1,772 matches
-
trebuie consemnat faptul că pe lângă cele două oaze de verdeață evocate mai sus, mai exista și părculețul din fața stației CFR Vaslui ce avea să fie desființat târziu, la începutul anilor ’80. Dacă mai contabilizăm și copacii de diferite esențe ce străjuiau străzile pe ambele trotuare precum și scuarele plantate cu flori și gazon, atunci ne putem crea o imagine despre ce a fost cândva. Desigur, în Vasluiul anului 1966 nu erau decât câteva autoturisme (și acelea ale instituțiilor politice și publice), precum și
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
drept în față, fără să vadă nimic, cu gura trandafirie ușor deschisă. Îi auzeam respirația agitată. Toată lumea își pironise privirile înainte. Mi-am împreunat mâinile. Soarele strălucea. Era o zi frumoasă pentru nuntă. Tocmai ne apropiam de stâncile falnice care străjuiesc defileul îngust, locul pe care eu îl denumisem „Pasul Khyber“, când o piatră lovi cu o forță uimitoare parbrizul. Toată lumea din mașină tresări, smulsă brusc din transă. După care o a doua piatră și apoi o a treia loviră mașina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pentru funcționare, mai ales când se pregăteau să urce serpentinele spre platoul cu stația de încărcare a lemnului Livada Mică. La o distanță de 3-4 km de Livada Mică calea ferată forestieră se încrucișează de astă dată cu drumul Oraviței, străjuit de cantonul feroviar Răuț, de unde trenurile forestiere își urmează cursul prin Livada Mare, Brădet și mai departe spre stația terminus Anina. De acolo, din Anina, trenurile plecau în sens invers cu vagoanele goale spre stația Ponor și Crivina printr-
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
primitoare.. și, să ne întoarcem în Moldova, la casele noastre, la școala noastră. Soarele se suise la vreo trei sulițe pe cer, aproape de amiezi. Era o zi de aprilie frumoasă și caldă. Mica gară, posomorâtă și singuratică de la marginea satului, străjuită de trei salcâmi bătrâni, gemea de lume. Mulțimea de bărbați, femei, bătrâni și copii, înghesuită pe peronul devenit neîncăpător... întreg satul, venise să-i petrecă pe refugiați.. pe seminariști.. cei care cu cântul lor, au făcut ca pentru o clipă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și, eventual, să-l ucidă pe Baltă. ...Seară de iunie, la câteva zile după, Înălțarea Domnului... Preț de un ceas, poate două, Baltă după un desiș, aștepta... De acolo se uita ca în palmă spre Poiana Teiului, la căsuța albă, străjuită de trei brazi drepți și înalți până la cer, plantați la nașterea lui și a fraților săi, Alexandru și Vlăduț, unde bătrânii lui părinți trebăluiau, „supravegheați”, zi și noapte, de milițieni înțesați prin șură, cotețe și șoproane, poate pun mâna pe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cursul liniștit, cu un clipocit monoton, sclipind în bătaia lunii, ca o platoșă de argint. O liniște grea apăsa toată valea. Poiana Teiului zăcea la poalele Stânișoarei, într-un somn adânc.. ca de mormânt. Trebuia sa ajungă la căsuța albă, străjuită de trei brazi... să-și vadă mama. Poate o vede trebăluind prin ogradă, dar, mai era până la ziuă. Știa că șopronul, cotețele, șura.. erau tixite de milițieni care îl așteptau... Totuși, în pădure întunecimea era deasă.. de nu se vedea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
-l în colbul din mijlocul drumului. De sus, de pe coastă, se auzi un ăuit trist, sfâșietor de trist... „Hau-hauuu... hau-hauuu !”, câinele urla a pustiu.. Când Baltă cu fața zdrobită și pleoapele căzute... se uită, sus pe coastă la căsuța albă, străjuită de trei brazi drepți ca lumânarea și înalți până la cer,.. bătătura casei copilăriei lui era pustie și gardul rupt. „Hauu-hauuu.. hau...!”, dar, câinele nu-și isprăvi bocetul, după stăpâna lui, că un trosnet de pușcă îl amuți. Baltă simți o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
De ce m’am temut n’am scăpat aici, la Berzunți: sondele. Și caut să evadez la ceva pe plac, sarea. Am destule șanse, căci „marea“ de petrol care se Întinde de la Balcani până la Oituz și de la Asău până la Berești, e străjuită de sarea de la Târgu-Ocna și de la Măgura. Nimic mai firesc, căci vechea lagună a nu prea adâncii Mări Sarmatice care acoperea cândva Moldova toată, găzduise și formarea petrolului, dar și evaporarea mării În preajma vechiului țărm „Închingând“ țițeiul. Mi-am pus
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
veți mai rămâne nici măcar în amintire. Adesea, seara, la macheta Mării Negre din curtea stațiunii, lângă bustul lui Ioan Borcea, profesorul Ghe. Mustață, prezenta conferințe legate de mare și mediul acvatic. Il priveam ca pe un demn urmaș al celui ce străjuia alături. Grija pentru stațiune i-a adus nopți de nesomn. A cheltuit mult din fonduri proprii, pentru a achiziționa preparate, a repara clădirile, a înființa biblioteca; a dat viață stațiunii. El, poate ca nimeni altul, a înțeles ideea de discipol
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
dom și cele patru minarete, înclinate spre exterior, unde ar putea, eventual, cădea în caz de cutremur și, astfel, mausoleul ar rămâne intact; ansamblul include o grădină deosebită cu fântâni arteziene, iar aleea principală, care pornește de la intrarea impozantă, este străjuită de arbori ornamentali, curenții dinspre râul Yamuha îndreptându-se spre mausoleu, răcorind aerul atât de căutat de vizitatori. Complexul cuprinde palatul propriu-zis și două moschei, construite în același stil inconfundabil. Înlăuntrul clădirii principale (domul) se află sepulcrul (ceea ce ține de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
jumătatea mileniului al II-lea î.Hr. Hitiții construiau așezări fortificate cu ziduri din blocuri masive de piatră ("ziduri ciclopice"), cu metereze și cu turnuri, capitala hitită era orașul cetate Hattușa, pe locul orașului actual Boghaz-Koz, lângă Ankara. Porțile orașului erau străjuite de câte două statui uriașe de lei, simbolizând apărarea; în incinta cetății se afla palatul regal, unit cu templul. Pe piciorul unuia din sfincșii hitiți de la Boghaz-Koz era gravat vulturul bicefal. Cultura hitită, profund inspirată de cea siriană și cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
regina Elisabeta au urcat la bordul vasului Orient, aflat pe Dunăre. Regele Carol I a bătut ultimul nit, turnat din argint, în structura metalică a podului peste Dunăre, și a pus la temelia acestuia, lângă statuile celor doi dorobanți ce străjuiesc portalul de piatră, un act comemorativ. Deasupra acestuia s-a turnat o placă de bronz pe care erau înscrise numele prim-miniștrilor, miniștrilor lucrărilor publice, proiectantului și constructorilor ansamblului de poduri și viaducte de la Fetești-Cernavodă1871. Punctul culminant al festivităților de
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
raci și o plimba pe iaz cu barca pe dama de companie a principesei Sturza. Pentru frumusețea aceea a plecat starețul pe jos, din mănăstire până la Botoșani, cu barba băgată sub mantie. Chiar șașa a fost bumbăcit de flăcăii care străjuiau nopțile pe șosea. Din pricina bărbii băgate sub guler, tineri l-au crezut jidov și l-au făcut zob, rostogolindu-l din unul în altul. Cuviosul Teoctist era fecior părintelui Petrea, cel dintâi diacon de mir care a slujit mănăstirea Probota
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
urmașilor urmașilor voștri, în vecii vecilor, amin !...” Terasa e plină de vestigii din toate cele trei milenii care aparțin tracilor, dacilor, carpilor și românilor. OBÂRȘIA TRANSILVANĂ A TEODORENILOR Puțin mai jos de Ghimeș, pe valea Trotușului, se află satul Palanca. Străjuite de ruinele cetății lui Racoczi, amândouă localitățile sunt vechi puncte de graniță, unul moldovenesc, celălalt unguresc. Pe un promontoriu amenajat în malul Trotușului, veghează, într-un parc, mormântul lui Emil Rebreanu, prototipul lui Apostol Bologa, protagonistul din Pădurea spânzuraților. Adesea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
sat de indieni Părăsim Ithaca sâmbătă 29 februarie 1936. Dar mai avem ceva extrem de important. Am ținut ca ultima oră s-o petrecem la grădiniță În mijlocul colegelor și colegilor Sănduței. Clasa e Într o mică sărbătoare. Pe mica lor catedră străjuiesc două stegulețe, SUA și România. Clasa În picioare ascultă cuvintele profesoarei. În fruntea lor e o mică chinezoaică, bună prietenă a fetiței noastre. Copii, le spune profesoara, Sandra (Sendra) ne părăsește. E ultima oară Între noi. Îi urăm ei și
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
bine Întreținute, cu o viață relativ liniștită, după care urmează iureșul, zgomotul și luxul. Bulevardul de pe malul lacului Michigan, poate cel mai frumos din SUA, are o lungime de 40 kilometri. Impresia e mărită și de faptul că bulevardul e străjuit de lac, de lipsa clădirilor care ar anula perspectiva, de mișcarea a fel de fel de ambarcații pe lac. Zgârie-norii uriași, clasa I-a, au dispărut. Aici e centrul marilor industriași și comercianți. Orașul a cunoscut o dezvoltare vertiginoasă. În
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
000 locuitori. De aci șoseaua se apropie de ocean. Intrăm Într-una din minunățiile Americii, și anume pădurile cu bradul mamut - Sequoia giganteia, sau lemnul roșu (Redwood). Eram pregătit pentru acest spectacol. Totuși, când am intrat printre acești mamuți ce străjuiau de o parte și de alta a șoselii, am crezut că mă aflu În lumea uriașilor. Cele mai Înalte exemplare merg până la 100-120 de metri, cu diametrul de 8-10 metri. Într-un exemplar s-a tăiat un tunel prin care
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
reprezin modestul leu românesc. 138 de lei pentru 1 dolar. Oașul are o eleganță deosebită. Au dispărut Înaltele clădiri. Vile elegante, Înconjurate de parcuri cu o floră exotică pentru noi, constituie loc de atracție pentru vizitatori. Parcurile, șoselele, aleile sunt străjuite de Înalți eucalipți, palmieri și magnolii. La ora asta parcurile hotelurilor sunt pline de doamne și domni, În costume elegante pentru reuniunile de seară. Orașul are abia 35.000 locuitori, nu este deci mare, dar 30.000 km prin SUA
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
și am plecat spre "Parcul Bibescu". Era o vreme minunată. Străzile însă erau pline de moloz, cărămizi, geamuri sparte, bucăți de acoperiș cu grinzi și table. Urmările bombardamentelor se vedeau la tot pasul. Am intrat în parc. Aleea principală era străjuită de o parte și de alta de arbori înalți și groși, având coroane uriașe care făceau deasupra ei o boltă atotcuprinzătoare. Bănci frumoase, multicolor vopsite, se aliniau de-a lungul aleii, îmbiindu-te la meditații nu tocmai optimiste asupra efemerității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
înălțat prin "muncă voluntară" sau "muncă patriotică". Această îmbinare nevinovată de cuvinte: "muncă patriotică", venită pe filieră stalinistă, își avea corespondentul în monstruoasa și terifianta propoziție "Munca te face liber" "Arbeit macht frei" ce trona pe frontispiciul porții metalice care străjuia intrarea în cel mai înfricoșător spațiu de exterminare calculată, metodică și planificată de pe planeta noastră: "Lagărul de muncă forțată Auschwitz", gândit și realizat de mințile cele mai diabolice ale "creștinilor" hitleriști. "Munca te face liber!" O minciună cu consecințe incalculabile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lui Ceaușescu. O plimbare pe străzile lui ne coboară spre 1900, În Bucureștiul de dinainte de blocuri, cu vile și grădini. În 1990, Palatul Cotroceni a devenit sediul președinției României. Tot În Cotroceni se află Grădina Botanică, precum și Facultatea de Medicină, străjuită de statuia generalului doctor Carol Davila (1828-1884), unul dintre marii „Întemeietori“ pe care i-a avut România În secolul al XIX-lea; venit din Franța și naturalizat român, el a fondat Învățământul medical și a organizat serviciile sanitare românești. Bucureștiul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Semnul cumpenei". * Î n 1993 mă aflam la Yad Vașem, în Israel. Datorită intervenției fostului coleg de facultate Leon Volovici, am putut cerceta, în impresionanta arhivă a institutului, documente privitoare la pogromul de la Iași (1941). În incintă se află aleea străjuită de copăcei (unii, ditamai arborii) plantați în amintirea "drepților popoarelor" ne-evrei care, în momente de cumpănă, au salvat viața unor evrei. Unul dintre numele inscripționate poartă sonorități românești: Dimitrie Beceanu. Ieșeanul Beceanu, lângă a cărui farmacie din Hală (acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
semnată de Ilarie Hinoveanu și apărută, desigur, la Craiova, poate fi văzută o poză de prin 1977: doi tinerei fericiți și zâmbăreți pe nisipul plajei de la Neptun: Sorescu și sus-semnatul. Cum să stabilești o relație între solemnitatea înghețată a bustului străjuit de flori și imaginea unui Marin cu cipilică tip savant sovietic la Artek, mâncând mititei pe plajă? Lumea statuilor sugerează definitivul, adjudecarea, eternul; în rest, provizorat, zbatere, aproximații. Tocmai de aceea, adică pentru a conjuga cât de cât validarea statuară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
săi. Lucru care duce, în mod inevitabil, la o masă dată de familia primarului, la care suntem, la rîndul nostru, invitați. Familia Ch. este cît se poate de originală. Monsieur Ch. este, de fapt, patronul unui foarte modern Autoservice care străjuiește șoseaua pe care se scurg, în flux neîntrerupt, toate mașinile ce vin din Sud spre Grenoble, Annecy, Chambery sau chiar Paris. Primăria se deschide rar, în general numai pentru unirea a doi tineri în fața legii. Restul nașterile și decesele neavînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
cînd mi-ar veni greu să iert naturii și deșertului farsa aceea afurisită de la capătul zării. Plecasem în zori de la Har-Horin (Karakorum), lăsînd în urmă turlele aurite ale templelor, bizarele statui de broaște țestoase și uriașul falus de piatră care străjuia cîndva ceea ce fusese domeniul sfînt al mănăstirilor budiste din imperiul lui Ogodai, în care cele lumești nu-și aveau locul. Ne pornisem pe o vreme geroasă, uscată și însorită, iar Sandan se angajase în lunga cale spre Ulan Bator. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]