2,052 matches
-
Avem de-a face cu o falsă literatură, cu victorii intens popularizate, de la Mitre Cocor al lui Mihail Sadoveanu, la Dragostea și revoluția de Dinu Săraru, o literatură îndoctrinată, plină de clișee, idilică, festivă. 2. A doua dintre ele, literatura subversivă, și-a putut perfecționa strategiile estetice numai după 1965. Este o creație a epocii Ceaușescu. Ea reprezintă o deviație de la linia oficială, deviație mascată în metafore și parabole, un fel de protest abia schițat, o dezidență pe jumătate sau pe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Est, metafora a fost folosită ca o bombă [subl. n. A.I.P.], care făcea explozie la mijlocul drumului dintre scriitor și cititor, atunci când adevărul pe jumătate rostit al unuia se înțelegea cu jumătatea trăita de celălalt, într-o înțelegere complice și subversivă. Poeții au devenit, astfel, plămânii, prin care popoarele încercau să respire aerul, din ce în ce mai rarefiat, al libertății și să se salveze"233. Acest stil, cu o strategie estetică proprie, atentă la reacțiile puterii, își crease o obsesie a adevărului și declanșase
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Care n-aude, nu vede, nu înțelege,/ Dar înaintează/ Prin trupuri zvârcolite de femei,/ Prin sânge de mame/ Neîntrebate". (Cruciada copiilor) Retorica acestui poem este diferită de tot ce scrisese poeta până atunci, de altfel, în poemele de acest tip, subversive, deconstructivismul găsindu-și materializarea pregnantă, atât la nivelul semnificantului, cât și al semnificatului. Nu mai există exuberanță, nici entuziasm, iar ritmul este rapid, tonul grav, acuzator. Versurile par a fi niște dictoane, în mare parte eliptice de predicat, epuizând lapidar
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Prin urmare, s-ar putea spune că varietatea câmpurilor lexicale implicate în acest text contribuie, de fapt, ca un înveliș pentru suflet miezul realității interioare, care contează cu adevărat. Deși banale, vocabulele în mare parte nominale sunt ele însele metafore subversive pentru rănile provocate de comunism. Viața, devenită ea însăși o închisoare comunistă, printre ale cărei zăbrele era greu de pătruns, capătă, astfel, dublă conotație: propaganda forțată, cuprinzând inclusiv cenzura, precum și toate celelalte forme de persecuție, și realitatea de dincolo de ideologie
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
aproape de moarte,/ Cu siguranța/ Că vom mai fi în stare să ne naștem/ Din nou?/ Eu cred că suntem un popor vegetal-/ Cine-a văzut vreodată/ Un copac revoltându-se?" (Eu cred că suntem un popor vegetal). Metaforele de tip subversiv, existente în aceste două poezii, contribuie la deconstrucția canonului paradigmatic și chiar la deconstrucția canonului individual, prin reconsiderarea unor sensuri vechi și înnoirea lor, prin raportarea la context. Deși a comportat ușoare degradări semantice, natura a reprezentat, dintotdeauna, spațiu al
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
unor sensuri vechi și înnoirea lor, prin raportarea la context. Deși a comportat ușoare degradări semantice, natura a reprezentat, dintotdeauna, spațiu al refugiului, dar, mai ales, cadru prielnic desfășurării unor sentimente precum iubirea, nostalgia, melancolia sau chiar tristețea. În poezia subversivă a Anei Blandiana, natura capătă conotații diferite, semantismul ei fiind coborât în derizoriu, metafora naturii fiind utilizată drept instrument de ironie la adresa poporului vegetal, laș și incapabil de revoltă. În acest spațiu al persecuției, singura care s-ar face sinonimă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o formă de supraviețuire, după cum autorul Nicolae Steinhard redă în Jurnalul fericirii. Nebunia și moartea pentru lume și față de regim constituie, de asemenea, primele două soluții, propuse de Soljenițîn și de Alexandru Zinoviev și redate în cartea citată. Întrebuințarea metaforelor subversive, adică a acelor structuri secrete, care să funcționeze ca atac contra dictaturii, reprezintă un fapt comun al scrierilor cenzurate. Astfel, incapacitatea de revoltă transformă oamenii într-un popor vegetal care așteaptă desfrunzirea. Consecința lipsei luptei o reprezintă boala, nebunia sau
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
atac contra dictaturii, reprezintă un fapt comun al scrierilor cenzurate. Astfel, incapacitatea de revoltă transformă oamenii într-un popor vegetal care așteaptă desfrunzirea. Consecința lipsei luptei o reprezintă boala, nebunia sau gratiile. Entitatea ontologică inedită pe care o dezvoltă textele subversive este tocmai omul alienat, într-o societate limitată, sufocantă, traumatizantă, în jurul căreia acesta se încolăcește zadarnic, încercând să evadeze. "Cele patru poezii de mare curaj din 1984 (Eu cred că suntem un popor vegetal, Cruciada copiilor, Totul și Delimitări cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Conținutul e destul de explicit, deși e alegoric. Aversiunea față de dictatură este manifestată, însă, total dezarmat. Promovând o poetică a revoltei sugerate, îmbinată cu o poetică a retragerii, a aceleiași ascunderi în sine, Ana Blandiana realizează prin intermediul acestor poezii de factură subversivă, o adevărată frescă a societății totalitare sau, un muzeu al ideologiei comuniste. Dincolo de suprafața textului, metafora cu iz subversiv funcționează duplicitar, dedublându-se și restrângându-se continuu, realizând o oarecare destabilizare a textului, voce a interiorului autoarei. Concluzii "Un intelectual
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
revoltei sugerate, îmbinată cu o poetică a retragerii, a aceleiași ascunderi în sine, Ana Blandiana realizează prin intermediul acestor poezii de factură subversivă, o adevărată frescă a societății totalitare sau, un muzeu al ideologiei comuniste. Dincolo de suprafața textului, metafora cu iz subversiv funcționează duplicitar, dedublându-se și restrângându-se continuu, realizând o oarecare destabilizare a textului, voce a interiorului autoarei. Concluzii "Un intelectual are datoria să se implice în felul lui, fiecare în felul său.", afirma Octavian Paler, într-un interviu postdecembrist
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Est, metafora a fost folosită ca o bombă [subl. n. A.I.P.], care făcea explozie la mijlocul drumului dintre scriitor și cititor, atunci când adevărul pe jumătate rostit al unuia se înțelegea cu jumătatea trăita de celălalt, într-o înțelegere complice și subversivă. Poeții au devenit, astfel, plămânii, prin care popoarele încercau să respire aerul, din ce în ce mai rarefiat, al libertății și să se salveze"11, ne-am propus să realizăm o incursiune în ceea ce a reprezentat comunismul în România. În acest sens, am stabilit
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
arid, și de pe urma cărora am rămas cu pasiunea pentru etimologii, privite ca un fel de romane, fascinante cel mai adesea, ale cuvintelor. A.-I. P.: Stimată doamnă Ana Blandiana, despre perioada comunistă lăsată sub tăcere, dar, mai ales, despre literatura subversivă continuă să se tacă sau să se vorbească în cât mai puține cuvinte. Disidența, de orice natură mai ales cea literară ar trebui să reprezinte o mândrie pentru un stat, nicidecum un stigmat sau o plagă... De ce mai există încă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
liniște, un perfect echilibru al discursului ca o terapie. Citirea textelor blandiene funcționează profilactic. Metaforele deschise și cele opace structurează un traseu liric distinct, când decodificabil, când retras în sine, crispat, ermetizat. Contextul ideologic este cel care instaurează, la scriitorii subversivi, nu doar la Ana Blandiana, acest tip de metaforă, prin extensie, opacitatea scriiturii ni se atrage atenția. Alina-Iuliana Popescu descoperă entuziast limbajul subversiv și, cu simțul său de observator neobosit, încearcă să-l evalueze în funcție de textele autorilor șaizeciști. A vrut
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
distinct, când decodificabil, când retras în sine, crispat, ermetizat. Contextul ideologic este cel care instaurează, la scriitorii subversivi, nu doar la Ana Blandiana, acest tip de metaforă, prin extensie, opacitatea scriiturii ni se atrage atenția. Alina-Iuliana Popescu descoperă entuziast limbajul subversiv și, cu simțul său de observator neobosit, încearcă să-l evalueze în funcție de textele autorilor șaizeciști. A vrut, inițial, să scrie o carte despre poezia cenzurată. Presupunem că s-a documentat în acest sens, pentru că-i acordă o secțiune remarcabilă, susceptibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
scenă pentru ca în spațiul creat mesajul să poată suna nestingherit". Ion Pop, Poezia unei generații, p. 250. 144Luiza Bratu, op. cit., p. 132. 145 Dicționarul general al literaturii române, p. 296. 146Dumitru Micu, art. cit., p. 54. Autorul, vorbind despre poezia subversivă a Anei Blandiana, identifică metafore inedite, fiind, în concepția noastră, unul dintre puținii care îi înțelege îndeaproape poetica. Ana Blandiana nu scrie întocmai ca romanticii, nu scrie nici ca moderniștii, nici ca poeții generației sale, ci scrie câte puțini din
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ironiei și ironia poeziei. În: Convorbiri literare, 136, mai 2002, nr. 5, p. 132-133. SOROHAN, Elvira. Utopia magicianului. În: România literară, 35, 6-12 nov. 2002, nr. 44, p. 12. Despre povestirea Ultimul berevoi de Vasile Voiculescu. SOROHAN, Elvira. Vasile Voiculescu, subversiv. În: România literară, 35, 21-27 aug. 2002, nr. 33, p. 12. SOROHAN, Elvira. Bacovia Melancolie și grotesc. În: Ateneu (Bacău), 40, sept. 2003, nr. 9, p. 11. SOROHAN, Elvira. Blaga și Kadare În: România literară, 36, 24-30 sept. 2003, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pericolul inadecvării. Ion Heliade Rădulescu, Ion Creangă, Eminescu, Urmuz, Geo Dumitrescu, Ion D. Sîrbu sunt, la rândul lor, autori care nu-și au locul în clasificările simpliste: sunt diferiți de spiritul comun al veacului în care au trăit, revoltați și subversivi, cu o rară știință a cuvântului, scriitori al căror spirit critic le-a concurat constant entuziasmul de om al literelor. Cu biografii la fel de încercate ca operele. De asemenea, atipic este G. Călinescu, pe care Elvira Sorohan îl restituie dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
tipărirea cărții Toate leacurile la îndemână (1935), după o bogată activitate publicistică de răspândire a cunoștințelor medicale și igienico-sanitare; pentru al doilea, obiectul de studiu este alegoria-pamflet Lobocoagularea prefrontală (1948), a cărui semnificație este original descifrată în eseul Vasile Voiculescu, subversiv, semnat de Elvira Sorohan (cf. /www.romlit.ro/ "Fundația România literară"). 0.2. În ambele situații, avem în vedere prezența, cu pondere diferită, a unei terminologii medicale propriu-zise, în discursuri comparabile sui-generis: intenția de a face cunoscute unui anumit public-țintă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
este drept, există și referirea la sistemul politic pe cale de a se instala în România în anii scrierii pamfletului). Problema epocii pe care a avut-o în vedere Voiculescu este pe larg abordată de Elvira Sorohan, în eseul Vasile Voiculescu, subversiv (cf. § 0.1). Autoarea pledează, hotărât, pentru o asociere referențială mai largă, raportând ideatica și etica scriitorului la problematica, generală, a marii literaturi pe tema "narațiunilor parabolice" din deceniile următoare; reținem concluziile autoarei că Voiculescu "reflecta codificat societatea opresivă, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ediția a IV-a revizuită și adăugită, București, Editura Medicală; Schlieben-Lange 1975 = Brigitte Schlieben-Lange, Linguistische Pragmatik, Stuttgart, Verlag W. Kohlmann; Sorescu 1998 = Roxana Sorescu, Proza lui Vasile Voiculescu sub pecetea tainei, în Voiculescu 1998, p. 33-47; Sorohan, Elvira, Vasile Voiculescu, subversiv; cf. /www.romlit.ro/ "Fundația România literară"; Vianu 1963 = Tudor Vianu, Arta lui Rabelais, în vol. Studii de literatură universală și comparată, ediția a doua, revăzută și adăugită, București, Editura Academiei, p. 113-122. Romanul istoric românesc accelerator de particule Cristina
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
materne ; între început și sfîrșit, istoria acestei gîndiri urmează spirala vertiginoasă a unei descoperiri a lumii prin intermediul unei alte limbi și a unei desprinderi de sine în beneficiul unui eu livresc, la rîndul său sfîrtecat, fragmentar, polifonic. A existat nihilistul subversiv care adora viața, femeile și vinul bun, veghetorul ateu al unei lumi în derivă, care considera că infernul este rugăciunea interzisă, a existat pătimașul adorator al sfintelor, apoi admiratorul gnosticilor și la urmă, așa-zisul înțelepțit, cititor asiduu al budismului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
contrazicem, pentru că are grijă să o facă el la fiecare pas. Atunci cînd conștiința răului și a eșecului dialogului său cu Dumnezeu riscă să-l zdrobească, este salvat, aproape împotriva voinței sale, de acel spirit de deriziune, de acea ironie subversivă și totuși salutară care îi este constitutivă: "A trăi este o imposibilitate de care nu încetez să mă pătrund de vreo patruzeci de ani încoace..." (DR) În felul său sucit, oblic, răsturnat, Cioran a făcut enorm pentru reconstituirea unității pierdute
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
noțiuni precum: reprezentare, apartenență, sine, celălalt, recunoaștere și (re)construcție, conformitate și diferențiere, tot atîtea axe de cercetare care pot îmbogăți studiul fiecăruia dintre scriitorii menționați. Și care ar mai schimba și din îngrădirea hermeneutică la care sunt supuși: nihilist subversiv, paznic al unei lumi în derivă, respectiv autor pentru tineret, cinic și amar, tratînd susnumita derivă cu mijloacele secolului 21. În străfundurile cele mai adînci, găsim la amîndoi aceeași distanțiere de sine, același disconfort vital, același dezgust față de consumerismul generalizat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a ideii sale fundamentale de autonomie formală"137. Prin urmare, deși postmodernitatea reprezintă o condiție a postmodernismului, fundamentul pe care prima îl instituie trebuie să poată fi din principiu criticabil și contestabil, instituind astfel o dialectică interesantă între stabil și subversiv. Un alt exemplu în ceea ce privește lipsa unei înțelegeri unitare a acestui cuplu terminologic este oferit de The Routledge Critical Dictionary of Postmodern Thought, în care postmodernitatea este prezentată ca descriind "situația culturală pe care tocmai o trăim, în zorii colapsului modernității
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
scoaterea în evidență a indeterminării limbajului"288. A deconstrui înseamnă deci a trata ideile nu ca pe niște entități care ar putea avea o valoare de adevăr, ci ca simptome ale unei energii și ale unei violențe interesate să propage subversiv metafizica prezenței. Impunând o filosofie a suplementarității, Jacques Derrida relevă scrierea ca model al limbii în general, deconstrucția fiind chiar procedeul care o reabilitează. Nu se susține "afirmația empirică cum că scrisul ar fi fost reprezentat cronologic mai timpuriu decât
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]