1,176 matches
-
să mă acuzi de tot ce-nsemn, la acest subjug de clipe moarte și-n bătaia focului când gem, să mă ngenunchezi, străinătate! Poți să-mi spânzuri tălpile uscate de păcatul nevăzutei lumi, până la apusuri blestemate, unde nici un gând nu mai sugrumi. Printre oaze sparte de-ntunerici, să mă cauți și să nu mă știi, ca un val de umbre-ntre biserici, să gonești prin scrum de stări pustii. Poți să mă condamni la Adevăr și să-ți duci minciuna mai departe. Că
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
micuț care ne fusese rezervat, lângă peretele sudic al încăperii, iar Randall mi-a tras scaunul. M-am cufundat în el recunoscătoare. Din păcate, nu și cu grație. Când să mă așez, m-am clătinat nițel din cauza fustei care-mi sugruma corpul ca un corset. Încercând să-mi regăsesc echilibrul, am lovit cu mâna un pahar de apă care fusese deja umplut. Apoi am privit îngrozită cum un fluviu de apă s-a revărsat pe masă, stropind haina de la costumul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fost perfect pentru Mara. Era drăguț, inteligent, dintr-o familie unită și avea niște și niște ochi întunecați și sexy. Iar Mara era topită după bărbații cu zâmbete seducătoare. Ei, asta era! Eforturile mele de a le face lipeala fuseseră sugrumate din fașă, dar probabil că era mai bine că Luke se vedea și el cu cineva. Nu mai exista pericolul să înțeleagă greșit întâlnirea noastră. M-am cufundat în scaun și am luat, relaxată, o gură de vin. — Din cauza unchiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
au aflat și revoluționari pe bune, poate chiar eroi adevărați. — Eroi? Revoluționari? Unde? întrebă Roja, simțind că vocea începe să-i tremure, că vorbele i se opresc în gît, de parcă niște degete de fier invizibile ar fi încercat să-l sugrume. Vă garantez eu că în țara asta n-o să-i găsiți nici dacă vă apucați să dezgropați toți morții, spune. Cluj, 2007-2010
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
carton cu băuturi, iar al treilea, patru barchete mari din polistiren pentru care se făcu loc imediat pe masa unde destule tăvi erau demult goale. În liniștea care urma acestei apariții cum numai la teatru mai Întâlnești se auzi glasul sugrumat de emoție al lui Gheretă: Domnul Brândușă! Nu-i venea să creadă. Adineaori Îi vorbea ceva despre răbdare și iată-l acum dând buzna Într-un loc unde nimeni nu-i ducea lipsa. Care e cel adevărat? Cel din vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
meu, ca să-i dau de înțeles că știu ce simte. Lee îmi dădu mâna la o parte. — Să nu-mi spui că înțelegi, fiindcă o să-ți spun ce face situația și mai nasoală. Laurie a fost ucisă. Un degenerat a sugrumat-o sau a ciopârțit-o. Și în timp ce murea, îmi treceau prin cap lucruri urâte despre ea. O uram, fiindcă tata o considera o prințesă, iar pe mine mă considera un derbedeu. Mi-am imaginat-o pe sora mea tăiată întocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
contratimp cu bătăile inimii victimei și îi oprește inima. Cealaltă fotografie arăta un piton uriaș, de vreo șapte-opt metri, înfășurat în jurul unui bărbat care avea fața răvășită de groază. Vânătorul strângea cu mâna dreaptă reptila de după cap, ca s-o sugrume; i se vedeau degetele crispate, încordate cu disperare în spatele ochilor pitonului, fascinanți, semănând perfect cu două pietre de ametist; și încă nu se putea ști dacă vor ceda mai întâi vertebrele șarpelui sau va ceda inima omului... Această ultimă fotografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și până acum, călări pe taurii lor, însă parcă o vrajă ciudată din steaua necunoscută le sorbea privirea. Auta nu mai vorbea. Nici Iahuben. Fără îndoială că sclavul strigase văzând steaua. Altceva nu era. Abia după câteva ceasuri de mers, sugrumat de tăcere și de îngrijorare, Iahuben se hotărî să întrerupă muțenia amândurora. Era atât de straniu și plin de taine acest sclav... Nu era mult de când soldatul se bucura că știe totul despre el și acuma tovarășul său de drum
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
erau și femei, una sau două. Bărbații păreau dintre cei mai voinici. - În ce loc lucrau? - Nu știu. I-a dus în toate zilele soldatul. - Nu știi nici măcar numele lor? - Nu. Știa soldatul care i-a păzit, dar l-au sugrumat. Nepăsător la început și bucuros că avea asupra cui să arunce toată vina, sutașul deodată păli. Dacă slujbașul era foarte îngrijorat de urmări, știind că aflarea întîmplării în Marele Oraș putea să-l lipsească nu numai de slujbă, ci și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lanțuri la picioare. Eu cred că și soldatul de azi-noapte ar fi fost de ajuns, dacă nu puneai un neghiob. Trebuia să alegi de la început soldații cei mai buni pentru străjile de noapte. Acela pesemne a adormit, ori l-au sugrumat pe neașteptate când stătea cu spatele la ei. Nu trebuia să stea cu spatele... Cearta era gata să izbucnească din nou, dar amândoi își dădură seama iarăși că numai sfătuindu-se și făcând ceva puteau să scape de primejdie. Se uitară lung
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu era în cer. Își întoarse repede fața spre turnul din grâu. Nu pricepea nimic. Nu știa de ce se uitase la cer. Genunchii începură să-i tremure... Simți o năvalnică durere de cap. Lăsă fruntea în jos. Stătu un timp, sugrumat de tulburare. Apoi ridică ochii iarăși spre cer. Stelele sclipeau ca totdeauna, în apa neagră cerească. Încet, privirea lui Auta coborî spre straniul turn. Iar în clipa aceea se deschise un fel de ușă care până atunci nu se vădise
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în cameră. Uite, arunc pistolul. Și iată-ne amândoi ca și cum ne-am fi întâlnit îmtâmplător pe stradă. Crezi că m-am răzgândit? Și te-ai răzgândit? întreb, căci așteptarea mă omoară. Tu ce crezi? Simt că sunt gata să-l sugrum. Îmi revin și plec, fugind. Nu vine după mine. Când ies din clădire îmi dau seama că nu am cu ce ajunge acasă, m-au lăsat acolo. Intră, te conduc, spune, arătând mașina. Nu-i nevoie, plec singură. Privirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
al murdalîcului lor. Mahalagii își deșertară într-însa conținutul umblătorilor. Săpunarii, cadavrele mâțelor fripte. Măcelarii și tăbăcarii îmbunătățindu-și aruncarea la țintă, o aglomerară cu gogoloaiele resturilor putrezite ale îndeletnicirilor lor. Strat după strat, mormanele de gunoaie, moloz și cadavre, sugrumară deget după deget, gârlița miraculoasă, preschimbându- i - de pe la 1733 - renumele de Preacurată în ocara, din ce în ce mai adecvată, de Căcata. Bineînțeles că tot localnicii, prin murdăria lor veselă și insistentă, biruiseră. Iar de pe la 1837, prin astuparea și cicatrizarea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un motiv necunoscut, mă simt destul de legat de tine. Nu mi-ar plăcea să văd că ți se întâmplă ceva rău, frumușelule. După această discuție Vultur-în-Zbor s-a trezit că o urmărește pe doamna Cramm, iar atunci când picioarele ei îl sugrumau sau brațele ei îl sugrumau, își amintea de moartea lui Oscar Cramm și se tulbura. Fapt care-i afecta adesea îndeplinirea îndatoririlor sexuale, iar în acele momente o vedea pe Livia Cramm încruntându-se gânditoare și strângând din buze, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
destul de legat de tine. Nu mi-ar plăcea să văd că ți se întâmplă ceva rău, frumușelule. După această discuție Vultur-în-Zbor s-a trezit că o urmărește pe doamna Cramm, iar atunci când picioarele ei îl sugrumau sau brațele ei îl sugrumau, își amintea de moartea lui Oscar Cramm și se tulbura. Fapt care-i afecta adesea îndeplinirea îndatoririlor sexuale, iar în acele momente o vedea pe Livia Cramm încruntându-se gânditoare și strângând din buze, după care îl asigura că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
înfășcat de gât într-o strânsoare ucigătoare. Gâfâi după aer. — Te scuz pe dracu’! urlă O’Toole. Oho, ești ditamai prostul, domnule Virgil Casanova! Mă jur jur pe toți sfinții că nu te strâng de gât aici, pe loc, te sugrum până-ți găsești moartea pe care-o meriți. Să intri în casa lui O’Toole și să-l acuzi că e încornorat, păi asta-i nebunie curată, nebun ce ești! Să-mi seduci nevasta! Ai noroc că nu te cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Trebuia să afle cine era el, iar cea mai bună modalitate la care se gândise și i se părea și singura, era aceea de a-l întreba chiar pe el. Cum? Exact așa cum proceda și el. Cu emoțiile care o sugrumau și pe care cu greu reușea să le stăpânească, scrise cu litere de mână pe o hârtie albă de dimensiuni mici: „Cine ești tu?” Nu reuși să scrie mai mult de atât, dar era suficient dacă primea un răspuns. O
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
tot felul de lucruri văzute, auzite ori simțite, În ideea că-mi voi reveni din acest gen de „comă”, cum o numiseră, În cele din urmă, mai muți medici. Apoi seara, după cină, se ruga fierbinte și se auzea plângând sugrumat până târziu, În măduva nopții. Aș fi vrut să o iau În brațe, să-i spun cât de mult o iubeam, să-i vorbesc, În sfârșit, despre Otilia. Dar zăceam În cea mai strâmtă celulă cu putință, Învelită cu piele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-l Într-un gang cu acoperișul boltit. Apoi Își dădu părul răvășit peste fruntea transpirată și, arătându-i ceva nedeslușit Într-o foaie de ziar găurită, Încercă să-i spună precipitat tot felul de cuvinte, silabisind mai mult, cu vocea sugrumată de o mare nemulțumire. Numai că, fără a mai rămâne să asculte, el se desprinse cu iuțeală din locul acela și, Întinzându-și gâtul Înainte, goni speriat la Întâmplare, nemaiuitându-se Înapoi. Alerga cu pumnii strânși, puțin șchiopătat, până când nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
păduricea de stuf clătinat de frecventa adiere de vânt, către Întinsurile apei galben-verzi și atunci, În sufletul de copil suna un clopoțel fermecat, producându-se cutremure de fiori, prevestitoare a minunilor care nu vor Întârzia să apară. Se declanșau strigătele sugrumate de emoție: Va, ba-cu, ba-cu, ba-cu! Fetele, uitânduse una la cealaltă Își comunicau În tăcere: Asta-i, de-acu! N-avem ce face! Tot a zis Mamaia c-are poftă de ceva, poate avem noroc și să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ați hotărît să plecați de la Los Monteros. — Domnule inspector... Acest tînăr polițist agreabil, dar mult prea perspicace părea hotărît să facă din mine suspectul lui de frunte. — Eu eram victima. Nu pot vorbi În numele celui care a Încercat să mă sugrume. Se prea poate să fi fost În club cînd am ajuns eu și să mă fi văzut scoțîndu-mi valizele din mașină În parcare. Poate a sunat la hotelul Los Monteros după ce-am plecat de-acolo și i-or fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ca un cal. Ghemuit lângă roți, asculta ca un doctor, mai strângea cu o cheie, apoi ciocănea și strângea din nou. Devenise elastic ca un acrobat și nici n-ai fi zis că venea de pe drum și că avea inima sugrumată de frică. Gazda, Godun, și cei doi slujbași, care de obicei meștereau printre acareturi, rămăseseră cu gura căscată: — Așa deci, ești mecanic... Păi mi-a pus Dumnezeu mâna în cap, zise proprietarul. — Nu, sunt doar inginer de frig, bâigui Omar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vorbe, dar pe care Omar nu le pricepu, fiindcă rămăsese în beznă. O auzea doar și-ncepu să tremure, își închipui pentru o clipă că e într-un mormânt, îngropat de viu. — Tu mai ești aici? întrebă cu o voce sugrumată de spaimă, că eu am orbit! Tot aluneca într-un gol negru și fierbinte, tras în jos de o noapte în care nu pâlpâia vreo lumină, iar căderea nu se oprea. Veterinara îl cuprinsese cu brațele și-l lipise de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la "Cățelu"................. Morcovii............................. Vânzarea........................... Peste rufe filfîia seara. Omul se opri. Gunoierii se întorceau grămadă. Trecură mai departe. - Noroc, șefule! aruncă unul. - Noroc! Grigore era îndesat, vânjos, îmbrăcat cu o haină groasă și pantaloni strânși pe pulpe. Mijlocul și-l sugrumase într-o curea lată de piele, bătută în ținte. Ședea și privea locul cu palmele la spate. Cerul se întuneca. Orașul scânteia îndepărtat. În iarba fierbinte mișuna vântul de vară. Gunoierii aprinseseră focul. Fumul înecăcios acoperi pământul tare. Se descălțară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mahalaua, mai scoate vorbe, că cine știe ce, că așa și pe dincolo, muierile astea bătrâne de-abia așteaptă... Eu sânt fată mare... Într-o lună împlinesc șaisprezece ani, și altele la vârsta mea au sărit de-acu pîrleazu... Vocea i se sugrumă. 267 Studentul nu înțelegea prea bine. - Adică, ce-i asta, au sărit pîrleazu? - Avem noi, așa, o vorbă. Prea vrei să le știi pe toate... Își mușca buzele și își împletea degetele încurcată. Pe urmă mai e ceva... - Ce mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]