1,312 matches
-
de atậtea ori, încật moartea cea adevărată nu mă mai speria de mult. Dar acum îmi plậngeam durerea lậngă cel drag, înțelegậnd în același timp că viața este adevarată doar atunci cậnd te mistuie flăcările pasiunii. Simțeam o mișcare în străfundul inimii, o forță invizibilă cu care mă hotărăsem brusc să lupt împotriva morții. Începusem deodată să cred în mine, pentru că, îmi ziceam eu, nu există nimic în natură, nici o frunză, nici un firicel de praf, nici un cậntec de privighetoare, nici o măreție
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
un moment cậnd orice labirint ne obosește și singura care trăiește în noi e dragostea. Yon a fost nepăsător la sărutul acela pe care i lam furat mai mult pe ulițele satului, iar eu m-am refugiat din nou în străfundul sufletului, considerậnd că cea mai mare admirație se manifestă prin tăcere. Între noi s-a așternut brusc tăcerea. De atunci însă, tot ceea ce vibrează, se mișcă și tremură în jurul meu se asociază tainic cu numele Yon, pentru că el nu seamănă
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
limbi negre, stârnind ninsoarea tăciunie a funigeilor. Ceva covrigi (uscați), ceva pastramă usturoiată , niște măsline vechi și niște murături. Că mâncarea-i fudulia celor cu apa, numai vinul sărăcuțul hrănind însetarea bieților pământeni. Încăperea nu e arătoasă, dar simți în străfundul ei beciul cu strășnicia butoaielor, ca un glas de bas în barba încâlcită a unui călugăr”. Auzi dumneata: „Crâșmă cu zid adânc”! Adică ce vrei să spui cu asta? Păi mă gândeam și eu așa ca omul... Uite-te, domnule
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dreptate, vere. Uite cum te fură vorba și ideile! Acuma ar fi bine să alunecăm ușor spre Socola și pe drum să vorbim de documentul care pomenește pentru prima oară de o vie de pe meleagurile Iașilor. Coborâm agale, pătrunși până în străfunduri de spiritul toamnei. Ieșeanul pare prins într-o adâncă reverie. Pare numai, fiindcă îndată începe să vorbească: -„Noi, Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu aceasta... că am dat de bunăvoia noastră,... Mitropoliei Sucevei
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
nou... ... Din acea noapte, hangița parcă trăia doar în vis. Făcea totul ca mânată de iele... Ascultându-l pe bătrân, Neculai gâfâia de încordare. Când povestitorul s-a oprit, l-a privit cu ochii dilatați și cu rugămintea întipărită în străfunduri: „Nu te opri tocmai acuma, bade Pavăl”. În cele din urmă l-a întrebat, pe bătrân: Da’ când o venit frigul, când s-o așezat omătul, ce-o făcut? -Apoi văzut-ai tu haiduc care să nu știe ce să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
îi trasa în corp o vagă senzație de durere îndepărtată... considera că nu mai este chiar atât de tânără. Îi plăcea acest miros; își închipuia viața simplă de care n-a avut parte decât câțiva ani din stagiatura pierdută în străfundurile contradictorii ale amintirilor. Imaginativ ar fi fost fericită acolo, o fericire simplă amestecată cu speranțe, departe de lumea dezordonată de acum. N-avea copii, doar un iubit care-o vedea de două ori pe an. Rareori însingurarea punea stăpânire pe
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
scaunelor din față și gemând. Ploaia răpăia deasupra lor potolită... o căldură incipientă țâșni depărtat din răceala mormântului său. Îi era silă de corpul ei care reacționa contrar voinței sale atât de ciudat. Un flash țâșni ca o poruncă din străfundurile memoriei... nu cumva îl cunosc? Trăsăturile îi păreau vag familiare, pasiunea lui îi suprapuse în paralel figura unui copil cunoscut cu cea actuală divulgând asemănarea dintre ele... era tulburată, nu putea să judece mai departe și chipul se șterse curând
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
canapea? Cam după câte o stare ca aia, în care inert constat că sânt singur, atunci îmi vine în cap varianta cu "ce ar fi dacă aș pleca mîine". De fapt, e numai un joc al minții, pentru că, undeva, în străfundul meu, știu că nu mai am putere să mai plec o dată. Așa că fac doar planuri "cum ar fi dacă". Acest "cum ar fi dacă" începe întotdeauna cu o evaluare (mintală, bineînțeles) a proprietăților și a averii, continuă imediat și cu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
o vezi prima dată cu ăla. Ăla e Ăla, nu vrei nici măcar să-i pronunți numele. Te ia cu cald, pentru că, deși știi că e cu Ăla, cel din cauza căruia ai dat-o afară din inimă, speri pe undeva, prin străfundul suflețelului tău zdruncinat de nenorocire că totuși nu s-a mutat la el, dar știi sigur că stă acolo, speri totuși să nu poată să treacă dintr-un pat în altul chiar așa rapid și că măcar și-a luat
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
care nu-s prea răi după ce scutur o parte dintre celulele moarte de pe ei. Totuși mă bucur că am făcut efortul ăsta, pentru că micile mele prietene mă așteaptă să le interoghez. Aș putea al naibii de bine so iubesc pe mititicasta pânăn străfundul poriloriei. Nimic nu-i mai marfă decât o pipiță cu buze din astea micuțe care se curbează În sus și sunt scoase În relief de mult luciu de buze. Cea mai clasată pizdă tinerică Își dă seama de asta: n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Mă cert cu tcă totuși complexitatea sufletului meu nici măcar puțoiii ăștia de taximetriști, iar nu se poate compara vreun pic cu organismul simplu capul meu. care formează trupul meu. Știu asta pur și simplu pentru că o simt, o simt În străfundurile mele, În care trebuie să am Încredere la fel de multă ca și În orice date senzoriale limitate pe care le primesc din mediul meu. Deci ce nume să-mi pun oare? Ei bine, nu-mi pot pune decât numele Sine, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Lumina, numai omul este fotograful. Căci numai cel care este trecător și știe asta vrea să dăinuie. Nu fotografiem și nu filmăm nimic mai mult decât un lucru pe care-l știm amenințat de dispariție: faună, floră, obiceiuri, cartiere vechi, străfunduri marine. Odată cu anxietatea condamnării, crește furoarea documentară. Îndată ce se desprinde de pereții grotei, imaginea primitivă e legată de os, fildeș, corn, piele de animal, materiale ce se obțin prin ucidere. Mai mult decât suport, pretext sau contrast, cadavrul a fost
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
totdeauna printre lecturile sale de predilecție. Această dragoste îi este transmisă, încă din adolescența la Port-Royal des Champs, unde îi are ca maeștri pe cei mai străluciți eleniști ai timpului. "Cea mai mare plăcere a sa era să meargă în străfundurile pădurilor abației cu Sofocle și Euripide, pe care-i știa aproape pe de rost." Emoția lui în fața acestor opere antice era atât de puternică, încât le-o comunica tuturor celor ce-l ascultau, când declama vreo tragedie. Se afla la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
voce bine antrenată și o tehnică vocală magistrală, își spune textul, sunt complet furat de arta lui suverană. Dacă are ritm, sunt antrenat în mod involuntar de acest ritm și de sunetul cuvintelor sale, sunt profund răscolit. Dacă pătrunde până în străfundul cuvintelor, mă ia cu el în cele mai secrete ascunzișuri ale operei dramaturgului, în același timp și în ascunzișurile sufletului său. Dacă actorul adaugă podoaba vie a sunetului acestui conținut viu al cuvintelor, el îi permite privirii mele interioare să
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Dorința de a ajunge la o teatralitate pură este la originea teoriei lui Vsevolod Meyerhold (1874-1942). El descoperă cu entuziasm conceptul de teatralitatea în 1908, în preajma unuia dintre compatrioții săi, Evreinoff (1879-1953), regizor și autor dramatic rus care schimbă în străfunduri scena țaristă recurgând atât la tehnicile teatrului chinez, cât și inspirându-se din ritualurile primitive 38. Artist angajat care îmbrățișează cu ardoare, ca și Maiakovski, din care creează un mare număr de piese, cauza revoluției ruse începând din 1917, Meyerhold
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de filmul vechi, în alb și negru, Supus, acid, normal sau egocentric. Eu sunt un sentiment de libertate Și chiar o coamă-n vânt, dacă e cazul, Un alt acar Păun, când schimb macazul, Bodegă, cimitir, maternitate. Eu sunt până-n străfunduri om de lume, Iubesc beția ca pe-o împlinire A unei vieți, cu tot cu-mpleticire, Cu tot cu mahmureală și cu glume. Eu sunt alcătuit din mii de șoapte, Erou cu decorații iluzorii, Atât de trist când se arată zorii, Atât de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
șuvițele căzute pe frunte, eu iau în mână distrat unul din caietele de pe masă, îl răsfoiesc și, brusc, căzându-mi ochii pe un desen anume, îmi vine să-l închid ca ochii mei să nu vadă, dar de undeva din străfundul ființei mele cineva se opune, liniile unui trup gol de femeie, întorc pagina și iarăși aceeași femeie goală, într-o altă poziție, creionul apăsat de o mână furioasă, ochii mei deschiși să vadă întâia oară, Daniel, mai ești aici?! Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cuvintele lui Dumnezeu în suflet! o nouă tresărire undeva foarte aproape de spatele meu, și marea mușca din ultimele bucăți de lumină, iar mâna lui grea se oprea pe umărul meu, Cine ești? vocea lui îndoielnică, Ispititorul! răspunsul meu venit din străfunduri mie însumi necunoscute, Și ce vrei? Ispita mea este credința, te ispitesc să crezi! În tine? Nu! Te ispitesc să crezi în Dumnezeu! Cum așa?! Se trage violent din spatele meu și eu tot nu mă întorc la el, doar vuietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Iar noi, fiul meu, suntem prea mărunți în vecinătatea lui Dumnezeu, ca să-i judecăm intențiile pe care le are cu oamenii, Eu cred apoi, se întoarce pe jumătate spre mine părintele Ioan, eu cred apoi că meșterul Luca undeva în străfundul sufletului său aștepta ca tu să te răzvrătești, l-ai luat însă prin surprindere, nu credea să se întâmple atât de repede, a fost atât de mândru de tine când ai pictat arhanghelul din conca absidei, copilul ăsta e prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îndepărtat fără șansa luptei egale de femeia pe care o iubesc mai presus de propria mea viață și totuși acest oraș îl simt mai apropiat decât dacă m-aș fi născut în el și acest simțământ urcă spre mine din străfundurile neexplorate ale unui eu al meu, de mine însumi necunoscut, apoi limba franceză, 1 martie, accept de dragul grijii pe care mi-o poartă Marius invitația de a merge împreună cu el la o familie de români stabiliți la Paris, fac parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
gura și se revărsă pe podea. Se sufoca, nu mai auzea nimic. Gura i se umplea din nou de sânge, apoi, în loc să respire, se golea deodată, o masă caldă și un ușor acces de tuse. Peste toate, în timp ce luminile din străfundurile creierului său se stingeau, pluti un singur gând: „Mai aveam atâtea de făcut...“. Ucigașii îl priveau implacabili. Chereas spuse încet, pe un ton profesional: „E mort, hai să mergem“. Nu apăruse nimeni. — Te iubesc! strigă Milonia, și glasul ei ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fiindcă pentru un vis nou, mai ales dacă este greu de împlinit, oamenii merg până la capătul pământului. Manlius interveni, cu spiritul lui concret: — Malurile lacului sunt acoperite de mărăcini și stufăriș... Pe când vorbea astfel, Împăratul privea apa nemișcată, și din străfundul minții sale se ivea, suprapunându-i-se, imaginea provei aurite care putrezea în portul Alexandria. — Manlius, îl strigă pentru a treia oară, tu îmi vei construi o stradă largă de jur-împrejurul lacului... Manlius tresări, pentru că de-acum știa bine când glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și rearanjând felul în care cădea părul; era clar un obicei nervos care o ajuta să treacă peste stresul produs de înfățișarea la tribunal. Inelul se mișca afară și înăuntru, sclipind periodic și hipnotic. Oare ce amintire plutea undeva în străfundurile minții mele, declanșată fiind de vederea acestei bijuterii din aur și safire? Era, bineînțeles, inelul lui Stacey. E extraordinar cum mintea poate face conexiuni fără să-ți dea de știre: cum poate purta o conversație privată între memorie și subconștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
favorizez clar oponenții, mă trezesc din ce în ce mai des că văd toate unghiurile cazului și mă simt jenat să continui cu abordarea unilaterală necesară pentru o apărare de succes. Conștientizarea faptului că există două părți pentru fiecare poveste a fost dintotdeauna în străfundurile minții mele, bineînțeles- ca la oricare altă persoană suficient de inteligentă -, dar se pare că sunt mult mai conștient în ultima vreme, astfel că și dacă pun o întrebare propriului meu martor, sunt conștient în mod oribil de punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
era acolo, și am simțit amestecul obișnuit de ușurare și dezamăgire cuprinzându-mă când m-am întors și am pornit spre poștă. Ceva mă agasa în continuare în vreme ce continuam să merg pe stradă și mi-am dat seama că în străfundul minții mele exista un gând care trebuia rezolvat înainte să ajung acasă, deși nu-mi puteam da exact seama despre ce e vorba. Când m-am apropiat de siluetele îngrămădite în gangul de lângă oficiul poștal, m-am întrebat vag dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]