1,146 matches
-
aderentă impecabil la degetele lui. Căci viteza mișcării transparentizează lucrurile, deschizându-le larg înspre altceva decât ele și înecându-le oroarea într-o lumină venită de dincolo de ea. Câți dintre ascultătorii monumentului muzical dedicat de Beethoven lui Napoleon se simt sugrumați de degetele livide ale lui Marte în timpul audiției, sau măcar mânjiți de ele cu sânge, noroi, fum al exploziilor, strigăte de îndurare, sudori reci? Și totuși, acestea sunt ingredientele standard ele eroicului. Și câți dintre privitorii la Moartea lui Sardanapal
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fi trebuit să trimitem la Sankt Petersburg un diplomat dotat cu o abilitate politică care să atingă cel puțin media și care să-i dea Rusiei certitudinea că noi nu ceream nici să devenim stăpânii strâmtorilor* și nici să fie sugrumați sârbii: "Lăsați Austria și îi vom lăsa și noi pe francezi!" ne-a spus domnul Sazonov. Iar domnul Cambon 84, la rândul lui, indica și el soluția atunci când îi spunea domnului von Jagow: " Nu este nevoie ca dvs. să urmați
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
cameră singură, foarte roșie la față, cu buclele abia deranjate, plină de siguranță. "Da, ce te uiți așa, am flirtat cu frate-tău"". Când i se întâmpla să viseze la aceste flirturi, își amintește soția lui André Malraux, se simțea "sugrumată de groază". Însă această răzvrătire a Odettei, "oricât de simplă ar fi fost, o dezgusta mai puțin, dacă stătea să se gândească, decât supunerea oarbă a celorlalte colege". Iată de ce, deși Odette nu căuta să facă prozeliți, Clara și Lisbeth
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să iubească învățătura. Ca s-o iubească, nu trebuie să rămână spiritul lui așa de pasiv, în tot ce-i spui, încât să n-aibă nimic de făcut pentru a te înțelege. Trebuie ca amorul propriu al învățătorului să nu sugrume niciodată pe cel al elevului; trebuie ca acesta să poată zice: pricep, pătrund, lucrez, mă instruiesc.” În etapa psihopedagogică a adolescenței, respectiv de la 15 la 18 ani, Rousseau sugerează că mult mai benefică pentru adolescent ar fi autoeducația prin autoreflexivitate
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Alexandru Philippide în poemul Izgonirea lui Prometeu din volumul Aur sterp (1922). Huiduit de muritorii pentru care s-a sacrificat altădată, titanul se revoltă împotriva foștilor săi protejați ca și împotriva zeului suprem sfidat de dragul acestora. El își rupe lanțurile, sugrumă vulturul și se aruncă în flăcările astrului ceresc, nu înainte de a le azvârli tuturor batjocura sa : Ia-ți, Zeus, lanțurile înapoi !/ Au ruginit de vânturi și de ploi,/ Dar sunt destul de trainice și grele./ Păstrează-le - dacă mai crezi în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cu doar 14 locuitori/km²12); 3. dimensiunea prea mică a unora dintre unități, ceea ce implica resurse și mijloace financiare insuficiente, bugete deficitare și chiar lipsa de utilitate ca organe administrative 13; 4. adoptarea doar la nivel declarativ a principiului descentralizării, sugrumat în practică de o tutelă administrativă excesivă (așa cum nu se regăsea în niciunul dintre modelele din care s-a inspirat legiuitorul român. 2. România Mare (1918-1947) Mărirea teritoriului țării (la 294.244 km²) prin alipirea provinciilor istorice (ce aveau însumat
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
un mare prieten. Puști fiind am avut, cred, cinci mari prieteni. Trei dintre ei au murit deja. Unul, de curînd, pe aeroportul din Tulcea, împușcat. Mi-e așa silă! Cine urmează?! Eu!? Mare scofală! Moartea nu mă mai emoționează. Dar sugrumă suficiente gînduri din mine pentru a umbla [rînd indescifrabil nr. red.] Aceste luni mă continuă nerod și plictisit. Absolut nici o bucurie din vară și pînă acum. O Ioana [...], cunoscută la Sighet, a venit în munții mei. Patru zile. N-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
spînzurători cu șnur de catifea. Avem de scris, de spus, de "încîlcit" poveștile seci, eu unul trăiesc cu sentimentul că nu am scris capodopere (nu rîde!), dar simt că sînt Altfel, simt că-n mine se-ntîmplă lucruri grave, că mă sugrumă secunde de geniu. Sîntem nedecantați, tulburi, dar sîntem prea sinceri cu noi, prea desprinși de egoismul general pentru a nu ne da seama că în noi există lucruri nespus de grave în profunzimea lor. Îți spun sincer, nu știu dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
viitoare cu poeme din care i-am trimis (pentru că am sentimentul că nu i-au prea plăcut!)! Dacă nu, îi trimit altceva! Să nu uiți! Aurel D. POEM POLITIC (7) Început cu ploi torențiale cu tot mai mulți cîini găsiți sugrumați pe la porți; un elogiu adus nu știu cărei predispoziții de a fi dincolo de zgomotul securii pe eșafod uite, izbucni deodată iubita mea în așternut, ce bizar e pămîntul acesta trîntit între cărțile de joc de bună seamă, spusei, grumazul împăratului călătorește sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
a făcut feme ia din coasta lui Adam ? Ce pricepe o fiică a Evei din pământurile mele, din privilegiile și drepturile mele? O să și ia un iubit și o să se tolănească cu el În toată averea mea... Mai bine o sugrum cu mâna mea decât s-o las să mă moștenească! — Nu uita, te rog, drepturile pentru prostime. Ei spun că sângele lor ar avea aceeași culoare ca al nostru! Vor să devină deopotrivă cu noi. Eu, care am strămoș pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Domnului mi-e martoră că nu știu cine ești. Ceea ce știu este că ești de neam mare, domniță. Cine s-ar fi ostenit altfel să te ucidă Într-un fel atât de ocolit? Dacă erai o femeie de rând, te-ar fi sugrumat Într-un colț de iatac sau te-ar fi aruncat Într-o temniță uitată, de unde nu se iese niciodată, și nimeni n-ar fi Întrebat de ce... Viața prostimii n-are nici un preț, dar tu n-ai de unde să știi asta
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-o Adalbrecht cu el. Cred că n-o mai pierde din ochi după ce era cât pe ce să-i scape... Care sunt cei doi ticăloși? — E și Eglord aici. Mi-aș da sufletul la schimb dacă aș putea să-l sugrum cu mâinile mele! Simeon văzu cum se Întunecă dintr-odată chipul necunos cutului și cum Își Încleștează pumnii uriași. Gândul că ar putea să-i simtă și el În jurul gâtului Îi dădu fiori. — Eu sunt Johannes, supusul credincios al ducelui
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
jurat credință, nu te-ai dat Înapoi. și acum ai necinstit-o și pe această făptură nevinovată! Satană ticăloasă, viperă vicleană care trebuiești zdrobită cu călcâiul. Nu Eglord, nu mă voi murdări cu sângele tău, cu mâinile goale te voi sugruma! — Ce Îndrăznești să spui? Întrebă Eglord, care nu pricepea ce spunea cerșetorul. — Mai Întrebi, fiară spurcată? Iată ultimul rod al fărădelegilor tale! Simeon, care-o ținea pe fata leșinată În brațe, păși Înainte. Nu sunt războinic și nu-mi place
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
minuni a lumii” pe care o redăm în întregime: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii 112 Și nu ucid Cu mintea tainele ce le-ntâlnesc În calea mea În flori, în ochi, pe buze ori morminte... Lumina altora Sugrumă vraja Nepătrunsului ascuns În adâncimi de întuneric, Dar eu, Eu cu lumina mea sporesc a lumii taine Șintocmai cum cu razele ei albe luna - Nu micșorează, ci tremurătoare Mărește și mai tare taina n spații. Așa îmbogățesc și eu întunecata
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
țara noastră, când, sus, se manipulează banul public cu atâta ușurătate, iar jos, lumea e lăsată pradă mizeriei, când se creează atâtea posturi de necesitate mai mult decât dubioase... iar nouă, învățătorilor ni se taie suma din leafă și suntem sugrumați de neplata cu lunile a acestei lefi minuscule... astăzi nu ne prea arde de lecții model și de chestiuni teoretice, de metodică.” ...” Ne vom schimba atitudinea când vor veni alte vremuri, când legile și drepturile vor fi sfinte pentru oricine
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
pînă se umfla capul; îți fracturau coastele; te băteau la vîrful degetelor și la fluierele picioarelor; te loveau cu vîrful pantofului în ficat (lovitura Diaca); te strîngeau de gît și jucau cu genunchii pe pieptul tău (metoda Țurcanu); sau te sugrumau, legat la ochi, dar și de mîini și picioare; îți strîngeau mîinile cu ușa; îți scoteau dinții și măselele cu pumnii sau cu bocancul (metoda Țurcanu); îți smulgeau mustățile; îți smulgeau părul din cap cu ajutorul unui nasture prins de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de pe Plevnei precum o simfonie, și gândurile îi erau tot mai întunecate. Imaginea lui taică-su, ce îi venea tot mai des în minte, gândind că îl veghează din lumea cealaltă și că e tot mai dezamăgit, îl bloca. Îl sugruma de-a dreptul. Iar vestitul oraș în care venise cu atâta speranță îl înghițea acum bucățică cu bucățică, în loc să-i împlinească visurile, așa cum sunau poveștile despre capitală, atunci când le asculta fermecat de pe Bulevardul Carol din Brăila, de la vizitatorii eleganți ce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe mine, la rându-i, ducându-mă pe culmile pe care sunt astăzi. Mâine, nu știu. Lucrurile se schimbă întotdeauna, mereu vine o nouă eră, o nouă generație, un nou timp cu ale sale noi ritmuri. Și cum jazzul acum sugrumă romanța, și el își va găsi peste câțiva ani sfârșitul, vă asigur. Nu despre asta e vorba însă ! Ci despre ce va rămâne în urma lor. Credeți sau nu, tangouri și jazz se vor asculta și peste o sută de ani
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și încăpățânat ca întot- deauna, cât crezi c-o să-ți mai iasă ? — O, bătrâne, dar ți-am demonstrat deja o dată cât te-ai înșelat. Am plecat din sala aceea goală și plină de praf, din căminul ăla nenorocit care-mi sugruma ultimele clipe ale adolescenței și-n care plângeam aproape noapte de noapte de frig și de sărăcie și am devenit cel mai bun. Și m-au iubit, domnule ! Ropote de aplauze au curs după cântecele mele și curg și acum
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a existat niciodată! Bucureștiul liber, Bucureștiul În dezordine, fericit, zăpăcit Încă de libertate, neștiind Încă foarte bine ce să facă cu dânsa, ziarele care se năpusteau asupra celor două lucruri interzise formal de dictatură: omul politic și faptul divers! („Soacra sugrumată cu firul de telefon!”, am citit pe prima pagină a unui ziar de tiraj și, vai, Încă și azi, după 16 ani, faptul divers sau pozele unor manechine cvasi-goale, amante sau nu ale unor fotbaliști miliardari, se lăfăie pe prima
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să îndrug vrute și nevrute ca s-o scot din starea ei. - Nu, nu, nu... Închise ochii și clătină din cap violent. E cu totul altceva. Ei au un plan. Ei... - Nadine, haide, ridică-te. - Nu înțelegi? Chiar nu? Vocea îi era sugrumată de emoție. Dacă nu facem ceva îi vom pierde. Nu poți să înțelegi asta? - Nadine, haide, trebuie să-l găsim pe Mitch... M-a prins din nou de braț, mâinile ei agățându-se de manșeta hainei mele. Răsufla greu. - Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să reverbereze. - Îmi pare rău. Îmi pare rău c-am făcut atâta rău. Îmi pare rău că n-am fost cu tine și cu mama și sora ta atunci când trebuia, și nu știu cum aș putea să mă revanșez. Vocea mea era sugrumată cu atâta tristețe că de-abia mai puteam vorbi. Trebuie să fac un efort mai mare, dar și tu ar trebui să încerci să m-ajuți...vreau să mă crezi... - Totul s-a schimbat de când te-ai mutat cu noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sute și sute de mii pe care îi „găzduiau” sutele de blocuri clădite tot de el în centura marilor orașe ale țării. Astfel au fost destabilizate „centrele orașelor”, iar vechii lor locuitori au fost pur și simplu sufocați, dacă nu sugrumați de acele sute de mii de țărani izgoniți de pe propriile terenuri și atrași în noile obiective, enorme, industriale. Inși destabilizați moral și psihologic, o masă uriașă de manevră pentru „noul dictator”, care nu mai „lucra” cu armele primitive ale lui
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
opreau și vorbeau liniștiți despre zgomotele nopții... A bătut tunul la Iampol... Era o întâmplare neînsemnată. Dar în câte locuri, în marele întinderi ale Podoliei și Hersonului, până la Kiev și dincolo, bate tunul și curge sângele. În câte colțuri se sugrumă frați pe frați; în câte târguri ulițile "Jidovimii" sunt înecate în sânge și zăgăzuite cu mii de cadavre... O nebunie roșie bântue fără stavilă în țara stepelor, și parcă bate dintr-acolo un vânt de nenorocire și de nemărginită tristeță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Mistricean, „om ca toți oamenii”, urmează un traseu inițiatic ce are în centru ființa proprie și contactul său cu Strămoșul, în timp ce Iorgovan este un întemeietor, mai ales prin sacrificiul său. Iovan aude și vorbește limba Lumii. El simte că șarpele sugrumă muntele, ca simbol suprem al creației, și se oprește să ceară sfatul Cernei („apă neagră”, cu un rol clar de delimitare între sacru și profan): „Sus, pe Cerna-n sus,/ Mulți voinici s-au dus/ Cernei nu i-au spus
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]