1,166 matches
-
e clar că Butch face aerobic cu... Nu e serioasă. Cine, eu? Uuf! nu, te rog, mă doare. Of. Uau, tot piciorul meu... Cel puțin lasă-mă pe mine să... e mai bine acum. Zău că e mai bine, chiar suportabil. Fiu, asta-i muncă de oțelar. Cu plămânii arși și inima care îmi stătea să pocnească, nu m-am mai simțit atât de stors de când cu partida de tenis pe care am făcut-o cu Fielding. Dar chiar și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Umezeala făcea frigul și mai pătrunzător. Pelerina Donnei Iulia avea poalele mereu ude și nici de cald nu prea ținea. Sub umbrelă era, parcă, și mai rece. Dar vremea s-a îndreptat brusc. Soarele s-a ivit iar. Așteptarea redevenea suportabilă, chiar avea savoarea ei. Pe un asemenea timp era cel mai nimerit să se întoarcă Tim! În penultima zi a lui mai, pe la ceasurile nouă, a apărut, gonind, pe drumul dinspre gară, faetonul poștașului. Calul era încins. Poștașul nițel amețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
-o caută misticii și poeții. Nu poți fi fericit ani întregi sau zile-ntregi. Nici măcar câteva ore-n șir. Dosto ievski o descrie ca pe un preludiu al epilep siei. Rilke vorbește despre „cumplitul“ ei: ea este frumusețea la limita suportabilului, dincolo de care începe durerea. Poate că Goethe a intuit cel mai bine criteriul fericirii: ești cu adevărat fericit când vrei să oprești timpul, să păstrezi acel moment pentru întreaga eternitate. Într-un fel, viața ta a avut sens dacă, în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
vodcă până când rămânea doar o privire care orbește și se răcorește la propria-i umbră Îndurerată, părăsită, istovită de singurătate, În acest vis care n-ar exista fără durerea și lumina ei văzătoare. Iar dimineața se vădea absurdă și abia suportabilă cu senzația ei de prăbușire ireversibilă. Iată Însă că destinul a hotărât să ne dea Întâlnire În ziua aceea, chiar În barul ăla nenorocit, plini de bețivi zgomotoși: genul de corsicani care iau viața În piept de pe la paisprezececincisprezece ani, cu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
motivate de ea. Munca, de exemplu, s-a înfățișat vreme de milenii ca o "cheltuire de forță de muncă", așa cum spune Marx, și străbătând formele sale cele mai dificile și cele mai respingătoare, ea nu a fost la urma urmei suportabilă decât în măsura în care se opera în mod tainic în ea exorcismul insuportabilului. Însă ea nu era astfel decât ca praxis viu, ca expansiune a puterilor subiectivității organice și, astfel, ca realizare ultimă a subiectivității înseși și a Energiei sale. Să presupunem
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de nostalgii să constate că femeia se transformă în altceva sub ochii lui... totul era de înțeles, până când ajungea să constate că un lucru esențial, imposibil de explicat se pierduse pe drum de cele mai multe ori rapid și ireversibil, ofilirea era suportabilă, normală, dar cum să suporți oboseala sufletului, micșorarea lui, umbra trecutului și, mai ales, golul acela întrevăzut unde nu mai era nici lumină și nu apăruse încă nici întunericul? Ochii tăi în întunericul pestriț se aud foșnete ciudate, simțurile toate
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
zgomot venind dinspre camera copiilor. Remus se plângea de dureri de gât. Mișcarea nervoasă a mâinilor și tremurul abia perceptibil al bărbiei Însoțeau În chip vădit discursul impetuos, exaltat al bărbatului pe care era gata să-l urmeze până la limita suportabilului, a ridicolului, a frivolității. Pentru ea, Își spunea Flavius-Tiberius, Grațian era, de bună seamă, la fel de mare ca Forman sau Scorsese, despre care știa puține lucruri cum tot puține știa și despre sfinții din calendarul creștin ortodox de care Își lipea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
trunchiul Petric, dacă aș fi îndeplinit o condiție: să joc, față de el - m-ar fi crezut cu mare ușurință - și mai ales față de alții, mascarada fiului iubitor, pătruns de admirație pentru tatăl său. Atunci relațiile dintre noi ar fi devenit suportabile. Numai că, din nefericire pentru amândoi, tocmai asta nu vroiam eu. Bănuiala că părerea lumii îl interesa chiar mai mult decât afecțiunea mea m-a jignit, a dat aripi nesocotințelor mele, m-a împins să-i arăt, îndrăzneală nerușinată!, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tăiate nu le mai folosea. Când vorbea, frazele lui erau eliptice. Nu supăra pe nimeni, stătea lipit de tăcerea lui ca lichenii de stânci și de abia azi înțeleg că, neavând curaj să se sinucidă, Victor alesese o formă mai suportabilă de a se obișnui cu moartea, treptat, învățând să devină mut. Nu ascund că am avut momente în care aproape m-am rușinat comparându-mă cu unii dintre bătrâni. Și primul la care mă gândesc spunând asta e Hingherul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu furtună, cu trăznete și tunete care să alunge bufnița. Numai atunci, când canonada fulgerelor și trăznetelor se abătea ca un apocalips asupra mării și asupra zidurilor azilului, se mai putea ațipi. Acele nopți mirosind a sulf erau singurele mai suportabile. Nimeni nu îndrăznea să se depărteze prea mult de azil fiindcă nimic nu mai era previzibil. Și toți se întrebau de unde putea să vină pericolul, dinspre bălării? sau dinspre cătun? Nu mai aveau încredere decât în mare, de aceea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-o de mână, și să Îi vadă chipul supt zâmbindu-i curajos de pe pernă, știind că are dureri și că nu o poate ajuta să scape de ele. Katharine, care era o sfântă, păzea morfina care făcea suferințele lui Alice suportabile. Știe că i-aș da oricâtă mi-ar cere, chiar dacă rezultatul ar fi de a-i scurta viața, Îi mărturisi Katharine Într-o zi, dar s-a hotărât să Își trăiască moartea pas cu pas, până În ultima clipă. Henry admira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rău din oameni. I-ar fi plăcut și acela, ar fi rezistat singurătății, să fi găsit cum să fie lăsată în pace. Însă groaznică va fi fost, în curând, lumea plină de toate gunoaiele. Disciplina era una, libertatea îngrădită era suportabilă, însă se apropia haosul. Emil era neobosit. Și ea era odihnită, dar nu pentru acolo. Însă ea se simțea în siguranță ascultându-l și de fapt nu era atentă la el. Îi urmărea trăsăturile cu un creion fin, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ceruri un manuscris de pe biroul său) ...în clișee! O, Doamne! își zise Vultur-în-Zbor. — Aceasta, rosti Gribb, lovind cu degetul foile, este marea mea lucrare. Tratatul de citate filozofice pentru orice situație. Un citat pentru orice ocazie, ca să facă viața mai suportabilă și mai coerentă. O țesătură de fraze după care să-ți duci traiul, o țesătură, încărcată cu o semnificație de-a dreptul universală. Ca, de pildă, primul meu citat, poate cel mai potrivit dintre toate, în orice situație: Nisipurile Timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îl cam desconsiderau. — Domnule Vultur, spuse Cerkasov, sunt de acord. Dacă Ignatius e de părere că acest studiu nu ne face rău, atunci sunt și eu de acord. Știi, îi datorăm multe. Ne-a ajutat să punem bazele unei... comunități... suportabile. Mulțumită inteligenței sale ascuțite și demistificatoare. — Vă mulțumesc amândurora, zise Vultur-în-Zbor. — Bine-ai venit în K, rosti Aleksandr Cerkasov, întinzându-i degetul mare. Vultur-în-Zbor își zise: Am ajuns. Bărbații se alăturară doamnelor. Elfrida veni la soțul ei și-i spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care le va fi citit în privirea aspră, disprețuitoare, cu care îl ațintise madame Iocasta. Virgil avea dreptate: hotărârea lui era luată. Mai hotărî că nu-l mai plăcea pe Virgil Jones. Toate astea îl ajutară să-și facă decizia suportabilă. A depășit două persoane în drumul către ieșire. Prima era o femeie frumoasă, brunetă și goală - Mediei nu-i plăcea să poarte haine între pereții Casei. Ea s-a oprit înmărmurită, fixându-l insistent atunci când Vultur-în-Zbor a trecut pe lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se vor identifica cu trăirile Karinei, câte ar dori să-i repete destinul, dacă și-ar dori sau nu o iubire absolută, monogamă, dacă aceste pagini nu sunt și un strigăt al singurătății către ea însăși, pentru a deveni mai suportabilă. Dar e sigur că aceste trăiri vor fi urmărite mereu cu emoție și atenție. Finalul este o sinecdocă, simțurile sunt reduse la esențe, engramele se deduc una din alta: urma roșiatică-eșarfa gri, parfumul: O durere ușoară la brațul stâng îi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
din metehnele mai vechi, dar se cunoștea o exigență și o rezervă mai mare în fața cuvântului și a construcției narative. Aceeași Karina, victimă iremediabilă a himerei sale erotice, amestecând realul și ficționalul (mai ales pe finalul cărții), introspectivă până la limita suportabilului. De această dată cu un reazem necesar în Ana, prietena sa, personaj creat mai mult din nevoia de a așeza un punct de echilibru, un reper la care să se întoarcă în acea mișcare browniană de tristeți și abandonuri, de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ves ma vozmoșno, să nu ne mai vadă niciodată; după care, silueta lui Îmbrăcată cu un trenci, cu șapcă kaki pe cap și cu servieta sub braț, a dispărut În ceața produsă de aburi. Lunga călătorie spre sud a Început suportabil; radiatoarele Încă zumzăiau, lămpile erau Încă intacte În vagonul de dormit de clasa Întâi din trenul Petrograd-Simferopol, o cântăreață destul de celebră cu un machiaj de scenă, ținând la piept un buchet de crizanteme Înfășurat În hârtie maro, stătea pe culoar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
un niciunde. Devenisem un caraghios, compătimit la început, apoi disprețuit și lăsat în voia pierzaniei sale. Știam și nu-mi păsa. Chiar mă mândream cu o astfel de postură. Mi se părea că dă culoare vieții, că o face mai suportabilă, mai amuzantă. Că merită, într-adevăr, să trăiești. Într-o beție continuă? Am trecut beat prin marile momente ale comunismului național și nu le-am admirat splendoarea pe deplin. Beat am rătăcit prin multilaterala dezvoltată, lălăind uneori, cu patos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să trec doar prin zile și să trăiesc în serile petrecute în compania ei. Nu pot să-mi dau seama cum de-am reușit să-mi păstrez slujba atâta vreme. Bucuria senină de-a o vedea pe Stacey făcea totul suportabil, desigur, dar logistica nu era niciodată ușoară și cred că am fost tot timpul conștient că va trebui să dispară ceva. În primele săptămâni, când stăteam în hotelul acela mic și deprimant, măcar aveam un loc rezonabil în care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
sărbătorilor, iar perspectiva de a putea urmări emisiunea Barbarei Walters pe tema Top 10 al celor mai fascinante personalități mi-a provocat un sentiment de căldură interioară și de confort. Faptul că eram măritată făcea ca toate lucrurile să fie suportabile: nu tu petreceri de Crăciun la care să merg neînsoțită, nu tu Împachetarea cadourilor de una singură, nu tu neliniști provocate de Întrebarea cu cine mă sărut și eu de Anul Nou. Singurul lucru care din când În când Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
urma să o am în preajmă o vreme - câteva zile, îmi închipuisem, sau poate chiar săptămâni. Nu-mi schimbasem părerea cu privire la situație (nu putea locui o veșnicie la mine), dar o perioadă scurtă mi-ar fi fost mai mult decât suportabilă. Ratasem atâtea ocazii cu Rachel când era mică, iar acum, pe neașteptate, apăruse o fetiță de care trebuia să se ocupe cineva, care avea nevoie de cineva care să-i cumpere haine și să îi dea de mâncare, care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
are toate șansele să devină o groapă cu lei. Grecii antici au logodit două mituri. Pe cel al frumuseții cu cel al cunoașterii. Vremurile moderne ne-au mutat în epiderma lucrurilor. Gravitația celestă este a sufletului, cea terestră a trupului. Suportabilul a îngrășat mai toate inerțiile. Prin definiție valoarea este interogativă. Cuvântul rămâne principala bombă de distrugere în masă. Nici adevărul nu este întotdeauna rotund. E destul de teșit. Și nu numai la poli. Creatorii de artă și-au privatizat imensele ostroave
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Și în artă umorul amână ridurile. Umorul poate fi concepție de viață. Ori terapeutică de supraviețuire. Inteligența se relaxează prin râs. Umorul destinde frunți și deschide căi. Insuportabilă este viața smântânită de umor. În compania oamenilor veseli, orice samar devine suportabil. Ironia cenzurează sentimentalismul și vestejește aroganța. Nu știu dacă mai trăiește marele umorist. Constat însă că scrie mereu. Dacă viața e scurtă, măcar să o facem ... lată! Simțul umorului ar putea ridiculiza orice fanatism. Cărțile de memorii provoacă umorul, pentru că sunt
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mâna deoparte. Nădușeala în interior era evidentă, deoarece ferestrele fără perdele, orientate spre est, permiteau razelor solare să intre nestingherite, iar preocuparea principală a călătorilor, precum și obiectul discuțiilor gravitau în jurul unuia și aceluiași subiect căldura. Pentru a o face mai suportabilă, prezumtiva economistă și-a improvizat un evantai dintr-o revistă în timp ce soțul ei îi povestea ceva pe șoptite. Din când în când îl răcorea cu revista respectivă, plimbându-i-o afectuos prin apropierea frunții. Ce bine i-ar fi stat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]