1,448 matches
-
pe calculator prin programe aflate la îndemâna oricui. Firește că atunci vafiposibil să se solicite chiar prin program generarea unor numere cu k cifre și care, eventual, să nu depășească valoarea N. 3.2. Eșantionarea prin stratificaretc "3.2. Eșantionarea prin stratificare" Această procedură probabilistică, în forma sa cea mai simplă, are la bază următoarea idee. Se pornește de la o diviziune a populației, să zicem, după un criteriu (o caracteristică) A, în s clase, de efective N1, N2, ..., Ns, cifre care prin
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
1, 2, ..., s În ciuda intervenției cercetătorului în gruparea populației pe straturi, procedura își păstrează caracterul pur aleatoriu, alegerea subeșantioanelor proporționale cu mărimea straturilor asigurând tuturor indivizilor o probabilitate egală de a intra în eșantion. Desigur că rostul utilizării factorului de stratificare A nu este acela de a estima proporțiile sau alte mărimi legate de acest factor, de vreme ce distribuția lui în populație trebuie să fie a priori cunoscută, altfel el nu poate fi utilizat în calitatea respectivă. Dacă însă o altă caracteristică
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
pe baza criteriului „nivel școlar”. În cercetările efective, adică atunci când se folosește un chestionar ce urmărește obținerea simultană de informații pentru o serie de caracteristici ale populației, este greu să se spună după care criteriu e preferabil să se realizeze stratificarea. Din acest motiv, se utilizează o stratificare multiplă, după mai multe criterii, urmărindu-se, de regulă, împărțirea populației pe categorii de sex, vârstă, ocupație, nivel de școlarizare, stare civilă, rezidență etc., adică o serie de variabile factuale ce caracterizează situația
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
efective, adică atunci când se folosește un chestionar ce urmărește obținerea simultană de informații pentru o serie de caracteristici ale populației, este greu să se spună după care criteriu e preferabil să se realizeze stratificarea. Din acest motiv, se utilizează o stratificare multiplă, după mai multe criterii, urmărindu-se, de regulă, împărțirea populației pe categorii de sex, vârstă, ocupație, nivel de școlarizare, stare civilă, rezidență etc., adică o serie de variabile factuale ce caracterizează situația obiectivă a unui individ și despre care
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
sondajelor de opinie, cei mai utilizați factori destratificare sunt sexul, zona geografică de rezidență, tipul de localitate (sat, oraș mic, mijlociu, mare) și vârsta, variabile pentru care anuarele statistice prezintă date actualizate continuu. În general, se admite că factorii de stratificare au o legătură de tip statistic cucaracteristicile urmărite în cadrul anchetei și, din acest motiv, vom spune că eșantionarea prin stratificare este „mai bună” decât cea simplă aleatorie, în sensul că, dintre două eșantioane de volum egal, cel realizat prin stratificare
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
mijlociu, mare) și vârsta, variabile pentru care anuarele statistice prezintă date actualizate continuu. În general, se admite că factorii de stratificare au o legătură de tip statistic cucaracteristicile urmărite în cadrul anchetei și, din acest motiv, vom spune că eșantionarea prin stratificare este „mai bună” decât cea simplă aleatorie, în sensul că, dintre două eșantioane de volum egal, cel realizat prin stratificare are o reprezentativitate superioară celei a eșantionului obținut prin tehnica simplă aleatorie. Așadar motivul principal pentru care se folosesc eșantioanele
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
stratificare au o legătură de tip statistic cucaracteristicile urmărite în cadrul anchetei și, din acest motiv, vom spune că eșantionarea prin stratificare este „mai bună” decât cea simplă aleatorie, în sensul că, dintre două eșantioane de volum egal, cel realizat prin stratificare are o reprezentativitate superioară celei a eșantionului obținut prin tehnica simplă aleatorie. Așadar motivul principal pentru care se folosesc eșantioanele stratificate este legat de sporul de calitate, substanțial uneori, pe care acest gen de selecție îl aduce. Există însă și
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
12+ 0,5 + 2,4 + 0,3 = 63,2 Deci procentul „adevărat” de „Da”-uri în populație este pe un interval în jurul lui 63,2%, și nu 44%, așa cum a ieșit la primul calcul. În concluzie, subliniem că eșantionarea prin stratificare este o metodă „tare” de eșantionare, fiind superioară altora, prin sporul de reprezentativitate adus și prin posibilitatea de a compara subpopulații care, de la început, au fost clar delimitate. Dacă se încearcă utilizarea „încrucișată” a mai multor criterii de stratificare, procedura
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
prin stratificare este o metodă „tare” de eșantionare, fiind superioară altora, prin sporul de reprezentativitate adus și prin posibilitatea de a compara subpopulații care, de la început, au fost clar delimitate. Dacă se încearcă utilizarea „încrucișată” a mai multor criterii de stratificare, procedura se complică în privința punerii ei în practică și se dovedește greu de folosit atunci când datele statistice despre populație nu sunt de bună calitate. 3.3. Eșantionarea multistadialătc "3.3. Eșantionarea multistadială" Presupunând că am selectat un eșantion simplu aleatoriu
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
studii, grupe de studenți. Ajungându-se cu alegerea la nivelul grupei, aceasta poate intraintegral în eșantion. Se vede clar că eșantionul multistadial se deosebește fundamental de cel stratificat, chiar dacă uneori același factor poate fi folosit și pentru grupare, și pentru stratificare. În cazul eșantionării multistadiale, scopul principal îl constituie reducerea costului și timpului reclamate de culegerea informației. Pentru acest motiv, de multe ori, abordarea integrală a ultimului nivel de grupare coincide cu o anchetare simultană a indivizilor, administrarea chestionarului făcându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
fi exclus ca acestea să iasă toate din zona sudică. Or, e clar că o prognoză electorală pe un asemenea eșantion va conduce la eșec. Pentru a se elimina astfel de alegeri riscante, se poate combina procedura cu cea prin stratificare, grupurile de un același nivel fiind împărțite în straturi și selecția făcându-se alegând unități din fiecare strat. Revenind la exemplul cu județele României, acestea sepot împărți în câteva categorii, de pildă, după comportamentul electoral anterior al populației lor sau
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
subeșantioanele pot fi alese folosindu-se structurile - cunoscute - ale eșantionului mare. Adică loturile mai mici, din fazele ulterioare - care, în general, își pierd din reprezentativitate datorită efectivului din ce în ce mai redus -, vor fi selectate cu mai multă grijă, fie prin procedeul de stratificare, cu un număr mare de factori, fie prin elaborarea diferitelor tipologii de indivizi, posesori ai unor anumite clase de însușiri. Se poate spune că, prin îmbinarea cerințelor reprezentativității cu abordarea de mai mare adâncime, concomitent cu o raționalizare a costurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
și mai utilizată procedură de eșantionare nealeatorie. Ea încearcă să limiteze subiectivitatea operatorilor în alegerea subiecților de anchetat, prescriind încadrarea acestor alegeri în anumite „cote”, adică indicând frecvențele indivizilor care prezintă anumite însușiri. Formal, procedeul se aseamănă cu eșantionarea prin stratificare, în sensul că se folosesc și aici, în linii mari, aceiași factori de stratificare. Mai concret spus, dacă se cunoaște distribuția populației după un număr de variabile, X, Y, Z, ..., atunci operatorilor li se va indica să selecteze indivizii de
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
alegerea subiecților de anchetat, prescriind încadrarea acestor alegeri în anumite „cote”, adică indicând frecvențele indivizilor care prezintă anumite însușiri. Formal, procedeul se aseamănă cu eșantionarea prin stratificare, în sensul că se folosesc și aici, în linii mari, aceiași factori de stratificare. Mai concret spus, dacă se cunoaște distribuția populației după un număr de variabile, X, Y, Z, ..., atunci operatorilor li se va indica să selecteze indivizii de așa manieră încât eșantionul final să aibă aceeași distribuție procentuală, după factorii X, Y
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
deplasăm operatorul în mai multe localități, așa că mai practic este ca unora să le atribuim spre anchetare doar orășeni, iar altora, numai persoane din mediul rural. Felul cum s-au utilizat, în exemplul de mai sus, cei doi factori de stratificare - sexul și mediul - conduce la ceea ce se cheamă „cote independente”, în sensul că diviziunea pe sexe nu este legată de cea pe medii, adică, practic, un operator ce are de realizat 25de chestionare, după distribuția ipotetică arătată, poate să le
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
sensul că diviziunea pe sexe nu este legată de cea pe medii, adică, practic, un operator ce are de realizat 25de chestionare, după distribuția ipotetică arătată, poate să le aplice, în rural, numai femeilor sau numai bărbaților. Dacă variabilele de stratificare sunt încrucișate, atunci se va vorbi de „cote legate”. Spre exemplificare, să presupunem că populația urbană a țării se împarte în mod egal pe sexe, iar cea rurală conține 45% bărbați și 55% femei - atunci structura eșantionului va trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
de bine pus la punct, care să nu deformeze structurile populației. Decât un eșantion probabilistic pe asemenea cadre de eșantionare distorsionate și distorsionante, mai bine unul pe cote, ales cu multă grijă și folosind o gamă largă de parametri de stratificare. Faptul că eșantionarea neprobabilistică nu permite - stricto sensu - calculul reprezentativității nu este un motiv să se creadă că ea este evitată în anchete și sondaje. Dimpotrivă, în cele mai multe situații, se întâlnesc, dacă nu eșantioane construite integral pe principiul cotelor, cel
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
au suferit o modificare fundamentală” (p. 69). Noi credem, totuși, că lucrurile s-au modificat profund, în sensul apropierii a două metode, inițial despărțite prin statutul lor față de posibilitatea aplicării legilor teoriei probabilității: eșantionarea pe cote (neprobabilistică) și eșantionarea prin stratificare (probabilistică). 3.6. Eșantioane fixe (panel)tc "3.6. Eșantioane fixe (panel)" E vorba aici nu de o procedură specială de alegere a unui eșantion, ci de o modalitate deosebită de „exploatare” a unui eșantion odată ales, indiferent prin ce
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
în sondajele ce urmăresc opțiunile politice ale electoratului să se pună în evidență separat această zonă, mărindu-se astfel șansele de a surprinde mai corect proporția populației maghiare (care, firește, nu trăiește doar în această zonă). Al doilea criteriu de stratificare este tipul localității de domiciliu. Am distins, așa cum se procedează de multe ori, patru tipuri de localități: rurale, orașe mici (cu până la 20.000 de locuitori), orașe mijlocii (între 20.000 și 99.999 de locuitori) și orașe mari (de la
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
ce poate fi realizată, fără probleme, în câteva zile. În tabelul 5.1 am evidențiat distribuția celor 266 de orașe pe cele trei tipuri și pe zone, iar în tabelul 5.2, distribuția populației țării după cele două criterii de stratificare combinate. Tabelul 5.1. Numărul de orașe pe diferite tipuri, pe zone Tabelul 5.2. Populația României la recensământul din 2002, după cele patru tipuri de habitat, pe zone Pornind de la cifrele din tabelul 5.2, se calculeză procentele la
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
mărime), din care se va selecta efectivul de indivizi marcat în aceeași căsuță. Pentru orașul București, dată fiind dimensiunea sa, s-au stabilit 7 puncte de eșantionare. Mergând mai departe, se vede că va trebui să ieșim din procedura de stratificare, urmată aproape riguros până aici, căci altfel ar fi nevoie să extragem, printr-o procedură simplă aleatorie, 152 de indivizi din ruralul Munteniei, 72 din cel al Olteniei etc. Ieșirea se face trecând la procedura de eșantionare multistadială, în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
va alege un oraș mic, două mijlocii și trei mari. Aceste alegeri se pot face, de exemplu, prin tragere la sorți sau, când e vorba de a alege două sau mai multe comune sau orașe, se poate realiza o nouă stratificare. De exemplu, din cele 10 comune, 5 pot fi alese din județele de nord ale Munteniei și 5 din cele de sud etc. După stabilirea unităților administrative (comune și orașe) care intră în eșantion, se trece la precizarea modalității de
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
n, radicalul raportului este un factor ce corectează de o manieră aproape imperceptibilă valoarea lui e obținută în cazul precedent. Deci apariția efectivului populației în formula (4) nu introduce, propriu-zis vorbind, acest efectiv în calculul reprezentativității. În cazul eșantionării prin stratificare, vom presupune că populația este împărțită în s straturi, de mărime N1, N2, ..., Ns și că din fiecare strat se alege un subeșantion cu efectivul n1, n2, ..., ns. Dacă subeșantioanele sunt proporționale cu mărimea straturilor, adică dacă: , i=1, 2
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
nu se lucrează în activitatea curentă cu un astfel de eșantion. După cum s-a văzut și din exercițiul de construcție a unui eșantion național, prezentat în capitolul anterior, în practică se îmbină mai multe tehnici de eșantionare, inclusiv cea prin stratificare și cea de grup, iar determinarea unei formule corecte pentru eroarea standard este destul de complicată, mai ales din cauza mărimilor foarte diferite ale grupurilor din care se face selecția. Până la urmă, se renunță la acest calcul și, cunoscând faptul că stratificarea
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
stratificare și cea de grup, iar determinarea unei formule corecte pentru eroarea standard este destul de complicată, mai ales din cauza mărimilor foarte diferite ale grupurilor din care se face selecția. Până la urmă, se renunță la acest calcul și, cunoscând faptul că stratificarea ameliorează eșantionul, iar selecția multifazică îl deteriorează, comparativ cu eșantionarea simplă aleatorie, se apreciază - probabil - că, practic, eșantionul astfel ales are calitățile unuia care ar fi rezultat printr-o procedură simplă aleatorie. Ceea ce, evident, nimeni nu poate proba! A patra
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]