1,487 matches
-
maxile, palpi labiali, căscând boturi pline de colți, încruntîndu-se mânios sau zâmbind cu duioșie, fețe pline de ochi, de nări, de limbi despicate și de antene... Și toată marea aceea de fețe, din care nu lipsea nici una, nici măcar cea a străveziilor pești abisali, nici măcar fața bărboasă și blândă a lui Dumnezeu, se contopea și ea deodată în chiar chipul Cocăi, carase văzu o clipă, cu capul dat mult pe spate, ca-ntr-o oglindă concavă care i-ar fi mărit fantastic
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bine. Mă rog, cel puțin așa credeți voi. Și de aceea nu precupețiți nici un efort ca să o aduceți înapoi. O liniște grea se lăsă asupra încăperii. Timpul păru că zace suspendat preț de câteva secunde, până când o tânără cu pielea străvezie izbucni într-un acces nervos de tuse. - Nu înțeleg, încercă Tader o ripostă vagă. - Și totuși e simplu, îi răspunse repede Johansson. Se pare că, indiferent de ceea ce facem, indiferent de cât de precauți încercăm să fim, fostul vostru împărat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sau tupilați sub foaie Pișcați picioarele-albe a fetelor bălaie. Și zimbrii zânei Dochii pe frunți cu stemă mare Și voi, cai albi ai mării cu coame de ninsoare... Învie codru! Duhuri cu suflet de miresme Zburați pin crenge negre ca străvezie iesme. Cu sunetul de pasuri s-aducă pasul numa, Pe corpuri albe haină, de diamantină brumă Să scânteie în umbră, să spânzure feeric, Treceți încet pin aer călcând pe întuneric. (el se uită pe mare) Din insule bogate, sfâșiind apa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Te rog io! Ce să-ți dau? N-avem decât mâncare pentru taică-tu’ că nu i-au ieșit analizele prea grozav. - Nu vreau banane! Ar urma presupunerile că precis n-a mâncat iar nimic azi, uite-l cum arată! Străveziu. Și pantalonii ăia. N-ai bani, mamă să-ți cumperi alții? - Mă călărește aia mică, explică starea deplorabilă a raiaților tociți Călin. Seara, când mă duc acasă, trebuie să fac pe calul. - I-a trecut febra, mamă? - Da, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
după urgia războiului - fiindcă liniștea o obosea și o întrista. Costăchel s-a oprit în zariștea cuprinsă de văpaia apusului, șia pus mâna streașină lăsând ochii arși de dor să soarbă priveliștea din vale... O pânză subțire de fum - aproape străvezie - plutea în lungul văii, până hăt în gura pădurii. Mângâiată de imagini cunoscute, privirea i s-a oprit asupra unui punct anume... Sub horbota de fum, abia de se ghiceau casele și ulițele satului. În cele din urmă, a reușit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
soare. În văzduh plutea mireasmă de pământ reavăn trezit din amorțeala iernii. Câte un colț de iarbă se ițea - cu fereală parcă - să vadă cum e vremea. Și vremea se arăta priincioasă. Primăvara se oprise doar să și înfoaie mantia străvezie pe culmea din zare... Nu mai era vreme de pierdut... Moș Dumitru Carpen a înhămat armăsarul la căruță și a ieșit din curte. Cei trei gospodari puși la cale de el ieșiseră deja în șleau. El nu se grăbea. Pentru
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
despre fumat. Mă apucase durerea de cap și trebuia să ne hotărâm într-un fel. Ei s-au hotărât să se ducă, fiindcă dacă ne-am fi întors din drum, asta le-ar fi purtat ghinion pentru viitor. Noaptea era străvezie. Dar probabil, când ai asemenea planuri, întunericul nu e niciodată îndeajuns de des. Au deschis portierele fără zgomot, toți deodată, cu urechea ciulită în noapte. Apoi au coborât ghemuindu-se, ghemuiți au dat mâna cu mine și, într-o clipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aurului vechi, răzbăteau volane de dantelă albă, atât de încrețite încât îndepărtau fustele de trup. De sub dantele abia se ghiceau papucii din damasc galben cu ciucuri și nasturi negri. Pe cap un tulpan brodat pe margini cu mărgele colorate prin străveziul său lăsa să se ghicească frumusețea părului strâns în coc. Nu mai era Lavinia care se pocăia la locurile sfinte. În fața lui se afla o femeie hotărâtă, conștientă de valoarea ei, care conducea negoțul cu grâne așa cum o făcuseră înaintașii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ani mă minunam și eu de câte s-au schimbat în cetatea de scaun. Să-ți dea Dumnezeu sănătate să zidești și de acum înainte ca până acum, spuse Mihai, ridicându-se în picioare și înălțând paharul cu vin alb străveziu. Măria ta, mă prind să-ți fiu vrednic ispravnic la ctitorii, cinstit la cheltuieli și nelacom la câștig! Vodă Șerban îl privea mirat fără să înțeleagă mare lucru. I se părea că Mihai îi transmite un mesaj. Ridică paharul și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fetele cu boieri bogați și băieților să le iau dascăli ca să-i fac oameni mari. Manda, roaba țigancă pe care o primise de zestre, terminase pieptănatul, îi strânse părul bogat într-un conci și potrivea peste el ișlicul din țesătură străvezie țesut cu fir de argint și cu perle mărunte. Când doamna o privi, țiganca duse mâna arătând spre sprâncene. — Nu, nu, astăzi le las așa. Să dai drumul la șnururi ca să se vadă că mi s-a împlinit pieptul. Să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în loc, cu câte o boabă de mărgean, sau de peruzea, inele cu diamanturi și cu safire albastre, perechi, perechi de brățări de aur ciocănit. Dar lanțul acela din argint negru, care din cinci în cinci zale avea câte o piatră străvezie prinsă într-o za ca o ramă mică!... Era și brâul, la fel cu lanțul, tot din argint negru, cu paftale late având aceleași pietre străvezii, dar mai mari și tăiate rotund. Acum, Maria își punea rând pe rând câte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acela din argint negru, care din cinci în cinci zale avea câte o piatră străvezie prinsă într-o za ca o ramă mică!... Era și brâul, la fel cu lanțul, tot din argint negru, cu paftale late având aceleași pietre străvezii, dar mai mari și tăiate rotund. Acum, Maria își punea rând pe rând câte o pereche de cercei, se împodobea cu șiruri de mărgăritare, scotocea prin lada doamnei Elina a lui Matei Vodă Basarab, moșul lor, scotea ii țesute cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i ceru marelui stolnic să rostească rugăciunea cuvenită. Pe nas, stolnicul psalmodie pe grecește ceva aproape neînțeles, ridicând tonul la fiecare sfârșit de verset. Apoi oaspeții își ocupară locurile, în timp ce feciori cu mișcări exacte începură să toarne vin în cupele străvezii și să aducă talgerele de argint cu diferitele feluri din pește, căci era miercuri. Ștefan nu se așezase, căuta ceva într una din firidele închise cu grilaj din fier forjat care ornamentau peretele dinspre sud al odăii. Scoase un sul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu ferestre largi, rămase puțin surprins de atmosfera care-l întâmpină. La masa joasă din mijlocul încăperii, fiecare pe o latură, stăteau patru surori ale lui: Ilinca, Safta, Ancuța și Smaranda. Erau îmbrăcate în haine cernite, purtau pe cap marame străvezii pe care vopseaua nu le prinsese bine și rămăseseră cenușii. Brodau cu sârg la Epitaful care era întins pe toată masa și care avea mijlocul terminat; câteva jupânițe, abia luate de la joacă, în dreptul ferestrelor pregăteau firele de mătase și boabele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
galben, cu pași de pisică, ducând pe tăvițe cu jeratic ibricele de aramă din care se înălța aburul aromat. Măsuțe joase rotunde și ovale se iviră ca din pământ și iute se umplură cu felegene din porțelan aurit și chesele străvezii cu dulcețuri și fel de fel de sâmburi și fisticuri, ca la petreceri în zile de post. Poveștile veneau și plecau, despre nunta domniței Maria cu Duculeț, despre dragostele lui Șerban Cantacuzino de pe vremea când nu era încă vodă, despre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cea mai mare vină a ei o constituie faptul că e prea bună. Deoarece, cu siguranță că n-o ascultă nimeni - cu siguranță că nimeni nu stă să dea din cap și să-și noteze în agenda telefonică căcatul ăsta străveziu, absurd, părtinitor, prin care poa’ să vadă până și un copil de grădiniță. Știi care-i vina mea cea mai mare, Rose? Nu-mi face deloc plăcere să spun așa ceva despre mine, dar sunt prea bună. Exact astea-s cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un păr de toată bafta, bătându-i cu vârfurile fesele obraznice; părul ei negru cu reflexe roșiatice, precum lumina unui răsărit crescând peste un pământ untos, roditor, care abia așteaptă sămânța, și ochii verzi, mari, cu uitătură stranie, dusă, crucișă, străvezie, și pomeții înalți și însângerați, întregindu-i aerul tupeist și pervers... Avea în ea tot ce ademenește și provoacă, măcar că n-o fi fost chiar cum o arăta înfățișarea, Mirelo, se întâmplă că omul se ascunde sub masca chipului, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
niște paie uscate, o tânără femeie îl privește cu ochi calmi, întrebători. Poartă pantaloni albaștri vătuiți și bocanci cu talpă groasă. De sub flaneaua lălâie de lână verde se vede gulerul unei cămăși maro, bărbătești. Are ochii febrili și tenul aproape străveziu, semn al unei epuizări înaintate dată de o boală sau suferință care încă se manifestă. Obrajii supți și broboada neagră din jurul capului o fac să arate asemeni unei călugărițe misionare. Alături de ea, într-un coș din nuiele, doi bebeluși scâncesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de iarnă, lacrimile pot fi la fel de periculoase ca și un glonț. Transformate în cristale, poți orbi din cauza lor. Silențioși ca niște șerpi și la fel de periculoși soldații încep să înainteze printre copacii care mărginesc șoseaua. Luna dispare ascunsă de un nor străveziu și întunericul nopții se transformă într-o beznă ciudată, albăstruie. Răsărit pe neașteptate în fața lor, un post german de pază este lichidat din mers, cadavrele dispar repede, ascunse în tufișuri. Tăcuți și invizibili, atacatorii pătrund în câmp deschis. Instinctiv, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nici o problemă! Voi fi aici, atâta timp cât vei avea nevoie de mine, răspunse Arm, urmărindu-i curioasă mișcările de bărbat înalt ca bradul și atât de subțire și de suplu, încât în lumina ferestrei ar fi putut părea de-a dreptul străveziu, dacă n-ar fi fost înfășurat bine într-un pulover gros de lână și într-o pereche de blugi din cel mai trainic material. * Bart continua să stea sprijinit în cârjele lui, privind din balcon strada plină de lume. Parca
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
într-o lume a lui, nu avea ghinioane, nici treburi pe la ghișeie, și nu-i băga nimeni mâna în buzunar. Pur și simplu stătea în casă și bea, bea și cerea providenței pe un ton imperativ să oprească timpul! Scurt! Străveziu Pășesc pe trotuar și nu-l văd. Cred că e străveziu. Pac, pac, pac, pac... ce pantofi am, dar ce naiba, eu n-am nimic în mine care să mă facă material? De unde vin? De fapt, totul a pornit de la al
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ghișeie, și nu-i băga nimeni mâna în buzunar. Pur și simplu stătea în casă și bea, bea și cerea providenței pe un ton imperativ să oprească timpul! Scurt! Străveziu Pășesc pe trotuar și nu-l văd. Cred că e străveziu. Pac, pac, pac, pac... ce pantofi am, dar ce naiba, eu n-am nimic în mine care să mă facă material? De unde vin? De fapt, totul a pornit de la al meu prieten, Papy, care mi-a dat să beau soluția aceea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
aici, pe aceste meleaguri, sunt dezorientat. Căci mă aflam într-un spațiu imaterial, ca-ntr-un vis. Nu i-am spus nimic prietenului meu, de fapt, nu aveam ce-i spune, sunt poet. Nu știu decât un singur lucru; sunt străveziu și gata, nu-mi văd pantofii, cravata, nici măcar dunga de la pantaloni. Dar curios, văd străveziu, uite, aici este o bornă pe care trebuia să scrie 150 km., parcă o văd, dar pe ea nu mai scrie nimic. De aici, după
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
-un vis. Nu i-am spus nimic prietenului meu, de fapt, nu aveam ce-i spune, sunt poet. Nu știu decât un singur lucru; sunt străveziu și gata, nu-mi văd pantofii, cravata, nici măcar dunga de la pantaloni. Dar curios, văd străveziu, uite, aici este o bornă pe care trebuia să scrie 150 km., parcă o văd, dar pe ea nu mai scrie nimic. De aici, după circa 150 de pași trebuie să fie o casă cu etaj, cu acoperământ de țiglă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dar pe ea nu mai scrie nimic. De aici, după circa 150 de pași trebuie să fie o casă cu etaj, cu acoperământ de țiglă roșie. Unu, doi, trei, pașii mei străbat distanța și fac eforturi de a nu fi străveziu ... 138, 139 ... eu unde plutesc? Pășesc, îmi aud pașii, 144, 150 ... uite casa, adică ar trebui să fie, văd o formă rotundă, ca în ceață, apoi se face străveziu și pășesc pe scări, în casă. Mă uit pe fereastră. Casa
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]