1,253 matches
-
toate cele ale bisericii, mai întâi. Pe urmă, dacă mergi la vreun român să faci o sfestanie acasă, de obicei stau în banlieue-uri, la periferie, îți ia jumătate de zi numai să mergi. Dar profit de cartierul bisericii. Sunt niște străduțe pe aici prin arondismentul 5, ai senzația că sunt din vremea mușchetarilor. Pietre și clădiri care sunt de sute de ani acolo. |sta e Parisul meu. Cel mai adesea mă plimb pe cheiurile de pe Ile Saint-Louis, mai ales în anotimpuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Wong Kar-Wai). » Trei femei & trei bărbați: mama, Nora Iuga, Elena Ruse; tata, Romeo Ruse și încă cineva, nu spui cine, persoană importantă. » Trei pisici: Ursulina Păpușescu, Griguță, Pisulina. » Trei locuri: casa noastră cu grădină de la Sibiu, popasul Pustnicul, Blutgasse (o străduță din Viena). » Trei lucruri pe care trebuie să le faci cel puțin o dată în viață: să te pui în pielea unuia mai amărât decât tine, să faci un copil, să te îndrăgostești. Ce-a avut și ce-a pierdut A
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
pe un teren înclinat, cu spațiu mare, în care intri cu mașina. Sunt localuri de consum circulare, în jurul cărora parchezi cu mașina și ești servit pe tăvi speciale, care se prind de ușa mașinii. Un inventiv a construit pe o străduță, nu în înălțime ci în suprafață, o serie de minimagazine, clienții fiind serviți direct fără a mai coborî. Minimagazinele sunt aprovizionate pe specialități: băuturi, mezeluri, carne împachetată, dulciuri. Totul merge cât mai rapid posibil. În Europa, în acel timp, erau
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
poveste, precum Pădurea Gorovei, dar și orașele în care timpul pare a se fi oprit, asemenea municipiului Dorohoi. Șoseaua este perfectă și multe ulițe din sate ca Vârfu Câmpului sunt asfaltate și într-o stare mult mai bună decât unele străduțe și alei din municipii reședință de județe. O liniște activă într-o Românie în care se simte mâna măiastră a omului, a primarului gospodar, a sătenilor ce își cresc păsările de curte și animalele așa cum o făceau strămoșii lor, pătrunde
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
în câteva ore cât n-au reușit toți pantofii pe care i-am purtat timp de peste 25 de ani. TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Florin L|Z|RESCU Călăuza Exterior. Zi. Soare. Gâze izbindu-se cu capul de gard. Frumos. Urcăm o străduță lăturalnică și vedem trei tipi de vârste diferite mergând domol, în șir indian. Ca și cum ar urma îndeaproape un șef de trib, o călăuză, fără a îndrăzni s-o depășească. În dreapta, pe o terasă din fața casei, un moș și o babă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
traversarea unui câmp minat. Toți murim înainte de a ajunge dincolo și, pe măsură ce ne aventurăm mai departe, tot mai multe mine ne așteaptă.“ Gălbenușul „În 1972, am avut un vis... Lumina lunii se reflectă în pavaj. Ecoul unor pași singuratici pe străduța îngustă. Aud cum se crapă o coajă. Mă uit în sus. Oul gigantic de deasupra mea se sparge, strivit între niște ziduri vechi. Lichidul călduț mi se varsă pe față. Atunci m-am trezit și am știut ce aveam de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
unde? Poetul zice că „la o cârciumă“. Aș! Sao Miguel d’Alfama e un restaurant cu moț, ultra-cotat între zecile de localuri cu fado din cartierul vechi. N-am avut habar de asta când, pe la prânz, în timp ce inspectam terenul pe străduțele încâlcite, am luat un mic pliant din fața unui local ca să avem seara cât de cât un reper, ca să nu umblăm teleleu ca bezmeticii după casele cu fado. Evident că seara ne-am rătăcit, evident că am umblat ca bezmeticii, până
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
al autorului, al Anei Blandiana sau al lui Daniel Cristea-Enache. Corina a venit la timp pentru berea de după, apoi ne-am învârtit prin standuri până la închidere, când ne-am dus la Ligia și Silviu. Lucrau la ridicarea propriei case, pe străduța provincială, aveau o cățelușă zburdalnică (Picățele) și o țestoasă sobră (Lia). Mă culcam pe unde apucam - o dată cu Lia, pe jos, altădată cu Silviu, care, dimineața, a întârziat la serviciu. „Așa pățește cine doarme cu mine“, le spuneam fetelor, la micul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Și nu un semafor obișnuit, ci unul dotat cu telecomandă, astfel încât atunci când ne scoatem merțan-urile din garaj, la o simplă apăsare pe buton, roșul se transformă în verde cât ai zice pește. Imaginați-vă... fiecare cu propriile reguli de circulație. Străduța pe care trăiește fiul președintelui Vladimir Voronin, Oleg, a fost „înfrumusețată“, săptămâna trecută, cu trei semafoare. Unul dintre acestea poate fi dirijat printr-o astfel de telecomandă. Specialiștii susțin că la intersecția străzilor Pietrarilor cu Ciocârlia (în formă de T
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
lemn. Vizitatori? Zero. |sta-i Marte. Pe fereastră De la Orașul înrămat chiar că sper mai multe decât de la Marte. Pornesc imaginându-mi ferestrele îmbrăcate în benzi aurii, ocrotind păpuși cu chip de porțelan, sfeșnice de argint, motani leneși. Cobor pe străduța șerpuită sucindu-mi gâtul. Nimic. Abia la întoarcere, mai atentă decât Columbo, reușesc să observ pe câteva ferestre lipită banda, nu aurie, ci transparentă, cu model maroniu. Dincolo de geamuri? Nimic. În sfârșit, cineva să mă lămurească: un tip proptit într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
și piloni sculptați în granit, după cum se vede din pozele următoare. În fața templului se află un teren de fotbal în mărime naturală, unde copiii și tinerii fac sport zilnic. Zona cea mai îngustă a insulei se găsește la mijlocul ei, iar străduțele paralele, lungi de circa 200 de metri, leagă cele două faleze. Faleza din estul insulei nu are ambarcațiuni, ci o splendidă plajă cu nisip auriu, Tung Wan Beach, care se întinde de-a lungul insulei, acum pustie din cauza extrasezonului. Mergând
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
atmosferă generală de bună dispoziție. Majoritatea sunt englezi, dar printre ei se află și italieni, spanioli, ruși, asiatici sau africani. În secolul XX, Wan Chai-ul a fost locul de petrecere al marinarilor aflați în trecere prin Hong Kong. În prezent câteva străduțe așezate la intersecția unor bulevarde din acest cartier oferă 126 turiștilor cluburi de striptease, discoteci și baruri luminate discret, care atrag atenția prin fete îmbrăcate provocator, care stau la intrare și te invită prin gesturi sugestive să intri în locații
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
nuanță a curcubeului. Amabilitatea lor, surâsul sincer, politețea și discreția sunt caracteristici care nu te pot lăsa indiferent. Te învăluie zgomotul uriașului cartier cu multe, multe sute de magazine sau prăvălii situate de o parte și alta a străzilor și străduțelor înguste, culminând cu un hipermarket întins pe mai multe nivele, „Mustafa Center”, unic în lume, în special prin aceea că, încă de la începuturile sale, undeva prin anii '70, a fost deschis permanent zi și noapte. Aici se găsesc mai multe
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
afacerile externe și integritatea teritorială. Toți cei care vizitează Macau se simt atrași de inima vechiului oraș, Largo do Senado (Piața Senatului), cu mozaic frumos în pietre albe și negre, o fântână atrăgătoare și multe clădiri vechi coloniale restaurate, cu străduțe între ele, animate permanent de turiști. Merită vizitate și alte obiective din Macau de o rară frumusețe. Printre clădirile în culori pastelate poți vedea fațada albă de la Santa Casa da Misericordia (Casa Sfântă a Compasiunii), înființată în 1568. Dincolo de Muzeul
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
mici 220 spectacole de muzică și dansuri susținute de copii sau tineri amatori să se afirme, apreciați și aplaudați de spectatori sau trecători. Taipa este o insulă aglomerată, cu magazine și case interesante, viu colorate și cu birouri portugheze pe străduțe și alei înguste. Satul Taipa este foarte aglomerat. Posedă o serie de clădiri coloniale în culori pastelate, case chinezești cu mini-restaurante în aer liber la parter, așezate de o parte și de alta a străzilor sau a aleilor înguste. Biserica
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
Asiatici, după Hong Kong, dar înainte de Coreea de Sud și Taiwan. Toți cei care vizitează Macau se simt atrași de inima vechiului oraș, Piața Senatului, cu mozaic frumos în pietre albe și negre, o fântână atrăgătoare și multe clădiri vechi coloniale restaurate, cu străduțe între ele, animate permanent de turiști. Printre clădirile în culori pastelate poți vedea fațada albă de la Casa Sfântă a Compasiunii înființată în 1568 și o mulțime de cazinouri care mai de care mai fascinante ce atrag jucători din întreaga lume
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
mea. Pasărea tace. Încerc să-l văd pe copilul care se juca cu piesele de Lego, acum vreo patruzeci de ani. E încă acolo. Doar că are o barbă rară, plină de fire albe. Ridic oglinda, arunc o privire pe străduța pustie, iau piciorul de pe frână și apăs ușor accelerația. Ready or Not Îl salut și dau să mă așez pe scaunul din fața lui. Omul se ridică și-și întinde mâna dreaptă spre mine. Bine ați venit. S-a ridicat doar
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
puțin și să ne uităm la valuri. E cea mai bună idee din ultimii zece ani. E o idee revoluționară. Eu zâmbesc, ea râde. Când intrăm în Eforie Sud, mă pregătesc să ies de pe șosea și să fac stânga, pe străduța care duce spre mare. Semnalizez. Apoi văd câteva utilaje și indicatoare cu oameni la lucru. Străduța e blocată, se toarnă asfalt. Merg înainte, întorc la primul giratoriu. Găsesc o altă străduță perpendiculară pe șosea. Fac dreapta. În capătul străduței e
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
E o idee revoluționară. Eu zâmbesc, ea râde. Când intrăm în Eforie Sud, mă pregătesc să ies de pe șosea și să fac stânga, pe străduța care duce spre mare. Semnalizez. Apoi văd câteva utilaje și indicatoare cu oameni la lucru. Străduța e blocată, se toarnă asfalt. Merg înainte, întorc la primul giratoriu. Găsesc o altă străduță perpendiculară pe șosea. Fac dreapta. În capătul străduței e marea. Faleza e pustie. Asfaltul e decupat pe ici, pe colo, cu precizie geometrică. Fâșii dreptunghiulare
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
să ies de pe șosea și să fac stânga, pe străduța care duce spre mare. Semnalizez. Apoi văd câteva utilaje și indicatoare cu oameni la lucru. Străduța e blocată, se toarnă asfalt. Merg înainte, întorc la primul giratoriu. Găsesc o altă străduță perpendiculară pe șosea. Fac dreapta. În capătul străduței e marea. Faleza e pustie. Asfaltul e decupat pe ici, pe colo, cu precizie geometrică. Fâșii dreptunghiulare lipsesc din drum. Fac slalom printre dreptunghiuri, cu 20 la oră. Recunosc hotelul în care
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
pe străduța care duce spre mare. Semnalizez. Apoi văd câteva utilaje și indicatoare cu oameni la lucru. Străduța e blocată, se toarnă asfalt. Merg înainte, întorc la primul giratoriu. Găsesc o altă străduță perpendiculară pe șosea. Fac dreapta. În capătul străduței e marea. Faleza e pustie. Asfaltul e decupat pe ici, pe colo, cu precizie geometrică. Fâșii dreptunghiulare lipsesc din drum. Fac slalom printre dreptunghiuri, cu 20 la oră. Recunosc hotelul în care am stat acum șase ani. N-are nici un
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
de pe marginea drumului, care atingeau autocarul în timpul mersului. La intrarea în așezare am oprit pentru a face poze la un punct de belvedere, iar apoi am circulat pe jos în sătuc, deoarece era interzis să intrăm cu autocarul. Am văzut străduțe înguste, pitorești, cu multă vegetație, așa cum se poate vedea și în poza pe care am postat-o aici, erau niște locuri numai bune de pictat, de altfel căutam să fac anumite poze cu locuri care vroiam să le am în
Muntele Olimp. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1084]
-
mic restaurant. Am avut ocazia să degust vinul local, roșu și foarte bun, iar ca mâncare niște specialități de miel, făcute așa de bune că-ți venea să-ți lingi degetele. După ce am luat masa ne-am plimbat puțin pe străduțele pietruite, acoperite de viță de vie, și am admirat casele vechi, amenajate cu mult gust, care parcă te invitau să te așezi pe veranda lor la umbră și răcoare, să admiri peisajul și să de înfrupți cu o dulceață de
Muntele Olimp. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1084]
-
număr mare de turiști (circa 100), de diverse nații cum ar fi români, polonezi, ucraineni, dar și greci. Noi am plecat în frunte cu ghida noastră către punctul de belvedere al insulei, până la care făceam circa 15 minute, pe niște străduțe înguste, cu case construite cu bun gust, dotate cu un balcon larg unde stăteau grecoaicele și se uitau la noi. este destul de mică, are o populație de câteva mii de locuitori, care în majoritatea lor lucrează doar 5-6 luni pe
Insula Skiathos. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1053]
-
realizările pentru care unii urmași ai generațiilor demult apuse făceau scandal. Orașele și obiectivele care se construiesc acum, trebuie să corespundă standardelor și să reziste peste 100-200 de ani. Nu putem accepta relicvele trecutului, lăsate de înaintașii noștri, cartiere cu străduțe de 3 metri lățime, necesare birjelelor secolului 19, căsuțe cu grădini de câte 3000 m.p. cu câte 7 copăcei în jurul ei, chiar dacă au aparținut nu știu cărui cocon, moșier, baron sau grof, a cărui statuietă ne amintește că a locuit cândva acolo
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]