1,325 matches
-
mult pentru el și pentru anii lui. Însă dorul de câtec era, parcă, mai arzător decât orice mâhnire. Sufletul său, lovit crunt, avea nevoie de o mângâiere. La început, a apărut cântecul înnăbușit, ca un icnet ce-ți iese din străfundul sufletului și, odată plecat de acolo, face să dispară apăsarea și mâhnirea... ... Și, cu cât mă duce gândul Iute, iute, înapoi Tot mai sfântă văd icoana Unui car cu patru boi... Foaie verde lemn de prun, Spune, spune, moș bătrân
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sau imaginația mea a lucrat și m-am aflat într-o stare de semiconștiență creatoare, vecină cu visul... Și nici nu-i nevoie să-mi amintesc ceva, văd totul clar, ca într-o carte deschisă. O carte a inimii, a străfundurilor sufletești. O carte a lucrurilor care, în condițiile vieții de zi cu zi, nu îndrăznesc să iasă la lumină, să prindă glas, mocnesc. Ieșirea, într-un fel sau altul, din normal, le dă contur, putere și pregnanță. Și nu numai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
iubești. Sau n-ai o pasiune pentru mine. Mai departe ce mai e?“. Știa foarte bine că, din aproape în aproape, o să urmeze cealaltă teorie, cu căsătoria și arta, care îi făcea și mai mult rău, întrucât ceva neclar din străfundul ei refuza să înțeleagă, se convinsese că nu era decât o fată ca toate celelalte, cum îi spusese, exact ca celelalte, nimic mai mult, dorea să fie iubită, să se mărite, să aibă copii, dar toate astea la un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
face. Toate acestea le-a gândit astfel sau aproximativ la fel o singură dată și a cuprins-o groaza, după care, fără să-și propună cu tot dinadinsul, s-a lăsat cu viclenie în seama a ceva ce răzbătea din străfundurile ei, acoperind-o ca o plapumă, știind sau mai degrabă intuind că, purtându-se întocmai cum îi dictează acest ceva din străfundurile ei, nici nu se poate acuza ea însăși că ar fi lașă, dar nici nu pierde vreo legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să-și propună cu tot dinadinsul, s-a lăsat cu viclenie în seama a ceva ce răzbătea din străfundurile ei, acoperind-o ca o plapumă, știind sau mai degrabă intuind că, purtându-se întocmai cum îi dictează acest ceva din străfundurile ei, nici nu se poate acuza ea însăși că ar fi lașă, dar nici nu pierde vreo legătură din toate câte existau cu lumea. Ca și cum ar fi fost anesteziată. Știa, din prima clipă, că anestezia aceasta se cheamă minciună. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cornalină și imitații de pietre prețioase și argint învechit. Vorbind nu pentru a-i spune ce se întâmplă, întrucât presupunea că le știe sau le intuiește măcar, ci pentru ea însăși, să se elibereze și să arunce apăsarea strânsă în străfundurile ei, știind bine că nimeni nu poate schimba un mers al lucrurilor care nu depinde de nimeni. Andrei Vlădescu a lăsat-o să vorbească. Se gândea că el venise să-i spună și despre el și să-i ceară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu este cumva întoarcere. Să se oprească și să aștepte risipirea pâclelor a căror apariție n-o înțelegea? Atunci sporea în el nemulțumirea că nimic nu este cum ar dori el. Îl cuprindea o stare de agitație, întruna izbucnind din străfundurile lui în unde care nu se mai terminau, precum lava, fumul și cenușa unui vulcan deloc furios, chiar blând în manifestările sale, care își epuizează forțele catastrofale numai într-un permanent mârâit și o fără de sfârșit clătinare, menite să nască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
toată viața mea.“ „Și eu ce-am să fac?“ „Nu știu, nu mai ești deloc în planurile mele... Deși trebuie să-ți mărturisesc că mi-este și mie greu și nu mă pot desprinde cu totul de tine, undeva în străfundurile mele niște fibre îți aparțin. Dar nu vreau să mă las emoționată și nu vreau să renunț la ceva minunat din milă pentru tine, nici n-ai suporta asta, vezi? Exact așa e, nici n-ai suporta... D-asta nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nimeni altcineva decât cu Petru Rezuș, despre lucruri care n-aveau nici o legătură cu antropologia filosofică sau istoria logicii sau câte se mai examinau. Umbla ca în transă. Trăgea un bilet cu totală indiferență, și atunci parcă se luminau niște străfunduri din mintea lui și ajungeau la suprafață într-o zvâcnire, stabilea relații între subiecte, dezvolta teorii pe care altădată le-ar fi explicat cu timiditate și neîncredere, cu convingere, ferm, metodic, argumentând logic orice ar fi spus, nu se lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a rămas pironit în mijlocul străzii și eu respir greu și îi simt suferința și nu prea mai am chef. Casa capătă viață de la vânt, lumina albă mă invadează și furculițele fac zgomot în bucătărie, liftul urcă cu presiune dilatată din străfund și se oprește cu zgomot de mină claustrofob, urât cer alb în gri, galben de pergament, oamenii se mai duc de colo încolo și toți își caută garsoniere, scârțâie frânele țuguiat, motor de mașini, demaraje, se duce, a se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
tot astfel prevestirea de către vrăjitoare a viitoarei asasinări a lui Duncan e confirmată, în Macbeth, de o revelație anterioară, cuibărită în ungherele tainice ale sufletului eroului. Ca și fantoma, apariția supranaturală readuce în memorie „lucrurile uitate”, dar dintotdeauna prezente în străfundurile acestui suflet ce presimte răul, imposibila puritate, indiferent dacă e vorba despre o fărădelege făptuită sau pe cale să se făptuiască, dacă ea e plănuită de însuși făptașul ori de către altcineva. Zbuciumul lui Hamlet, acea „tristețe a nopții”, acea melancolie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
reprezentarea misterelor populare ale Evului Mediu francez? N-ar mai rămâne de spus decât că teatrul s-ar putea defini ca acel loc unde se regăsesc laolaltă actori, magicieni, manechine care prind viață, îngeri și fantome sau duhuri venite din străfundul pământului. Ca acel spațiu-răspântie unde, aidoma unor drumuri ce se întretaie, se întâlnesc umanul cu non-umanul, vizibilul cu invizibilul, văzduhul cu adâncurile subpământene, materialitatea cu sufletul, corpul viu cu manechinul inert, tăcerea cu larma... Un spațiu hărăzit să asigure accesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ar putea fi și o definiție a teatrului; ne-o confirmă nu puține dintre formulările lui Artaud, mai ales cele referitoare la geografia sau la geologia internă a individului, la lumea sa interioară, văzută ca teritoriu al „lucrurilor îngropate în străfundurile ființei”, care ar putea oricând ieși la lumină și pentru care teatrul ar fi un spațiu al materializării. Să faci teatru, ne amintește Artaud într-un text din perioada experimentală a Teatrului Alfred Jarry 1, „nu înseamnă să montezi piese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
crâmpeie răzlețe ale unei realități în care spiritul actual caută cu disperare urma a altceva”, sierra triburilor tarahumara rămâne totuși un teritoriu în care pietrele moarte continuă să păstreze înăuntrul lor o scânteie din focul de altădată. Tot astfel, în străfundurile ființei noastre se întinde un tărâm presărat și el cu pietre moarte care nu așteaptă decât să prindă grai, cum spunea Artaud în Le Pèse-Nerfs, atunci când își imagina acest spațiu lăuntric ca pe „aglomerarea unui soi de pietriș mental în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
sunet. Deschise ochii. Cei doi se priviră pentru prima oară. Desigur, prin intermediul lunetei. Fu un moment de surpriză în care călărețul se simți ca subjugat sub privirea celuilalt. Zgomotul creștea cu fiecare clipă. Un freamăt ritmat, o vibrație ca din străfundurile pământului, ca la un mare cutremur. Femeia spuse ceva și, în acel moment, bărbatul se îndepărtă de ea în direcția zgomotului. Venise clipa. Călărețul renunță la lunetă, își strecură mâna sub haină și apucă arma. Zgomotul nu-l mai interesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Documente privitoare la istoria orașului Iași”. Mi-am așezat lucrurile în ordine și am pornit spre izvorul din coasta chiliei. “Bine te-am găsit, zglobiule” - l-am salutat în gând. “Bine ai venit, prietene” - mi-a răspuns el, clipocind din străfunduri de pământ... Când m-am întors, bătrânul mă aștepta în pragul chiliei lui. --Poftește la cină, dragule. Am intrat. De pe măsuța cu trei picioare, pe care o știam, mă privea cu față aurie ca o lună plină o mămăligă atunci
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
o vorbă-două acolo și calea ni s-a părea mai scurtă. --Drept-îi, conașule... Mergeam de o bucată bună de vreme. Țiganca, din când în când, mă fura cu coada ochiului. “Aiștia-s ochii fetei de ieri seară; fierbinți și pătrunzători până în străfund de suflet”. Nu știu cum s-a împiedicat, și, ca să nu cadă, m-a prins de braț. Vrând-nevrând, s-a lipit de mine. Am simțit trup fierbinte și mlădiu... Mâinile îmi strângeau brațul afectuos, iar sânii pietroși tresăltau cu tremur de hulub
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
În batjocură un gură-cască. „Și lasă-ne și nouă un semn de la tine.“ Simon Își desfăcu cingătoarea și i-o puse la picioare. „Asta-i tot ce am.“ Iar Sofia Îi spuse: „Ia șalul ăsta. Sus e răcoare ca-n străfundul fîntînii“. Și-i Înfășură gîtul cu el. „Prea mult țin pregătirile“, zise Petru. „Zăbovește atît ca să se lase soarele la asfințit și să se mistuiască sub vălul nopții“, se amestecă unul din ucenicii lui Petru. „Rămîi cu bine“, spuse Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
adîncitura gropii, fărîmița țărîna Între degete. CÎnd coșciugul fu gata - din patru scînduri nefățuite, din lemn miresmat de cedru, prinse În pene de lemn - Sofia Își scoase șalul și-l Înfășură la gîtul lui Simon. „Jos e răcoare ca-n străfundul fîntînii“, zise ea. Atunci Simon se desprinse brusc de ea, Înșfăcînd cu mîinile scîndurile coșciugului, vrînd parcă să se Încredințeze de trăinicia lucrăturii. După care sări vioi În el și se Întinse. La semnul său lucrătorii se apropiară și bătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-l purtau, cum se prăvăleau pietrele, sărind de pe o stîncă pe alta, ciocnindu-se sfredelitor și năprasnic, apoi tot mai domol și mai depărtat, zgomotul dispărînd Într-un ecou al cărui sunet nu Înceta, ci se stingea, căci nu atingea străfundurile de nepătruns, ca și cugetul lor treaz-ațipit. Poate era vis ori nălucire a cugetului său ațipit, un vis al trupului său păgîn, ori poate trimis de strămoșii săi păgîni, idolatrii lunii, ai lunii pline, ai străbunilor care acum Îl chemau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe Malhus și pe el, Dionisie, care rămăsese cu privirea abătută spre galeria Îngustă a grotei, așteptînd parcă să-i vină rîndul ținîndu-l În brațe pe Kitmir cel cu ochi brumării. 9. Dinspre fundătură venea o lumină pîlpîitoare, cea din străfundul galeriei, mai degrabă presimțită, iar cea din fața sa, tot mai sfredelitoare, care răzbătea printre dinții tăioși ai fălcii lui Polifem, uriași și cu strungăreață, căci lucrurile stăteau de bună seamă astfel: aceea era vechea intrare În peșteră, Își amintea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Într-o regiune În care picioarele și teama de ziduri albe erau reale, lucruri vii, lucruri pe care trebuia să le accepte. Numai În profunzimea Îndepărtată a sufletului tremura o flăcăruie plăpândă, strigându-i că care-ceva care-l trage spre străfunduri, Încercând să-l vâre În dosul unei uși și să trântească ușa după el. După ce ușa aceea se va fi trântit, nu vor mai exista decât zgomot, de pași și ziduri albe În lumina lunii și poate el Însuși va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
prost “ și „bun“ se combinaseră cumva prin asociația de idei anterioară. Când a strigat astfel, n-a fost deloc un act de voință. Voința l-ar fi Îndepărtat de silueta ce se mișca pe stradă. Strigase aproape din instrinct, din străfundul straturilor supropuse de tradiție Înnăscută sau ca o rugăciune venită de undeva departe de noapte. Apoi s-a auzit ceva ca o bătaie slabă de gong și prin fața ochilor i-a trecut ca un fulger, la jumătate de metru distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Princeton, adică În ultimii doi ani petrecuți de Amory acolo, când a văzut școala schimbându-se, extinzându-se și trăind pe măsura frumuseții ei gotice prin alte mijloace decât parăzile nocturne, au sosit niște indivizi care au zguduit-o până În străfundurile ei pletorice. Unii fuseseră boboci - boboci năbădăioși - din promoția lui Amory, alții aparțineau generației următoare. La Începutul ultimului său an de studenție, În jurul meselor mici de la Nassau Inn, aceștia au Început să pună sub semnul Întrebării, cu glas răsunător, instituțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
este nouăzeci și nouă la sută pasiune, plus un mic soupçon de gelozie. A terminat la fel de brusc precum Începuse. - Sigur că ai dreptate, a aprobat-o Amory. Este o forță copleșitoare, destul de neplăcută, parte din mașinăria care lucrează nevăzută În străfunduri. Ca un actor care te lasă să percepi mecanica gesticulației. Stai puțin, să meditez la subiectul ăsta... S-a oprit din vorbit, Încercând să găsească metafora adecvată. Ocoliseră complet stânca și călăreau acum pe drum, cam la cincisprezece metri În stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]