11,293 matches
-
părea a ști nici pe ce lume se află. Totuși, nu întîrzie să i se adreseze: Vă simțiți mai bine, domnule? Vă puteți ridica acum? Dacă vreți, vă pot ajuta! Apropierea păru să-l agite mai tare. Lupul mutilat se strădui să-și găsească echilibrul și se îndreptă nesigur spre Lupino. O, da! Mirosul nu mă poate înșela! Mi-au luat văzul, m-au desfigurat, dar mirosul mi-a rămas același ca întotdeauna. Ești aici, iubirea vieții mele! Mă recunoști? Spune
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
a împotrivit. Nici atunci și nici mai tîrziu, niciodată. Cine s-o facă? Nu rămăsese din ea decît un trup golit de suflet, captiv în mîinile Omului. CAPITOLUL 17 Legend\ și realitate S e apropiau. Încercau amîndoi sentimente tulburătoare. Se străduiau să rămînă nedescoperiți; habar n-aveau la ce ar fi putut să se aștepte. Nici un lup nu se-ntorsese de acolo vreodată, ca să poată povesti ce a văzut cu proprii ochi. În cele din urmă, plecaseră împreună. Înțeleptul n-ar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
se constate că este „indispensabil”. Ca să ajungă unde este, el „a muncit”, s-a „sacrificat”, „a făcut teren”, a mers pe coclauri cu Gazul sau cu căruța, până l-a lovit o hernie de disc, dar nu contează, s-a străduit din răsputeri „să descopere noul”, „să stigmatizeze vechiul”. A făcut-o cu atâta zel al comparației, încât reportajului despre satul în care s-a aprins „pârjolul” de la 1907 i-a dat titlulă Flămânzii de ieri și de azi (!). Mă rog
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
se soldase cu o durere bruscă în tâmple, dar care îl împinsese totuși în direcția corectă. Mai precis, spre chiuveta din baie. Strânse bărbătește robinetul de apă rece. De fapt, încercă, pentru că robinetul de apă rece, oricât te-ai fi străduit, mai mult nu putea fi învârtit în ruptul capului. Apa rece, acum o zeamă în care plu teau toate bunurile gunoierului Vasile, era, așadar, apa caldă. Trăgând această concluzie, gunoierul Vasile se felicită pentru spiritul de observație de care dăduse
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
muritorii de rând, niște reguli nescrise și, ca orice reguli nescrise, născute odată cu noțiunea însăși de restaurant de mâna a doua, sunt invincibile și deasupra oricărui comentariu. Și degeaba urlă congestionat domnul de la masa aia din colț. Oricât s-ar strădui el, oricât de nervos ori de ultragiat s-ar dovedi și oricât ar insista el să i se schimbe paharul, până la epuizarea stocului, tot cu unul ciobit ori crăpat, sau și ciobit, și crăpat s-ar alege. Pentru că altfel de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
decât o impresionantă contradicție. Este interesant de înțeles în lumina trecutului critica prezentului, însă acest mod de a compara epoci diferite este oarecum îndoielnică, uneori chiar fără rost. Nimic nu se repetă identic în scurgerea vremurilor. Richelieu și Mazarin se străduiau, fiecare, să câștige favoarea stăpânului lor. Prințul cu 1000 de capete, al cărui politicieni caută azi să-i intre în grații, poate fi sedus de alte procedee față de cele folosite de ei. Majoritatea parlamentară a lui Walpole 135, a lui
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
copleșeau nu numai când simțea prezența lui, ci și atunci când se gândea la el. O răscoleau fiori doar amintindu-și vocea lui. Aceeași întrebare se întorcea mereu și mereu în gândurile ei: cine era el, Străinul? Și cu cât se străduia mai tare să afle, cu atât se adâncea mai mult în întuneric. Ca și cum el nu-i permitea acest lucru, nu voia ca ea să afle adevărul. Nebunul jucându-se cu regina. Blestemata de eșarfă, doar ea era vinovată de faptul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mi-a pătruns în sânge după care corpul meu tânjește și suferă când nu ești aproape? Îmi place să sufăr? Îmi place să-mi mutilez sufletul?” Karina își punea aceste întrebări în timp ce împăturea hârtia chinuită de accesul ei de furie, străduindu-se să o aducă la forma inițială pentru a o pune în plicul de unde o scosese cu câteva minute în urmă. Sfaturile lui se întorceau înapoi de unde fuseseră luate. Spera ca măcar el să știe să le pună în practică
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mai întâlnise nici prin oraș, dar și ieșirile ei erau destul de rare. Poate că doar i se păruse că fusese el în acele câteva momente în care inima folosise semnalul de alarmă. Nu mai știa ce să creadă. Deși se străduia să-l alunge din gândurile ei, el revenea mereu cu noi întrebări, noi necunoscute care o adânceau și mai mult în întunericul căutărilor. Într-una din zilele începutului de toamnă, cerul fu acoperit de câțiva nori de culoare gri, aproape
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nimic. Nici el nu putea trece de zidul de protecție pentru a oferi din ceea ce era ascuns în imensitatea aceea. Ajunsese la poarta parcului. O poartă imensă din lemn masiv care era închisă și pe care, oricât s-ar fi străduit, nu reuși să o deschidă. Era înțepenită. Se uită în jurul ei și nu văzu pe nimeni care să o ajute. Mai încercă încă o dată, dar tot fără succes. Era deja ușor îngrijorată. Se și vedea dormind în noaptea aceea pe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
întorci capul să mă privești! Karina executa mecanic ordinele dure, mirându-se și ea cât de ascultătoare era. Nici dacă voia nu se putea împotrivi. Nu acelei voci care răzbătea de undeva din trecut, dintr-un trecut pe care se străduia să-l uite, să-l închidă în acea cutie numită uitare, căci doar acolo nu mai durea amintirea. Străinul, o strângea de mână și o forța să înainteze pe trecerea de pietoni pentru a nu încurca mașinile care deja dădeau
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o problemă mai greu de restabilit este, de obicei, dincolo de lungul nasului tău. Dacă nu așezi cum trebuie cărămizile în zid, acestea se vor răzbuna curând. Treaba de mântuială n-are sorți de izbândă. Slab meseriaș îngâmfare de „fruntaș”! Ne străduim a rosti vorbe înțelepte despre viața noastră de aici și de dincolo... Aceste adevărate flori ale cugetului sunt ca niște izvoare de munte năzuind spre marea cea mare compunând și ele o mică istorie... Să te naști primăvara când dă
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
uitând că nu ei (nu noi!) ci pământul, universul au îmbătrânit încă puțin... Trandafirul când înflorește în luna mai, își rezervă țepii pentru apărare nu pentru atac... Câteodată, la necaz ori într-o doară, socotim că „lumea e cam aiurea.” Străduindu-ne a înțelege mai bine ce se întâmplă cu noi și în jurul nostru, n-am putea să ne schimbăm „impresia” aceasta?... Când nu-ți ies lucrurile (planuri, afaceri, relații, ambiții s. a. m. d) așa cum ți-ai dorit, îți spui că
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
persoane cu capacități extrasenzoriale și care mi-a deschis ușa studiului astrologiei. Lângă ea am descifrat multe hărți astrologice, datorită ei am aprofundat studiul astrologiei și mă bucur că ne cunoaștem de atâtea milenii. Doinița Dajbog, cea care s-a străduit săptămâni la rând să mă convingă să Îmi fac un site de astrologie și care crede În mine, motivându-mă mereu. Anișoara, care prin simplitatea sa sufletească m-a determinat să Înțeleg că Încă există oameni curați. Și mulți, mulți
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
un comediant și cu cît își va lua în serios condiția, cu atît va fi mai bine. De nu, va fi un măscărici involuntar. Piese mai nostime decît cele proletculte nu cred să existe". Comedie deci, domnilor! Horia Gârbea se străduie să salveze lumea sfîrșitului de secol, reinventînd comedia și teatrul de marionete. Ați citit bine teatrul de marionete și să nu vă mire, căci personajele lui Gârbea sînt invariabil marionete (matrioșe clivînd matrioșe). Fiind înzestrate doar cu sertărașe bibliografice, evoluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
tot de doresc și atunci când doresc și, mai ales, să nu îi “deranjeze” nimeni, indiferent de ceea ce fac. Pentru Umanitate ca și cunună a Creției lui Dumnezeu, atitudinea lor este o dramatică autosituare sub un nivel animalic pe care se străduiesc să-l demonstreze oricui și cu orice ocazie. Sunt printre noi, din păcate, dintre aceia care au căzut de la fața lui Dumnezeu, care nu știu și nici nu vor să audă de principii morale în conviețuirea lor cu semenii. Existența
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
meu.E vărul meu.Dansăm? Terminând de băut Emil acceptă. Se alăturară perechilor,lângă miri. -Dansezi bine,îl încurajă Alinta. -Mai bine decât un sac de cartofi,aprecie el.Trebuie să recunosc faptul că nu sunt un dansator,dar mă strădui.Am voință. Roșcata surâse unduitor. -Emil,tu ești adeptul umorului negru. Orchestra termină repertoriul.Urma o scurtă pauză pentru ospăț.Se așezară la masă.Umplură paharele.Ciocniră. Pentru revederea noastră.Pentru miri!Cin! Sorbiră încet,cu delicatețe. -Ii cunoști pe
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
50 ca medie, înseamnă că ai ajuns și la 12... Te-ai tras cu Apostolii? Ochii îi devin o fantă seacă. Aruncă încă două bomboane de mentă în gură și le crănțăne, după care soarbe șampanie. Va trebui să te străduiești mult să repari așa mojicie. Șeicul meu mi-a spus să mă păzesc de bărbații care au ceva de dovedit. Am pupat-o, iar ea a zis bism’illah... M-am dat înapoi pe spate. — încetează. — Ce e? m-a
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
interes peste icoane și se căută de țigări. Aprinse una, stinse lanterna și se sprijini de ușorul ușii, încercând să privească afară și așteptând să se deprindă cu întunericul. Știa că neliniștea vie ce-l încerca și pe care se străduia să și-o domolească era o spaimă firească, produsă de educația primită și de miturile rasei sale de îngropători de carcase. Respirând adânc și regulat, uitând de țigară, își îndreptă gândul spre ceea ce vorbise cu preotul și spre imaginea Logosului
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
34982&ss=all%7Call%7C01-01-2005%7C15-07-2006%7C0%7C1%7Ctuborg" 09.05.2006 Ziarul Financiar HYPERLINK "http://www.business.ro" www.business.ro Rompres Studiu de caz nr. 8 Prodindpest Călărași: tradiție românească, tehnologie și calitate europene În timp ce alții s-au străduit să cumpere pe nimic ceea ce s-a produs înainte de 1989, o categorie aparte de antreprenori, cei mai mulți dintre ei tineri și foarte tineri la Revoluție, au început și au dezvoltat afaceri „de la zero”. Cu trudă, cu riscuri mari, învățând din greșeli
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
când se aplică la oameni: normalitatea (poate expresia actuală a moralității). Și când te gândești că în numele lui s-au exercitat atâtea opresiuni! Ca să ne argumentăm existența unor urme de noblețe în limba română (și, prin asta, în spirit) ne străduim să identificăm rădăcinile grecești sau romane ale unor cuvinte, lăsând subtil să se înțeleagă că, odată cu preluarea lor, am păstrat ceva din spiritul acelor civilizații. Nu se înghesuie nimeni să vorbească despre unele cuvinte al căror sens ne vine de la
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
pot afirma că raporturile noastre cu limba sunt esențiale pentru ceea ce putem cunoaște. Cum cunoașterea stă sub semnul unificării, al totalizării; a te face înțeles presupune să-ți proiectezi ideile din perspectiva întregului care nu ești dar pe care te străduiești să-l constitui. ٭ "Centrul lumii" poate fi situat și în zona unei anumite limbi (gândesc aici stabilirea unor coordonate în funcție de care se creează centrarea existențelor; centrarea fiind situată în imediata vecinătate a stabilirii identității); în această perioadă el ar trebui
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
juste ar fi argumentele contrare, nu le vom zări îndreptățirea. Din această perspectivă credințele personale înseamnă într-un fel judecăți ce așteaptă doar o împlinire silogistică formală; ele transformă logica în instrument ce ajută la argumentarea credințelor. Oricât ne-am strădui, adevărul cade cel mai adesea în umbra unor credințe a căror geneză depășește tărâmul logicii. În pământ timpul ia formă materială: diversele perioade sunt sedimentate în straturile succesive ale solului. Găsim organisme dispărute așezate în timpul lor; dinozauri își indică epoca
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Funcții și disfuncții social-politice ale sportului Pentru a concepe esența altor fenomene ale vieții contemporane, putem imaginar, să ne îndreptăm atenția spre trecutul îndepărtat, atunci când sportul a apărut sub influența unor circumstanțe istorice. Vom respecta această regulă și ne vom strădui să înțelegem când și pentru ce necesitate istorică a inventat omul competițiile sportive. Analiza istorică ne conduce la momentele trecerii societății umane de la sălbăticie, barbarism la civilizație. Ginta și tribul îndeplineau două funcții importante - îl făceau pe om valoros, îl
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
zori și până seara, numai gura ei se auzea cum o cicălea și o batjocorea pe Anișoara. Că se scoală prea târziu, că abia se mișcă, că nu asa trebuia făcut cutare treabă și câte și mai câte.Oricât se străduia nora cea tânară și frumoasă, nimic n-o mulțumea pe baba Dochia.Și Anișoara căra apa, freca podelele, făcea mâncare, despica lemne, mergea la moara, țesea, nu stătea nici atâtica. Și baba Dochia mereu găsea pricină;ba că făcuse mămăliga
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]