1,071 matches
-
în ce vă privește pe voi, nemernicilor. Credeai că ai scăpat... Bătrânul privea înspăimântat către locul din care lumina cădea drept pe fața lui. Nu-și putea lua ochii de la ea. Păpușarul socoti că e prea puțin și își slăbi strânsoarea. Bătrânul simți atunci o putere nouă în picioare și se ridică, încercând să iasă din cercul de lumină. Lumina se stinse brusc și camera se cufundă într-un întuneric gros și umed, pe care, ca să înaintezi, trebuie să-l dai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
E simplu, spuse. Aruncă cu iscusință moneda și o prinse între palmele ținute vertical, ca și cum ar fi aplaudat. Își apropie palmele de piept, într-o poziție meditativă, ca la vechile statui budiste, apoi și le duse, fără să le slăbească strânsoarea, la ureche. — Întrebare : s-a dus bătrânul în rai sau în iad ? Făcu ochii mari, dându-le o strălucire uscată. Răspuns : Nu e nici într-o parte, nici în cealaltă. E încă aici, cu noi... Cosmina izbucni în plâns și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-l strângă de gât. — Cine te-a adus aici, mă ? Coltuc încercă să scoată o vorbă, dar prin menghina degetelor celuilalt nu ieși niciun sunet. — Îl aduce soru-sa dimineața, răspunse Ologu, văzând cum flăcăul se înroșește, cu ochii holbați, de strânsoare. — Soru-ta, ai ? Și cu cine lucrează soru-ta ? — Cu nimeni, interveni orbul. Îl aduce că n-au din ce trăi... sunt oameni necăjiți... — Zău, cârtiță ? N-au din ce trăi... Și, dacă toți care n-au din ce trăi fac ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spun... Eunucul se prăbușește la pământ de parcă ar fi rămas dintr-odată fără șira spinării. Spune! — Da, Majestatea Voastră. Diavolii... au dat foc. Împăratul Hsien Feng închide ochii. Se chinuie să respire. Gâtul lui se răsucește de parcă ar fi în strânsoarea unei fantome. Pe 13 octombrie, barbarii au dat foc la mai mult de două sute de pavilioane, săli și temple și la terenurile a cinci palate. Flăcările au mistuit totul. Fumul și cenușa au fost purtate de vânt peste ziduri. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Nuharoo vine și își pune brațele în jurul lui Tung Chih. Mă ridic și mă reped lângă băiat. Cuprins de mânie, Su Shun îl împinge înapoi, înainte ca el să-și poată atinge din nou tatăl. Copilul își scoate brațul din strânsoarea lui Su Shun și se eliberează: — Tati, tati! Ochii împăratului Hsien Feng clipesc, iar buzele lui se mișcă încet: — Tung Chih, fiule... În sală se așterne liniștea și toată lumea își ține răsuflarea. Secretarul imperial își ia pensula de scris. — Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
te văd pe-aici mai devreme sau mai târziu. —Ce? Cum adică? De când locuiești aici? Se holbă la mine, ușor oripilată, și mă trase de Încheietură pe o canapea. Am Încercat să mă eliberez, dar ea nu și-a slăbit strânsoarea de menghină și s-a apropiat mult prea mult. —Tu vorbești serios? N-ai auzit? Sunt la apogeul lumii mediatice. Am fost nevoită să-mi folosesc mâna stângă ca să-mi acopăr gura și să mă prefac că tușesc, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pare că expresia de pe fețele noastre a reușit s-o Întrerupă la jumătatea frazei, o performanță pe care o crezusem până atunci imposibil de atins. —Bună, iubito, nu știam că vii aici În seara asta, spuse Avery, extrăgându-se din strânsoarea brațului Elisei și cuprinzând-o pe Penelope Într-o Îmbrățișare de urs cam stângace. —Nici eu nu știam că vii, spuse ea calm, evitându-i oarecum privirea. Spuneai că te duci la cină cu băieții În seara asta. Mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și conducându-mă departe de masă. Se apropia de un leșin alcoolic, dar reușea totuși să se miște cu destulă siguranță. M-am lăsat condusă o clipă Înainte să mă trezesc brusc la realitate și să-mi smulg brațul din strânsoarea lui. —Nenorocitule! am șuierat. Voiam să țip, dar n-am reușit să scot nici un sunet. —E vreo problemă aici? Întrebă Abby, În timp ce se strecura lângă Avery. M-am holbat la ea, aproape speriată de propria mea ură. —Problemă? Nu, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
băutură și trădare, dar ar fi fost și mai nasol să fiu nevoită să fac asta când propria noastră relație era puțin cam șubredă. Reușisem să fac câțiva pași când am simțit brațul lui Avery apucându-mi cotul Într-o strânsoare. M-a tras atât de tare Încât m-am dezechilibrat și m-aș fi prăvălit la pământ cu capul Înainte dacă nu m-ar fi tras În sus și nu m-ar fi Împins pe o canapea. Fața lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
flirtului este o istorie a dorinței și a spaimei, a trezirii și frustrării, a supunerii și încălcării. Este o istorie a afecțiunii și a conflictului dintre băieți și fete. Aventura flirtului este istoria unei menghine de constrângeri care își slăbește strânsoarea, a unei dorințe care se eliberează și, în egală măsură, a unei mari frici, care se dovedește cu siguranță greu de exorcizat: frica de sex. Prima parte 1870-1914: De la gâsculița neprihănită la semi-virgină FLIRTUL UN JOC INOCENT? Totul începe așadar
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de-a avea un trup"29. Medicii se preocupă din ce în ce mai mult de acest trup cu rănile și traumele sale, printre care și cele din noaptea nunții. Ei doresc să le ferească pe femei de durerile pe care le provoacă uneori strânsorile trupești. Și, mai cu seamă, se le țină pe fetele tinere departe de pericolul bolilor venerice, care sunt în creștere în acest sfârșit de secol. Neștiința fecioarelor, avertizează tot mai insistent doctorul Brennus în 1895 și doctorul Corivaud în 1898
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
semn că granița interdicției se deplasase. În vreme ce în anii Belle Époque flirtul însemna mai cu seamă ocheade, cuvinte cu subînțeles, atingeri ambigue, odată cu anii '20 noțiunea de flirt înglobează și atingerile mâinilor și ale buzelor. Menghina conveniențelor își mai slăbise strânsoarea, în timp ce trupurile și-o sporesc pe a lor. De acum înainte atingerile nu mai sunt "întâmplătoare", ci voite. Lipsite de ambiguitate, sau aproape. Dorința își mai caută încă disculpări, însă acestea devin din ce în ce mai transparente. Măștile bunei-cuviințe, în spatele cărora se refugiau
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
s-a impus drept noul soclu, drept fundamentul modern al cuplului, căsătoriei și familiei. Însă asta nu e totul. În același timp, în secolul al XIX-lea, apoi în secolul XX, dorința și sexualitatea au început să se elibereze din strânsoarea menghinei de interdicții, a gangei de tabuuri în care erau înghesuite. Din ce în ce mai multe femei, cunoscute sau anonime, au îndrăznit la rândul lor să se revolte împotriva moralei duble și a statutului de inferioritate care le erau impuse. Fără a mai
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și asemănători în cadrul căruia ideile și emoțiile fiecăruia tind să se exprime în mod spontan. O mulțime, o masă este un animal social care și-a rupt lesa. Interdicțiile morale sînt înlăturate, la fel disciplinele rațiunii. Ierarhiile sociale își slăbesc strînsoarea. Diferențele dintre tipurile umane dispar, oamenii își exteriorizează în acțiune, adesea violentă, pasiunile și visele lor, de la cele mai brutale la cele mai eroice, de la delir la martiriu. O mulțime este un grup uman în fierbere, o forfotă constantă. Este
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Doar o singură dată; dormeam sub un smochin, după-amiază, auzind că latră câinele m-am trezit și am văzut un șarpe atârnându-mi deasupra capului, răsucit în jurul copacului. M-am îndepărtat alergând; aveam senzația de a fi fost sufocat de strânsoarea lui. Era cumva același șarpe pe care l-ai văzut mai târziu în biserică. Nu, Tommaso, ăla era mult mai mare și avea aripi. Se gândea mult la Carlo și se întreba: de ce oare l-or fi întemnițat, n-ar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lui, provocată de scurtcircuitările comunicării, de degradarea unor idealuri, de măcinișul cotidian, îl împinge să-și caute un refugiu. Soluția de care se cramponează îl ajută să uite un timp neadevărul în care, ca într-o mlaștină, s-a împotmolit. Strînsoarea și injoncțiunile unui context vătămător generează, iată, și un asemenea marasm. Sub zarea plumburie, drumul egal al fiecărei zile. Singurătate, sastisire, griji cripta te absolvă de astfel de mizerii. Amenajînd un mormînt, te faci că nu-ți pasă că, din
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să facă, auzi? Cînd ți-oi spune eu că... (nu-i clar ce va spune) în colțul ăla e un cal verde, apoi cal verde să fie! Să nu mă mai contrazici! Mina: (încearcă să spună ceva, să iasă din strînsoare) Ilie, lasă-mă, mă doare... mă doare! Ilie: (furibund) De azi înainte, în colțul ăsta, în ăla și nu în altul, va fi un cal verde. Mina: Da... Ilie: Jură! Mina: (presată, înfricoșată) Jur! Ilie: Nu, nu așa. Nu te
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
facă, auzi? Cînd ți-oi spune eu că... (nu-i e clar ce va spune) în colțul ăla e un cal verde, apoi cal verde să fie! Să nu mă mai contrazici! Mina: (încearcă să spună ceva, să iasă din strînsoare) Ilie, lasă-mă, mă doare... mă doare! Ilie: (furibund) De azi înainte, în colțul ăsta, în ăla și nu în altul, va fi un cal verde. Mina: Da... Ilie: Jură! Mina: (presată, înfricoșată) Jur! Ilie: Nu, nu așa. Nu te
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
unu: Auzi, mai bine hai să mîncăm pîrjoluțele și să ne bem vinișorul... Gh. P. doi: Ai colaborat?! Gh. P. unu: Ești culmea! Gh. P. doi: Spune, nu fi prost... Hai că spun și eu... Gh. P. unu: (desfăcîndu-se din strînsoare) Lasă-mă...!, eu încă mai cred că toată chestia asta e un joc... Gh. P. doi: Bine, fie și un joc..., un joc dureros, știu..., cu scrîșnete..., în genunchi..., dar dacă-l jucăm de-adevăratelea, cinstit, cu curaj, vom fi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Tocmai de aia. Spune ce ascunzi în sufletul ăla care-ți duhnește a canal, a rușine... (îl apucă de gît) Gh. P. unu: Ești nebun de-a binelea! Ești bun de legat, du-te dracului! Dă-mi drumu'! (scapă din strînsoare) Gh. P. doi: (îl prinde) Vino-ncoace! Stai aici și spune! Dacă spui tu, spun și eu... Te rog...! Ajută-mă să spun adevărul! Să scap de el...! Gh. P. unu: (înțelegîndu-i disperarea) Bine, am colaborat cu securitatea... Gh. P.
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ce-i cu tine?! Ce-i cu eleganța asta pe tine?! Ce-i cu lavaliera asta la gîtul tău?! Nu te strînge la gît? Gh. P. doi: Nu, lavaliera nu mă strînge..., altceva mă strînge... Și vreau să scap de strînsoare... Gh. P. unu: Am înțeles... Gh. P. doi: Adică vreau să spun ce cred eu despre mine... Gh. P. unu: Să-mi astup urechile...? Gh. P. doi: Nu... Gh. P. unu: Adică să ascult... și să înțeleg... Asta vrei de la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să te leg la ochi..., deși asta e împotriva regulamentului. Așa..., cînd mă suna anchetatorul, mă duceam și-l luam pe bandit și-i puneam pistolul în ceafă (îi pune degetul în ceafă) Și-i...Poc! (Obiectiv nr. scapă din strînsoare și se vede că "pistolul" era doar degetul plutonierului; Plutonierul se amuză) Ce, te-ai speriat? Îmi pare rău... scuză-mă...(Obiectiv nr., cu sacoșa în mînă, se precipită spre WC) După cît e de disperat, sigur s-a pișat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
netrecut Între narator și restul personajelor. Numai ele aleargă, numai ele se aruncă mereu În vîrtejul acțiunii - este vorba, În poveste, despre un pachet cu 25.000 de doalri și despre un pachet corespunzător cu stupefiante. Naratorul scapă mereu din strînsoarea acestor fugi. Le Începe pe toate: fuga În China, din Shanghai la Beijing, În Beijing și, În fine, din China Înapoi În Franța. Dar nu se lasă absorbit de niciuna, la un moment dat rămîne În suspensie sau, dimpotrivă, cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Înțeles imediat că era telefonul mobil care Îmi fusese oferit și care suna din rucsacul meu și am simțit cum inima Îmi bate foarte tare, am resimțit teroarea, un amestec de panică, de vinovăție și de rușine.” A scăpa din strînsoarea momentului nu Înseamnă a nu mai trăi, a nu mai avea reacții, a te detașa zen, ci a te detașa de ceilalți și a-ți resimți mai puternic propriile senzații și gînduri. Numai că, În loc ca această focalizarea a propriului
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
apucat de braț. Ceea ce încercă în clipa aceea fu un sentiment de negrăită oroare. Ceva subțire, aspru, plat, rece ca gheața, lipicios și viu se încolăcise pe întuneric în jurul brațului său gol. Iar acum îi înainta către piept. Era ca strînsoarea unei curele și împunsătura unui burghiu. În mai puțin de-o secundă, un soi de spirală i se răsuci în jurul încheieturii mîinii și a cotului, și-i atinse umărul. Vîrful îi scormonea subsuoara. Gilliat încercă să se dea înapoi, dar
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]