai imaginea, ci și aroma tufei de lămâiță, și consistența luminii din acea zi. Pe vremea aceea, nu-mi dădeam seama, dar sigur lumina intra vijelioasă în trupul meu și zbura în voie acolo, aidoma unor stoluri de păsări transparente și fericite printr-o biserică neterminată. Toată copilăria, mama, rudele și prietenele ei mă umpleau de sărutări, minunându-se ce copil frumos eram. Eu, oricât îmi băteam capul, nu izbuteam deloc să descopăr cum vine asta, unde
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
un mic munte de voci în aerul cald străpuns ca o sită de nenumărate fețe și mâini întinse ca pentru un psalm pe care nu ai cum să-l auzi păsări halucinate ți se reped peste umeri cu ciocul întredeschis stoluri întregi prăbușindu-se către o mare fericire bituminoasă în timpul ăsta auzi ceva nou la tot pasul omul zilei a făcut omul zilei a dres fiecare vorbește asudat grăbit și cu fața roasă de furie împingînd vorbe fără încetare în cuptoarele
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
la voi. Cea mai simplă poezie Cât voi avea zile, când s-o lumina, vrăbiile-or să vină la fereastra mea. Apoi, fiind căderea-mi certată cu moarte, or să se întrebe ce prag ne desparte. Și-n sfârșit, în stolul cruțat de furtună, o să vin să ciugul cu ele-mpreună. Din Însemnările Anonimului: Tripla Hecate brusc, orașul năpădit de ceață artificială = prilej de răfuieli stătute, confuzii îndelung gândite = docilii orbi (cum scheunau 1) se rătăciseră de vechi stăpâni, gemând după
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]
-
dau brînci. Și zboară șui, la întîmplare, Parcă trasează hieroglife prin văzduh Ori parcă s-ar feri de-un avion de vînătoare, Văzut numai de radarul din duh. Poetul nu știe nici cum, nici cînd, nici unde. El știe numai stoluri de cuvinte să-ngrozească Și să le-mprăștie oricum, oricînd, oriunde, în altă limbă, negrăită și totuși omenească. Nu Nu-i vina ta că nu m-auzi. Te strig cu ultrasunete, ca delfinii, Și îmi răspunzi chiar cu ecoul meu
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]
-
străzi și în măduva nopții și în cutremurul somului ia-mă de mînă ascundemă-n răsuflerea ta uită-mă poate înduioșăm moartea cu această complicitate. Peisaj normand Ani în picaj păsări plonjînd în mare pliscurile lor se înfig adînc între omoplați stol la orizont inexprimabilul se deschide doar pentru sine vîntul ghemuit în spatele dunei pîndește valurile. Briză consolatoare cînd fruntea ademenește ultimul snop de raze de după nori ca pe o recompensă pescărușii manevrează refluxul sub imobilitatea aparentă a cerurilor. Pretutindeni găsesc urma
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/15131_a_16456]
-
Elena Ștefoi Încă un început de an năvălise cu cețuri și cu glorii împărătești pentru cititorii în stele la colțul străzii moțăia în deplină tăcere un stol de gâște lângă un grup statuar de soldați dintr-o ultimă legiune străină prin țevile blocului bolboroseau fără rost tot felul de necunoscute și neputințe voiam să-mi închipui cum melodia unui ocean învăluie satul sărac în care crescusem dar
Să vină lumea să vadă by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2422_a_3747]
-
totul se scutura, se întindea, căsca prelung, așa cum face oricine după somn. La foarte puțină vreme, păsările urlau de-a binelela, era un vacarm în care tot ciorile aveau cuvîntul hotărîtor. Dar, ca în fiecare dimineață, ciorile o zbughiră în stoluri mari și, după trei ture largi deasupra grădinii, o porniră spre răsărit, în zbor triumfal. Cîteva în avangardă împrăștiată, apoi grosul haitei, cu zborul lor curios: șapte-opt bătăi energice din aripi, apoi o planare lungă pe curentul abia găsit. Să
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
ramasă frunză damnată numai frunză să fie. Vulturii Ei vin ca o lovitură de armă a propriilor aripi urmăresc umbra zborului ceara aerului din penele ucise de zbor... Unde e umbra, ce se ascunde în firea și în trupul meu stol de albine care trec și cară aurul din mierea umbrei și întreb, unde este și unde se așază trup și suflet vulturii bombardați de plumbii de polen doar atât îmi răspunde ecoul doar truda sângelui și-a lacrimei acolo unde
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
în anumite limite rezonabile, și ținînd cont de viața aventuroasă a defunctei, ele nu puteau fi decît interesante, imprevizibile; nu mai rămînea decît necesara vulgaritate a citirii lor. Altminteri, epistolele s-ar fi topit pe cerul epocii lor precum un stol melancolic de indiscreții înaripate. Un întreg halou de supoziții creștea în spatele secretului. O bună prietenă a mătușii (poza 2) ar fi băgat mîna-n foc că erau - evident - scrisori de dragoste. Ca să-l ajute, sau, mai bine zis, ca să-l atragă
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
deși se auzeau el era aproape sfâșietor de aproape cum lama de cuțit cum cuțitul de lamă ea nu îl vedea dar îl auzea se oglindea și pentru prima dată se vedea atât de clar atât de clar încât un stol de spini îi înflorea în carne el era pe zi ce trece pășesc tot mai greu în mine ca rugina s-au adunat toți morții straturi-straturi perfectul mecanism tot mai des o ia razna din ce în ce mai greu pășesc desișul de cruci
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
le este dat să vadă și acum numai eu nu mai văd și alții nu se mai satură de privit, nimeni nu poate afla mai mult trăind ca o hienă pe leșul frumuseții ei fărîmițate ca pîinea aruncată într-un stol hămesit de ciori, numai eu știu cum poate fi adusă iarăși în lume, dezgropată din cer ca o stea într-o noapte adîncă, așa cum fac în măruntaiele pămîntului mîinile care aduc aurul atîrnînd în urechile ei prin care nu mai
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]