1,728 matches
-
Despre suflet, despre cuvânt. Temele predilecte pentru R. sunt aceleași de fiecare dată: nostalgia copilăriei, toamna, Moldova și Ștefan cel Mare, toate versurile ei - prin structură și subiectele abordate - fiind variațiuni pe aceleași teme. Descendentă a lui Alecu Russo („Un străbun/ Mi-a lăsat harul să cânt”), poeta aduce prin versurile sale tot o „cântare României”, simțind ca o datorie să descrie, în imagini grațioase și în versuri de o mare sinceritate și sensibilitate, meleagurile natale. Ea creează un spațiu de
RUSSO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289405_a_290734]
-
de răzbunare dacă sunt atacate... În sensul cel mai vechi totuși Eul unui om este suma totală a tot ce poate considera drept al său, nu numai corpul său și puterile sale psihice, dar hainele și casa, nevasta și copiii, străbunii și prietenii, reputația și munca sa, pământul său, casele, iahtul și contul În bancă. Toate aceste lucruri Îi dau aceleași emoții. Dacă ele cresc și prosperă, el se simte triumfator, dacă se reduc și dispar, el se simte deprimat... o
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
STRĂBUNII, publicație apărută la București de la 5 decembrie 1926 până la 19 iunie 1927, cu subtitlul „Organ săptămânal al apărării drepturilor românești și creștinești”. Directori: Kostya Rovine și Ioan Verșescu. Se publică versuri aparținând reginei Maria, lui Ion N. Polihroniade, Emil Giurgiuca
STRABUNII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289964_a_291293]
-
Prefer, pentru comoditate, să pun aceste cusururi pe seama originilor mele: ieșit dintr-un popor pentru care analfabetismul era realitatea dominantă, nu sînt oare, prin curiozitatea mea insațiabilă, un fenomen de reacție? Sau, mai curînd, nu trebuie să plătesc pentru toți străbunii mei în ochii cărora exista o singură carte, cea numită de ei cartea, adică Biblia? E în același timp plăcut și umilitor să mă gîndesc că în urmă cu cîteva generații ai mei erau niște sălbatici, niște băștinași. Juridic vorbind
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
Alexandrescu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac, Andrei Mureșanu. Multe poezii, izvorâte din sentimentul amar al oprimării, se structurează ca niște compoziții oratorice, în tradiția mesianismului pașoptist, prefigurând și tonalități specifice lui O. Goga (La îngerul libertății, Dumnezeul nostru, Glasul străbunilor, Apel la unire). Deși se considera o „mediocritate” necesară într-o epocă fără mari talente, L. a fost, mai mult decât alții, un poet care face, în Transilvania, legătura dintre Andrei Mureșanu și G. Coșbuc sau O. Goga. Aflându-se
LAPEDATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287746_a_289075]
-
în pronaos pe Doamna Stana, soția lui Petru cel Tânăr, și pe surorile lui - Stanca, Voica și Maria 273. Vorbind despre fiicele Chiajnei, Iorga spune: „Ea avu și mai multe fete: una din ele, Maria, fu căsătorită în 1566, cu străbunul Cantacuzinilor, Mihail, zis Șattan-Oglu sau «fiul draculuiț, dar mirele fiind bătrân și urât, ea fugi de lângă dânsul în calea spre Constantinopol. O alta, Alexandra, o a treia fură măritate după boieri, iar o a patra căzu pradă ambiției mamei sale
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
grosolan, inflamat în invective stereotipe. S. e un spirit închistat, înlănțuit în prejudecăți de clasă și de rasă, legat de trecut, refractar la înnoiri, așa încât antiunionismul lui vehement nu miră defel. Dacă evocarea unor închipuite fapte de vitejie patriotică ale străbunilor lui rămâne amuzantă, intransigența, austeritatea morală a boiernașului, oroarea lui de orice nelegiuire, abuz sau infamie ar fi lăudabile dacă nu ar deștepta destule suspiciuni, acrul moralist putând fi lesne bănuit de ipocrizie. Memorialistul nu e lipsit însă de talent
SION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
XIX-lea, de periodice ca „Vieața”, „Vatra”, „Povestea vorbei”, „Curierul literar” ș.a., publicația, apărută la 2 decembrie 1901, își propunea să trezească în conștiințe „cea mai adâncă evlavie pentru trecutul glorios al neamului acestuia, pentru faptele nespus de mărețe ale străbunilor [...], cea mai entuziastă iubire pentru patrie [...], pentru frumusețile acestui pământ”. Scriitorii erau îndemnați să „sufle colbul de pe cronici”, spre a face „să renască virtuțile bătrânilor de atunci în sufletele tinerilor de azi”. Chezășia izbânzii era legătura cu poporul, în speță
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
contrapunctate când și când de scene idilice. Pe măsura avansării în timp, în versuri se precizează o tendință de cromatizare a figurației prin autohtonizare explicită, discursul liric primește accent social și un tot mai lămurit sens politic. Făcându-se vocea străbunilor, cântărețul amintește: „am fost goi și flămânzi, am fost orbi și desculți”, trăind în „vetre sărace”. El prevede cum „făclii vor izbucni curând și pretutindeni” și constată de pe acum că „înspre zori, către zori, zarea e roșie”. În câteva texte
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
ilustrații de Vasile Socoliuc, București, 1979; Cântece pentru tata, București, 1980; Metopele neamului, postfață Radu Vulpe, București, 1980; Scrisori din infinit, cu ilustrații de Done Stan, București, 1981; La poarta necunoscutului, București, 1983; Moștenire pentru fiica mea, București, 1983; Printre străbuni, București, 1983; Geneza luminii, București, 1984; Elegii din infinit, București, 1985; Aripă nemărginită, București, 1987; Cvadratura sonetgloselor, București, 1991; Elegii pentru mama, București, 1992; Elegii fundamentale, București, 1995; Elegiile Dumnezeirii, București, 1997; Elegiile morții, București, 1997; Epopeea blestemată... În dialog
VADUVA-POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
se numără printre exegeții care au apropiat opera lui Blaga de realitatea intimă a straturilor de adâncime, indicând și câteva trasee comparatiste cu efecte generoase. Volumul de poezie Cenușa verde este construit în jurul metaforei enunțate în titlu, ce simbolizează urmele străbunilor din Munții Apuseni, loc de legendă și istorie sângeroasă. Numeroase alte imagini sunt purtătoare de sens simbolic, metafora esențială fiind cea a muntelui, a urcușului sacru: „Biserici îngropate băteau toaca în munți”; „Într-o poiană frumoasă ca o pânză de
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
simbolism puternic nu numai prin analogia între destinul animalului și cel al lui Serafim Ponoară, dar și prin sugestia involuției de la zimbrul măreț, mit și simbol în stema țării, până la dobitocul târât de funie de ultimul prost nimerit pe pământul străbunilor. Parabolă literară în care V. exprimă ingenios probleme și adevăruri ale satului basarabean postbelic, romanul exploatează „gama întreagă a comicului: voioșia generală alternează cu intonația discretă a vocii autorului, solemnitatea verbului scade brusc și cade chiar în neutralitate epică, condensarea
VASILACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
sudul Dunării (Doleani, satul meu frumos, Crușova, sat minunat), istoria tracă (Frumoasă, neuitată Macedonie), pe Alexandru Macedon („Strămoșule, falnicu-ți nume/Solar străluci-va în veac./ Țâșnit ca un fulger în lume/Din clocotul sângelui trac”) și deplânge pierderea graiului din străbuni (Strigăt, O vorbă), pe care îl socotește „limbă veche-mpărătească”. Unele texte sunt pasteluri (Toamnă în Pind), iar un ciclu de balade (Balada căpitanului Dona, Balada voinicului căzut în luptă, Balada tânărului întors din surghiun, Șana ș.a.) dezvoltă episoade eroice din
ZEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290723_a_292052]
-
o voce dintre cele mai caracteristice ale lirismului de inspirație htonică și expresie tradițională. Poetul se autodefinește, în acest sens, memorabil: „Eu am crescut cu macii și strugurii pe câmp/ Și mai păstrez, ca iarba, și-acum, sub pleoape, rouă,/ Străbunii mei vânjoși, cu tulnice și ghioage,/ Pe-aicea și-au păscut cirezile blajine”. Patetic în acest credo, el cântă, în celelalte versuri, în tonuri variate, adesea epitalamice, „câmpul, livada, codrul sur, podgoriile”, volumul fiind în egală măsură o culegere de
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
ciclurile Steaua care nu cade și Horia din Clopotul de aur (1939). Adresându-se fiului, ca Tudor Arghezi în Testament, poetul enunță lapidar, într-o formulare de inscripție, îndatorirea acestuia de a păstra neștearsă amintirea chinurilor și umilințelor îndurate de străbuni: „Să nu uiți nici o clipă: străbunii au fost șerbi./ Primiră-n veacuri aspre sudălmi și bice-n spate./ Să nu uiți nici o clipă: se odihnesc sub ierbi,/ Dar țărna lor mai strigă și azi după dreptate”. Lirica de senectute a
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
Horia din Clopotul de aur (1939). Adresându-se fiului, ca Tudor Arghezi în Testament, poetul enunță lapidar, într-o formulare de inscripție, îndatorirea acestuia de a păstra neștearsă amintirea chinurilor și umilințelor îndurate de străbuni: „Să nu uiți nici o clipă: străbunii au fost șerbi./ Primiră-n veacuri aspre sudălmi și bice-n spate./ Să nu uiți nici o clipă: se odihnesc sub ierbi,/ Dar țărna lor mai strigă și azi după dreptate”. Lirica de senectute a lui S. se menține în același
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
de nefericită. La genitiv plural, curriculum ia forma curriculÄrum. Prin urmare, când vorbim sau scriem despre componentele mai multor curricóla ar fi mai bine să nu folosim această exprimare, ci locuțiunea elementa curriculÄrum. Dar exprimarea aceasta ar fi, iarăși, pedantă. Străbunii latini foloseau cuvântul acesta în două sensuri: denotativ și conotativ. Sensul denotativtc "Sensul denotativ" Sensul denotativ al lui curriculum este cel de „cursă”, „întrecere” - dar nu orice „cursă” sau „alergare”. Romanii subînțelegeau că este vorba de „curse de cai și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sensului și conținutului vechii paideia eline. Curriculumul polymatheic este păstrat, dar tot mai schematic. Uneori era aproape caricaturizat. Erudiții secolului al V-lea îi imitau pe antecesorii lor romani din timpul Republicii și Imperiului. Ei nu merg însă mai departe. Străbunii lor nu aveau profunzimea paideutică a elinilor și nu o căutau, mulțumindu-se să o împrumute și să o imite. Urmașii au continuat această involuție. Cărturarii din secolul al V-lea își alimentau erudiția aproape exclusiv din domeniul literelor. Paideia
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu „omul de rând”, ci pe „omul desăvârșit”. Polytropia lui Ulise le-a permis tuturor să-l zugrăvească după voie, atribuindu-i calitățile pe care le considerau caracteristicile „idealului de umanitate”. Toți aveau același vis al recâștigării „desăvârșirii pierdute” de străbunul androgynos; și toți l-au văzut în Ulise pe androginul revenit printre anthropoi pentru a se oferi ca exemplu. Există un Ulise al sofiștilor - zugrăvit ca un mare maestru al șireteniei oscilând între loialitate și perfidie; există un Ulise al
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a fost, oricum, una europeană, însă nici una care să fie pe calapodul spiritului românesc. Dar care este acest spirit sau, mai bine, care a fost? și unde l-am pierdut, dacă l-am avut? Ce s-a întâmplat cu spiritul străbunilor și cu emoțiile noastre? De când a devenit spiritul nostru unul negativ, de tip Dracula? De câte decenii sau secole ne despărțim la modul „fals” de conducători? De ce numai România s-a despărțit astfel de comunism? De ce dovedim oscilații sentimentale imprevizibile
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
confundă cu leagănul lumii, „dealul albăstrit de lună” al Floricăi dobândește caractere edenice. Reîntâlnirea Argeșului, a Râului Doamnei, în care „arde sclipind” trecutul, este pentru poet o regăsire de sine. Florica e Olimpul lui. În cercul de vrajă al satului străbunilor, evadând din timpul profan, se intră într-un timp, s-ar putea zice, folosind un cuvânt din Joc secund, „mântuit”. Acolo, integrat rânduielilor statornice, strămoșești, poetul se simte restituit sieși. „Moșia aurită de-amurg și de-amintire” devine o „mănăstire
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
totuși durabil ne intră în lupte,/ rosturile ni se răresc în zadar,/ între înfrângeri bătălii se câștigă/ în amurgul nostru intermediar” (Investiție în alb). Dar în Orizontul regăsirilor (1976), „volum submediocru” (Dana Dumitriu), ideologia național-comunistă se discerne ușor (Munții Apuseni, străbunii, Horea, eroii, lupta pentru patrie etc.), surprinzând însă violența acesteia: „Lumină decisiv de clară-aștept,/ pedepsitoare și înălțătoare,/ spectralul său augur de monument / care ucide spre eternizare” (Vârstă de răscruce). Placheta Râul târziu (1981), dincolo de un ciclu întru totul comunist, poate
RAHOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289115_a_290444]
-
R. este „menită să propovăduiască adevărurile mântuitoare ale legii creștine în mijlocul iubitului popor”. Aparițiile editoriale sunt consemnate în cadrul rubricilor „Cărți noi și reviste”, „Cărți din orice părți”. Aproape fiecare număr conține câteva poezii, cele mai multe fiind retipăriri: Octavian Goga (Dascălul, Scrisoare, Străbunii, Dedicație), St. O. Iosif (Iisus), G. Coșbuc, I. Mureșan, Th. D. Speranția, Aron Cotruș, D. Petrino, Panait Cerna, N. G. Rădulescu-Niger, Iuliu Domșa, Emil A. Chiffa, Alexandru Aciu, N. Marcu, I.U. Soricu (care semna și Al. Dafin ori M.
RAVASUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289150_a_290479]
-
on] M. (19.III.1890, Iași - 7.XII.1971, București), poet, critic și istoric literar. Este fiul Cleliei și al lui Mihai Rașcu, profesor. Strămoșii după mamă erau francezi din Pierrefonds (departamentul Oise), plecați cândva „spre zarea țărilor orientale” (Balada străbunilor). R. urmează la Iași Școala „Vasile Alecsandri”, Liceul Internat (1901-1909) și Facultatea de Litere și Filosofie (1909-1913), unde l-a avut profesor pe G. Ibrăileanu. Din 1916 a funcționat ca profesor de liceu la Iași, Brăila, Tecuci, Bârlad. Între 1919
RASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289142_a_290471]
-
scrisoare către redacție, Bolintineanu recomandă spre publicare fragmente din Contractul social de J.-J. Rousseau, traduse de Adelaida S., care apar în 1863. Alte transpuneri, puține, aparțin chiar lui Bolintineanu (Horațiu, Odă la țară) și lui Gr.H. Grandea (fragmente din Străbunii de Mickiewicz). Se mai tălmăcesc versuri din Uhland (M. Strajanu), Schiller și Musset (N. Nicoleanu). Demnă de semnalat este atitudinea față de Transilvania, manifestată în articole prin care se semnalează opiniei publice din Principate situația politică și socială a românilor transilvăneni
REFORMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289164_a_290493]