2,342 matches
-
variantele duble sau triple din normarea anterioară în favoarea formei unice -ĭ (în locul variantelor țărance/țărănci, țigance/țigănci, se recomandă unicele forme țărănci, țigănci, iar, pentru G-D, în locul tripletelor bunicăi/bunicii/bunichii, se recomandă forma unică bunicii). Și, totuși, în cazul sufixului moțional -că utilizat pentru etnonime (nume desemnând locuitorul de sex feminin al unei țări, provincii, oraș), substantivul se include în tiparul ă - e, și nu în ă - i (englezoaică - englezoaice, buzoiancă - buzoience, *humoreancă - humorence, *mexicancă - mexicance, *satulungeancă - satulungence, *săceleancă - săcelence
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
nume desemnând locuitorul de sex feminin al unei țări, provincii, oraș), substantivul se include în tiparul ă - e, și nu în ă - i (englezoaică - englezoaice, buzoiancă - buzoience, *humoreancă - humorence, *mexicancă - mexicance, *satulungeancă - satulungence, *săceleancă - săcelence, ungureancă - ungurence etc.). Ca urmare, sufixul moțional -că are, în româna actuală, un tratament flexionar diferit (țărănci, dar bucureștence), după cum rezultatul este un etnonim sau o formație moțională curentă. Probabil că, pentru sentimentul vorbitorului obișnuit, etnonimele apar ca formații culte. 2.2.2. Continuă să fie
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
vechi al limbii, precum: latinești moștenite: baie, bătaie, cheie, femeie, foaie, oaie, râie, scânteie, slave claie, copaie, laie, lețcaie/lăscaie, zoaie (< bg., ucr.), turcești capuchehaie, ceacâie, odaie, grecești lămâie, tămâie, tigaie. Se includ aici și creațiile pe teren românesc cu sufixul diminutival -uĭe, creații restrânse numeric și ca distribuție etimologică (sufixul apare la formații vechi: cărăruie, cetățuie, ferestruie). Imprumuturile culte sunt foarte rare. O situație specială are statuie, care înlocuiește mai vechiul statuă - statue 23. Integrate parțial acestui tipar sunt și
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
foaie, oaie, râie, scânteie, slave claie, copaie, laie, lețcaie/lăscaie, zoaie (< bg., ucr.), turcești capuchehaie, ceacâie, odaie, grecești lămâie, tămâie, tigaie. Se includ aici și creațiile pe teren românesc cu sufixul diminutival -uĭe, creații restrânse numeric și ca distribuție etimologică (sufixul apare la formații vechi: cărăruie, cetățuie, ferestruie). Imprumuturile culte sunt foarte rare. O situație specială are statuie, care înlocuiește mai vechiul statuă - statue 23. Integrate parțial acestui tipar sunt și câteva neologisme franțuzești: alee - alei, diaree - diarei, epopee - epopei, melopee
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
epopei, diaree - (DOOM2 recomandă pluralul diarei), melopee - melopei, trahee - trahei 24, fie o formă invariabilă precum: acnee, apnee, cefalee, cornee, logoree, maree, tranșee 25 etc. - Niciuna dintre creațiile diminutivale recent înregistrate (și nu sunt puține!) nu se mai obține cu ajutorul sufixului diminutival -ĕa, care, în istoria mai veche a limbii române, a aparținut acestui tipar flexionar (floricea - floricele). - Specializarea stilistică a formei de plural (vezi pluralele: cosmeticale, filologicale, istericale, mitologicale, politicale, vadimale, purtând conotații depreciative, ironice 26) este semnul convertirii unui
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
limitează mult invariabilitatea, reducând-o la contextele fără articulare (ex.: Se caută ambalatoare, transplant de cornee, Imi place asemenea nume - singular sau plural?). Clasa invariabilelor parțiale este în creștere numerică, având în vedere: (a) îmbogățirea subclasei substantivelor feminine create cu sufixul moțional -toare și a celor împrumutate conținând sufixul (semi)analizabil de agent -oare, ca urmare a extinderii meseriilor/activităților practicate și (sau numai) de femei (DTP: ambalatoare, cascadoare, debarasatoare, granulatoare, ematisoare, modeloare, retușoare; DOOM2: *dictatoare, *floricultoare, *machetatoare, *modelatoare, *pirogravoare, *rașchetatoare
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
articulare (ex.: Se caută ambalatoare, transplant de cornee, Imi place asemenea nume - singular sau plural?). Clasa invariabilelor parțiale este în creștere numerică, având în vedere: (a) îmbogățirea subclasei substantivelor feminine create cu sufixul moțional -toare și a celor împrumutate conținând sufixul (semi)analizabil de agent -oare, ca urmare a extinderii meseriilor/activităților practicate și (sau numai) de femei (DTP: ambalatoare, cascadoare, debarasatoare, granulatoare, ematisoare, modeloare, retușoare; DOOM2: *dictatoare, *floricultoare, *machetatoare, *modelatoare, *pirogravoare, *rașchetatoare, *retușoare, *senatoare); (b) îmbogățirea subclasei substantivelor neologice feminine
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
burundez - burundezi, *guyanez - guyanezi etc. Rămâne, de asemenea, intactă consoana finală -l (picolo - picoli), restrângându-se și mai mult funcționarea unei alternanțe de tip special [consoană - Ø]. Alternanțele vocalice, mult mai rare, atunci când apar, continuă tratamentul unor finale de cuvânt/sufixe semianalizabile mai vechi; vezi beautician - beauticieni, după modelul fizician - fizicieni, plastician - plasticieni. 3.2. Desinența de plural -i a femininelor acționează diversificat, în funcție de natura bazei substantivului (bază veche sau împrumut recent). Astfel, pentru bazele mai vechi în limbă, -i este
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
vechi în limbă, -i este declanșator, în continuare, atât de alternanțe consonantice, cât și de alternanțe vocalice, fapt vizibil în cazul substantivelor pentru care s-a propus o formă nouă de plural (a). Se includ aici și formații neologice cu sufixe (analizabile sau semianalizabile) care se conformează tratamentului mai vechi al sufixului, păstrând alternanțele (b). Substantivele terminate în -că, indiferent de vechimea bazei, își păstrează alternanța consonantică (c/č), dar au tratament oscilant în ce privește alternanțele vocalice (c). Alte baze neologice recente
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
consonantice, cât și de alternanțe vocalice, fapt vizibil în cazul substantivelor pentru care s-a propus o formă nouă de plural (a). Se includ aici și formații neologice cu sufixe (analizabile sau semianalizabile) care se conformează tratamentului mai vechi al sufixului, păstrând alternanțele (b). Substantivele terminate în -că, indiferent de vechimea bazei, își păstrează alternanța consonantică (c/č), dar au tratament oscilant în ce privește alternanțele vocalice (c). Alte baze neologice recente continuă procesul de pierdere a alternanțelor vocalice (d): (a) coardă - corzi
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
sensuri aparține femininului. 38 Relativele prezintă o ambiguitate asemănătoare celei de la nota 38, semnificând fie "pronume", fie "propoziție". Numai cu sensul "pronume relativ", aparține neutrului; cu celălalt sens aparține femininului. 39 Aspecte ale condiționării fonetice (finala cuvântului) și morfematice (prezența sufixelor) au fost observate de Brâncuș (1978/2007:34). Restricția fonetică în -er funcționează în continuare și chiar se adâncește în aspectul recent al limbii; vezi și Dragomirescu (2005: 119). 40 Extinderea neutrului pentru animate personale (cf. Avram 1997: 17), proces
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
al evenimentului perceput? Cornilescu (2003) prezintă, pentru limba engleză, două opțiuni 121 privind interpretarea construcțiilor care conțin un verb de percepție, urmat de secvența [Acc + V-ing], corespunzătoare structurilor cu gerunziu din română. Grupul verbal subordonat verbului de percepție, purtând sufixul aspectual -ing, se reprezintă în arbore, în ambele interpretări, ca proiecție a nodului Aspect (AspP). (132) Wayne saw Mona stealing oranges. 'Wayne a văzut-o pe Mona furând portocale' (apud Cornilescu 2003: 383) (a) Întreaga structură care urmează după verbul
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Mona stealing oranges (132b) [GDetMona]OD[GAspPstealing oranges]]P-R VP 3 VP AspP # 6 V' PRO stealing oranges 2 V0 DP # 4 see Mona Avram (2003: 203-220) consideră că grupul proiectat de gerunziu este Grup de Aspect (GAsp), interpretând sufixul -ind ca pe o marcă morfologică a aspectului în limba română. În construcțiile cu verb de percepție în matrice, autoarea susține că GAsp are statut de propoziție redusă (adjunct) pe lângă obiectul direct al verbului matricial. În GALR II (2008: 184
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
număr (ø - -uri) la o realitate a discursului (faptul că se văd mai multe focuri). În cazul verbului, actualizatorii pot avea diferite funcții, astfel încît, de exemplu, procesul conceptual "a merge" este actualizat pe axa timpului prin morfeme temporale, precum sufixele sau verbele auxiliare: -ea-, la imperfect (mergea), vrea-voi, la viitor (va merge). Se poate constata că actualizatorii pot fi avuți în vedere doar în interiorul concepțiilor lingvistice dezvoltate în Europa (care pornesc de la realitățile oferite de limbile indo-europene), căci, în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se referă la oameni, fie că se referă la lucruri, acțiunea presupune un principiu activ, încît, în gramatica tradițională, acțiunea se opune stării pentru a distinge substantivele și verbele dinamice de substantivele și verbele de stare, astfel că substantivele cu sufixul -itate sau -ătate, de exemplu, sînt pentru stare (bunătate, modernitate), în vreme ce substantivele în -re și multe dintre cele în -ție sînt de acțiune sau acționale (masticație, modernizare). Pe de altă parte, substantivele în -tor și multe dintre adjectivele cu acest
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
-itate sau -ătate, de exemplu, sînt pentru stare (bunătate, modernitate), în vreme ce substantivele în -re și multe dintre cele în -ție sînt de acțiune sau acționale (masticație, modernizare). Pe de altă parte, substantivele în -tor și multe dintre adjectivele cu acest sufix se referă la principiul activ, încît se poate afirma că există categorii de cuvinte de diferite tipuri de nume, formale și semantice, cu mărci distincte, care se pot raporta la acțiune. Verbe precum a construi și a merge semnifică, la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbii: fonetic (luni, în loc de lune < lat. Lunae, sub influența analogică a celorlalte nume ale săptămînii), morfologic (cu frecvență deosebită, în interiorul unei paradigme sau ca urmare a influențelor reciproce dintre paradigme ori favorizînd, după modele preexistente, crearea derivatelor; de exemplu cu sufixul -itate, cu care se formează substantivele abstracte, care exprimă calitatea de la baze adjectivale: meticulozitate, rigurozitate, după modelul timid-timiditate), sintactic (schimbarea regimului unor cuvinte; de exemplu, după modelul unor construcții impersonale: este/rămîne de făcut au apărut construcții neacceptate de limba
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
frazeologia, jocurile de cuvinte: "păsăreasca", cuvîntul-valiză (țuicomicină), calamburul (botanist "naiv", derivat de la "a pune botul", budist "cel care curăță closetul", pisanie "bătaie, anchetă" de la "a pisa", bordeleză "prostituată", sticlar "bețiv"), pseudo-limbi străine (pe nevé), pseudo-nume proprii (substantive comune derivate cu sufixe specifice numelor proprii: -ache, -escu, -eanu, -oiu ). V. limbă literară, limbă populară, normă. DSL 2001; VARO-LINARES 2004; BUSSMANN 2008. CI ARGUMENT. Inițial, "argument" era numai o noțiune a logicii care viza entitățile, reprezentate în enunț prin sintagme nominale, ce se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
parte de morfem și, pe de altă parte, de sintagmă. Cuvintele unei limbi pot fi, în raport cu ea, primare sau secundare, cele dintîi nefiind analizabile sub raportul structurii formale decît prin faptul că pot fi însoțite de mărci desinențiale sau de sufixe flexionare, care marchează funcțiile lor în structura enunțului. Cuvintele primare pot fi, din punctul de vedere al originii, moștenite sau împrumutate, ori pot fi construcții onomatopeice, care, deși sînt create pe terenul limbii, nu prezintă prelucrări pe terenul limbii, rămînînd
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de desemnare. În terminologia lingvistică tradițională, morfemele se opun lexemelor; acestea sînt formele care au semnificat lexical, în timp ce morfemele au doar semnificat instrumental, funcționînd ca modificatori și determinatori gramaticali sau lexicali. Prin urmare, în cuvinte sînt "morfeme": desinențele, prefixele, infixele, sufixele, alternanțele fonetice, eventual și accentul, chiar și absența unei determinări materiale ("morfemul zero"), dacă aceasta indică o anumită funcție. Lexemele funcționează numai împreună cu morfemele gramaticale de orice tip (desinențe, sufixe, articole etc.), iar cuvintele nu pot consta decît în asocieri
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lexicali. Prin urmare, în cuvinte sînt "morfeme": desinențele, prefixele, infixele, sufixele, alternanțele fonetice, eventual și accentul, chiar și absența unei determinări materiale ("morfemul zero"), dacă aceasta indică o anumită funcție. Lexemele funcționează numai împreună cu morfemele gramaticale de orice tip (desinențe, sufixe, articole etc.), iar cuvintele nu pot consta decît în asocieri de lexeme cu morfeme gramaticale în forme flexionare. Cele două dimensiuni semantice fundamentale ale limbii, lexicală și gramaticală, sînt, ca atare, coocurente și cofuncționale. Lexemele, spre deosebire de morfeme, aparțin unor inventare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbii supuse analizei, dar care au o singură accepțiune, și ale cărei reguli sintactice sînt cele ale limbii analizate. O metalimbă este, de exemplu, limbajul gramatical, care este folosit pentru a clasifica elementele limbii și a stabili funcțiile lor (adverb, sufix, frază, atribut etc.). Cuvintele metalingvistice pot fi ele însele obiectul unei descrieri, în vremme ce cuvintele autonime întrebuințate în discurs nu pot fi descrise din punct de vedere lexical cu această întrebuințare. Astfel, în enunțul În această propoziție glonț are
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
suficient legătura cu nume actuale <footnote Alexandru Philippide, Originea românilor, I. Ce spun izvoarele istorice, Iași, 1923, enumeră printre numele trace și iliro-panone păstrate în română Dașul (< Dasius), Jipa (< Zipas), Muca (< compuse ca Mucapor, Mucaris etc.), toponimul Plătărești, format cu ajutorul sufixului -ești de la un nume de persoană pus în legătură cu tracicul Plator. Istoria limbii române, II, EA, București, 1969, nu dă nici un astfel de nume pentru că etimologia acestora „este adesea imposibil de stabilit din cauza necunoașterii sensului apelativului din care provin“ (p. 315
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
În Bucovina administrația germană a fost îngăduitoare cu numele de botez, modificările suferite datorîndu-se scrierii acestora cu ortografia germană, care nu avea litere pentru notarea tuturor sunetelor românești. În schimb numele de familie au suferit modificări importante prin adăugarea de sufixe slave în general (Ciupercovici, Ioanovici, Lupuleac, Crețuleac, Rotariuc), sau de alte origini (Stefanelli a fost la origine Ștefănucă), ori prin traducerea numelui, atunci cînd era posibil, în limba ucraineană sau polonă (Morariu a devenit Melnic, Melniciuc, Cojocaru - Cușnir etc.) <footnote
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
cu 4500 de ani, Colina Silbury în Wiltshire era construită pe șapte spirale Turnul Babel numit Etemenanki a fost construit din șapte spirale Cuvântul "spirală" conține o primă silabă (spir), provenită din cuvântul latin spiritus (suflet), la care se adaugă sufixul "al" pentru a-i conferi independență. În matematică, spirala reprezintă o curbă care pornește de la un punct central, urcând progresiv în jurul axei sale, atingând puncte care se aseamănă, dar întotdeauna la un nivel superior. Spirala, prin imaginea ei circumferențială, conține
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]