5,950 matches
-
pac! Bichonul îl aude și se repede în ușă, ca și cum ar vrea să iasă și să muște. După ce e mulțumit de numărul de bufnituri pe care le aude - sperând ca Robespierre să-și rupă gâtul până la urmă -, Patrick se scoală, suflă fumul imaginar de la gura țevii, bagă pistolul în toc și reia patrularea. Robespierre se relaxează puțin. E ora 10.00. Liftul se oprește la etajul patru. Din lift iese Didier, cu o impozantă cutie de carton în brațe. Spre surprinderea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Sfântului Duh, Amin. Închide ochii. E ora 11.59. Toți cei din jurul blocului privesc spre fereastra unde pâlpâie lumânarea. Camerele de televiziune sunt îndreptate și ele în aceeași direcție. La 12.00, lumânarea se stinge brusc, ca și cum cineva ar fi suflat în ea. Părerile sunt împărțite. Unii cred că Lionel e cel care a suflat în lumânare și că trăiește. Alții sunt de părere că s-a întâmplat ce i-a fost scris și lumânarea s-a stins odată cu el. Transmisia
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
spre fereastra unde pâlpâie lumânarea. Camerele de televiziune sunt îndreptate și ele în aceeași direcție. La 12.00, lumânarea se stinge brusc, ca și cum cineva ar fi suflat în ea. Părerile sunt împărțite. Unii cred că Lionel e cel care a suflat în lumânare și că trăiește. Alții sunt de părere că s-a întâmplat ce i-a fost scris și lumânarea s-a stins odată cu el. Transmisia TV din garsonieră s-a întrerupt, conform contractului, la miezul nopții. Nimeni n are
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
La Bacău, Mircea Daneliuc ne povestește la masă, că vrea să iasă la pensie, dar i s-a calculat o pensie de numai... 395 de lei! Ptiu! În timpul acesta, popularul Jean Constantin se vaită, Într-o publicație tv, că-l „suflă broasca”, fiindcă după 78 de filme are o pensie de numai 860 de lei. Io laș pune să-i dea 200 și lui Daneliuc, că Mircea are totuși, două facultăți... În altă dezordine de iudei, știu fo’ doi colonei care
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
zdravăn târnăcopul din corn de rinocer-nordic-alb, reușești să spargi pojghița groasă într-un punct, apoi te apuci pe îndelete să o cojești pe toată, până la lacul colorat, pe care îl botezi pământul, receptiv kanas, mături repejor zăpada rămasă pe pământ, sufli cu obrajii tăi roșiori în sus și fulgii se topesc până la nori, iar norii se împrăștie ca un scrum, vezi clar acum cea mai strălucitoare stea din cele șapte constelații ale cerului tău, cerul de deasupra cerului celorlalți, care este
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pus deja pe urmele tale. gândurile lui huggin și amintirile lui munnin își iau zborul de pe trupul tău obosit. nouă în al patrulea loc: e seară, e vremea să te retragi într-un loc mai ascuns, într-o poieniță a sufle țelului tău, într-o rariște cu amintiri frumoase, scoți bucățele de cremene din desaga-fără-fund, le strângi bine cu degetele mari de la mâini, iască se găsește peste tot, sufli, iese întâi un fumușor vinețiu, apoi izbucnește victorioasă flacăra dorului tău, îți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
să te retragi într-un loc mai ascuns, într-o poieniță a sufle țelului tău, într-o rariște cu amintiri frumoase, scoți bucățele de cremene din desaga-fără-fund, le strângi bine cu degetele mari de la mâini, iască se găsește peste tot, sufli, iese întâi un fumușor vinețiu, apoi izbucnește victorioasă flacăra dorului tău, îți aruncă umbre care dansează pe față, ești nostalgic, rememorezi ultimele zece zile petrecute cu prințesa fenomenală a drumului tău către tine, faci o supă de concentrat de ciupercide-miere
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
sa zveltă, multiplicată de lampadarul de bronz al lui goibniu în grădina suspendată a dragostei tale, și care se înfruptă adesea din castronul tău mic de aur, cu musaca de cărniță de pajiște, simte primejdia în care te afli și, suflând din obrajii săi puternici, o dă înapoi pe vrăjitoarea fuamnach cu nu mai puțin de cinci mii de becuteci, mătura acesteia se avariază grav, se repede din nou, dar nu cu aceeași viteză, și oricum acum este destul de departe, însă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
populate s-au dezvoltat din punct de vedere politic în multe state suverane separate datorită mijloacelor de comunicație oferite de natură, care erau foarte bune în raport cu condițiile existente în era premecanizării; astfel, curentul fluviului Nil și vântul de nord, ce sufla în mod precumpănitor, au acționat împreună în Egipt pentru a înlesni unificarea politică a țării, de la bază cataractei întâi până la gurile Deltei.13 Chină, a cărei civilizație renumită este tributara tot unor cursuri de apă, de-a lungul cărora s-
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
ți-o face / Sub cel tei bătut de vânt / Pătișorul la pământ. Câtu-s rămurelele / Tot or bate stelele, / Iară luna va străbate / Dulcea ta singurătate. // MAMA: Și când vântul va șopti / Mândru mi te-a adormi, / Și când vântul va sufla / Teiul se va legăna, / Florile-și va scutura, / Lin că mi te-o deștepta / Sub rotirea norilor, / În căderea florilor. / Sub lucirea stelelor, / Către locul ielelor. / Sub frunza stejarilor / La glasul izvoarelor, / Și al ursitoarelor...// CORUL (șoaptă repetată, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
I-am schimbat întâi pe-un car, carul l-am dat pe-o capră, capra pe-un gânsac, și-apoi ce mai tura-vura, dintr-o pereche de boi ca aceia m-am ales c-o pungă; da' și-n asta suflă a pustiu. ISPAS: Ai făcut tu toate acestea pe care le spui? ANISIA: Le-a făcut, vezi bine! Că doar nu le-oi fi făcut eu... DĂNILĂ: Le-am făcut, bădie și dragă cumnată Anisie! Eu nu știu unde mi-au stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
eu la fugă? DĂNILĂ: Las' c-o să-ți placă... Ațin-te numai. (chiuie) U-ta-na-naa! Valea, măi urechilă! Efect sonor adecvat. Codârlic pleacă în fugă) Așa, așa drace, aleargă pân' ți-i prăpădi limba pe drum! (Pauza de rigoare. Codârlic revine, suflă greu, se împleticește) CODÂRLIC: Măi, da' sprinten și sprințăroi copil mai ai, drept să-ți spun! Când aproape-aproape să pun mâna pe dânsul, odată a cotigit-o și să te duci, duluță! Prinde orbul, scoate-i ochii! Era să plesnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Da' nu mă las, și m-oi jeli Măriei Sale împărătiței. PÂRJOL (cu emfază): Eu așa ceva n-aș putea suferi! Cu osebire acuma, când oștenii mei cată a primi numaidecât tain sporit, să-și poată umfla cum se cuvine foalele ca să sufle-n surle cu putere când îl vor vedea venind pe Măria Sa; să se audă la mari depărtări trâmbițarea dată de dânșii. CEAUN: Cum zici dumneata. Acuma să trecem dincolo de ușă să-ți faci intrarea cum se cuvine. Și-ți doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ca Sandu Țurlacu... și-apoi pe-acela îl știu eu că nu făcea multe parale nici când era tânăr... Iară pentru sufletul sfinției sale n-a fi vrednic să lucreze? BABA FIRA: Mărită-te, fată, cu dânsul, până nu ți-l suflă alta. BABA LUȚA: Vorbesc eu cu popa Niță, și nu s-a pune de pricină. BABA SAFTA: Pun și eu o vorbă la don' jandar Traian, că suntem oleacă de ciomtie... ILINCA: Vai de păcatele mele! Apoi sunt eu vrednică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
frumoasă. Cu ce nume să o înscrie la Primărie? Mamei îi place Eugenia, numele fetiței proprietăresei, iar nenea Mitică a adăugat un nume drag lui de floare primăvăratică, Viorica. Și Viorica va rămâne. În această zi, în Anglia, Gregory Peck suflă în cele 7 lumânări ale tortului aniversar. În Franța, Bette Davis este sărbătorită pentru cei 15 ani pe care îi împlinește. Jurnalul acesta poate satisface obsesia textualismului conform căruia maxima performanță a pomenitului textualism ar fi recuperarea întregului text al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
că punga cu aurolac reprezintă echivalentul pungii cu medicamente a indienilor. Ambele au legătură cu numele membrilor tribului. Aurolacii - un trib definit în funcție de ceea ce consumă. În ce mă privește, nu am înțeles niciodată principiul după care funcționează punga cu aurolac. Sufli, dar ce se întâmplă mai departe? Ce inhalezi, că nu nasul îl bagi în pungă, ci gura. Inhalezi pe gură. Poate. Locuiesc în canale. La fel ca membrii populației vedda din Ceylon care trăiau goi în adăposturi săpate în stâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
că trebuie - a răspuns Costăchel încurajărilor agronomului Cicoare. Acel ceva despre care vorbești, eu cred că este căldura și dragostea celor din jur. Stând strâmb și judcecând drept, le ai cu prisosință - a precizat agronomul. În sufletul meu încă mai suflă vânturile Siberiei. Până le-oi ostoi a mai trece ceva vreme... Măi Petrache! Parcă te-am întrebat ceva. Cât îți trebuie să te gândești? Ia spune! Ți-ai adus aminte când ne-am hotărât să punem mâna pe arme? De
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ulcele, fără să scoată o vorbă. Dintre cei din jurul mesei, doar el înțelegea pe deplin povestea lui Costăchel. Au băut în tăcere. La o vreme, s-a auzit din nou glasul lui Costăchel: Într-o noapte o plouat și o suflat vântul. Nu prea am avut unde să ne adăpostim. La vreo două zile, Filip parcă nu mai putea merge ca înainte... O început să ardă ca o sobă. „Costăchele, nu te speria. O să-mi treacă. Înainte, băiete! Înainte!” Atâta spunea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
suflet. Ploua de o săptămână. Din când în când, câte un fulg însăila pânza ploii. Gardienii îi mânau ca pe vite. Unii dintre deținuți alunecau și cădeau în mocirla drumului. Ceilalți îi săreau în ajutor cu ultimele lor puteri. Vântul sufla fără opreliște. Stuful crescut prin smârcurile din jur se zbuciuma sub rafalele dezlănțuite. „În viața mea am mai prins toamne cu lapoviță și vântoase, dar ca aici în pustiul ista n-am mai întâlnit” - gândea Costăchel, poticnindu-se la fiecare
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Erau zile în care Simona, plutind pe aripile dorului, visa cu ochii deschiși! ,, Cine știe dacă acum are un acoperiș deasupra capului", se întreba ea. Rememora în acele clipe crezul care i-l mărturisise Mihai în momente de intimitate: ,, Când suflă vânturi pustiitoare prin buzunare, Simona, sunt semne că destinul a scris toate acestea pe steaua ta și e greu, dacă nu chiar imposibil, să ieși la liman. Singurul sprijin e speranța, care așa cum se spune, moare ultima". Numai de-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
aduse în gândul și pe buzele lumii și dezbătute cu multă aprindere, doar abia după ce ele nu mai există. Lucrul acesta se întâmplă pretutindeni și nu se va schimba niciodată. Cel despre care voi face vorbire în continuare nu mai suflă aerul vieții alături de noi; povestea sa, însă, ni-l va tulbura și ni-l va înteți pe al nostru. Și, cu toate că simt sfială în suflet și tremur în condei, voi porni, totuși, spre a o spune, după puterea și talentul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu neputință de descris, neluând în seamă nimic din ceea ce se petrecea peste tot în preajma mea. De aceea, poate, nici nu-mi aduc aminte prea bine ce anume am răspuns la întrebările, în general nesuferite, ale judecătorului. La final, acesta, suflându-și sonor nasul și dregându-și cu greu vocea, mi-a pronunțat sentința definitivă și irevocabilă solemn, cu un glas cât o salvă de tun, pe care nu pot s-o tălmăcească în urechile învinuitului, decât vorbele acestea: douăzeci și cinci de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Întâmpinat cu aceeași tăcere solemnă cu care m-a obișnuit În fiecare dimineață - devenind „confidentul” meu cel mai de preț și mai statornic... Lipsit de podoaba verde, acum În prag de iarnă, părea mai trist, mai abătut... Printre ramurile dezgolite sufla un vânt rece, iar cei câțiva fulgi rătăciți se topeau după câteva minute. „Oare de ce nu m-am hotărât?” Să mai existe speranță sau totul s-a ruinat... și tot repetând am simțit cum ceva nedefinit se prăvălește peste mine
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
coșmarul vieții mele cu ochii deschiși. Iernile erau cele mai de temut. Aveam câte o sobă de teracotă În fiecare cameră, dar lemnele erau date cu măsură, câte un braț sau două pe zi. Când veneam din câmp, mai Întâi suflam În pumni și apoi aprindeam focul. Abia se simțea o mică adiere de căldură. Până dimineață, era frig ca și afară. Am dormit și la temperaturi de - 25 grade, cu gândul că respectiva noapte este și ultima din viața mea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și noi, toți copiii, stăteam mai departe, de unde priveam speriați la limbele de foc ce cuprindeau tot ce găseau în calea lor. Părea că balaurul din poveste ar fi dormit ascuns în biserică și, atunci, se trezise din somnul lui, suflând și împrăștiind foc în toate părțile, vrând să șteargă toată urma ei de pe pământ. Bărbații alergau cu gălețile pline cu apă, pentru a stinge focul cu care era imposibil de luptat. Au fost informați, desigur, și pompierii care pentru a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]