1,841 matches
-
trupului . Privești cu pioșenie pleoapele adormite ale îngerilor din aripile fluturilor străvezii. Harpele lor au răspândit în Univers arcușuri de viori celeste, stropite cu roua din ambrozia zeilor. Picură ritmuri ce încântă aura de energiei a mamei Terra ! Crăiasa în straie albe te subjugă cu farmecul noptii. Sărutul ei este șoapta neterminată din căușul palmei. Pe gene se ofilesc umbre dulci din clipirea luceferilor ascunși în bolta limpede. Carul Mic duce poveri de doruri nestinse ... tăceri nevindecate în negura vremurilor pierdute
STELE ÎN OCHI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346475_a_347804]
-
se ofilesc umbre dulci din clipirea luceferilor ascunși în bolta limpede. Carul Mic duce poveri de doruri nestinse ... tăceri nevindecate în negura vremurilor pierdute. Stelele sclipesc..licurici prinși de perdeaua cerului senin. O cometă grăbită trece pe neașteptate învăluind în strai de azur liniștea nopții. Ți-a tulburat gândul. Obosit iți culci obrazul pe Steaua Nemuririi.. Spiritul nopții iți mângâie fruntea și iți înseninează somnul. Surâsul aninat de colțurile Lunii stau dovada că visurile tale călătoresc pe tărâmuri neumblate. Învelișul albastru
STELE ÎN OCHI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346475_a_347804]
-
pierdem nădejdea. Și, aidoma fiului risipitor din parabola evanghelică, să ne întoarcem, chiar dacă vom suferi afrontul fratelui, al rudelor, al vecinilor. Tatăl ne va lua sub ocrotirea sa, ne va pune inelul în deget, ne va înveșmânta din nou în strai curat și va tăia pentru noi vițelul cel îngrășat. Și pentru toate acestea, merită. Umorul, satira, proverbul spus la timp și loc potrivit sunt averea noastră spirituală, medalia purtată pe dinăuntru. Să nu le aruncăm în noroi, ci să descoperim
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE. O CARTE FERMECATĂ A UNUI COPIL DE 90 DE ANI [Corola-blog/BlogPost/346470_a_347799]
-
slova veche, plină de înțelepciune și de har. Ascultă șoapta cărților, cărțile nu strigă, cărțile...vorbesc. Bradului Sub cetina codrului, cer iertare bradului , pentru sacrificiul lui, munca pădurarului. Transformat în coli de scris, neștiut și compromis, fără țepi și fără strai, bradul însuși prinde grai. Mi se tânguie amarnic, că din cât a fost de falnic, l-au tăiat, l-au sfărâmat, coli de scris au fabricat. Cum roșește alba coală, când o scrijelesc în grabă, scriind slove fără noimă, în loc să
GÂNDURI ŞI FLORI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348269_a_349598]
-
răstignindu-l l-a ucis în domiciliul ei sihastru ... Un mic fior a mai rămas prin toate dorurile frânte În toamna asta fără glas cu amintirile răsfrânte Într-o oglindă-n care luna și stelele-ntr-o reverie Și-aruncă straiele de vară în ambalaj de elegie ... Dintr-o magnolie uitată-ntre filele unei povești Mai picură absurde note din care numai tu lipsești Cu ultimul sărut letargic - ștampilă fără conținut; Și de-ar fi fost sărutul morții, mai mult curaj
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
zi? Răspunde-mi ce misivă vei scrie și ce nume Purta-va cel ce mâine, iubirea-mi va primi? Eu știu că nu răspunsuri aștept și nici o doamnă Nu-mi va fura tăcerea albastrului din noi; În crizanteme albe, un strai de albă toamnă Voi răsări mireasă a lacrimii din ploi ... Cântecul lebedei - dacă m-aș ști La a șaptea bătaie de clopot Evanghelia a înflorit dureri vestind izbăvire prin moarte Bătrânul înțelept înghițise veșnicia și cineva trebuia s-o scoată
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
perpetuu zidesc veșnicia Sacrificate, topite-n lut lăstăresc rodnicia Tot astfel, sevă crudă ne colindă, ne hrănește Până ne umple de trăiri, ne înțelepțește Deodată, harpa secretă sigiliul a rupt Ca o geometrie vie, a echilibrului sfânt Cântece zămislitoare noi straie -mi țes Si mă trezesc ca într-o lume de eres Sunt lângă tine, binecuvântat naufragiu Ce-aprinzi străluciri în torent de omagiu Cu șoapte arzătoare spulberi neîmplinirile Renăscând ca o izbândă, toate regăsirile Totdeauna, ne veghează nopțile luna și
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
aceeași scenă același joc absurd La care demiurgul rămîne-adesea surd Am inteles - iubirea nu este o idee Cum nu e frunză verde un voal suav de fee Ci doar un joc de umbre, care ne amăgesc Precum lumină vie cu straiul ei ceresc Că nu avem chemarea de-a fi și dumnezei Ne-a hărăzit ursita să fim doar semizei 8 LE POEME DE GRIGNAN Le Poeme de Grignan L-am citit mai alt'an, Erau florile coapte Mă pierdusem în
ZECE POEME FANTASMAGORICE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345309_a_346638]
-
mă număr, cred în existența peste veacuri a operei istratiene. Cu cât deschid mai multe porți ale cărților scrise de el, cu cât pătrund mai mult în tainele creației lui, cu atât descopăr - spre surprinderea mea - parfumul limbii române pe straie frantuzești . Dacă nu s-a apucat mai devreme de scris, motivul este, probabil, chiar cel afirmat în “reflecțiile” sale “din orele de singurătate”: teama de mediocritate. Dar, iată că vine perioada anului 1932, an care va ocupa un loc semnificativ
PARTEA I de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345518_a_346847]
-
de rostit acele cuvinte se transformă într-o fetișcană cu părul lung până la călcâie, cu un trup subțirel, cu sâni îmbietori. Pătru rămase cu gura căscată la așa frumusețe. - Îți plac? Trupul meu te incită? - și deodată femeia își smulge straiele dezvelind un piept păros din ai cărui sâni ies capete de șerpi. - Ha, ha, ha! Credeai că a dat norocul peste tine? Ți-a și zburat mintea! Păi ce să fac cu tine prăpăditule? Ești oare în stare să-mi
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
aceste cuvinte ne arată care este activitatea milenară , tradițiile și obiceiurile neamului nostru. De asemenea, nu putem identifica în limba latină sau slavă, ori a popoarelor vecine cuvinte precum: arțar, stejar, afin, măceș, izmă, brebenel, ghiocel, buștean, butuc, ciorchine, bordei, straie, cotoroanță, cotoșman și multe, multe altele, care sunt cuvintele neamului nostru, vorbite de mii de ani, înainte de venirea acelor popoare de la care, autorii DEX-ului pretind că strămoșii noștri le-au împrumutat cuvintele. Tradițiile, o sursă Este o sfidare și
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
românesc. Cum Mihai Viteazul te-a dorit întreagă, Te-ai pregătit istoric ani grei pământești Și,..prin jertfa ființei sale sufletești Regele a reușit să te-nțeleagă... Azi, contemplându-te, simțim căldura ta, Deși, ușor, lin, se îmbracă pământul Cu strai alb-gros că, înverșunat doar vântul Din an în an, dar rar, ne poate supăra... Din vatra-ncinsă, în care , râde focul Străluce bucuria în privirea noastră Sărbătorindu-te până-n noaptea-albastră, Dorindu-ți, mereu, să te poarte norocul. Tărâmul tău bogat
PATRIA de LIA RUSE în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376927_a_378256]
-
calul foarte vlăguit Și fără de-o potcoavă Ștefan atunci a nimerit La casa din dumbravă. Bârseștilor, i se spunea La micuța dumbravă Și-o babă la cal îi dădea Un braț stufos de-otavă Străinul ce era- mbrăcat În strai fără de pată A apucat de a mâncat Și-a adormit îndată Visa Ștefan la șapte munți Ce-s prinși ca într-o salbă Visa la codri, ape, punți Visa la Vrancea dalbă. Pe loc, atunci, s-a dumirit Bătrâna, cine
ÎN MUNȚII VRANCEI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376971_a_378300]
-
asfințit este lumina Cerului ce s-a deschis Spre a lăcrima în seara Suferinței de ne-nvins. Este lacrima curată Izvorâtă din dureri, Mângâiată de tristețe, Răvășită de nevoi. Întunericul se lasă Peste parcul adormit. Iarna plânge la fereastră În straie albe de-argint. Elena TRIFAN Parcul Bucov, 30 I 2015 Referință Bibliografică: ASFINȚIT ÎNLĂCRIMAT / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1492, Anul V, 31 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ASFINŢIT ÎNLĂCRIMAT de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377030_a_378359]
-
-i facă plecăciune Când șterge de pe ierburi mir de rouă. Își împletesc coroanele-n umbrare, Un scut spre cer, ori casă pe pământ Înspre înalt, a mii de zburătoare Și-n vizuini, lăcaș de necuvânt. La fel și noi, în strai ne punem starea, Vestind spre ceilalți: Nu sunt doar ce crezi! În mine port și cer, și câmp, și marea, Privește-mă în suflet și-ai să vezi! *** Ciclul "Era să fiu poet" Referință Bibliografică: Privește-mă în suflet! / Ovidiu
PRIVEŞTE-MĂ ÎN SUFLET! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377903_a_379232]
-
OARE DRAGOSTEA? Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1450 din 20 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Pe drumul dintr-o lume grăbită și-agitată M-am întâlnit în viață cu dragostea odată... Era așa frumoasă...cu ochi strălucitori Și straie de lumină țesute în culori... Purta pe cap cunună de pace nesfârșită Și-n jurul ei mulțimea o adora uimită Iar glasul ei...o...glasul era o adiere Ce revărsa în inimi speranță și putere... Dar astăzi unde-i oare
UNDE-I OARE DRAGOSTEA? de MARIA LUCA în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377886_a_379215]
-
în dosul gardului. - Acum începe dezmățul! Cine mă vede așa să amuțească și să sluțească până la Rusalii când numai dansul călușarilor îl va scăpa de povara ce va cădea pe capul său în această noapte a vrăjilor! Cotoroanța își aruncă straiele și basmaua slinoasă, își despleti părul și rămase în pielea goală. Din traistă scoase un craniu, oase de mortăciuni, coloană de pește, gheare de pasăre pe care și le trecu pe rând printre pântece, bolborosi cuvinte neînțelese și țopăi diabolic
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > TE CHEM Autor: Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1351 din 12 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Când cerul închide un ochi Și straie de soare dezbracă, Te chem înc-o dată ,iubite, Să-mi faci universul să tacă. Ca valuri nervoase curg clipe, Se sparg agitate de noi. Ce dulce devine negarea Când "nu" este "da" și unu e doi! Pe creștet așază-mi
TE CHEM de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376370_a_377699]
-
petrecute în parcuri pe iarbă, pe ape, printre copacii arcade peste alei gara îmi seamănă de multe ori cu o gură de lup flămând ce inghite trenuri precum niște miei clipele sunt sfâșiate pașii nostrii mușcați de moliile timpului îmbrac straiele străduțelor pe care împreuna ne-am plimbat mă înfășor bine cu zebra pe care unul spre celălalt am alergat orașul nu-l mai iubeam până la tine acum parcă eu sunt ... Citește mai mult întâlnirea pe zebrăcu trandafirul roșu în mâinila
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
derulate prea repedeniște poze într-un filmcu intâlniri petrecute în parcuripe iarbă, pe ape, printre copaciiarcade peste aleigara îmi seamănă de multe oricu o gură de lup flămândce inghite trenuri precum niște mieiclipele sunt sfâșiatepașii nostrii mușcați de moliile timpuluiîmbrac straiele străduțelor pe careîmpreuna ne-am plimbatmă înfășor bine cu zebra pe care unulspre celălalt am alergatorașul nu-l mai iubeam până la tineacum parcă eu sunt ... XXX. ȘI PIETRELE AU O CRUCE, de Radu Liviu Dan , publicat în Ediția nr. 1506
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
în noi dospesc destine, muguri răsfățați de cer Poezia mea nu minte, versul tău îmi e reper Și-n hățișul de-ntuneric, ce ne-nghite pas cu pas Tu omori iarna din mine cu un simplu bun rămas... Și în strai de primăvară mă îmbraci și-n veri mă-aduni Zborul mă înveți să-mi fie duminică-n zi de luni; Și pe urmele durerii tu-mi presari un cântec nou Ploile le-alungi cu-n cântec și m-aștepți într-
VARĂ, UNUL PENTRU ALTUL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376487_a_377816]
-
înaltul cerului un șoim strălucitor. Sau, cel puțin, așa li se păru sătenilor înspăimântați de pedeapsa ce urma să-i aștepte de la alde Bogatu’ pentru că nu-și făcuseră slujba dinainte plătită... Nevasta omului îl așteptă mult timp până să pună straie cernite... Alde Bogatu’ își rumegă supărarea zile bune, frământând hârtia pe care trebuia să o semneze Mitu, la vânzare. Dar și cu actele ar fi rezolvat-o, nevasta lui Mitu putea fi dovedită, până la urmă... Mai rău era că nu
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
știi s-o dăruiești. E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești, E leagănul de-acasă și dorul de părinți Și-unește pe vecie toți oamenii iubiți. E taina ce îmbracă mantia omenirii. Nu-n aur și averi, ci-n straiul nemuririi. E sentimentul nobil lăsat pentru copii, Neprihăniți în fapte și dor de jucării. Minciuna, răul, ura, în ea nu se găsesc: Este grădina-n floare, e rai Dumnezeiesc. Iubirea lasă-n inimi și pace și chemări La fiecare-n
VISÂND IUBIREA (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376555_a_377884]
-
o pierde în uitare! Vara zâmbitoare plină de parfum Va veni din nou cu brațele-nflorate. Păsări călătoare de le vezi pe cer Tristă să nu fii căci reveni-vor toate! Poartă-ți al tău gând în aurite vise In strai de sărbătoare îmbracă-te Acum! Nu-ți omorî Prezentul gândindu-te departe Căci Clipele din viață nu stau într-un album Ce-l răsfoiești odat' să îți aduci aminte! Acum îți este Viața, indiferent de vreme! Iubește-ți al tău
DE VIAȚĂ-MI ESTE DOR... de DOINA THEISS în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375839_a_377168]
-
-mi să cânte. Și-am unduit astfel prin galaxii, Cu muntele și marea logodita, Cu cerul și cu stele mii și mii Într-un alai de nuntă nesfârșita. Poemul, mire mi-a rămas de-atunci Iar eu, mireasa lui în straie albe, Nuntim neîncetat prin vai și lunci Cu flori pe la urechi și stele salbe. Referință Bibliografica: Poemul / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2025, Anul VI, 17 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emilia Amăriei : Toate Drepturile
POEMUL de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375854_a_377183]