1,129 matches
-
nașul, și, pe ocolite, cu vorbe alese, le spuse, lăudîndu-l pe mire că e negustor și că ginerele cel mai nimerit pentru fata meșterului nu putea fi decât el, Stere. Pe urmă o luă cu snoave, le mai încornora, le Suci, nuntașii mai apucau friptanele și paharele, râdeau de vorbele lui și-și spuneau: - Ăsta e om al dracului, n-auzi cum le potrivește de bine? Vorbi după aceea și socrul, pomenind de zestrea dată fiicei, de felul cum o crescuse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pământ, chiuind de se stingeau lămpile. Intrară și muierile în rând. Se încurcau în rochii, dar tot aprige. Nădușiseră și nu se lăsau. - Zi! Zi! făcea nevasta gunoierului, ca apucată de streche. Țiganii, să fărâme sculele, nu alta. Unde-mi sucea armonistul burduful, îl aducea după șold, a apleca, 3 desfăcea, făcîndu-l când lung, când grămadă, iar vioristul cu arcușul se unduia peste vioară, ca șarpele, o lua lângă ureche,o ridica ascultînd-o, și țambalagiul abia se ținea după ei. Când
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i înfiora pielea și cerul ostenit, stins, cu lungi scame fumurii. Șobolanii ieșiseră din găurile lor și mișunau înfrigurați, tîrîndu-se după urmele sărace ale soațelui. Hoțul scuipa în silă. Erau mari, grași, cenușii ca fierul, cu cozile năpârlite. Alături, pungașii suceau babaroasele. Stăpânul mesteca zarurile în pumnul lui mare și negru și privea întunecat pământul bătătorit cu palmele. - Doi-doi! spuse Oacă și-și trecu mâneca zdrențuită pe sub nas. Ceilalți fumau pe vine împrejur, așteptîndu-și rândul. - Para-n coadă! - Șase-cinci... mormăi Nicu-Piele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lăutarii de-i avuseseră la nuntă, atunci aduși din mahalalele vecine. Muierea chiuia și juca darurile, să afle toată lumea că botează cârciumarul. Casele nașului erau peste Grivița, înspre mahalaua Grantului. Lumqa se oprise în loc și privea convoiul cel vesel. Cocoșată sucea dosul, răcnea o dată, pocnea degetele lăutărește. Ieșiseră și negustorii afară din dughenele lor să se uite. Oltenii suflau în palme de frig, bătând opincile. Au trecut podul de fier după plocon. Locuința brutarului se vedea de departe, odăi lângă odăi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
turnător sau... Se opri, speriat puțin, privind înjur. Să-l fi auzit Bozoncea, acolo-l lăsa, lat. - ...Cât îl vezi de târnosit, da mor muierile după el... Se simțea că nu poate să-l sufere și că i-ar fi sucit gâtul cu dragă inimă la vreo ocazie. 114 115 - Parcă cine nu-l cunoaște? Și asta așa era. Unii ziceau că dă cu cuțitul, că e manglitor, dar nimeni nu putea spune c-a auzit vreodată să fi trecut prin
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Nu, soro, dădui dracului! 140 - Și prostu de bărbat-său o crede sfîntă! Ptiu, păi pe vremea mea, ce, bărbații erau ca acu, numai nădragii de ei? Păi când mă lua al meu de coade și mă-ntorcea și mă sucea, nu -lar mai încăpea țărâna pe unde-o fi acu și s-ar face praf și pulbere... - Și dumneata, coană Marghioală! - Ce zice? Ce zice? ^ - Zice că să fie ale dracului de fleoarțe, că nu le mai ajunge... Iar fl
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe capul lor ședeau. În primăvară, ce-i veni Stăpînului? Nu, că el o ia de nevastă pe Didina și că vrea să-i facă nuntă să se pomenească. Vorbeau ăilalți: - Să știți că-i în anul morții. I-a sucit de tot mințile gagica... A aflat și Paraschiv. Parcă 1-a împuns cineva cu un cui în inimă. N-o uitase. -La chemat pe Gheorghe: - Treanță, acasă la ea să mi te duci... - Mă omoară Bozoncea. - Gura, gâlmă, că te
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
el de bun, se face al dracului dacă-i tot dai. Pe la Drăgășani trecea o dată la câteva luni, încărcat cu daruri pentru ibovnică. Când se întorcea, Lina nu se mai 323 Înțelegea cu el. Ce-i făcea Voica, cum îi sucea mințile, se schimbase, începuse s-o bată din nimic. Să fi spus o vorbă, era mare lucru, dar femeia tăcea. Stere căuta pricină, ba nu-i plăcea cum măturaseră băieții, ba că lipseau din banii prăvăliei, n-avea cum să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu peisajul în care se afla, avea nevoie de o revizie și producea, spre folosul lui Sally, o serie de scârțâieli și zăngănituri alarmante. Ca s-o bag în viteza a treia, trebuia să fac o manevră complicată, de-mi suceam încheietura, cu care eu eram deja obișnuită, dar care-l făcu pe Sally să-și țină răsuflarea și să se facă mic pe scaun. Spre norocul sensibilității lui rafinate, ca să nu mai vorbim despre menținerea furgonetei în stare de funcționare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pentru mine... Strecurându-și brațul pe după cel al lui Bill, care nu era deloc entuziasmat, o luă agale către aula bisericească. Sophie chicotea. —Huge1 ăsta e o figură, zise ea. Ori ți-e drag de mori ori vrei să-i sucești gâtul. Odată ce și-a înfipt cuțitul în cineva, îl tot răsucește în rană. —Distractiv, pentru noi, ceilalți. Asta dacă Bill nu sare la gâtul lui. Ei, remarcai eu, și asta ar putea fi amuzant. Sophie se uită lung la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ochii goi. — Despre ce? A, mobilul! Păi nu știu până nu mă urc pe el. Așa fac cam cu toate echipamentele. Nu prea poți să spui mare lucru doar uitându-te la ele. În spatele ei, Lurch se prefăcea că-i sucește gâtul unei găini. Muncise din greu la respectivul așa-zis echipament, de câteva ore, mergând până la a șterpeli câteva fire de iederă dintr-un colț al cicloramei pentru mine, a le picta cu sprayul în argintiu și a face găuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aproape supraomenească pe care o aveau înainte să-și piardă încrederea în el. Helen și Bill erau singurii care nu păreau a fi afectați de catastrofă. Cu o foarte bună prezență de spirit, Helen nu făcu nici un efort să-și sucească gâtul în încercarea de a o vedea pe Tabitha; în schimb, se lăsă și mai mult pe spate pe patul ei de frunze și i se adresă de parcă, având în vedere că era regina zânelor, putea străbate cu privirea mobilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
încearcă o strângere de inimă, chiar și astăzi, deși am cunoscut de atunci ținuturile cele mai ciudate și locurile cele mai inaccesibile. Visasem dintotdeauna să cunosc Constantinopolul și, aflând că unchiul meu Khâli se va duce acolo, tropăiam de nerăbdare. Suceam și învârteam pe toate fețele problema asta în minte, tot întrebându-mă dacă puteam cumva trage nădejde că, la zece ani cât aveam atunci, aș putea lua și eu parte la călătorie. Fără să mă amăgesc de unul singur, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să amintesc niciodată de numele ei în treaba asta. Aveam nevoie de această nouă mărturie pentru a-l putea înfrunta pe tata, fără ca vreo urmă de îndoială să-mi treacă prin minte. În pofida acestei precauții, am petrecut o noapte întreagă sucind și răsucind în minte cele ce aveam să-i spun, mai întâi pentru a aduce vorba despre subiect, apoi pentru a ține piept înfruntărilor și în sfârșit, dacă Cel-de-Sus se arăta înțelegător față de mine, pentru a avea câștig de cauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pontifului, care mă apostrofa: — Iar tu, fiule al Nostru mult-iubit, tu, Giovanni-Leone, pe care Providența te-a desemnat între toți oamenii... Giovanni-Leone! Yohannes-Leo! Niciodată nimeni din familia mea nu se mai numise vreodată astfel! Multă vreme după sfârșitul ceremoniei, tot suceam și răsuceam litere și silabe în cap, în gură, când în latină, când în italiană. Leo. Leone. Ciudat obicei au oamenii de a-și lua numele fiarelor care-i înspăimântă, rareori pe cele ale animalelor care le sunt devotate. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vezi ce duhoare e aici? Tu nu vezi cum arată securea ta? Tu nu vezi nimic? Toate astea trebuie să aibă un capăt. CĂLĂUL: Nu-i destul că-l aveți dumneavoastră? Vreți ca și alții să-și pună capăt? ARTUR: Sucit mai ești, Grubi! CĂLĂUL (Indignat.): Eu, sucit? (Jignit de moarte.) Am să spun că m-ați făcut sucit, am să spun că m-ați lovit! Da, ați lovit călăul! ARTUR: Te-am lovit eu pe tine? CĂLĂUL: Da, m-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe ce să fie omorât. Dacă-i spunem asta o sa fie bucuros să plece... MACABEUS: Taci! (O scurtă pauză, sus.) PARASCHIV: Poate pleacă... Doamne, dă să plece! MACABEUS: Nu pleacă. PARASCHIV: Dă să plece... Lasă-l să plece... MACABEUS: Îi sucim gâtul. El a vrut-o. PARASCHIV: N-a vrut-o... MACABEUS: A vrut-o, a vrut-o... (Îi pune lui PARASCHIV, în mâini, un uriaș cârlig de fier.) Na! Ascunde-te după scară... PARASCHIV: Nu! Nu! MACABEUS: Taci! (Moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nici o clipă de coastă, pînă cînd dădu peste trunchiul unui cactus gros, lîngă care se odihnea o pașnică iguană de pămînt, ce nu făcu nici un gest văzîndu-l și se lăsă prinsă fără să se Împotrivească. Ar fi preferat să-i sucească gîtul În tăcere, dar nu avea destulă forță nici măcar pentru asta și preferă să-i spargă capul cu securea de piatră. O mîncă așa, crudă și aproape zbătîndu-se, Învingîndu-și sila și dînd voie sîngelui să-i curgă pe față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
greu să mă-ntorc, că scaunele de la cantină-s fixate de podea și-ncap doar dacă stau pe margine, nu reușesc să mă bag deloc după masă. Și stăteam invers ca să mă pot uita, așa c-a trebuit să mă sucesc un pic ca să aibă gâtul loc să se-ntoarcă. Și nu prea mă pricep io la sucit. În fine, am reușit să văd la ce se uita. Doamna Peters bea o cafea cu Denisha și pălăvrăgeau ca prietenele una cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pe margine, nu reușesc să mă bag deloc după masă. Și stăteam invers ca să mă pot uita, așa c-a trebuit să mă sucesc un pic ca să aibă gâtul loc să se-ntoarcă. Și nu prea mă pricep io la sucit. În fine, am reușit să văd la ce se uita. Doamna Peters bea o cafea cu Denisha și pălăvrăgeau ca prietenele una cu alta. — Ooooh! am zis, oare despre ce-o fi vorba? — Nuș’, a zis Sheila, da’ nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
e să ne salvăm pielea, nu să-i lichidăm pe ei. ― Nu înțeleg de ce te impacientezi acum, așa dintr-o dată, oftă căruntul. În fond, ăsta era planul inițial. Am avut timp să ne gândim și să ne răzgândim, să-l sucim pe toate părțile și ai fost de acord. Mă rog, presupun că ai fost de acord. I-ai ridicat obiecția individei? Inginerul își trecu degetele greblă prin păr. ― Nu! Atunci, la rece, totul mi s-a părut bine chibzuit. Relația
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și pe pieptul lui o pune, Toată viața-i se adună n-al ei sân rotund și june. 695Ea se uită și se uită... mută... un cuvânt nu spune, Doară râde c-ochi-n lacrimi, speriată de-o minune, Ș-apoi îi sucește părul n-a ei degete subțire Și-și ascunde fața roșă pe-al lui piept duios de mire. El ștergarul i-l desprinde și-l împinge lin la vale, 700Drept în creștet o sărută pe-al ei păr de aur
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
însușindu-și vorbele dure ale poetului, De ce te arunci la picioarele/cizmelor mele grosolane?/ De ce-ți slobozi acuma pletele tale parfumate/și-ți deschizi trădător brațele tale moi?/ Eu nu-s decât un bărbat cu mâini grosolane/și inima sucită într-o parte/ care, dacă e nevoie/să te calce-n picioare ca să treacă/te va călca, Știi bine, dădu brusc la o parte cearșafurile și spuse, Voi urmări desfășurarea operațiunilor în birou, tu dormi, odihnește-te. Prin mintea femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
tine. Nu vorbeam serios. Atunci ești un mincinos. Tati spune că mincinoșii sunt cei mai josnici viermi din univers. Asta ești, unchiule Nat? Un vierme josnic și inutil? Tom, care până acum câteva clipe era pe punctul de a-i suci gâtul, izbucnește pe neașteptate în râs. — Fă bine și scoate banii, spune el. Nu vrei să-și piardă respectul față de tine, nu? — Da, îi ține isonul Lucy. Vrei să te iubesc, nu-i așa, unchiule Nat? Cam fără chef, scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu halate albe. — O s-o fac. Exact asta o să fac. — Foarte bine. Până atunci însă, nu uita să suni la firma de mutări. Cărțile lui Harry rămân în anticariatul lui Harry. Dacă te arăți mâine pe la Brightman’s Attic, îți sucesc gâtul. Și pe urmă te dau pe mâna poliției. M-ai înțeles, Gordon? Te las să scapi ușor. Știu totul despre pagina de manuscris falsificată, despre cecul de zece mii de dolari, tot. Doar că nu vreau să văd numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]