2,316 matches
-
categorii de toponime. Nu e imposibil ca unele dintre omonime să se fi format de la sensul privind „piatra de hotar“, apropo de Dorna de piatră. În legătură cu acest sens, care poate veni din baza slavă a lui dornă (apelativul dor, „spărtură“, + sufixul -na), ne putem gîndi și la un entopic romînesc dispărut dor, rămas ca o fosilă în Dealul Dorului și Izvorul Dorului din județul Prahova, precum și în aparent ciudatul Vîrful cu Dor din Bucegi, în vecinătatea Sinaiei. Cîmpul semantic al locurilor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Ungaria se pare că sunt din aceeași familie etimologică. Atestările, începînd cu secolul al XIII-lea, consemnează formele: Zeuwrin, Zeuriniensis, Zeurin, Zeuren, Zereniensis, Zewryn, Zeurend, Zewrum, Zewrend. Cei mai mulți cercetători cred că la origine se află un antroponim slav, *Severŭ, *Severa + sufixul toponimic -in, respectiv -ovac, -ov-ci. Sufixul -in a funcționat și în limba romînă pe lîngă hipocoristice împrumutate din slavă (ca Bratin, Budin, Dobrin, Rodin, Vlașin). De altfel, antroponimul Severin a funcționat și funcționează în limba romînă (astăzi ca nume de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
aceeași familie etimologică. Atestările, începînd cu secolul al XIII-lea, consemnează formele: Zeuwrin, Zeuriniensis, Zeurin, Zeuren, Zereniensis, Zewryn, Zeurend, Zewrum, Zewrend. Cei mai mulți cercetători cred că la origine se află un antroponim slav, *Severŭ, *Severa + sufixul toponimic -in, respectiv -ovac, -ov-ci. Sufixul -in a funcționat și în limba romînă pe lîngă hipocoristice împrumutate din slavă (ca Bratin, Budin, Dobrin, Rodin, Vlașin). De altfel, antroponimul Severin a funcționat și funcționează în limba romînă (astăzi ca nume de familie, dar în trecut și ca
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de la un antroponim de tipul lui Vivor sau Vihor > Bihor (vezi rom. Crivăț, Furtună, Vîntu), anume Sĕvery > sl. sĕverŭ „nord“ (cf. bg. sĕver, srb. sjever, ceh sever, rus. sĕverŭ, pol. siewier, seaver, sever, siver, „vînt de nord“). Acesta, urmat de sufixul -in, a putut duce la un nume de persoană sau/și de loc Severin. Fără sufix a putut evolua la *Sever, *Seaver, apoi la un antroponim, Severeanu. Comparabil cu această soluție, ipoteza unui radical bulgaro-turcic *sever neatestat nici în Bulgaria
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Sĕvery > sl. sĕverŭ „nord“ (cf. bg. sĕver, srb. sjever, ceh sever, rus. sĕverŭ, pol. siewier, seaver, sever, siver, „vînt de nord“). Acesta, urmat de sufixul -in, a putut duce la un nume de persoană sau/și de loc Severin. Fără sufix a putut evolua la *Sever, *Seaver, apoi la un antroponim, Severeanu. Comparabil cu această soluție, ipoteza unui radical bulgaro-turcic *sever neatestat nici în Bulgaria, nici în Ungaria (cf. suvur, „marmotă“) + sufixul -n este de neluat în seamă. Dunăre Este singurul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nume de persoană sau/și de loc Severin. Fără sufix a putut evolua la *Sever, *Seaver, apoi la un antroponim, Severeanu. Comparabil cu această soluție, ipoteza unui radical bulgaro-turcic *sever neatestat nici în Bulgaria, nici în Ungaria (cf. suvur, „marmotă“) + sufixul -n este de neluat în seamă. Dunăre Este singurul fluviu care trece pe teritoriul Romîniei și constituie, într-un anumit tronson, granița dintre țara noastră și alte țări. Din cei 2860 km, cît are în total, 1075 km formează așa-
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
re, „nor“ (Hasdeu); magh. Duna + adj. rea (Pușchilă); *Donaw, *Donaw (numele zeității Dana) + scitic. -ris, „rîu“ (I. Ionescu), Duna (radical autohton) + celticul are < ara ( G. Pascu); dacul Dănaris s-a transformat în *Donaris, *Dúnaris sub influența goto-gepidului Dónavis, Dunavis, iar sufixul -aris este din dacă, același ca în Naparis (L. Diculescu); sufixul dacic ri(s), cu sens intensificativ, superlativ, adăugat temei dun(a) , „rîu“, conduce la semnificația „rîul prin excelență, rîul mai mare decît celelalte“ (Pîrvan), iar acest sufix se întîlnește
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
zeității Dana) + scitic. -ris, „rîu“ (I. Ionescu), Duna (radical autohton) + celticul are < ara ( G. Pascu); dacul Dănaris s-a transformat în *Donaris, *Dúnaris sub influența goto-gepidului Dónavis, Dunavis, iar sufixul -aris este din dacă, același ca în Naparis (L. Diculescu); sufixul dacic ri(s), cu sens intensificativ, superlativ, adăugat temei dun(a) , „rîu“, conduce la semnificația „rîul prin excelență, rîul mai mare decît celelalte“ (Pîrvan), iar acest sufix se întîlnește și în nume ca Naparis („Ialomița“), Sagaris, Sangaris, Magaris. Ca la
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Dunavis, iar sufixul -aris este din dacă, același ca în Naparis (L. Diculescu); sufixul dacic ri(s), cu sens intensificativ, superlativ, adăugat temei dun(a) , „rîu“, conduce la semnificația „rîul prin excelență, rîul mai mare decît celelalte“ (Pîrvan), iar acest sufix se întîlnește și în nume ca Naparis („Ialomița“), Sagaris, Sangaris, Magaris. Ca la majoritatea toponimelor străvechi, discuțiile etimologice continuă, dar soluțiile cele mai plauzibile trimit spre originea traco dacică. Numele Dunăre polarizează pe teritoriul romînesc, uneori la mare distanță, toponime
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Nouă, Dunărea Veche, Dunărea Vapoarelor, Dunărinți, Dunavăț (canal în Deltă și pîrîu, afluent al rîului Berheci), Dunavățu de Jos, Dunavățu de Sus (sate în județul Tulcea). Ultimele toponime sunt derivate, în graiul lipovenilor, de la numele slav al Dunării, Dunav cu sufixul diminutival -eț, -ăț. Dunărea denumește, de asemenea, prin transfer, un grind în apropierea Galațiului și un sat din comuna Seimeni, jud. Galați. Făgăraș Este numele unui municipiu din județul Brașov. De la toponimul Făgăraș s-au format, prin derivare și compunere
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
arbore ocrotitor“; de la fag s-a creat denumirea locuitorilor satului, de făgărași, spre deosebire de făgași (evitîndu-se astfel și omonimia cu făgaș „văioagă“), așa cum locuitorii altor sate se numesc, în loc de vlădeni, vlădăreni. Pădurile fiind de fag, era necesar un diminutiv, derivat cu sufixul -aș de la colectivul făgar (cf. Fogar de la 1300, care redă, prin corespondența fonetică obișnuită, fonetismul romînescului făgar), o altă posibilă bază de „pornire“. Felul în care a fost derivat făgar și înțelesul sufixului sunt cunoscute încă din latină: aerarium, „camera
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fag, era necesar un diminutiv, derivat cu sufixul -aș de la colectivul făgar (cf. Fogar de la 1300, care redă, prin corespondența fonetică obișnuită, fonetismul romînescului făgar), o altă posibilă bază de „pornire“. Felul în care a fost derivat făgar și înțelesul sufixului sunt cunoscute încă din latină: aerarium, „camera tezaurului“, apiarium, „stup de albine“, arenarium, „nisipăriș“, cucumerarium „strat de castraveți“, armarium, „dulap de arme“, fumarium, „cameră de fumat“, galinarium „coteț de găini“ etc. Acest sufix s-a păstrat și în limba romînă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care a fost derivat făgar și înțelesul sufixului sunt cunoscute încă din latină: aerarium, „camera tezaurului“, apiarium, „stup de albine“, arenarium, „nisipăriș“, cucumerarium „strat de castraveți“, armarium, „dulap de arme“, fumarium, „cameră de fumat“, galinarium „coteț de găini“ etc. Acest sufix s-a păstrat și în limba romînă, și deși este relativ rar, ar fi putut fi odinioară mult mai des întrebuințat, cum arată compusul -ărie: căprărie, „locul unde pasc și se odihnesc caprele“ „staul de capre“; „găinărie“, „loc unde se
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Fogros, Fugrasch, Fagrash, Fugresch, Fugrisch transcriu grafic pronunția săsească Fugrosch. Aceasta a fost adaptată după magh. Fogaras (prin sincoparea vocalei mediale și evoluția lui a la e în ultima silabă), care, la rîndul său, s-a născut din rom. Făgăraș (sufixul -aș a fost apropiat de magh. -as, altfel ar fi trebuit să conțină á și să se rostească a, nu a rotunjit, apropiat de o). Prima vocală a formei maghiare, o, arată că toponimul maghiar este împrumutat din cel romînesc
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
zonă există și alte toponime din aceeași familie semantică, Muchea Cetății, Valea Cetății, Cioaca Grădiștii, Cetățuia, care ne conduc și ele spre sensul originar al Grădiștii, „așezare fortificată, cetate“. Apelativul vechi slav gradiște are tocmai acest sens, fiind format, cu sufixul -iște „loc acoperit cu...“, de la rădăcina sl. gradŭ, „oraș, cetate“. Emil Petrovici a dovedit că un apelativ împrumutat din slavă sub forma gradiște, devenit în romînă grădiște a putut forma toponimele, destul de numeroase, ori cel puțin o parte dintre ele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
maghiar - Hátseg, iar cel german - Hotzing. Toponimul este atestat, începînd din secolul al XIII-lea, sub formele Hatzok, Haczak, Hazthoch, Hatzak, Hachzak, Hathzak, Hátszeg, Hotzing, Hatzeg. Baza cea mai credibilă se pare a fi un nume de persoană, derivat cu sufixul -ak, -ok, -ek, probabil Haczak, Haczok, Hatzek (dedusă din formele străvechi menționate și din altele mai noi, Haczok, Hatzuk, Hatza, Ațag), care a evoluat la rom. Hațec > Hațeg (ca vitrec > vitreg, ciunc > ciung) și, prin etimologie populară (cf. Vallapolis, „valea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în zonă și de existența altor toponime de această factură în apropiere (Telciu, Salva). Această populație de etnie ucraineană ar fi putut să boteze locul cu un nume de persoană din propria limbă, provenit dintr-un adjectiv posesiv format cu ajutorul sufixului ov (> ou) de tipul *Hordov > Hordou. Pentru comparație au fost invocate ucr. Hardij, rus. Gordej (reflexul g > h este obișnuit în ucraineană) bg. Gărdio, rom. Gîrdea, Gîrdești, Gîrdoaia, Hordilă (în funcție de dialectul slav din care au fost împrumutate, apare g sau
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
baza numelui a stat apelativul ucrainean hordyi, „mîndru“ (< sl. *gŭrd, „mîndru“). Inițial toponimul a putut fi compus (tipul Gura lui Hrihoru, aflat în apropierea Hordoului), apoi al doilea membru s-a putut desprinde ca toponim autonom. Reflexul -ou al vechiului sufix slav -ov este în limba ucraineană actuală -iu (o a devenit i, ca în nos > nis, „nas“), dar graiurile ucrainene îndepărtate de centru au putut păstra stadiul arhaic o, nemaifiind racordate la fluxul înnoirilor din trunchiul originar. În toponimia romînească
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
maghiare și la unele nume maghiare de locuri). Formele Hunyadiopolis și Hunnopolis par a fi create prin etimologii populare. Eisenmarkt și Eisenstadt, „orașul fierului“ sunt forme germanice. Hunod (care pare a fi baza celorlalte nume asemănătoare) este un derivat cu sufixul maghiar local -d, -od, -ad de la un radical han sau hun, care poate însemna „cuman“, „Cumanul“ (adică nume de persoană). O astfel de probabilitate este motivată istoric de relațiile cumanilor cu Regatul Ungar, cînd de alianță, cînd de adversitate și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Hunyad (rom. Hoegyin, Hogyegyinu). Se pare că este vorba de redarea pronunției săsești Hoinden a ungurescului Hunyad (deci deformarea deformării, prin dublă adaptare fonetică), notat în documente, într-adevăr, cu formele Hoinden, Hwinden. Propunerea unora privind derivarea magh. Hunyad cu sufixul toponimic slav -in (> Huiedin) este superfluă și ar însemna acceptarea unei formații hibride maghiaro-slave. Ialomița Așa cum observa Dragoș Moldovanu, Ialomița este singurul hidronim major (are o lungime de 414 km și o suprafață a bazinului de 10 000 km2) din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Blaj, Balș. S-a făcut observația că atît în cazul lui Husul, cît și în cel al lui Iaș (sau Ias), cea mai uzitată formulă de numire a satului era Husulești, Husulani, Ieșești, Ieșani etc. Pluralele directe, în -i fără sufix, sunt mai puțin tipice și, de aceea, mai rare. Iată cîteva: (mai ales foste supranume, adică apelative antroponimizate:) Adunați, Afumați, Atîrnați, Barați, Bălțați, Batoți, Beloți, Berhoți, Cacoți, Racoți, Cruciați, Gruiați, Gurguiați, Romanați, Arjoci, Basarabi, Bădoși, Băltăreți, Bulgari, Botorogi, Sîrbi, Urlați
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
adică apelative antroponimizate:) Adunați, Afumați, Atîrnați, Barați, Bălțați, Batoți, Beloți, Berhoți, Cacoți, Racoți, Cruciați, Gruiați, Gurguiați, Romanați, Arjoci, Basarabi, Bădoși, Băltăreți, Bulgari, Botorogi, Sîrbi, Urlați, Ursați etc. Există și toponime paralele, formate de la același antroponim, cu pluralul -i sau cu sufixul plural -ești: Cernați - Cernătești. În documentele slave numele apare cu finala s, nu ș (Iasoh, Iasî, Iaseh, Iaskomu, Iaskogo), iar în bulgara și în sîrba contemporană există nume ca Iasco, Iáse, Iásev, Iasa. În Croația există și un toponim Iaska
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mai reprezentativă, numeric și struc tural, categorie de nume de localități romîne. Este vorba de oiconimele care au toponimizat, prin conversiune (fără adăugarea unui formant onomastic specific), apelativul nume de grup uman ipotești, format de la antroponim (probabil Ipotă) și din sufixul de origine dacică -escu (la plural -ești), avînd sensul de posesie sau apartenență (personajul „eponim“ va fi avînd în stăpînire moșia satului sau va fi condus localitatea respectivă). Antroponimul Ipotă este format cu sufixul romînesc de origine slavă otă (existent
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de la antroponim (probabil Ipotă) și din sufixul de origine dacică -escu (la plural -ești), avînd sensul de posesie sau apartenență (personajul „eponim“ va fi avînd în stăpînire moșia satului sau va fi condus localitatea respectivă). Antroponimul Ipotă este format cu sufixul romînesc de origine slavă otă (existent în nume ca Albotă, Arnotă, Belotă, Calotă, Dragotă, Breotă, Bașotă, Bașcotă, Cîșotă, Coșotă, Hociotă, Hopotă, Laiotă, Narotă, Parotă, Pișotă, Pîncotă, Scorotă, Vacotă etc., în prezent doar nume de familie, dar cîndva prenume) de la hipocoristie
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Drobeta, despre care localnicii spun că a fost o cetate construită de către uriașii de demult, numiți jidovi. Hidronimul Židovstica confirmă așadar existența, în graiul slavilor de pe aceste meleaguri, a termenului Șidov, „uriaș“, și a adjectivului derivat de la acest termen cu sufixul -isk (Židoviskŭ), atestat în textele vechi slave, sensul fiind „(valea < dolina) Uriașilor“. După omiterea determinatului dolina și substantivizarea adjectivului cu ajutorul sufixului -ica, acest toponim, intermediar pentru etimologia noastră, a devenit Zidov(i)știca. Numele văii a putut fi transferat pîrîului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]