1,164 matches
-
acetonă) și 4 (acid formic 80% m/m) 34 acetat acril poliester 4 1 (acetonă) și 8 (dimetilformamidă) 35 anumite clorofibre bumbac, viscoză cupro sau fibre modale poliester 4 8 (dimetilformamidă) și 7 (acid sulfuric 75% m/m) sau 9 (sulfură de carbon/acetonă 55,5/44,5 m/m) și 7 (acid sulfuric 75% m/m) (1) Dacă se folosește varianta 4, mai întâi trebuie înlăturat primul component, folosind primul reactiv. (1) JO L 185, 16.08.1971, p. 16
jrc189as1973 by Guvernul României () [Corola-website/Law/85324_a_86111]
-
dietilic). 3.12. Soluții de eter de petrol (3.8) în eter dietilic (3.11) de 4, 8, 12, 16 și 20 % (v/v). 3.13. Soluție sulfură de sodiu 0,5 molară în glicerină 70 % (v/v), preparată din sulfură de sodiu p.a. (b) utilizați exclusiv pentru analiza produselor din grupa A 3.14. Benzen cristalizabil p.a. 3.15. Cloroform p.a. Se îndepărtează etanolul, fosgenul și urmele de apă prin cromatografie în coloană de oxid de aluminiu bazic (3.10
jrc190as1973 by Guvernul României () [Corola-website/Law/85325_a_86112]
-
2. Hidroliza și extracția 7 Se adaugă succesiv la proba test 40 ml etanol (3.1), 2 ml soluție de ascorbat de sodiu (3.2)8, 10 ml soluție de hidroxid de potasiu (3.4) și 2 ml soluție de sulfură de sodiu (3.13). Se încălzește timp de 30 minute la 70-80 ˚C sub un condensator de reflux și apoi se lasă să se răcească sub un curent de apă. Se adaugă 50 ml etanol (3.1) și 100 ml
jrc190as1973 by Guvernul României () [Corola-website/Law/85325_a_86112]
-
aqua regia îl dizolvă, rezultând sărurile sulfate, nitrate și clorurile. Reacționează totodată cu pulberea de sulf, utilizată în kitul de protecție contra scurgerilor accidentale de mercur, pentru absorbirea vaporilor degajați de acesta. Este întâlnit în natură predominant sub forma cinabrului (sulfură de mercur). Acesta a fost extras în mod continuu încă din anul 415 î.Hr. Pigmentul roșu vermilion, forma pură a sulfurii de mercur, este obținut în urma reacției mercurului (redus din cinabru) cu sulful. Mercurul este utilizat în interiorul termometrelor, barometrelor, manometrelor
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
contra scurgerilor accidentale de mercur, pentru absorbirea vaporilor degajați de acesta. Este întâlnit în natură predominant sub forma cinabrului (sulfură de mercur). Acesta a fost extras în mod continuu încă din anul 415 î.Hr. Pigmentul roșu vermilion, forma pură a sulfurii de mercur, este obținut în urma reacției mercurului (redus din cinabru) cu sulful. Mercurul este utilizat în interiorul termometrelor, barometrelor, manometrelor, sfigmomanometrelor, lămpilor fluorescente, precum și în cadrul altor dispozitive. Acțiunea sa toxică a determinat înlocuirea sa din interiorul termometrelor sau manometrelor, în favoarea alternativelor
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
în cadrul Convenției de la Minamata privind mercurul, 140 de țări s-au angajat să înceteze emisiile de mercur. Din 1996, Statele Unite interzice folosirea mercurului în baterii, iar în Uniunea Europeană cantitatea maximă admisă este de 5 ppm. Cinabrul, principalul minereu compus din sulfură de mercur, a fost probabil utilizat ca și pigment încă din vremurile preistorice. În urmă cu 20.000 de ani, acesta (numit "vermilion") a fost utilizat de către locuitorii peșterilor din Spania și Franța. Extragerea mercurului din cinabru a fost menționată
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
însăși, în aproximativ secolul XII de către diferiți autori europeni care traduceau și popularizau descoperirile alchimiștilor islamici. O teorie populară, găsită în multe dicționare, este că provine din الكحل = "ALKHL" = "al-kuhul", la început acesta fiind numele unei pudre foarte fine de sulfură de stibiu SbS folosită ca antiseptic și machiaj pentru ochi. Pudra este preparată prin sublimarea unui mineral natural, stibnit, într-un vas închis. Conform acestei teorii, înțelesul cuvântului "alkuhul" ar fi fost extins mai întâi pentru substanțele distilate în general
Alcool () [Corola-website/Science/301532_a_302861]
-
acid acetic glacial datorită aspectului de gheață al cristalelor formate la temperatura camerei. În soluții diluate (3% - 6%) se numește oțet și se folosește în alimentație. Acidul acetic este miscibil cu apa și cu majoritatea solvenților organici. Este insolubil în sulfura de carbon. Acidul acetic are un coeficient de partiție mai mare în solvenți polari nemiscibili care conțin apă decât în apă, din această cauză se poate extrage din soluții apoase în eter sau acetat de etil. La rândul său, acidul
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
oțet sunt două substanțe diferite. Cel care a dovedit că sunt identice a fost chimistul francez Pierre Adet. În 1847, chimistul german Hermann Kolbe sintetizează pentru prima dată acid acetic din material anorganic. Secvența de reacții a constat în clorurarea sulfurii de carbon (CS) până la tetraclorură de carbon [CCl], urmată de piroliză până la tetraclor-etilenă și clorinare apoasă până la acid tricloracetic și încheiată cu reducerea electrolitică la acid acetic. Până în 1910, acidul acetic glacial era obținut din "sucul pirolignos" prin distilarea lemnului
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
de izvor obișnuită, ușor mineralizată; izvorul de la Fulgeriș (la 3 km) conținea acid carbonic liber și carbonat de fier, fiind folosită pentru tratarea chloranemiei, dispepsiei și deficienței de fier; izvorul de la Tega (la 3 km) avea apă cu acid sulfhidric, sulfuri alcaline și feroase, cloruri alcaline și feroase, fiind una dintre cele cele mai sulfuroase ape din România antebelică — ea era folosită în băi sulfuroase sau administrată ca băutură simplă sau combinată cu lapte de capră sau zer. Fostul colonel Dumitru
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
variații de 2-3 m. De asemenea se reduce considerabil, la unele aprope complet, capacitatea se debitare.</br> Apele freatice cu calități admisibile din punct de vedere potabil se întâlnesc în jurul localității Tătaru. Celelalte sunt nepotabile datorită mineralizației ridicate conținând multe sulfuri și cloruri. 3. Ape de adâncime</br> Apele de adâncime sunt cantonate în depozite de nisipuri și pietrișuri de vârstă Pleistocen inferior numite „Stratele de frațești”. Aceste ape cantonate la adâncimi de 50-100 m pot prezenta condiții bune de potabilitate
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]
-
sud-vest. Suprafața ocupată de aceasta este de 2 ha, capacitatea este de 20.000 tone, iar gradul de umplere al depozitului este de 70%. b)Disfuncționalități-priorități (mediu) Factorul de mediu -apa Apele freatice din jurul localității Dudești nu sunt potabile, conținând sulfuri și cloruri, în schimb apele de adâncime pot fi folosite ca sursă de apă potabilă. Din datele furnizate de Agenția de Protecția Mediului, sursele de poluare a apei sunt populația și fostul I.A.S. și sunt materializate prin substanțe organice
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]
-
scurgere. În afară de Lacul Tătaru, în jurul localității Tătaru se găsesc ape freatice cu calități admisibile din punct de vedere potabil. Multe din apele freatice de pe teritoriul satului nu îndeplinesc condițiile de potabilitate stabilite prin STAS 1342, datorită mineralizației ridicate, conținând multe sulfuri și cloruri. Acestora se adaugă canalele artificiale de desecare din zonele cunoscute ca "Lunca Mică"(la nord) și "Lunca Mare"(la sud), care au avut ca scop hidroameliorarea zonei, precum și canalele de irigații. Pădurea Tătaru situată la est de localitatea
Tătaru, Brăila () [Corola-website/Science/300991_a_302320]
-
află în perioada a 3-a, în grupa a VI-a principală, fiind astfel un calcogen. Sulful este un element esențial în corpul tuturor organismelor vii, dar de cele mai multe ori este întâlnit sub formă de compuși organici cu sulf sau sulfuri metalice, și foarte rar sub formă elementară. Trei aminoacizi (cisteină, cistină și metionină) și două vitamine (biotină și tiamină) sunt compuși organici cu sulf. De asemenea, mulți cofactori biochimici conțin sulf, precum glutationul sau tioredoxina. Legăturile disulfurice S-S, numite
Sulf () [Corola-website/Science/299750_a_301079]
-
timp de înjumătățire de 87 de zile. Când mineralele sulfuroase sunt precipitate, echilibrarea izotopică între solid-lichid poate provoca mici diferențe în valorile δS-34 de co-genetice minerale. Sulful este o substanță solidă, de culoare galbenă, insolubilă în apă, dar solubilă în sulfura de carbon, benzen, toluen sau petrol; acesta are densitate mai mare decât a apei, este rău conducător termic și electric (adică este un izolator), este casant (de duritate mică), și se prezintă sub două forme cristaline diferite (rombic, monoclinic). La
Sulf () [Corola-website/Science/299750_a_301079]
-
turnat în apă rece se transformă într-o masă elastică de culoare brună. Masă atomică : 32,066 uam 1 mol= 32, 006 g Sulful este un element reactiv și va reacționa la temperatură ridicată cu majoritatea metalelor pentru a forma sulfuri, excepțiile fiind platina, iridiul și aurul. Cu mercurul reacționează la temperatura camerei cu formare de sulfură de mercur. Analog, poate reacționa și cu restul metalelor: Cu semimetalele și nemetalele reacționează doar la temperaturi ridicate, iar singurele elemente din această categorie
Sulf () [Corola-website/Science/299750_a_301079]
-
066 uam 1 mol= 32, 006 g Sulful este un element reactiv și va reacționa la temperatură ridicată cu majoritatea metalelor pentru a forma sulfuri, excepțiile fiind platina, iridiul și aurul. Cu mercurul reacționează la temperatura camerei cu formare de sulfură de mercur. Analog, poate reacționa și cu restul metalelor: Cu semimetalele și nemetalele reacționează doar la temperaturi ridicate, iar singurele elemente din această categorie care nu reacționează cu sulful sunt telurul, azotul molecular și gazele nobile. Prin tratarea sulfului cu
Sulf () [Corola-website/Science/299750_a_301079]
-
faptul că acesta formează catene (mai mulți atomi se leagă între ei formând lanțuri). Protonarea acestor anioni polisulfuri conduce la formarea de polisulfani, HS unde x = 2, 3 și 4. În cele din urmă, reducerea totală conduce la formarea de sulfuri: Sulful arde cu o flacără albastră, în urma reacției obținându-se dioxidul de sulf sau anhidrida acidului sulfuros, un gaz sufocant cu un miros foarte neplăcut. Dacă se continuă oxidarea, se obține oxidul superior, trioxidul de sulf, care este anhidrida acidului
Sulf () [Corola-website/Science/299750_a_301079]
-
și câțiva compuși organici cu importanță biologică ridicată. Cei mai răspândiți radicali ai sulfului sunt sulfiții și sulfații. Prin adăugarea de apă la fiecare, se formează acidul sulfuric HSO (sau vitriol) și acidul sulfuros HSO. Principalele săruri ale sulfului sunt sulfurile și sulfații. Sulful are mulți oxoacizi, printre care cei mai importanți sunt acidul sulfuric și acidul sulfuros. Sulful este întâlnit și în unele clase de compuși organici, printre care se numără: tiolii (sau mercaptanii), analogii cu sulf ai alcoolilor, tioeterii
Sulf () [Corola-website/Science/299750_a_301079]
-
stabilă doar în formă de gaz foarte diluat, fiind răspândit între sisteme solare. Este un nemetal multivalent răspândit în natură (zăcăminte sau izvoare sulfuroase). Se găsește și ca element pur, dar mai ales în compuși chimici, de exemplu sulfați și sulfuri. Este un element esențial în fiziologia organismelor vii. Intră în componența a numeroase substanțe de interes economic: acid sulfuric, îngrășăminte, praf de pușcă, chibrituri, insecticide, fungicide, baterii, detergenți, cauciuc vulcanizat, etc. Prezintă o moleculă alcătuită din 8 atomi de sulf
Sulf () [Corola-website/Science/299750_a_301079]
-
compuși sunt de asemenea utilizați în agricultură (ca fertilizatori), chimie și industria construcțiilor. Aliajul magneziu-aluminiu este utilizat în principal la conservarea băuturilor. Aliajele magneziului sunt de asemenea utilizate ca și componente ale structurii automobilelor. O altă utilizare o reprezintă îndepărtarea sulfurilor de pe fier și oțeluri. Alte utilizări: Magneziul este important atât în dezvoltarea animalelor cât și a plantelor. Clorofila constă în porfirine bazate pe magneziu. Necesarul zilnic de magneziu al unui adult este de 300-400 mg în funcție de sex, greutate și înălțime
Magneziu () [Corola-website/Science/299194_a_300523]
-
ul este un element chimic semimetalic, care are simbolul As și numărul atomic 33. El se afla in grupa a V-A principala(15) si perioada a 4-a. Numele grec "arsenicon" (în traducere "bărbat"), era atribuit în antichitate unor sulfuri de arsen și acidului arsenicos. Pentru prima dată, Platon și Strabon amintesc de existența și exploatarea arseniului din muntele Sandaracurgium - provincia Pont. Ca element, se pare că a fost preparat pentru prima dată de Albertus Magnus, în anul 1250, din
Arsen () [Corola-website/Science/299389_a_300718]
-
Paracelsus prin sublimarea sandaracului cu coji de ou. Alchimiștii foloseau arseniul pentru albirea metalelor colorate ca fierul și cuprul. Acestea, frecate cu arseniu, primeau un luciu alb. Date certe despre propagarea arseniului metalic provin de la Lèmery, care, în 1675, tratează sulfurile de arsen cu drojdie de vin și săpun moale, de la alchimiștii secolelor următoare, care fac studii sistematice asupra obținerii și proprietăților acestui element. Dintre aceștia, amintim: J. Scroeder (1694), H. Brandt (1733) și J. Liebig (1842). În paralel cu descoperirea
Arsen () [Corola-website/Science/299389_a_300718]
-
și alcătuiti din molecule tetratomice As, cu structură tetraedrică, ca și P. Peste 1325 °C, As disociază în As, iar peste 1700 °C în atomi. Arsenul galben se obține prin condensarea bruscă, în aer lichid, a vaporilor; este solubil în sulfură de carbon (CS), d=1,97, puțin stabil, transformându-se ireversibil în arsenul cenușiu. Arsenul formează cu metalele alcaline și alcalino-pământoase arseniuri ionice și nu reacționează deloc cu hidrogenul, întrucât în seria electrochimică se situează între acesta și cupru și
Arsen () [Corola-website/Science/299389_a_300718]
-
metale, dar toate se pot obține și prin aluminotermie sau prin reducerea trioxidului de arsen și a clorurii metalului cu hipofosfit de sodiu (NaHPO). Cu metalele grele și din grupele secundare, arsenul formează combinații intermetalice, ce împrumută structura spațială a sulfurilor: arseniura de Ni este similară cu FeS, PtAs, FeS,iar FeS are rețeaua ortorombică a marcasitei FeS. Arsenul intră în structura unor minerale și alături de sulf ca în cazul mispichelului FeAsS, a cobaltinei CoAsS etc. Arsenul folosit ca element de
Arsen () [Corola-website/Science/299389_a_300718]