1,470 matches
-
fost, bogații s-au luptat turbați, Au dat foc la holde, răspândind minciună, Că la colectivă toți ar fi argați Și-au să dea din casă totul la comună. Un notar cu vie și pământ bogat Amintea Într-una «datina străbună» Că, vezi, din strămoși așa am lucrat. Cum să facem astăzi totul Împreună? Însă vorba lor nu-și prea găsea temei Că-și ziceau săracii stând pe prispă, seara, Cum, să rabd de foame ca bătrânii mei Ce-și stropeau
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ei istorică. (...) De altfel poetul, moț de origine, nu păstrează în cântecul său nici o urmă de resemnare. Cântecul lui este clocotitor, în cadențe populare, amenințătoare: Fluieru-l dusei la gură Să cânt dragoste și ură. Frunză verde de gorun alelei topor străbun! Frunză verde clătinată, n-o veni ea vremea-odată?(.... Mai toate poemele întâiului ciclu Trecute vieți din Țara Moților sunt organizate în jurul acestei concluzii ce se impune: pedepsirea exemplară a celor ce-au ținut lumea moțească în beznă și-n calicie
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Spre a concilia ocazionalul cu universalul trebuie exercițiu și mulți se pierd considerând pretextul din unghiul lui pedestru și jurnalier. Prin urmare M. Beniuc învață atent ritmurile spre a deveni «toboșarul timpurilor noi». Obișnuit cu chiotul răzvrătitului și cu «mânia străbună» aruncă acum chemarea impetuoasă: Ei! Muncitorilor! A voastră e ziua măreață. Din străbunul Armindeni Răsare azi pretutindeni O nouă viață! Într-adevăr construcția socialistă solicită tinerețea perpetuă a sufletului, pe care poetul e dator s-o cânte cum dealtfel o
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
doborât o lume! N-o uita! Mihail NOVICOV - Mândria. În: Iașul Nou, nr.4, dec, 1952 Când Stalin a suit la a Congresului tribună În vuiet de urale, Kremlinul tot a fremătat, Din nou s-a zguduit, sub ziduri, istoria străbună Iar globul pământesc părea c-a stat (...) Și-n inimile pline din largul țării mele El a sunat întocmai chemărilor din munți. Mândria strămoșească e-naltă până-n stele, Înscânteiază ochii de sub brăzdate frunți (...) Când visul își întinde aripa peste țară
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ale neamului. Textul (datat în manuscris 1787 și editat, grație lui N. Iorga, în 1902) dezvăluie, în plus, stilul evoluat al cărturarului, ce povestește dezinvolt, și tenta de spectacol narativ, învederând destinul romanesc - dramatic, alteori shakespearean - al unor „personaje” ca străbunul aventurier Andronic sau influentul său urmaș, postelnicul Constantin Cantacuzino, cel suprimat, compensator, între zidirile de la Snagov (un veritabil „turn al Londrei”, în uzanța locului). Portrete construite în tipare clasice (al stolnicului erudit, peripatetizând, întru aflarea unor „schisme” mai presus de
CANTACUZINO-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
prin noaptea lui, nebuloasă...” Așadar, aceeași tentație a absolutului, a ceea ce s-ar putea salva din neant. Se poate spune că în poezia aromână în dialect C. este cel mai consecvent pe tărâmul reflecției existențiale, chiar și atunci când reînvie stampe străbune din neuitata Macedonie. Dialogând cu lumea lui de păstori, C. rămâne mai mereu pe tărâmul lirismului profund. SCRIERI: Lampadoforie, București, 1972; Lâna de aur, București, 1975; Inscripții rupestre, București, 1981; Așteptu soarili, București, 1985; Arbori, București, 1989; Pod peste legende
CARATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286102_a_287431]
-
Germanicus îl urmărește îndepărtându-se, cu un surâs trist fluturându-i pe buze. De când ei, romanii, s-au procopsit cu tot felul de obiceiuri aduse de aiurea, care nu sunt întotdeauna nici frumoase și nici lăudabile, au uitat de tradiția străbună care îi îndemna să-i răsplătească pe cei ce scriu în cinstea lor. Clatină din cap cu obidă. De vreme ce acum nu mai înfăptuim nimic vrednic de laudă, socotim că nici lauda nu-și mai are rostul... — Mărite Nero, îl aduce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
acum Pontifex Maximus. Se miră. Oare de ce a dorit împăratul să fie reprezentat pe aceeași frescă în două ipostaze? Nu-l întreabă pe Nero, pentru că bănuiește semnificația. A vrut să se arate, pe de o parte, păstrător respectuos al datinilor străbune, iar pe de alta, conducător indiscutabil al cultului. Să aibă vreo legătură cu noua organizare religioasă pe care o promovează...? Preferă să nu se gândească la așa ceva. Tiberius Nero înaintează cu pași mărunți alături de el. Se gândește la altceva. Pentru
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
evita. Aproape chicotește. Redevine brusc serios. Însă garanția succesului nu există. Aici e buba. Pentru a face față momentelor de criză, sistemul politic a focalizat dintotdeauna temerile într-o zonă în care clasa sacerdotală pretinde că posedă cunoștințe moștenite de la străbunii etrusci. Și totuși, cât de eficientă poate fi această specializare în tranzacțiile dintre oameni și zei? Sacrificiile, cu toate ritualurile lor abracadabrante, oferă ocazia unui schimb de mesa je. Cel puțin aceasta este intenția pământenilor când își înalță rugăciunile către
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
afirma: "luând Dobrogea ne deschidem o poartă prin care ne punem în raport cu lumea întreagă și cu Occidentul către care ziceți dumneavoastră că aveți toate aspirațiile"308. În acest context, ministrul de Externe, Mihail Kogălniceanu afirma că: "Românii, încă din vremuri străbune, (...) sunt naționalitatea cea mai străveche din Dobrogea"309. Încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, statistica întocmită de către Ion Ionescu de la Brad consemna faptul că românii reprezentau peste 30% din totalul populației Dobrogei 310. Dintr-o statistică oficială realizată în
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
deosebit de ruinele de cetăți, atât de multe movile naturale și artificiale, în cât de le-am privi ca morminte de oști, din care multe și sunt, am putea într-adevăr zice că Românul în Dobrogea calcă pretutindeni pe ruinele măririi străbunilor săi"540. Aceasta este una dintre cele mai emoționante descrieri ale Dobrogei realizată de însuși Domnitorul României. Pentru a evidenția importanța deosebită pe care o dădea Domnitorul Carol noii provincii, credem că este semnificativ mesajul adresat de către acesta, la 24
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
hotărâri arăta că ziua de 14 noiembrie este "o zi măreață și scumpă tuturor românilor, este o zi de sărbătoare pentru cetățenii tulceni"2457, orașul Tulcea fiind locul "unde pentru prima dată s-a ivit stindardul României fâlfâind, amintind gloria străbună și unirea Dobrogei cu România mamă"2458. Această propunere a fost adoptată de către consiliul comunal al orașului Tulcea, primele serbări dedicate zilei de 14 noiembrie fiind organizate în anul 1899. La câteva zile de la festivitățile dedicate zilei de 14 noiembrie
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
nu se mișcă din locul lui. Apoi strigă el, dar nu răspunde, nici nu-l scapă din nevoie. 8. Țineți minte aceste lucruri, și fiți oameni! Veniți-vă în fire, păcătoșilor. 9. "Aduceți-vă aminte de cele petrecute în vremurile străbune, căci Eu sunt Dumnezeu, și nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, și nu este nici unul ca Mine. 10. Eu am vestit de la început ce are să se întîmple și cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: "Hotărîrile Mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
apă, și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă. 12. Ai tăi vor zidi iarăși pe dărîmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune, vei fi numit "Dregător de spărturi", "Cel ce drege drumurile, și face țara cu putință de locuit." 13. Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfîntă, dacă Sabatul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
cel dorit sub soare. 7 ianuarie 2005 82 Unii se întrec în teme, Cum să huzurească-n trai; Alții se căznesc. Probleme, Cum să aibă de mălai. * Imităm pe-a vieții undă Tot ce e străin de noi, Iar tradiția străbună Piere iute și-n convoi. O, „dulce Românie”, ce tristă ai ajuns, Pe cerul tău de stele doar neguri au pătruns. Și vântul suflă aspru, destinu-i sub belciug, Speranța rătăcită, elanul e-n coșciug. Dar de vinul bun de este
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
sărbătoresc Mă închin pân’la pământ și ție-ți mulțumesc! PĂMÂNTUL SFÂNT Toți oamenii îl calcă în picioare, Unii îl blestemă adeseori și tare, Alții îl iubesc pentru el se-omoară, Mulți îl scormonesc dup - o comoară. Când aduni pământul străbun Și-un pumn dacă-l ai este bun, Are inimă și vântul când bate Pământul îl simte ca pe frate. Soarele ca o mamă îl încălzește Ploaia - l adapă și-l înveselește Vântul ca frate îl răcorește, Pământul pe toți
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
de tine... Ți-am citit o rugăciune Pentru sufletul tău dus, Cu tămâie pe cărbune Să ajungă-n ceruri, sus. Am vorbit de una, alta, Cu săteniice-au rămas Împăcați de-acum cu soarta; Piere satul pas, cu pas... Doar biserica străbună Și un preot plin de har, Sub clopotniță-i adună Să se roage la altar. Poate că auzi de sus Rugăciunea lor, fierbinte; Mamă, roagă-l pe Isus, Niciodată să nu-i uite!... Amiază Umbre pe pământ, Norii din cer
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
care se va face deci și până la bătrânii noștri veterani care cu pieptul încărcat de decorații și glorie de luptă deci îi avem astăzi în mijlocul nostru deci au venit pe drum de izbânde și glorie strămoșească deci prin urmare patriotismul străbun care este încrustat ca nestematele pe bijuteriile din Tezauru’ de la Pietroasele, dar mai e și Tezauru’ de la Moscova de recuperat că atunci era țarism și ne aliasem cu el, nu cu bolșevicii să facem unirea cu toți frații noștri așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
da’ sentinela de ce nu se precizează și asta când e vorba de Europa, adică-i bun și Dracula că-l esportăm, dar să nu uităm și sentinelele noastre vii, veteranii care, prin urmare deci cum ar deveni după datinile noastre străbune căci să-i cinstim deci să-i aplaudăm călduros și să invităm să vină să-și ia diploma de experență (Spanțu: „Excelență“), ha, ha, deci și escelență că e de la experența care au avut-o în viață, deci noi cinstim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
către vidanjorul-șef, curățitorul haznalelor, să-mi desfunde privata din fundul grădinii. Făcusem imprudența să-i dau acelui șef o carte de-a mea. O și citise, împărtășindu-mi chiar că sunt „al dracului, cu simțul dezvoltat al miștoului românesc, străbun“. Acum, când mă are la mână cu cererea prost redactată, se simte dator să mă atingă: „La talentu’ dumneavoastră nu e posibil să scriți așa. Io n-am talentu’ ce-l aveți, da’ tot v-arăt cum se face un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
găsi pe amândouă dormind îmbrățișate. Fetele lui tata! Au adormit, dragele de ele. Tare mai sunt obosite, doar au muncit amândouă cu sârg toată ziua. Le înveli cu grijă apoi se așeză și el în pat pentru odihna binemeritată. Datini străbune Afară ningea cu fulgi mari, pufoși. În casă era cald și plăcut, mirosea a brad și a portocale. Viviana, Angelina și Cezara roiau în jurul mezinului, amuzându-se de ghidușiile sale. Mama și tata erau ocupați cu ultimele pregătiri pentru sărbătoarea
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
popor care percepe primejdia nu va pieri în veci. Să luptăm împotriva decadenței naționale și mentalității antiromânești. S.O.S. Transilvania! Bisericuțele din lemn de pe colinele Transilvaniei arse în anii 1761-1762 suspină veșnic în inima românului, bun creștin, iar martirii străbuni trași pe roată se zvârcolesc în gropi și nu au odihnă. Jertfa lor, glas de clopot, să ne fie mereu flacără vie! Am 91 de ani. Drumul lung obosește pe călător. Am fost ostaș în armata Crucii lui Hristos, Legiunea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
alături își întinde para până la noi. Luptăm, jertfim, cădem, ne țâșnește sângele din piepturi să ne apărăm bisericile... și Biserica ne condamnă ca periculoși ai Neamului, ca rătăciți, ca străini de Neam. Ce tragedie în sufletele noastre! Biserica pământească, Biserica străbună ne lovește. Patriarhul e și prim ministru, în numele căruia se fac toate, de la care ne vin în fiecare zi atâtea chinuri. Doamne, Doamne, ce tragedie. Și la ce chinuri ne pui sărmanul suflet. Ce frământare în piepturile a zeci de mii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
neam blestemat. Veneau noi cohorte iudaice, flămânde, Prin crânguri și sate ca stoluri de corbi, Și-atunci își vândură pe-arginții lui Iuda Și țara și neamul stăpânii cei orbi. În noapte se stinse și doina și graiul Și datini străbune se spun c-au pierit Prin satele triste, pustiu plânge vântul Prin ziduri sfărâmate de schit năruit. Era acum țara, flămândă și goală Și holda furată și boii din jug. Flăcăii, sărmani, erau puși în lanțuri, Uciși, duși în temniți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
puterile mici, eu nevrednic și rănile adânci. Mă închin cu pietate la icoanele camarazilor mei plecați demult la cer, camarazi cu care am pătimit „veacuri de nopți” fără de zori, în cavouri umede, cu bolți înghețate. Să ne întoarcem la matca străbună, la firescul uman. Noua democrație a devastat ultimele „rezerve” spirituale, morale și materiale ale neamului. Așa zisa „privatizare” înseamnă jefuirea avutului național și trecerea bogățiilor statului în mâinile nomenclaturiștilor și a străinilor ce se declară patroni. Comunismul de ieri mai
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]