2,032 matches
-
-l atrăgea în copilărie din paginile unei reviste (Veneția). Clipa ațipește-n „plictiseală”, marea, cerul și nisipul sunt „bolnave, cenușii”, pe când ploaia este „posacă, rece, grea, neodihnită”; pavilionul unde orchestra cântă poartă aceeași amprentă a efemerului, a aparențelor în culori stridente sub care se ascunde adevărul adevărat - o jucărie stricată, marionete țepene, peste care se revarsă amărăciunea lumii: pavilionul în care cântă orchestra este din carton, tobele-s „înfundate”, viorile „plângăcioase”, trompetele-s „surde”; publicu-i „muced, cenușiu, resemnat” și chelnerii-s
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
Cățelul Piki, pechinez; Papagalul Coco, african; Veverițele. În sufragerie se mai află o colivie, un ceas cu cuc, o canapea Scena 1 Dimineața, ora șapte Cucul din perete anunță ora șapte: Cu-cu, cu- cu, cu-cu... Apare Piki lătrând strident la cuc. Intră Miki cu mers leneș, dar cu evidentă tentă de ceartă. Miki: Ce te-a apucat Piki? Piki: Cu-cu! Miki: Eu dorm la târziu... Piki: Pentru că noaptea umbli aiurea. Cu gându’ la șoareci morți. (râs lătrat) Miki
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
ochi (nu trebuia s-o facă prea tare, dar totuși) -, toate aceste atribute existau separat de orice legătură cu vreo sferă transcendentă. Erau doar o tehnică de supraviețuire pasiv-agresivă, rezultatul faptului că avea o nevastă cu o voce atât de stridentă ca a mătușii Zo. Da, În capul părintelui Mike se aude ecoul tuturor țipetelor mătușii Zo de-a lungul anilor, Încă de când fusese gravidă nonstop În Grecia, fără să aibă mașină de spălat și uscător. Aud: ― Asta-i viață? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bibliotecii. Deschise ușa grea de mahon cu o ușurință îngrijorătoare. Făcu câțiva pași înăuntru și se întoarse spre mine, așteptând să vin. Am trecut de rama ușii și greutatea pașilor mei a făcut parchetul vechi și neîngrijit să scârțâie. Sunetul strident umplu încăperea pustie, făcând-o să-și revină într-o anumită măsură la amintirea fervorii de care era stăpânită cândva. Pașii lui de ce nu erau anunțați de același scârțâit uscat? Merse de-a lungul rafturilor de cărți sprijinite de peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
prefera să fie contrazis. Răbufnește: — Vrei să știi de ce avem o legiune a III-a Augusta staționată în Africa, o alta a III-a Cyrenaica în Egipt și legiunea a III-a Gallica în Syria? Asta te frământă, nu? strigă strident. Șeful cancelariei imperiale pleacă fruntea. Consideră că nu e momentul să-i amintească împăratului că sarcina menținerii inte grității imperiului nu cade numai asupra legiunilor, ci e îm părțită între Roma și popoarele supuse ori provinciile nou alipite, care furnizează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
poate ușura și fără ajutorul ei, însă Livilla are nevoie de ea. O să-i vină rândul cu siguranță imediat după pauză, ca să prindă baia fetiței, de la care nu lipsește niciodată. E gata să se întoarcă, când, brusc, aude o voce stridentă de femeie. Îi răspunde alta, care parcă ar bate într-o căldare. Încă un glas pițigăiat trâmbițează. Urmează un potop cumplit de ur lete pe care nu le înțelege pe de-a-ntregul. Stă și ascultă, tulburată. Doar nu s-or
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Clipește din ochi cu subînțeles: — Cu o mie de nume. Și cu asta se despart. Fiecare cu inima grea, presimțind că nu se vor mai revedea niciodată. Dinspre arenă se aude dintr-odată cacofonia unei orchestre. Sunetul flautelor se îmbină strident cu cel al trompetelor, un corn armonizează cu orga hidraulică. Rufus încuviințează încet din cap. Muzica deschide seria duelurilor. Imediat se înalță un strigăt ascuțit. Instantaneu, i se alătură nenu mărate alte glasuri. Par să se izbească în aer unele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
subtil ce leagă pacea de supremația militară și de expansiunea imperiului. Cu un oftat, își întoarce ochii spre împărat. În calitatea sa de Pontifex Maximus, nu poartă nici un fel de costum caracteristic, cum au ceilalți pontifex. Toga lui albă contrastează strident cu mantia de un roșu inconfundabil a Regelui Sacrificiilor. Îl spionează pe bătrân, pe sub gene. Un actor pătruns de propria-i importanță pe scena vieții. Nu este un om de geniu, dar posedă o calitate rară: instinctul lucrurilor posibile. Trăsăturile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
asculte glasul monoton. Cască înăbușit. Numai de n-ar adormi așa, în picioare! Găsește puterea să surâdă. N-ar fi prima dată. În campanie înveți să profiți de orice moment. Noroc cu muzicantul din preajma altarului. Scoate niște sunete atât de stridente din flautul său, că n-ar lăsa nici măcar un mort să se odihnească în liniște. Meditează nostalgic la sacrificiul grecilor, care se îngemănează cu artele muzicale și poezia. Acolo, lirica s-a născut tocmai din cul tul religios, pe când la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și voi că toți au venit cu câte un coș după ei, să ia o bucată acasă. Un nou fluturat de gene înspre Paterculus. Știți cum se zice: la război înapoi, la pomană înainte. Lui Tiberius vorbele ei îi sună strident. Vulgar chiar. Rostite pe un ton prea afectat. Se uită tulburat la femeie. Doar nu cumva...? — Bine că mi-ai adus aminte, face grăbit cezarul. Îl cheamă cu degetul pe flaminul lui Marte: Nu uitați să distribuiți pâinea și vinul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i procură pe bani grei, germanii nu importă cai. Îi dresează însă admirabil pe cei din zonele lor, robuști și iuți, dar nearătoși. Se îndreaptă către Livia pentru a-și lua rămas-bun în mod protocolar, când brusc se aude vocea stridentă a Agrippinei: — Și eu cu ce merg, că doar nu am venit umblând pe picioare? — Trăsura te așteaptă la ieșirea din Câmpul lui Marte, încearcă Germanicus să o liniștească. — Cum crezi că pot să ajung până la termele tatălui meu, așa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-l enervez. Cel puțin nu acum. Au, nu-i cinstit. — Mă scuzi. Dar explică-mi ce se spune despre bărbații mai în vârstă. — Mai în vârstă, mai înțelepți, mai experimentați. Din toate punctele de vedere <w>. Geraldine scoate un râs strident. ― Continuă, spune Ben, vezi dacă-l poți face să vorbească murdar. ― Da? tastez eu. De ce nu-mi spui EXACT la ce ești tu cel mai bun? ― Nu-mi vine să cred, spune Ben, ne-am țicnit de tot. Dar rânjește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Apoi te-aș întoarce cu fața-n sus și ți-aș turna încetișor ulei pe sânii goi. Sfârcurile tale ar fi deja întărite, tânjind să le prind între degete și să le frec cu delicatețe. Eu și cu Geraldine râdem strident, și pentru prima oară în viață nu mă mai simt intimidată de ea, și încep să cred că de fapt este foarte drăguță. Ben nu zice nimic. Zâmbește, dar e de ajuns să ne uităm la el ca să ne dăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pas, spuse Fontan, după care se-ntoarse către mine. Ils sont des sauvages, băieții, vous savez. Ils sont de sauvages. Ils veulent să se Împuște les uns les autres. — Je veux aller tout seul, spuse André, agitat, pe tonul lui strident. — N-ai voie să mergi, Îi spuse madam Fontan. Ești prea mic. — Je veux aller tout seul, spuse André cu vocea ascuțită. Je veux să-mpușc șobolanii de l’eau. — Ce-s ăia, șobolani de l’eau? Întrebai. — Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
le purtau Înfășurate În jurul capetelor aveau În mod clar un scop funcțional și nu unul decorativ. Păreau niște prosoape murdare turcești Înfășurate fără a ține cont de cum arată. Iar femeile și fetele În sarong purtau materiale În carouri de culori stridente și modele florale banale. Bărbații erau Îmbrăcați În pantaloni de pijama jerpeliți și bluze fără mâneci, murdare, care le atârnau până la genunchi. Unul purta un tricou pe care scria „MIT Media Lab“ pe față, iar pe spate „Demo or Die
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
poziție care se dorea a fi amenințătoare și terifiantă. După câteva clipe de stupoare mută, Filip pufni în râs căci leul împăiat arăta jalnic. Totul îl făcea să fie ridicol: ochii neconvingători de sticlă, gura căscată, limba și gingiile vopsite strident într-un roșu nenatural, piciorul din față ridicat grațios și înțepenit într-o poziție de balet comic, rotilele cu care erau prevăzute celelalte trei picioare și, în fine, blana și coama destrămate, devenite jalnice smocuri țepoase mustind de larve de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
încins îi intra pe sub pleoape. Pământul, ca un ciudat mozaic crăpat de atâta uscăciune, părea o lighioană rănită și însetată ce-și linge sângele închegat. Pe marginea uliței, ciulini uscați, mari cât pumnul, îi agățau hainele. Ieși la drumul mare. Strident, clopotele făcură să vibreze văzduhul dogoritor. în jurul bisericii era adunat tot satul cu prapori, icoane și odoare bisericești. Preotul, în odăjdii bogate ca un episcop, intona cântece de rugă, făcând să răsune văile: "Dă-ne, Doamne, ploaie!". O bătrână lua
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mase incalculabile de materie. Simți cum capătă sobrietatea și veșnicia muntelui, a cărui infimă părticică devenise pentru o clipă. Liniștea era Cutia cu bătrâni 179 întreruptă doar de clipocitul picăturilor grele de apă filtrată sau de fâlfâitul și de țipătul strident al liliecilor, stârniți din hibernarea lor de piatră. Să fi trecut o jumătate de ceas sau poate mai mult de când se lăsaseră înghițiți de pântecul umed, tăcut și întunecos al muntelui, când Bătrânul zări lumină la capătul tunelului. Era ciudat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
crezi că l-am luat numai pentru mine? îl pun dimineața să sune, ca să ne trezim cu toții să nu întârziem la cursuri! Și noi care credeam că era un tip egoist! Dimineața, săream ca arși din pat, neobișnuiți cu țârâitul strident al soneriei ceasului. Și culmea, tocmai el dormea sforăind viguros, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Trebuia să-l zgâlțâim noi ca să se trezească. Azi așa, mâine la fel, încercam cu toții o ură nejustificată față de bietul mecanism care nu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
idee: așa va fi Irina la bătrînețe! Într-adevăr, cu toată carnea boțită, avea mult din aspectul Irinei. Silueta, culoarea feții și a părului, ochii, nasul scurt, dinții lungi, buza inferioară strivită. Apoi gesturile aveau, ca și la Irina, ceva strident în ele. Așa va fi Irina bătrînă! Ce satisfacție am avut! Simțeam că descoperirea asta are să mă bucure întotdeauna, chiar când totul îmi va fi egal. Aveam o răzbunare pentru a mă potoli puțin. Consolare imbecilă, îmi dădeam seama, dar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
întîmplat, ne-am arătat mai veseli ca de obicei, am făcut și mai mult scandal, ca să facă impresia că nu-i observăm deloc nici figura, nici doliul de la mână, am debitat spirite unul lângă altul, stupide toate, pe un ton strident, și l-am lăsat brusc, fără să știm dacă el a spus vreo vorbă tot timpul... Oricum ar fi luat domnul Cornea scena aceasta - sau de-i va fi sunat falsitatea ei, sau de va fi crezut-o adevărată - această
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
timp, poate câteva argumente venite bine. Care, niciodată nu voi ști... Și atunci am țipat în ajutor, ca cineva în fața unui pericol. A sosit biata Vana, care veghea prin apropiere. - Vana, nu vrea să rămână cu mine! Țipătul meu sună strident, și Vana nu pricepea transformarea Irinei. Am început să plâng nenorocit într-un colț al camerei. Știu însă că și în clipele acele groaznice îmi dam seama de mine și de ceilalți. Era perversitate. De altfel, luciditatea în astfel de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu au nici un gust pe care să nu-l cunosc. Dar într-o zi s-a întîmplat ceva extraordinar, și nici acum nu pot da explicații. O gâscă s-a depărtat de tovarășe și a început, tot timpul cu strigăte stridente, să plutească spre orizont. Celelalte o priveau cu capul ridicat, încremenite toate, pricepând se vede că se petrece în mijlocul lor ceva neobișnuit. M-am uitat cu binoclul până ce n-am mai văzut-o. - Parcă erai tu, Ioana... Ioana plânge desperată
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
laudele Ioanei. Cealaltă are gura mărită de atâta râs, vorbele ei se aud în tot portul ca un clopoțel de cinematograf, și vorbește mereu cu gesturi insuportabile de copil răsfățat, dând impresia că e la dispoziția oricui. Câteodată râsul ei strident și vulgar străbate spațiul ca o împușcătură, e suficient să alunge toate emoțiile și să anihileze puterile mării și ale cerului. Are un nume de familie neobicinuit, inventat parcă anume pentru dânsa. O cheamă Turai! Am primit o vizită de la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
In prima zi după întîlnirea cu Ioana m-am alipit de un grup de cunoscuți care mergea să se amuze la Moși. Mi s-au perindat în față turla dulce, roata norocului, animalele sălbatice, scrânciobul și totodată chiotele, glumele, muzica stridentă și conversația pe care trebuia s-o duc cu amicii mei, să fac haz de spiritele lor de oameni sănătoși. Câte o secundă, îmi revenea chipul Ioanei trădătoare și nefericită, dar mă forțam să-mi schimb gândul. Când m-am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]