3,381 matches
-
zile cu sora mea mai mică, Marjorie. Marjorie și soțul ei, Dave, sunt adventiști de ziua a șaptea. Ei și copiii lor - Martin de douăzeci și patru de ani și Lorraine de douăzeci și șase - își petrec cele mai multe Crăciunuri servindu-i cu supă pe cei fără adăpost ca parte a programului de „extindere“ a bisericii. Eu am stat în pat și m-am uitat la televizor. Sunt absolul de acord să tolerăm oamenii care cred în povești cu zâne, dar eu mă țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cum după-amiaza înainta, s-a lăsat o ceață înghețată. Farul de la bicicleta Shebei nu funcționa, iar ea a început să meargă, pe cât posibil, pe trotuar. Din când în când se întâlnea cu pietoni - figuri vălătucite care se pierdeau îndată în supa cenușie. O femeie i-a zis „La mulți ani“ când a trecut pe lângă ea. Un pic mai târziu, un bărbat s-a oprit și a înjurat-o, cu o vehemență surprinzătoare, pentru că nu avea lumină la bicicletă. Pe la ora cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Jonathan Swift, caracterizate prin lăcomie, prostie, materialism îngust. Au devenit sinonime cu „înapoiați“, „cretini“, „dinozauri“. Gauleiter - titlu paramilitar în Germania nazistă, înființat în 1925. Gauleiter era conducătorul nazist al unei provincii a Reich-ului, cu puteri depline în regiunea respectivă. Minestrone - supă groasă de legume, de obicei cu paste și cu brînză rasă deasupra. Bits and Bobs - expresia vine de la o emisiune foarte populară de televiziune, difuzată de BBC dimineața. Barbara spune Level A, nu clasa a XI-a, adaptarea îmi aparține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
dac-ar fi fost trei după-amiaza. El nu cunoștea pe nimeni din cartier. Se mutase cu Jina, dar întotdeauna trăise singur. Ambii lui părințe fuseseră niște doctori foarte ocupați, așa că încă de mic Mike devenise expert în schimbatul autobuzelor și supe la cutie. Cât se pregătise pentru intrarea în FBI, rareori trecuse prin apartamentul lui cât o cutie de pantofi, iar atunci când s-a însurat cu Lois, o tânără procuroare, amândoi lucrau atât de târziu încât niciodată n-au apucat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și pe soția lui după el. Dar probabil că s-a lovit la cap; a simțit o durere ascuțită și fulgerătoare, iar când a deschis ochii, o altă femeie îl aștepta să dea un semn de viață, să-i mănânce supa și să se ridice din pat. Preț de-o lună, tot ceea ce vedea împrejur i se părea a fi atât de imposibil, încât Zach n-a scos nici măcar un singur cuvânt. Nu avea încredere nici în vocea și nici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ei lăsa de înțeles că o deranja să fie la aceeași masă cu o persoană pe care n-o putea respecta și despre care avea o părere foarte proastă. Mesteca cu lingura apatic prin farfurie de parcă-și desena lehamitea în supă. Înțelegeam că făcusem o greșeală punând alături persoane din lumi diferite. Puteam socializa cu ea, ea ne putea tolera prezența, dar universurile noastre arătau altfel sau noi vedeam din alte unghiuri drumul pe care mergeam. Dintre toți, cum am mai
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
s-a Întors domnul Toyama În persoană.) Aceeași zi, ora12.19. S-a Întors Toyama. Deoarece mi-a spus că este extrem de ocupat, l-am interogat În timp ce mînca. Masa domnului Toyama a constat din pîine și zeamă ce semăna cu supa. S-a plîns că trebuie să se mai Înzdrăvenească puțin, trebuie să aibă grijă de stomac și nu-i amuzant să fii taximetrist. Părea cu adevărat preocupat de soarta dispărutului și s-a străduit să răspundă prompt la toate Întrebările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o aveam pe doamna Ursaciuc, fie-i numele binecuvântat. Era șefa unei case de comenzi din Colentina. Mergeam prin spate, băteam cu semnal în ușă. Dacă nu erau băieții de la Miliția Economică să se aprovizioneze, îmi deschidea. Acolo, înăuntru, Paradisul: supe Vegeta, salam din carene-carne, conserve chinezești, ulei de floarea-soarelui, unt, borcane cu mazăre fină, ciocolate, țigări coreene. Cele trei femei de la fața locului abia mă așteptau. Îmi dau seama că făceam, ca Monsieur Jourdain, philosophical councelling. Femeile îmi povesteau frustrările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
înșine, apoi să luăm totul de la capăt. În clipa aceea, doamna Pavel ceru cu o oarecare grabă țipată în voce ajutorul soțului pentru a deschide ușa, pe care ea o crezuse întredeschisă, ca să poată intra cu tava pe care aducea supa în vasul de porțelan cu toarte albastre, de o frumusețe rară, mândria ei din anii ’27-’29, provenit din Leipzig, așa spunea, iar domnul Pavel, neștiind, n-o contrazicea. Prânzirăm mutând discuțiile în prezența volubilă a doamnei Pavel spre lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
plătesc, o bucățică de pâne pe care o mănânc eu o plătesc, eu muncesc cu acul, mă chinuiesc și muncesc, și trei-patru franci pe care mi-i lași tot dumnitale ți-i dau, când vii: ba o friptură ș-o supă, ba vinul de care nu te poți lipsi... Și tot ce-i în casă eu am ținut, eu am făcut... Am să fiu eu vrednică, de-oi trăi, să muncesc pentru cel ce-a veni... Cum a vrea Dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu e de glumit. N-ar fi trebuit să vin. Toată lumea o să mă deteste pentru că nu sunt Janie. Străzile o să fie pline de localnici furioși care o să arunce cu pietre în mașina noastră, și mama ta o să-mi scuipe în supă. Totul o să fie bine. (Mi-a strâns degetele în ale lui.) O să te adore. O să vezi. Mama lui, Diane, ne-a luat de la aeroport și, în loc să arunce cu pietre în mine și să urle „Spărgătoare de cămine!“, m-a îmbrățișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
tacâmul complet de Ziua Recunoștinței: un curcan uriaș, munți de cartofi și legume, vin, șampanie și pahare de cristal, lumânări, tot ce vreți. Atmosfera era foarte primitoare, eram aproape sută la sută sigură că doamna Maddox nu-mi scuipase în supă, toată lumea stătea la povești și până și bătrânul Maddox a făcut o glumă și, chiar dacă era despre Pah-tidul Democrat și n-am înțeles-o, am râs cum se cuvine. Atâta doar: nu toate fotografiile de pe pereții sufrageriei erau cu Aidan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pus ceainicul la fiert, a făcut ceai, s-a așezat în fața televizorului, fumând și privind în gol. La unu, s-a ridicat și eu mi-am zis, te rog, hai să ieșim. Dar și-a făcut doar un castron de supă cu pâine prăjită, apoi a revenit la statul în fața televizorului, fumând și privind în gol. În jur de patru, s-a ridicat și eu mi-am zis, da, da, plecăm. Dar nu pleca nicăieri - băga aspiratorul. Cu mult elan. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și intervențiile Wardei și ale maică-mii l-au determinat să ne ia la plimbare, „fără a ieși din Albaicin“, a precizat el. A așteptat așadar să asfințească soarele, întrucât ne aflam în luna postului, a înghițit la repezeală o supă de linte bine meritată - cât de greu e de ținut ramadanul când zilele sunt atât de lungi! -, apoi ne-a luat cu el spre poarta Steagurilor, unde se instalaseră cu acest prilej negustorii de gogoși fără umplutură, de smochine uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
turnară apă caldă, să se spele. Îi frecară trupul cu perii din licheni, până când considerară că oaspetele - sacru pentru triburile acelea - era perfect curat, din cap până în picioare. Focurile luminau noaptea, iar din cămine răzbătea aroma cărnii fripte și a supelor de zarzavat. Așezat lângă Tarosh, la masa rotundă la care stăteau o mulțime de bărbați și femei, Valerius urmărea discuțiile care se încrucișau și se amestecau, pentru că toți vorbeau tare, acoperindu-se unul pe altul. Preamăreau curajul și neînfricarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să riposteze, dar Valerius îl împinse și-l doborî la pământ, sări peste el și se așeză la capătul unei mese. Flamma se ridică și se apropie de el cu pumnii strânși, gata să lovească. Valerius apucă repede farfuria cu supă și i-o aruncă în față. — La fel a făcut și cu Vitellius! se auzi un glas entuziasmat printre râsetele generale. Soldații veniră repede să vadă ce se întâmplase. — Și lui Vitellius, Valerius i-a aruncat în față o farfurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de murătură din farfurie, împingând la o parte cotletele. — Khansama, îi strigă el bucătarului, te rog să nu mai faci niciodată cotlete. Niciodată. Nici cotlete, nici pește prăjit, nici antricoate de berbec, nici aloo mash, nici fierturi de legume, nici supă de roșii, nici cartofi prăjiți, nici șarlote, nici glazură caramel, nici mâncare englezească... Izbucni efectiv când spuse toate astea. — Bucătarul se ivi în ușă, rămase o clipă acolo în haina sa roșie pătată, cu o cârpă de vase neagră aruncată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și eu fac la fel de rău? Și eu dau dovadă de o asemenea fragilitate concertată și repetitivă? îndesă în el patru cocteiluri. Provocă o altercație de neînțeles cu șeful de sală. Un chelner se prezentă grăbit, aducându-i o farfurie cu supă fierbinte. Meadowbrook îi răsturnă conținutul incandescent în propria-i poală, slobozind un urlet atât de inuman, încât pisica restaurantului (o persană adormită, apatică) țâșni ca un kamikaze printr-o vitrină aterizând printre cioburile împrăștiate prin hol. Apoi se duse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ia ascultă-l: — M-am întâlnit cu el duminică pe stradă, spuse Fat Paul. Am zis pfui! Ai mâncat curry? El a zis: „Nă. Asta a fost vineri.“ Eu am zis atunci ce mâncași azi? „Frei pizza ioți și două supe chi-nbzești“. Bagă-n el doar antibiotice din cauza furunculului de la subsuară și a bobelor doici. A doua zi m-am întâlnit cu el la clubul șoferilor. Știi... au acolo o mașină, tăticule, care vinde cartofi pai. Cartofi pai. Fat Paul părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de nici un ajutor. M-am întors iar și m-am sprijinit de barul lambrisat, flancat de siglele mărcii de bere, lipite pe dozator, ca niște blazoane sau ca niște semne de circulație de scrumierele din plastic, mari cât castroanele de supă, de mocheta mițoasă, plină de umflături, care pare a fi udă chiar și când e uscată. De stâlpul pătrat din lemn era prinsă lista cu haleala cârciumii, cu permutările obsedante dintre prăjeli și deserturi, cu și-urile și ori-urile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
alea mi se par cam în felul ăsta. Sunt de o săptămână acasă și Selina păstrează încă distanța. Își urmează neabătută politica, această Selina. În timpul cinei, luată în restaurante din ce în ce mai scumpe, sunt tratat de ea cu aceeași atitudine anti-sex, de la supă până la desert. Trece printr-o stare foarte emotivă, îmi spune ea. E într-o situație foarte delicată. La început, am crezut că se păstra pentru pontul cel mare, că aștepta banii albi pentru zile mai negre, sau o superrentă. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai vrei? -Vreau să merg la grădiniță. -Hai, păpușă, hai la drum, Gata, am ajuns acum. Grădinița e aici! -Păpușico, tu ce zici? -Bună ziua, dragi copii! Bună ziua, jucării! Trei păpuși o-mbrățișează Și-i fac loc: -Poftim, te-așază! Supa-i caldă și gustoasă Vrei să stai cu noi la masă? Ți-a fost drumul lung și greu: Vrei să-ți dau pătucul meu? Poate-ai obosit, ești mică! -Cum să dorm, măi ursulică? Doar nu-i vremea de culcare
PĂPUŞICO, CE MAI VREI?. In: Călătorie în lumea poeziei : o strângere de inimă pentru micii mei prieteni din Laza by VIRGINIA ANIŢESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/404_a_829]
-
Lokki. Oamenii te-ar putea auzi. — Lokki. Dacă încă mai ești aici după tot acest timp, trebuie să știi ceva despre Sispy. Deggle a ridicat capul. Părea încurcat. — Sispy, s-a gândit el, Sis-piii. Ce-i asta, bătrâne Vultur? Vreo supă? Sună al naibii de cunoscut. — Știi prea bine. Sispy. Sispy, neguțătorul ambulant. Cel cu sticlele, Lokki. Sticluța albastră. Ți-o amintești pe Livia. Vultur-în-Zbor se străduia să sune amenințător dar Deggle a râs fericit. — Mmm, a zis. Desigur, Livia - prin care înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de tare pe mintea ta. Uită-l și pe el, și nebuniile lui... De-acum nu mai ai nevoie de el. Din nou nota aceea de disperare din vocea ei. — Să-l uit, spuse Vultur-în-Zbor și leșină cu capul în supă. PATRUZECI ȘI PATRU — Elfrida, spuse Vultur-în-Zbor, tu ai cunoscut-o pe sora mea, Prepelicarul? Ochii Elfridei s-au mărit. în cele din urmă a bâiguit: - Eu... eu cunosc numele ăsta... Sora ta? Vultur-în-Zbor a încuviințat și a văzut cum Elfrida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la universitate un post la Mowbray Steiner și niciodată nu a privit în urmă. Toate acestea mă speriau puțin, dar ne-au ajutat să trecem cu bine de primul fel, iar mâncarea era delicioasă. Dacă Suki Fine ar face o supă măcar pe jumătate la fel de bună ca supa mea concentrată de roșii cu sfeclă, aș retrage orice gând răutăcios avut vreodată la adresa ei. Și s-a întâmplat ca Minorul să fie și el la Mowbray, zise Sebastian în timp ce chelnerul debarasa masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]