10,586 matches
-
de unele Îmbunătățiri. Ce mai era de spus? Am reflectat mult la „noua situație” care mi-a smuls parcă aripile și liniștea. Somnul Îmi pierise În ultima vreme. Mă chinuiam zadarnic să așez genă peste geană. Cuvintele lui mi se strecurau În suflet ca un ecou dureros: „Crezi că știi ce vrei cu adevărat?” Nu! Nu trebuia să mă gândesc la un „cer pe care nu voi reuși să-l ating niciodată cu mâna” dacă doream să mai găsesc blândețea dimineților
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
aud plânsul celui ce m-a pierdut În negura timpului. „Veghează-i , Doamne, nașterea gândurilor, În care muguri luminoși se deschid Într-o străfulgerare, ca o ploaie de flori neprihănite, germinând iertarea și Împăcarea!!” Eu revin mereu pe același peron, strecurându-mă nevăzută, noapte de noapte, și cu sufletul ars de remușcări, caut privirea nevinovată, Înlăcrimată, a celui ce mă striga cu ani În urmă: „Mamă, ia-mă cu tine!...” Am rămas cu mâna Întinsă Într-o gară pustie; și un
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ca cerul, ca marea cea mare și pe fața lui mică și scumpă a apărut cel mai magnific zâmbet din lume. Sunt așa de fericită că exiști! micuțul meu prinț... cum n-o să-ți poți imagina vreodată. Nicoleta și-a strecurat capul pe ușă și m-a strigat În șoaptă: Diana! Te așteptăm În sufragerie. Avem o surpriză pentru tine. Flori, șampanie, prăjituri și o mulțime de confeti - ca un zbor de fluturi - m-au Întâmpinat la intrare. De asemenea, erau
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
frumoasă. Ce puteau să ia la câmp decât: ouă fierte, brânză, ceapă, borș cu cartofi sau cu fasole, mămăligă și, destul de rar, o bucată de păine și desigur, o damigeană cu apă. Cei care aveau În echipă și bărbați mai strecurau câte o sticlă de jumătate, cu țuică sau vin. Sapele erau bine ascuție și Împănate, să nu iasă din coadă. Nu puteau pleca de acasă fără pilă, ciocan și bucăți de lemn, să fie acolo În caz de nevoie. Ei
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
anunțată prezența prin paleta-i coloristică ( specifică), mai Întâi, abia sesizabilă, ca mai apoi să invadeze Întreg spațiu respirabil, cu parfumuri ademenitoare și culori Înflăcărate. Vrei, nu vrei, când se Înstalează toamna, există ceva tainic În atmosferă care ți se strecoară În suflet și totul devine o notă muzicală. Înainte să traversez strada, la câțiva pași În fața mea, am zărit prin mulțime o siluietă grațioasă, foarte cunoscută. M-am apropiat În grabă și am bătut-o ușor pe umăr. Bună, Karina
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nicio importanță atât timp cât ai reușit să-mi invadezi sufletul. Tragic de singură, spuneam odată pierdută În acest labirint al singurătății, această sugrumare lentă care mă Îngheață de spaimă. Zilele sunt pline de surprise. Și iată, pe neașteptate, cineva s-a strecurat În spațiul meu claustral, aducând curenți calzi, blânzi, producând adevărate tulburări În sufletul meu nedumerit. Totul s-a schimat și se schimbă cu fiecare clipă. Cu fiecare zi ce trece, realizez că În orice activitate Îmi propun În cursul unei
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
-o eu, zi de zi, cu mult drag. Numai o dragoste mărturisită și Împărtășită te poate face să simți prețul fiecărui minut, valoarea fiecărui cuvânt. Nu pot decât săți mulțumesc pentru acest sentiment născut, renăscut În sufletul meu. Te-ai strecurat În gândurile mele și Încerci să păstrezi o distanță aparentă, cred că prudent este cuvântul cel mai potrivit ( așa mi se pare). În fiecare noapte, Înainte de a adormi, pornesc Într o lungă și minunată călătorie alături de tine. Tu ești lumina
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
întrebător la Nadea, căutând să afle părerea ei, cum înțelegea ea și cei din jur acest lucru. - Nu aveam nimic în buzunar, zise omul mirat. Atunci toți își dădură seama că domnișoara, pe care o crezură hoață de buzunar, îi strecurase bătrânului acei bani înainte de a ieși din autobuz și încuviințară acest lucru unanim. - Și-a făcut milă Domnul, mi-a auzit rugăciunea... zise șoptit bătrânul. Nimeni nu știa ce problemă avea și ce îi ceruse el lui Dumnezeu în rugăciunile
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la școală în oraș. M-a petrecut până la șosea, cam trei kilometri peste hotar, fără să scoată un cuvânt. Îi simțeam inima suspendată de un fir de păianjen. Crescusem în brațele ei. De la câteva luni mă culca cu ea. Mă strecuram în căușul cald al corpului ei masiv, întotdeauna mirosind a busuioc și cumva a sevele pământului, și adormeam fericită. Atunci când am părăsit satul, pentru prima oară și pentru totdeauna, bunica s-a uitat cu ochii împăienjeniți de lacrimi la mine
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
printr-o poartă. Aide umbla de două ceasuri fără rost, colindând piața, se amestecase printre cumpărători și nu scăpase de un sentiment ciudat de panică. Simțurile îi erau încordate la maximum, niciun gând, însă, nicio dorință nu se articula. Se strecura printre oameni cu senzația că este urmărită. Nu mai avusese niciodată acest sentiment, chiar copilă fiind, umbla noaptea pe toate coclaurile satului. Nu putea spune că nu-i era frică de întuneric, dar putea să-și învingă frica, și de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu pare să o cumpere, coboară spre stația de metrou din centrul orașului. De aici poți ajunge în toate colțurile Sydney-ului. Mă rătăcesc prin mulțime, undeva pe un peron un chinez bătrân cântă la un fel de chitară. Melodia se strecoară prin vacarmul trecătorilor ca apa unui pârâiaș. Mă întoarce din drum. Mă uit la trecători, aleargă absenți pe lângă omulețul pe a cărui față s-au uscat lacrimile, a rămas doar expresia disperării. Mă ascund printre trecători și o vreme îl
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să încep examenele cu lucrarea dumitale", îi spusese conducătorul științific. Autobuzul e plin de bărbați ce duhnesc a țuică și a usturoi, toți îi suflă în gură, e mai mică cu un cap decât cei din autobuz, vrea să se strecoare în spate, dar nu e chip să răzbată printre trupurile mătăhăloase, parcă înadins se îngrămădesc printre scaune, unii chiar încearcă să o pipăie, se ferește răstindu-se la ei, unul urlă în gura mare: "Lăsați-o mă, pe amărâta aia
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ar fi murit. I-a copleșit cu daruri, dar aceștia se uitau la ele cu coada ochiului, fără să se atingă de ele. Ea insista, îi îmbia să se bucure, ei priveau în pământ de parcă ceva rușinos s-ar fi strecurat între ei. Până la urmă a aflat că oamenii din sat vorbesc despre ea că umblă prin târg pe la Năsăud să vândă flori, că în zadar a învățat atâta amar de școală dacă a ajuns în rând cu țigăncile. Șocată, s-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vii", întreabă ea sec. "Mai am puțină treabă. Te sun imediat ce termin". "Te rog nu-mi strica această întâlnire". "La ce te referi?" "Vino cât poți de repede". Pune receptorul în furcă. O lehamite mai grea ca moartea i se strecoară în tot trupul. Intră în baie. În oglinda băii își vede fața obosită, ochii stinși. Ce caută în acest hotel? Ce așteaptă de la un bărbat care își poate alege orice femeie din lumea asta? Alex nu numai că e chipeș
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trăiește la suprafață, de o vreme încearcă și ea să se ia peste picior, numai că râsul îi cade în călcâie de fiecare dată. Stă întinsă pe pat cu simțurile răvășite, imaginea lui Alex i se dilată în creier, se strecoară în fiecare celulă a corpului presând dureros pe nervi, senzația devine insuportabilă. Se luptă să facă ordine pe un teren pe care nimeni niciodată nu a făcut ordine. Stă dreaptă pe marginea patului cu o senzație nesfârșită de greață. Nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
primit niște bilete boierești. A meritat efortul". O strângea cu duioșie în brațe, a fost prima oară când a aflat cum este să fii protejată, crescuse în orfelinat, făcuse școala și facultatea în internate, văzuse toată mizeria de acolo, se strecurase printre psihopate, printre perverse, se strecurase prin adolescență ca printr-un culoar, își croise propriul ei culoar, din primele zile când a ajuns în orfelinat, atunci când a adus-o tatăl ei acolo, după ce o înmormântatse pe mama lor în rochie
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
efortul". O strângea cu duioșie în brațe, a fost prima oară când a aflat cum este să fii protejată, crescuse în orfelinat, făcuse școala și facultatea în internate, văzuse toată mizeria de acolo, se strecurase printre psihopate, printre perverse, se strecurase prin adolescență ca printr-un culoar, își croise propriul ei culoar, din primele zile când a ajuns în orfelinat, atunci când a adus-o tatăl ei acolo, după ce o înmormântatse pe mama lor în rochie de mireasă, cu trei copii plângând
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
serioasă, atât copila cât și vioara sunt exemplare rare, mă voi strădui să le pun în valoare", în creierul ei se înfiripa un fir de muzică pe care doar ea îl auzea, uneori când cânta la vioară lăsa să se strecoare câteva armonii de acolo din creierul ei, și atunci profesoara tresărea, se uita la ea speriată, uneori albă ca varul, câteva zile după aceea profesoara se purta cu ea de parcă ar fi fost bolnavă, acel capăt de muzică, acele armonii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
șapte zile în șir, după care a început să mănânce și să se miște normal, a fost chemat un medic pediatru, acesta l-a luat cu o salvare la spital dar l-a adus repede înapoi, a mormăit ceva nedeslușit strecurându-se afară pe poarta orfelinatului, copilul s-a făcut bine, a crescut binișor, a început să vorbească dintr-odată, deși la început cuvintele nu erau prea limpezi, cu timpul personalul orfelinatului a înțeles că acesta era un prezicător, că le
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
așa o să-i spună de acum încolo acelei clădiri în care locuiește Dumnezeul Mariei. În ziua următoare, în drum spre Clădirea Albastră, Sandei culege ghiocei. Un buchet pentru mama, un buchet pentru Maria și un buchet pentru Dumnezeul ei. Se strecoară pe înserat și așează buchetul de ghiocei lângă gard. Se întoarce în peșteră și începe să cânte la pian partiturile pe care le cânta împreună cu Maria. Umple pădurea cu sunete divine, cântă din ce în ce mai tare, cântecul trebuie să străbată până la Clădirea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la băiatul de dincolo de gardul de sârmă ca și cum ar fi legați cu fire nevăzute care nu o lasă să plece, se așează în genunchi lângă gard, ciulește urechile, aude zgomotele care se furișează spre ei, frica începe să i se strecoare pe șira spinării, simte umbre în jurul lor, umbre care se mișcă precaute, simte un miros rău, simte o presiune a aerului care vine spre ea, un fel de aer violent, se ridică, întinde mâna, cel de după gard o duce la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
stareță le-a părăsit, la câteva zile după ce comuniștii au dat foc mănăstirii. Se ghemuiește lângă trupul uscat al Mariei apăsând clapele pianului în imaginație, sunetele se ciocnesc de pereții peșterii, urcă în susul firului de apă, un pârâiaș ce se strecoară în peșteră pe la rădăcina unui mesteacăn, mestecenii se întind până sus în povârniș, într-o pădure luminoasă. Peștera, pădurea de mesteceni, pianul, cărțile, cuferele cu haine, merindea pusă spre seară la rădăcina unui copac de săteni, oamenii vin și le
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o iau de mână și să o duc cu mine la Manly, izbutesc doar să o fac să pufnească în râs, e bine și-atât, sar în sus și strig: "Victooooorie", mă îndepărtez în fugă, flutur din mâini în timp ce mă strecor în șuvoiul de oameni care urcă pe feribotul ce ne duce la Manly, de departe văd femeia statuie cum își flutură mâinile în semn de răspuns. Feribotul mă duce la plaja din Manly. Îmi place această plajă fiindcă este departe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
apoi se culcă și doarme o zi și o noapte, se trezește cu creierul spălat, acolo nu mai sălășluiește decât imaginea Mariei alergând în zborul ei planat prin pădure în întâmpinarea Dumnezeului ei, peștera cu firul de apă ce se strecoară printre stânci în măruntaiele pământului și privirea catifelată a băiatului din Clădirea Albastră. Se așează la pian cu un aer șugubăț: Știți cu cine m-am întâlnit în oraș? Cu Alex, spune fără să mai aștepte reacția lui Zinzin. Vine
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și în durere, leșinul, boala, răul de moarte, pianul cântă singur în peșteră, ea se înalță la cer, de acolo de sus privește cele trei trupuri din peșteră, al ei chircit de durere, plin de sânge uscat, firul de apă strecurându-se printre pietre spre pântecele pământului, agonia, pianul cântând singur în peșteră, fuga, călătoria pe urmele băiatului din Clădirea Albastră, somnul, durerea, somnul, durerea, greața, greața, păianjenii uriași, fantomele, durerea, greața, vioara lui Zinzin cântând bezmetic, femeia aplecată peste vioară
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]